2. Cea mai mare parte a cunoş-
tinţelor noastre provine din
cărţi. Nu există astăzi dome-
niu de activitate care să nu
solicite oamenii la un efort
de împrospătare şi îmbogăţire
permanentă a cunoştinţelor,
iar fără îndoială baza studiului
o constituie cartea.
Acumularea de cunoştinţe
prin cercetarea cărţilor presu-
pune priceperea de a le decodi-
fica, de a le descifra, cu alte
cuvinte de a le citi.
3. Lectura este un proces complex
care se însuşeşte treptat, înce-
pând cu primele săptămâni ale
perioadei de şcolarizare, când se
învaţă literele alfabetului şi
continuând cu exersarea deprinde-
rilor de a citi curent, corect,
conştient şi expresiv.
Considerată ca proces de îmbo-
găţire a cunoşţinţelor prin frec-
ventarea cărţilor, lectura implică
o tehnică specială, de la informa-
rea bibliografică şi procurarea
cărţilor prin folosirea bibliotecilor,
până la modalităţile de con-
semnare a informaţiilor pe
parcursul lecturii propriu-zise.
4. 1. Folosirea bibliotecii
Locul special organizat unde
ne putem informa şi totodată
de unde ne putem procura
cărţile este biblioteca. De la
simplul dulap cu cărţi pe care
astăzi îl posedă aproape
fiecare dintre noi, biblioteca
a ajuns, în epoca modernă, o
prestigioasă instituţie de
cultură în care se adună, se
organizează şi se păstrează
publicaţii şi manuscrise pentru
a fi puse la dispoziţia
cititorilor.
5. În funcţie de rolul lor, biblio-
tecile sunt de mai multe feluri:
- publice
- particulare
- documentare
- ştiinţifice
- de masă
- şcolare
- pentru copii, etc.
6. 2. Lectura textului ştiinţific
A devenit aproape un truism
faptul că a citi este o artă.
În ce constă arta de a citi?
Încercând să răspundă la
această întrebare, Emile
Faguet începea prin a mărtu-
risi dificultatea unei aseme-
nea tentative: ”Întrucât o
artă se defineşte prin scopul
pe care şi-l propune, trebuie
să ne întrebăm pentru ce
citim. Ca să ne instruim?
Ca să judecăm valoarea
operelor?
Pentru plăcerea noastră?”
7. Răspunsul la întrebările
anterioare va fi în funcţie de
scopul prioritar urmărit de
lectură.
Citim atunci când scopul
nostru esenţial este de a ne
instrui, de a ne îmbogăţi cunoş-
tinţele, cu alte cuvinte de a ne
documenta. Pentru a ne docu-
menta trebuie printre altele să
citim. Mai mult, să ştim să
citim în acest scop.
8. Lectura presupune respecta-
rea unor recomandări, cum ar
fi:
-menţinerea mereu trează a
atenţiei;
-prima impresie trebuie verifi-
cată prin reluarea lecturii;
-discernământul critic trebuie
să acţioneze întotdeauna.
Cele menţionate sunt, de
altfel, calităţi inseparabile ale
deprinderii de a citi încet, de
fapt ale tehnicii lecturii
autentice.
9. 3. Lectura textului literar
artistic (beletristic)
Opera literară presupune o altă
modalitate de a ne apropia de ea.
Tehnica lecturii depinde atât de
specificul operei literare citite,
cât şi de individualitatea fiecărui
cititor. Am putea spune, fără a
exagera, că sunt atâtea modali-
tăţi de a citi o operă literară câţi
cititori.
De la început trebuie menţionat
faptul că opera literară impune ca
primă etapă a contactului cu ea, o
întâlnire deschisă şi amabilă, cu
intenţia sinceră a cititorului de a
se lăsa vrăjit de universul fictiv.
10. Acest prim contact s-ar putea
numi prima cunoaştere a operei
literare:cea a cititorului de lite-
ratură obişnuit, care citeşte
pentru a se delecta prin întâlni-
rea sau contopirea cu universul
imaginar al operei.
A doua cunoaştere este efec-
tuată de un alt cititor, care nu
este altul decât criticul. Oricare
cititor se întreabă, după lectura
unei poezii, nuvele, roman ce
stare s-a instalat în conştiinţa sa,
ce aude, ce vede, ce simte, ce
gânduri îl frământă. Este adevă-
rat că mulţi cititori nu pot găsi
cuvintele potrivite pentru
11. formularea clară a răspunsurilor
pentru că le lipseşte exerciţiul,
continuitatea în frecventarea
literaturii. Fiecare cititor este un
creator de puncte de vedere
asupra operei, pentru că este un
critic, adică o conştiinţă activă,
care, citind, ajunge la o proiecţie
proprie a operei, fiind în stare a
şi-o motiva şi susţine.
A treia etapă a cunoaşterii
operei literare este cunoaşterea
ştiinţifică. Într-o viziune didacti-
că asupra lecturii care tinde să
familiarizeze elevii cu specificita-
tea artistică a literaturii şi să-i
formeze ca cititori avizaţi,
12. capabili să-şi formuleze şi să-şi
motiveze impresiile de lectură,
acest al treilea nivel al cunoaşte-
rii operei constituie lectura cla-
rificatoare(adică o reluare a
lecturii).
Concluzionând, nu se poate vorbi
despre arta de a citi ca despre o
modalitate unică de lectură, ci că
există arte de a citi adică dife-
rite modalităţi de a intra în con-
tact cu lumea cărţilor, în funcţie
de natura acestora şi de structu-
ra individuală a fiecărui cititor.
13. 4. Relaţia lectură-exprimare, în
context didactic
Lectura înseamnă cunoaştere.
Aşadar, a învăţa să observi, să
citeşti şi să scrii înseamnă a
învăţa să cunoşti, să te autocu-
noşti şi să te exprimi. A citi în-
seamnă a construi pentru sine o
semnificaţie. A scrie presupune
asimilarea de lecturi anterioare.
Lecturile constituie surse ine-
puizabile de cunoştinţe, adică
esenţa comunicării orale şi scrise
dintre oameni. Lectura unei cărţi
oferă minunatul prilej de verifi-
care a propriei gândiri, simţiri şi
imaginaţii, ocazia plăcută de
14. cultivare a propriei exprimări. În
context didactic, lectura cărţilor
poate fi punctul de plecare pen-
tru o variată gamă de exerciţii
pregătitoare, în vederea introdu-
cerii elevilor în tehnica exprimă-
rii scrise.
Iată câteva dintre cele mai
folositoare exerciţii care alcătu-
iesc un instrumentar didactic
eficient, la îndemâna tuturor
celor preocupaţi de însuşirea de
către copii a deprinderii expri-
mării orale şi scrise:
-jocuri orale cu sunete/cuvinte
-formularea de propoziţii după
întrebări privitoare la opere citite
15. -dialogul liber despre situaţii,
întâmplări, personaje din operele
citite;
-povestirea unor întâmplări trăi-
te, prin analogie cu cele citite;
-lectura pe roluri;
-transformarea textului dialogat
în text nedialogat;
-alcătuirea de texte scurte pe
baza unor cuvinte-cheie din
lecturi efectuate;
-formularea impresiilor de lectu-
ră în scurte texte;
-caracterizarea personajelor etc
