REVISTA ȘCOLII Liceul Tehnologic „Anghel Saligny”, Fetești/ Ialomița Redactor responsabil, Prof. Lovin Anina

1. LICEUL TEHNOLOGIC „ANGHEL SALIGNY” FETEȘTI
Nr. 16
REVISTA ȘCOLII
ISSN: 2067 - 8959
Redactor responsabil,
Prof. Lovin Anina
FETEȘTI - 2023
P
H
O
E
N
I
X

3. 2
Cuprins:
 Raportul dintre Artă şi Realitate, Prof. Surdeanu Roxana
Şcoala Gimnazială „George Coşbuc”, Brăila.............................................................pag. 3
 Abordarea lecturii din perspectiva didacticii, Prof. Murgu Nicoleta
Şcoala Gimnazială „George Coşbuc”, Brăila.............................................................pag. 4
 Transcendental, Prof. Murgu Nicoleta
Şcoala Gimnazială „George Coşbuc”, Brăila.............................................................pag. 7
 Implicarea familiei în procesul instructiv – educativ
Prof. înv. primar Bondrescu Cristina-Ionela
Școala Gimnazială Pârșcoveni, Olt............................................................................pag. 7
 Spirala tăcerii în colectivul de elevi, Prof. cons. școlar Andreea Barangă
Liceul Tehnologic „Anghel Saligny”, Fetești............................................................pag. 9
 Literatura – un ecran de film, Prof. Giurea Alina Dorinela
Lic. Tehn. „Anghel Saligny”, Fetești.........................................................................pag. 11
 Managementul mediului înconjurator în orizontul local
Prof. Mocanu Mirela, Lic. Tehn. „Anghel Saligny”, Fetești...................................pag. 12
 BEST ENGLISH HUMOUR, Prof. înv. prim. Jurubiță Daniela
Lic. Tehn. „Anghel Saligny”, Fetești.........................................................................pag. 15
 Mecatronica și Robotica „Lumea de mâine începe astăzi”
Prof. Stuparu Pompilia-Mariana, Lic. Tehn. „Anghel Saligny”, Fetești...................pag. 18
 Mistere de toamnă, Prof. Giurea Alina Dorinela
Lic. Tehn. „Anghel Saligny”, Fetești........................................................................pag. 20
 Natura, în viziunea clasicilor, Prof. Surdeanu Roxana,
Liceul Tehnologic „Ghe. K.Constantinescu” , Brăila...............................................pag. 21
 Paradisul de la Dunăre - Ostrovul Pisica
Prof. Săceleanu Fănica, Lic. Tehn. „Anghel Saligny”, Fetești.................................pag. 22
 Randamentul şcolar şi factorii care îl influenţează
Pârvu Mirela Geluța – secretar
Liceul Tehnologic „Anghel Saligny” Fetești..............................................................pag. 24
 Beneficiile oferite de săritul corzii, Prof. Niță Andra Ștefania
Liceul Tehnologic „Anghel Saligny” Fetești..............................................................pag. 28

4. 3
Raportul dintre Artă şi Realitate
Profesor Surdeanu Roxana
Şcoala Gimnazială „George Coşbuc”, Brăila
Arta sau universul artistic reprezintă un concept teoretizat de om și însuflețit de
întreaga configurație sufletească, ce cuprinde toate puterile: rațiunea, voința, afectivitatea și
libertatea, fără acești piloni nu ar fi existat frumosul umanizat.
În opinia mea, opera unui artist este influențată de firea acestuia, deoarece este
expresia trăirilor eului personal, care pot fi abstractizate sau redate realist.
În primul rând, o operă literară sau din orice ramură artistică va căpăta valoare în ochii
artistului și ai opiniei publice atunci când sensibilizează, deoarece arta are rolul să scoată
umorul în relief din ceea ce suntem, mai precis să scoată omul din leviatanul socio-politic.
O creație artistică ce se îndepărtează de subiectul uman și experiențele lui devine un tratat de
psihosomatică, pătrunde în știință. De aceea, oricare dintre noi poate să fie artist atunci când
lăsăm de bunăvoie sau inconștient trăsăturile firii noastre într-o lucrare, chiar dacă acestea
sunt minuscule și subtile. Spre exemplu, această nevoie a poeților de a-și expune amprenta
propriei firi s-a remarcat în simbolism, un curent literar aparte, plasând lectorul într-un
registru senzorial bogat. Un reprezentant prestigios este Paul Verlaine, care a dat textelor
lirice stilul său unic, bazat pe contrastul dintre muzicalitate și disonanța sunetelor. Cunoscut
ca “poetul blestemat”, toată viața lui zbuciumată și-a reflectat-o în operele sale, eliberându-și
temerile prin acestea.
În al doilea rând, fiecare dintre noi este unic, atât ca portret fizic, cât și ca moralitate,
dar ajungem la niște puncte comune. Când vine vorba de a ne încerca talentul, căutăm de
multe ori să imităm un anumit produs din teama de a nu greși, neconștientizând că cele mai
splendide capodopere au apărut din greșeli. Cu alte cuvinte, talentul cere de la noi dispoziția
de libertate, de a ne simți confortabil în propria piele, de a căuta în noi înșine, iar dacă ceva nu
ni se pare atractiv, nu înseamnă că trebuie să forțăm sistemul lingvistic și sufletul doar ca să
polarizăm emoțiile. Opera devine expresia libertății firii noastre. Se simte când o sculptură
este realizată după cerințe raționale dure față de sculpturile lui Brâncuși, ce sunt dovada
spiritualității intense și a lipsei de inhibiții.
Un alt exemplu, se află în opera „Istoria literaturii române. Compediu”, de George
Călinescu, atunci când Vasile Alecsandri alege să transfigureze în poeziile sale percepția
asupra naturii, pasiunea de a privi peisajele, atenția la detaliile telurice. Acestea iau forma
pastelurilor ce l-au făcut celebru în rândul poeților.
În concluzie, firea un unui artist se impregnează în conținutul operelor sale, oferind
originalitate și unicitate acestora.

5. 4
Abordarea lecturii din perspectiva didacticii
Profesor: Murgu Nicoleta
Şcoala Gimnazială „George Coşbuc”, Brăila
Motto:
„Carte frumoasă cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.”
(T. Arghezi, Ex libris)
Programa şcolară impune exigenţa modelului comunicativ-funcţional, model ce
vizează dezvoltarea competenţelor de comunicare (utilizarea corectă şi adecvată a limbii
române în producerea şi receptarea mesajelor orale şi scrise), realizat prin contactul elevilor
cu textele literare şi nonliterare. Studiul limbii şi literaturii române are ca scop „de a forma un
tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea, să comunice
şi să interacţioneze cu semenii, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii
pentru rezolvarea unor probleme concrete din viaţa cotidiană, să poată continua în orice fază a
existenţei sale procesul de învăţare, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de
om”1.
Ora de literatură încadrează elevul într-o zonă de iniţiere în lectură. Prin lectura
textului literar, cititorul întâlneşte cuvântul care este învestit cu un nou sens de către scriitor,
creatorul unei lumi ficţionale, în care imposibilul devine posibil. Cărţile de literatură sunt
hrana fanteziei care ajută la modelarea spiritului, oferind lectorului o convenţie ficţională.
Există, din acest punct de vedere, un univers interior al textului dirijat de o conştiinţă
subiectivă care reconstruieşte textul în actul lecturii.
Conceptul de lectură desemnează „ansamblul activităţilor perceptive şi cognitive
vizând identificarea şi comprehensiunea mesajelor transmise scriptic”2. Călători în galaxia
lecturii, copiii au crescut / cresc cu poveştile lui Creangă, Punguţa cu doi bani, Capra cu trei
iezi, cu basme Prâslea cel voinic şi merele de aur sau cu Ileana Cosânzeana, Zâna mării de H.
C. Andersen etc., dar şi alături de cărţi care, azi, sunt de actualitate: Minunea de R. J. Palacio,
Copilul apelor de E. Diamond, Eragon de C. Paolini, Matilda de R. Dahl, O vară cu Isidor de
Veronica D. Niculescu etc. Un prim factor care influenţează actul lecturii este vârsta. În
funcţie de vârstă, M. Călinescu notează un inventar al cititorului: „cititorul ca jucător” –
preşcolarul care ascultă poveştile citite de alţii, „cititorul ca erou” – copilul care stăpâneşte
actul citirii şi se identifică cu eroii ficţionali, „cititorul ca gânditor” – tânărul care reflectă
asupra caracterului ficţional al textului, „cititorul ca interpret” – cel educat să noteze o
interpretare a textului literar, „cititorul pragmatic” – cel care deosebeşte finalităţile lecturii.
1
Programe şcolare, Limba şi literature română, clasele a V-a ―a VIII-a
2
Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Bucureşti, 1988, p.1

6. 5
Faptul că textul literar vehiculează valori general-umane ca: iubirea, natura, dreptatea,
adevărul etc., este dovada încrederii pe care umanitatea o are în forţa lui modelatoare.
Profesorul are ca sarcină să transforme lectura într-o activitate automotivată, apelând la un
demers didactic orientat spre formarea unui cititor autonom, considerând că pentru procesul
lecturii nu este suficientă capacitatea elevului de stăpânire a limbii, ci şi structura cognitivă a
acestuia.
Având în vedere parametrii situaţiei de comunicare, lectura reprezintă o formă de
comunicare atipică deoarece emiţătorul – identificăm noţiunea de scriitor, om social, în
câmpul literar – şi receptorul – este vorba despre lector – nu sunt co-prezenţi, nefiind posibil
interşanjabilitatea. Astfel, lectura devine un proces „personal, activ şi holistic”3, elevul
construind sensul mesajului unui text literar, plasează lectura din sfera pasivă a receptării
textului spre o lectură – construcţie activă de sens.
În ce priveşte comprehensiunea, actul lecturii presupune relaţia tripartită care se
stabileşte între text – cititor – contextul lecturii.
Textul. În ora de limbă şi literatura română se studiază atât textul literar – fiind
predominant –, cât şi cel nonliterar. Lectorul produce şi receptează texte, dar are capacitatea şi
de a distinge tiparele textuale – structura textelor fiind un factor ce determină nivelul de
comprehensiune. F. Sâmihăian identifică o latură comună care face posibilă studierea acestor
tipuri de texte, este vorba de o serie de secvenţe prototipice: „secvenţa narativă” – regăsită în
textul literar epic, dar şi în relatarea unor fapte care au ca scop informarea, „secvenţa
descriptivă” – apare în textul literar în proză/în versuri, dar şi în descrierea ştiinţifică,
„secvenţa argumentativă” – este prezentă în textul literar (dialogul dintre personaje), în texte
ştiinţifice, „secvenţa explicativă” – găsită în textul nonliterar (ştiinţifice, administrative etc,),
în textul literar (vorbirea naratorului), „secvenţa dialogată” – apare în textul literar (vorbirea
personajelor), în mass-media (dezbateri). De exemplu, pentru a explica personificarea la clasa
a V-a, având ca suport textul literar O furnică de T. Arghezi, am apelat la cunoştinţele
gererale ale elevilor despre furnică. Momentul de „spargere a gheţii” a constat în citirea unui
text despre furnică care conţinea o descriere ştiinţifică, însoţit de o imagine – dialogul cu clasa
a vizat două întrebări: Cât trăieşte în realitate o furnică? Dar în textul literar?. Trăsăturile
extrase de către elevi, din textul literar au condus la definirea noţiunii de personificare. Un alt
factor care determină nivelul de comprehensiune este gradul de lizibilitate al nivelului
lingvistic (numărul cuvintelor dintr-o frază, cuvinte aparţinând vocabularului fundamentl
etc.).
Cititorul. În dialog cu textul, lectorul îndeplineşte posibile atribuţii: decodifică şi
interpretează semnele, evaluează atitudinea faţă de textul propriu-zis privind structura afectivă
(emoţii, atracţie/repulsie faţă de lectură, judecăţi de valoare: îmi place/nu-mi place,
aprob/dezaprob etc.) şi structura cognitivă (cunoştinţele despre limbă: lexicale, gramaticale;
cunoştinţele despre lume). Ancorarea cititorului în actul lecturii presupune o serie de procese
care vizează: exerciţii ce urmăresc remedierea ritmului lecturii şi derivarea sensului cuvintelor
necunoscute; abilitatea de a construi enunţuri; exersarea capacităţilor care urmăresc
identificarea ideilor principale, organizarea informaţiei, formularea rezumatului; previziunea
pe care o face lectorul pornind de la indiciile date de text, atitudini emoţionale; însuşirea
3
Pamfil, Alina, Limba şi literature română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Piteşti, 2008, p. 131

7. 6
strategiilor de lectură, observarea dificultăţilor în comprehensiune, evaluarea procesului de
lectură. Portretul cititorului poate fi identificat după modelul impus de P. Cornea: „lectorul
«alter ego»” – însuşi scriitorul; „lectorul vizat”, „lectorul prezumtiv”, „lectorul virtual”,
„lectorul înscris”, „lectorul real”.
Contextul – privit ca „un câmp intermediar, aflat între cititor şi text, care modulează
orientarea şi stilul receptării individuale”4. Contextul capătă trei dimensiuni: psihologică –
priveşte interesul elevului pentru text; socială – presupune modalităţile de interacţiune
profesor – elev, elev – colegi; fizică – vizează aspectele ce determină/influenţează actul
lecturii: claritatea scrisului, timpul alocat lecturii, liniştea etc.
Privind conexiunea stabilită între cititor şi text, A. Pamfil aminteşte patru tipuri de
relaţii: „a păşi din exterior în interior: intrarea în lumea textului” – etapă a pre-lecturii
valorificând orizontul de aşteptare al cititorului; „a fi în interior şi a explora lumea textului”;
„a păşi înapoi şi a regândi datele cu care s-a pornit la drum”; „a ieşi din lumea textului şi a
obiectiva experinţa”. Relaţia cu textul presupune o serie de strategii ce vizează: exteriorizarea
reacţiilor emoţionale pe care le produce lectura textului; înţelegerea procesului lecturii.
Acestea pot însuma o înşiruire de întrebări: La ce te-ai gândit când ai citit titlul textului?, Ce
sentimente ţi-a provocat lectura textului?, Ce personaj te-a impresionat?, Care sunt amintirile
provocate de text? etc.
F. Sâmihăian propune posibile modalităţi didactice de abordare a textului literar:
„abordarea ilustrativă”- precizarea trăsăturilor definitorii ale textului; „abordarea centrată pe
«punctele tari» - cuvinte cheie ce conduc la interpretarea textului; „abordarea retoric –
argumentativă” – analizarea elementelor identificate, specifice discursului argumentativ;
„abordarea problematizantă”; „abordarea tabulară” – abordarea textului prin intermediul
câmpului semnatic; „abordarea din perspectiva comunicativă” – interpretarea mesajului ca act
de comunicare; „abordarea structurală” – elemente de fonetică, de gramatică, corelaţii
semantice; „abordarea lineară” – ascensiune textuală: (re)lectura; „abordarea afectivă” –
legături cu experinţe personale.
Profesorul, după alegerea modalităţilor de abordare a textului, a metodelor didactice şi
a resurselor de care are nevoie pentru desfăşurarea lecţiei, poate structura lecţia de literatură
după modelul: intrarea în text, discutarea textului, ieşirea din text.
Şcoala are ca misiune formarea gustului şi interesului faţă de lectură, stimularea
gândirii reflexive şi critice a elevilor în raport cu textul, scopul fiind de a forma cititori activi
pe tot parcursul vieţii.
Bibliografie:
⃰⃰ Programe şcolare, Limba şi literatura română, clasele a V-a – a VIII-a, Bucureşti 2009;
CĂLINESCU, Matei, A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii, Ed. Polirom, Iaşi, 2003;
CORNEA, Paul, Introducere în teoria lecturii, Ed. Minerva, Bucureşti, 1988;
COSTEA, Octavia, Didactica lecturii, Institutul European, Iaşi, 2006;
NOREL Mariana, SÂMIHĂIAN, Florentina, Didactica limbii şi literaturii române II, 2011;
PAGEAUX, Daniel-Henri, Literatura generală şi comparată, Ed. Polirom, Iaşi, 2000;
PAMFIL, Alina, Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Ed. Paralela 45, 2008.
4
Cornea, P., op. cit., p. 107

8. 7
Transcendental
Profesor: Murgu Nicoleta
Şcoala Gimnazială „George Coşbuc”, Brăila
stă timid apusul scund
și așteaptă cu ochi de felină
strănutul cerului de prună coaptă
să verse țipete de metal lichid...
și-n tăcerea vie de octombrie,
cu gheare pământii
parcă sfâșie două șoapte
și le mestecă avid
până când
trupu-i sângerând de vreme
se transformă-n arc de lumină
și-ntr-o clipă de noroc
săgetă la ceruri
gândul meu arid.
IMPLICAREA FAMILIEI ÎN PROCESUL INSTRUCTIV- EDUCATIV
Prof. înv. primar Bondrescu Cristina-Ionela
Școala Gimnazială Pârșcoveni, Olt
Societatea contemporană a adus o nouă percepţie a influenţei pe care o are familia
asupra formării personalităţii copilului. Deşi s-a ştiut întotdeauna că familia este un factor
determinant al acţiunii educative, astăzi s-a constatat că cele mai importante reguli ale familiei
sunt cele care determină ceea ce înseamnă a fi o fiinţă umană.
Un părinte poate fi mai bun decât altul indiferent de nivelul lui cultural, dar toţi au
nevoie de sfaturi şi sprijin pentru a preveni conflictele din viaţa de familie, pentru a fi un bun
exemplu pentru copii.
În general părinţii consideră că educaţia este dificilă atunci când copilul prezintă un
comportament care pentru ei este inacceptabil sau atunci când copilul nu ascultă, nu se supune
regulilor pe care el le impune. Dacă părintele are o impresie negativă despre copilul său şi nu
se aşteaptă la ,, nimic bun de la el” , atunci şi copilul îşi va crea aceeaşi imagine negativă
despre sine.
Informarea părinţilor despre efectele propriilor comportamente asupra copilului de
către specialişti în domeniul educaţiei poate contribui la prevenirea efectelor negative ale
acţiunilor lor educative. Implicarea părinţilor în activităţile şcolii trebuie să fie una dintre

9. 8
priorităţile învăţământului actual.
Obiectivul fundamental al acestor acţiuni vizează transferul de experienţă, cunoaşterea
aprofundată a exemplelor de succes fiind unul dintre cele mai eficiente mijloace de a motiva
părinţii pentru a deveni aliaţi ai şcolii.
Statutul de părinte se câştigă, nu se cuvine de la sine oricărui adult. Prin urmare, există
diferite grade de reuşită în dobândirea caracteristicilor unui părinte ,, autentic”. Contribuţia
părinţilor la efortul formativ al şcolii se poate regăsi pe o scală ce porneşte de la prezenţa în
toate tipurile de activităţi (curriculare, consultative, sportive, etc.) şi ajunge până la plasarea
ca public amorf pentru reprezentaţiile şcolare ocazionale.
Nevoia de a forma o echipă între cadrele didactice, elevi, părinţi şi autorităţile
comunităţii în vederea corelării acţiunilor influenţelor educative este justificată pe de o parte
de tendinţa de autoinvestire cu responsabilitate a părinţilor preocupaţi de viitorul copiilor, iar
pe de altă parte, de cumularea de către şcoală a atributelor socializatoare proprii unor instituţii
inactive la nivel local( cluburi, ateliere de creaţie, etc).
Antrenarea părinţilor în realizarea acţiunilor educative specifice poate să se desfăşoare
în următoarele direcţii:
- activarea comitetului de părinţi prin implicarea în elaborarea, implementarea şi
monitorizarea planului de dezvoltare al şcolii;
- identificarea părinţilor voluntari care să sprijine derularea eficientă a acţiunilor
educative;
- organizarea cabinetelor de consiliere pentru părinţi;
- implicarea părinţilor în activităţi administrative (amenajarea spaţiului de studiu,
dotarea clasei, a terenului de sport, etc.);
- antrenarea părinţilor în procesul instructiv-educativ;
- crearea a diverse mijloace de comunicare a părinţilor cu reprezentanţii şcolii ( director,
cadre didactice)- cutia poştală a părintelui, şedinţele cu părinţii, lectoratele cu părinţii,
activităţi culturale şi artistice, cărţi, broşuri şi reviste cu caracter educativ, filme şi piese de
teatru cu specific educativ, conferinţe, dezbateri pe teme educative pentru părinţi şi cu
părinţii;
- iniţierea unor programe de educaţie pentru părinţi, identificarea aşteptărilor părinţilor
faţă de şcoală şi a nevoilor de formare a acestora;
- stimularea părinţilor în asistarea copiilor.
La începutul fiecărui an şcolar, dar mai ales la începutul clasei I, este bine să oferim
părinţilor o serie de sfaturi sub forma unor îndemnuri la care trebuie să mediteze: ,, Învaţă să-
ţi asculţi copilul tău!; Fii răbdător!; Fii maleabil!; Nu fi partea care atacă- să nu te enervezi, să
nu ţipi, nu fi răutăcios, nu jigni copilul!; Exprimă-te clar şi hotărât!; Acceptă-ţi propriul
copil!; Discută cu copilul tău cât mai mult! ; Fă-ţi timp pentru copil şi fii gata să-i oferi
ajutor!”

10. 9
Spirala tăcerii în colectivul de elevi
Profesor consilier școlar Andreea Filip
Liceul Tehnologic „Anghel Saligny”, Fetești
Spirala tăcerii se referă la presiunea crescândă pe care o resimt oamenii și care-i
determină să-și ascundă punctele de vedere atunci când sunt în minoritate, temându-se de
izolare socială sau când media îi prezintă ca fiind minoritari, fenomenul accentuându-se odată
cu apariția mijloacelor de comunicare în masă ce au făcut posibilă identificarea curentului
dominant în societate, sau a opiniei publice.
Pentru Elisabeth Noelle Neumann, autoarea teoriei, „opinia publică reprezintă acele atitudini
ce pot fi exprimate fără a implica pericolul izolării; o forță tangibilă ce controlează oamenii”.
Tot Elisabeth Noelle-Neumann avansează ideea unui al șaselea simț care deține
informații despre ceea ce societatea simte și crede, cu ajutorul căruia oamenii, toți oamenii
(nu doar politologi, analiști sau formatori de opiniei) anticipează instinctiv, concomitent, o
schimbare în climat pentru sau contra unui partid, persoane sau idei. Acest organ cvasi-
statistic „simte” climatul opiniei publice.
SPIRALA TĂCERII, ÎN PRACTICĂ
Un exemplu din SUA, în 1980, Jimmy Carter și Ronald Reagan se aflau aproximativ la
egalitate în sondaje, cu un ușor avantaj pentru candidatul democrat care specula criza
ostaticilor din Iran și înrăutățirea situației economice de la finalul administrației Reagan.
Ce s-a întâmplat în alegeri ? Președintele în funcție, Ronald Reagan, va obține una dintre cele
mai răsunătoare victorii, câștigând votul electorilor din 44 de state (scor final 489 la 49) și cu
opt milioane și jumătate de voturi mai mult în scrutinul popular. Instinctiv, publicului a pariat
pe câștigător. În ciuda faptului că nimic nu prevestea acest lucru.
Avem așadar două elemente: spirala tăcerii înțeleasă ca autocenzura celor care au un
punct de vedere minoritar și doi, acest al șaselea simț grație căruia anticipăm, și ne (re)pliem
pe schimbările opiniei publice. Cu ce ne ajută ?

11. 10
Ne ajută întrucât știm să nu mergem contra curentului (Solomon Asch a demonstrat
deja cât de puternic este „conformismul social” prin câteva experimente devenite celebre), dar
și că schimbarea devină posibilă odată ce s-a acumulat destul capital de opinie.
Altfel spus, frica de izolare socială a celor care posedă o opinie diferită față de
majoritate poate fi speculată întocmai pentru perpetuarea opiniei majorității. A status quo-
ului. „Norocul ține cu cei puternici” spune o maximă. Tăcerea, e tot de partea lor.
Doi, nu trebuie scăpat din vedere instinctul publicului de a se ralia învingătorului. Și că orice
slăbiciune te poate aduce într-o poziție la 180 de grade față de cea inițială.
Restul nu e tăcere… ci spirala tăcerii.
SPIRALA TĂCERII ÎN MEDIUL ȘCOLAR
În mediul școlar cei care nu-și regăsesc punctele de vedere in conținuturile transmise de
ceilalți vor avea tendința să se retragă din dezbaterea publică, de teamă că, mergând contra
curentului, vor fi marginalizați.
Ei vor „tăcea' și, cu cât opiniile transmise de mass-media vor fi mai diferite de părerile lor
proprii, cu atât vor fi mai tăcuți, mai absenți din dezbaterea publică, alunecând astfel pe o
„spirală a tăcerii'.
Puterea grupului social din clasă, de a impune o anumita opinie, poate conduce la două
fenomene:
a) Crearea unei minorități tăcute: în acest caz, grupurile care nu se regăsesc în
discursul public reprezintă categorii izolate; ele se retrag din dezbatere, iar poziția
lor „tăcută', chiar dacă se exprimă prin vot sau prin alte instanțe, nu afectează
mișcarea generală a societății. Eliminând minoritățile din dezbaterea publică (prin
privilegierea ideilor dominante), mediul social școlar își abandonează misiunea
democratică și conduc la o uniformizare a discursului social.
b) Crearea unei majorități tăcute: frecvent, mediul social școlar exprimă puncte de
vedere care nu reprezintă marea masă a oamenilor obișnuiți, ci ideile unor lideri sau
ale jurnaliștilor, care monopolizează spațiul și timpul dezbaterilor.
Dacă ideile unei minorități sunt susținute de mediul social, respectiva minoritate
devine foarte activă (deoarece se vede confirmată de autoritatea publică), in timp ce
majoritatea, simțindu-se marginalizată, se retrage din dezbatere și incepe să alunece
pe pantele „spiralei tăcerii'. Clivajul dintre minoritatea vizibilă, exprimată de
mesajele mediul social școlar, și majoritatea invizibilă, fară acces la dialogul social,
se poate mentine ascuns perioade lungi de timp, până în momentul când o altă formă
de expresie socială, care garantează anonimatul indivizilor (votul ori revolta), va
aduce la lumina adevarata atitudine, adevăratele interese și poziții ale maselor.

12. 11
Spre exemplu, discursul presei romane din perioada alegerilor legislative si prezidentiale din
1992, dominat de cuvantul elitelor intelectuale, a marginalizat vocile celorlalte categorii
sociale, impingandu-le catre o „spirala a tacerii'. Dupa cateva luni de tacere, majoritatea si-a
spus cuvantul prin vot, contrazicand toate evaluarile jurnalistilor si intelectualilor, adica ale
minoritatii care monopolizase spatiul si timpul mass-media.
In concluzie, modelul „spiralei tacerii' sustine ca, „atunci cand teme controversate se afla in
dezbatere, directia pe care o urmeaza opinia publica, directie ce poate influenta guvernul sau
indivizii, este in chip decisiv modelata de presa'.
LITERATURA – UN ECRAN DE FILM
Prof. Giurea Alina Dorinela
Lic. Tehn. „Anghel Saligny”, Fetești
În fiecare moment se întâmplă ceva.Independent de cursul propriei vieți,alte milioane
de realități prezente se derulează spre un punct culminant ,spre un deznodământ,în timp ce
altele abia își cunosc intriga.Imaginarul există pentru că omul îl poate controla,aranja și monta
pentru ca apoi să-l poată proiecta pe ecranul care dintr-o data iși pierde proprietatea de pânză
albă,întinsă perfect ,fără nicio cută.Ecranul privit ca un imens gol alb,un ecran ca o câmpie pe
care armate de soldați au cruțat-o de înfruntări sângeroase,ecranul care tăcea așteptând
,cuminte se transformă în ceea ce omul dorește să îi imprime.
Paradoxal lumina se stinge,dar realitatea paralelă se aprinde și omul trăiește o dublă
simțire.În filmul propriei vieți ,omul vede un film în care nu el își derulează existent,ci un
altul,căruia pașii îi sunt îndrumați ,care expune realitatea pe care oricine dorește să o
vadă.Literatura este acel ecran pe care ne proiectăm subconștient dorințele ,așteptările sau
slăbiciunile.Întunericul ne ajută să mascăm frica de eșec și ne oferă o clipă ,răgazul în care să
închidem ochii și să ne acceptăm pe noi înșine și propria artă,dacă nu propria realitate.Lumina
imaginii proiectate este viața gândurilor pe care nu le putem rosti pentru că nu vor oglindi
ideea sau visul inițial ,ci se vor pierde într-o uitare care va lua curând locul amintirii.Literatura
este ecranul pe care imaginile se succed de la sine, într-un ritm care exclude banalitatea
curentă,este momentul în care muzica aduce magiea unui sărut,unei lacrimi,unei îmbrățișări
sau timidității.
Literatura înseamnă să poți să negi realitatea din când în când și să creezi ceva credibil
pentru gândirea care cere coerență și veridicitate,dar în același timp destul de iluzoriu pentru
un suflet care vrea să trăiască ceea ce nu a trait, vrea să tresară la ceea ce nu i-a provocat
emoție.Ecranul este doar un instrument.Atunci, literatura ar deveni doar un instrument de
măsură.Literatura este acea cutiuță magică,inițial ,din care zboară un porumbel la atingerea
unui magician.Porumbelul…,filmul încearcă să scape din colivie.Magicianul …,omul, OMUL

13. 12
normal care trăiește în lumea sa absolut normală pe care o păcălește în fiecare zi cu așii din
mânecă și cu micile cutii magice pe care și le-a creat.
Magicianul nu este un regizor bun, iar cutia magică e un dulap cu fundul dublu. Omul
e un bun magician, iar literatura este unghiul potrivit în care regizorul montează camera
pentru a filma adevărul fundului fals al cutiei.
Managementul mediului înconjurator în orizontul local
prof. MOCANU MIRELA
Lic. Tehn. „Anghel Saligny”, Fetești
Aspectele negative ale poluării mediului înconjurător se cunosc destul de bine în
prezent și de asemenea, perspectivele lor in viitorul apropiat sunt sesizate.
Calitatea mediului înconjurator depinde in mare masură de civilizația și educația umană, de
măsurile de protecție pe care omul le ia, prin monitorizarea calitații mediului si managenentul
acestuia.
Domeniile ce trebuie protejate sunt aceleași cu cele afectate: apa, aerul, solul,
biosfera, habitatul, fiecare dintre acestea cunoscănd modificări si degradări care impun masuri
și organizări specifice, in funcție de caracteristicile cadrului natural, dar și de factorii care le-
au provocat.
Apa. In cadrul sistemului ecologic planetar, prezența apei este condiția indispensabilă
vieții. Consumul de apă a crescut ca urmare a creșterii demografice, exploziei urbane, ridicării
nivelului de trai, industrializării etc. există pericolul degradarii surselor de apă.
In cazul apelor din orizontul local pot fi aplicate măsuri asupra surselor de poluare
prin:
- Instalarea de filtre antipoluante, decantoare, stații de epurare la unitați industriale
specializate in produse chimice;

14. 13
- Realizarea de instalații industriale și tehnologii care să micșoreze consumurile mari
de apă și reintegrarea apelor epurate in circuitul productiv;
- Folosirea raționala a pesticidelor si ingrașamintelor chimice; abundența acestora
modifică calitatea apei;
- Tratarea apelor menajere.
Aerul. Protejarea mediului aerian presupune diminuarea si eliminarea noxelor, produse de
transport si de unele industrii prin:
- Amplasarea judicioasă a intreprinderilor, ținănd seama de configurația reliefului și a
zonelor aglomerate, dotarea cu instalații antipoluante, folosirea de tehnologii
nepoluante, utilizarea filtrelor;
- Dezafectarea întreprinderilor intens poluante;
- Utilizarea unor automobile nepoluante sau care folosesc combustibil redus.
Vegetația. Conservarea vegetației și in special a celei forestiere, are ca scop păstrarea unei
producții lemnoase suficiente, atenuarea poluării aerului, a inundațiilor, etc și se realizează
prin:
- Amenajarea pădurilor, care reprezintă realizarea unui echilibru între exploatarea masei
lemnoase, capacitatea de creștere a pădurii si sporirea funcțiilor de protecție pe care le
exercită pădurea asupra mediului;
- Valorificarea integrală a componentelor pădurii;
- Crearea unor rezervații.

15. 14
Solul. Pastrarea nealterată a fertilitații solurilor și evitarea degradarii se realizează prin
practicarea unei agriculturi adecvate, care ține seama de calitățile lui și de metodele
agrotehnice. Prevenirea degradării solului se realizează prin:
- Combaterea înmlaștinirilor și inundațiilor, prin îndiguiri și desecări, canale de
colectare si drenaj;
- Combaterea secetei, prin irigații;
- Fertilizarea naturală și artificială, cu îngașaminte in anumite proporții.
Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie identificaţi toţi
factorii de mediu şi zonele în care pot apărea probleme de poluare a acestora. Un astfel de
program presupune identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare şi stabilirea
responsabilităţilor pentru derularea proiectelor.
În consecinţă, conservarea funcţiilor mediului natural constituie garanţia unei
dezvoltări continue a societăţii umane.
Bibliografie
Neacșu P. „Dicționar de ecologie”, Ed. Științifică si Enciclopedică, București, 1982
Berca M.,” Ecologie generală și protecția mediului”, Ed. Ceres -București 2000
Niculescu C.,”Varorificarea complexă a apei in agricultură” Ed. AGIR - București 2008
Ciulache S. (2000, 2002),„ Meteorologie si Climatologie”, Edit. Universitară, București

16. 15
BEST ENGLISH HUMOUR
Prof. înv. prim. Jurubiță Daniela
Lic. Tehn. „Anghel Saligny”, Fetești
A man kills a deer and takes it home to cook for dinner. Both he and his wife decide that they
won’t tell the kids what kind of meat it is, but will give them a clue and let them guess. The
kids were eager to know what kind of meat was on their plates, so they begged their dad for
the clue.
“Well”, he said, “It’s what mommy calls me sometimes.”
The little girl screams to her brother: “Don’t eat it, it’s an asshole!”
Teacher: Why is your homework in your father’s handwriting?
Pupil: I used his pen!
A man approached a very beautiful woman in a large supermarket and asked:
“You know, I’ve lost my wife here in the supermarket. Can you talk to me for a couple of
minutes?”
“Why?”
“Because every time I talk to a beautiful woman my wife appears out of nowhere.”
A thief stuck a pistol in a man’s ribs and said:
“Give me your money!” The gentleman shocked by the sudden attack, said:
“You cannot do this, I’m a United States Congressman!”
The thief said: “In that case, give me my money!”
Tall stories
There is something in a “tall story” that we can’t accept as true.
Mrs. Power had a job in a factory. She swept the floors. She was a very strong old lady. She
lived in the top flat of a tall building.
One day at work she fell over and broke her leg. The doctor was called. He came and put her
leg in plaster.
“How long do I have to carry this weigh around with me, Doctor?” asked Mrs. Power.
“About two months,” replied the doctor. “Then I will come and see you and take the plaster
off. But till then you must not climb up and down the stairs.”
At the end of two months the doctor came back and took off the plaster.
“And can I climb up and down the stairs now, Doctor?” asked Mrs. Power.
“Yes, of course,” said the doctor.
“Well, I’m very glad to hear that, “ said the old lady. “I was beginning to feel rather tired.
You said I couldn’t climb up and down the stairs. The only other way into my flat was by
drainpipe. And that was hard work, you know.”
DANGER!
Touching these electric wires causes immediate death.
Any person who touches the wires will be arrested.
Traducerea ….

17. 16
UMOR ENGLEZESC
Un bărbat vânează un cerb şi-l duce acasă pentru a-l servi la cină. Atât el cât şi soţia se decid
să nu le spună copiilor ce fel de carne este. Însă le vor da indicaţii şi-i vor lăsa sa ghicească.
Copiii erau nerăbdatori să ştie ce fel de carne au în farfurii, aşa că l-au implorat pe tatăl lor
să le dea o idee.
Ei, bine, spunse el, este aşa cum îmi spune mămica voastră uneori.
Fetiţa îi strigă fratelui: Nu mânca, este un măgar!
Profesorul: De ce ai tema scrisă de tatăl tău?
Elevul: I-am folosit stiloul.
Un bărbat a abordat o femeie frumoasă într-un supermarket:
- Ştii, mi-am pierdut soţia aici în supermarket. Poţi vorbi cu mine câteva minute?
- De ce ?
- Pentru că de câte ori vorbesc cu o femeie frumoasă, soţia mea apare într-o clipită.
Un hoţ se apropie de un cetăţean şi-l ameninţă cu un pistol, zicând:
- Dă-mi toţi banii tăi!
Cetăţeanul, şocat de atacul surprinzător, spuse:
- Nu poţi face asta, sunt parlamentar al Statelor Unite!
Atunci, hoţul spuse:
- În cazul ăsta, dă-mi toţi banii mei!
Poveşti” înalte”
Poveştile” înalte” sunt acelea în care nu putem accepta ceva ca fiind adevărat.
D-na Power lucra într-o fabrică. Ea mătura podelele. Era o femeie în vârstă şi destul de
puternică. Locuia la ultimul etaj al unui bloc înalt.
Într-o zi a alunecat şi şi-a rupt piciorul. Doctorul a venit şi i-a pus piciorul în ghips.
- Cât timp trebuie să mai car această greutate dupa mine, domnule doctor? Întrebă doamna
Power.
- Cam două luni, răspunse doctorul. Atunci o să vin să vă văd şi să vă dau ghipsul jos, dar
până atunci nu trebuie să urcaţi sau să coborâţi scările.
- Când se încheie cele două luni doctorul vine şi-i dă jos ghipsul.
- Acum pot să urc şi să cobor scările, d-nule doctor?, întrebă d-na Power.
- Desigur, spuse doctorul.
- Ei bine, mă bucur să aud aceasta, spuse bătrâna. Începusem să mă simt destul de obosită.
Aţi spus că nu pot să urc şi să cobor scările. Singura modalitate de a ajunge în apartament era
pe burlan. Ştiţi, a fost foarte greu...
PERICOL!
Atingerea acestor fire duce la moarte subită.
Orice persoană care atinge aceste fire va fi arestată.
Bibliografie:
Judith King, Ronald Ridout, D.K. Swan - The Book of British Homour, Ed. Longman, 1995

18. 17
CREZI CĂ ŞTII SĂ COMUNICI EFICIENT?
A comunica eficient înseamna a valorifica experienţa acumulată în activitatea practică de
organizare şi conducere, pentru a obţine efectele dorite. Vă invităm să reflectaţi asupra celor 7
secrete ale comunicării identificate de preşedintele american Abraham Lincoln:
1. Dacă doriţi să comunicaţi eficient trebuie să aveţi cu adevărat ceva de spus.
2. Folosiţi poveşti, analogii şi imagini.
3. Puneţi întrebări.
4. Trebuie să vă cunoaşteţi auditorul.
5. Convingeţi-vă audienţa că sunteţi acel prieten cu adevărat preocupat de problemele şi
interesele lor.
6. Țineţi cont de consecinţele mesajului dumneavoastră.
7. Perfecţionaţi-vă arta în fiecare zi.
Nu trebuie să uităm condiţiile care asigură o comunicare eficientă: francheţea, solicitudinea,
empatia, atitudinea pozitivă, egalitatea.
Comunicarea eficientă se concretizează în efectele obţinute:
a) efecte cognitive; b) efecte afective; c) efecte psihomotorii;
În cele mai multe cazuri regula economică a procesului de comunicare este:
aflat; plăcut ; învăţat. Nu subestimaţi niciodată importanţa comunicării. Abilitatea unui lider
de a inspira încredere este similară cu abilitatea de a comunica eficient. Ambele presupun
acţiune din partea lui si un răspuns din partea discipolilor. Comunicarea înseamnă
interacţiunea pozitivă.
,,C o m u nicarea eficientă este cheia succesului unei organizaţii moderne!’’
Thomas Gordon, un psiholog american din şcoala umanistă, a devenit cunoscut prin
concepte de comunicare precum „conferinţa familiei”, „conferinţa profesorilor” şi „conferinţa
managerilor”. Aici este vorba despre reguli generale, valabile pentru comunicare şi aplanarea
conflictelor după reguli universal valabile, în spirit de fair-play. Respectul reciproc şi
înţelegerea celuilalt fac posibilă o soluţionare a conflictelor în care să nu existe învingători
sau învinşi. Scopul este ca oamenii să înveţe să se impună pentru îndeplinirea propriilor
necesităţi, fără a neglija însă nevoile celorlalţi, preîntâmpinând astfel dezvoltarea unor
sentimente precum frustrarea sau resemnarea. Mai mult, scopul este ca oamenii:
- să se deschidă unii faţă de ceilalţi (să-şi arate nevoile, sentimentele, dorinţele, efectele
comportamentului celorlalţi asupra lor), în loc să-i analizeze şi să-i subestimeze pe ceilalţi;
- să se asculte cu atenţie unii pe ceilalţi şi să îi ajute pe alţii să se exprime clar;
- să soluţioneze conflictele într-un mod creator şi care să fie pe placul tuturor;
-să-şi dezvolte capacităţi consultative, pentru a-i sfătui pe ceilalţi cum să-şi rezolve
conflictele;
Bibliografie:
Ion-Ovidiu Pănişoară, Comunicare eficientă, Ed.Polirom - 2007, Ediţia a III-a, revăzută şi
adăugită

19. 18
ŞTIAŢI CĂ ...
De prin dicționare....
...expresia târâie-brâu a suferit o întorsătură semantică în timp? La origine, expresia numea
astfel un om arţăgos, certăreţ, care-şi lăsa brâul vechiului costum, de tip oriental, să spânzure
pe jos, spre a găsi pretext de ceartă celor care-l călcau din neatenţie.
...a-ţi da arama pe faţă trimite la banii falşi, spoiţi doar cu aur, pe care, dacă-i zgârii, scoţi la
iveală arama banului fals?
...explicaţia plauzibilă pentru „îngheţat tun” este: „îngheţat ca o apă peste care se poate trece
cu tunurile"?
...a trage la aghioase vine de la grecescul „aghios” care înseamnă sfânt, făcând aluzie la
cântatul liturgic, pe nas şi monoton?
...a-ţi găsi bacăul cu cineva (adică „naşul”, pe cel care-ţi vine de hac, te înfundă) îşi
are originea în cuvântul maghiar bakó = călău?
...a trage targa pe uscat (a o duce greu, a o scoate greu la capăt), în care cuvântul
medical „targă” pare cam ciudat, este, de fapt, deformarea lui „a trage catarga pe uscat”,
catarga fiind un vechi termen pentru „galeră”, vas cu pânze?
...a face capul calendar trimite la „calendarele” anilor 1800, care erau pline de
informaţii, de toate pentru toţi, cam cum ar fi azi almanahurile?
...şofranul din zicerea „nu ştie ţăranul ce e şofranul” este o plantă îndeajuns de banală pentru a
ridica semnul întrebării de ce, adică, n-ar şti ţăranul ce e cu ea? Explicaţia constă în utilizarea
ei mai sofisticată, în bucătărie, drept condiment numai pentru anumite bucate; de aici,
aroganţa orăşeanului faţă de ţăranul care n-a ajuns la aşa fineţuri...
...a da sfoară în ţară este, de fapt, a da sfară în ţară, „sfară" însemnând „fum
înecăcios, negru, rezultat din arderea grăsimilor”? Cu sute de ani în urmă, acest fum era un
mijloc de comunicare la distanţă a unor pericole iminente (năvăliri, mişcări de trupe) pentru
că se ridica şi era vizibil.
...cămila din expresia „a trece cămila prin urechile acului” (relativ ciudată într-o ţară
în care nu trăiesc cămile) este, de fapt, cămilul sau camilul, termen care semnifică „funie
groasă, otgon de corabie”?
...datul în stambă n-are nimic a face cu pânza la care ne gândim în prima clipă; în
realitate este o deformare a lui a se da în stampă, adică a se da la gazetă, a se face public?
Bibliografie:
Dumistrăcel, Stelian. (2001). Pânâ-n pânzele albe: expresii româneşti. Iaşi: Institutul
European.
http://www.pruteanu.ro/CroniciLiterare/266dumistr-ziceri.htm

20. 19
MecatronicașiRobotica
„Lumeademâineîncepeastăzi”
Prof. Stuparu Pompilia-Mariana
Lic. Tehn. „Anghel Saligny”, Fetești
Mecatronica este ştiinţa apărută la confluenţa a două milenii fiind o filozofie propie
societăţii informaţionale care a marcat şi va marca pentru mult timp evoluţia societăţii umane.
Termenul de mecatronică este un brevet japonez şi a fost utilizat pentru a defini
fuziunea tehnologică: mecanică- electronică-informatică. Tot ce numim azi produs de înaltă
tehnicitate este produs mecatronic. Automobilul modern, maşinile-unelte cu comandă
numerică, tehnica de calcul, tehnica de telecomunicaţii, aparatura de cercetare, roboţii sunt
doar câteva exemple de produse mecatronice.
Practic mecatronica este astăzi prezentă în toate domeniile de activitate, inclusiv în
agricultură şi în construcţii. Mecatronica a apărut ca un rezultat firesc al evoluţiei în
dezvoltarea tehnologocă. Elementul central îl constituie tehnologia mecanică, care s-a
dezvoltat către mecanizare. Progresele în domeniul tehnologiei electronice (apariţia circuitelor
integrate) au permis includerea electronicii în structura mecanică, realizându-se primul pas
către integrarea electromecanică. Următorul pas către integrare a fost determinat de apariţia
microprocesoarelor. Cu aceleaşi caracteristici ca şi circuitele integrate, adică mici ca
dimensiuni, ieftine şi fiabile, microprocesoarele au putut fi integrate în structurile
electromecanice realizate anterior. Astfel, pot prelucra aceste informaţii şi pot lua decizii
privind comportarea sistemului. Mecatronica reprezintă o viziune globală în domeniul
tehnologic. Aceasta combină electronica, programarea și ingineria mecanică pentru a te
invăța să creezi mașini, instalații și echipamente cu funcționare automată sau autonomă.
Programul a fost întocmit împreună cu Facultatea de Electronica, Telecomunicații și
Tehnologia Informației (ETTI). Deși specializarea iți arată cum să aplici principiile
mecatronicii în domeniul sistemelor biotehnice, ca absolvent vei avea capacitatea de a aplica
aceste principii în aproape orice domeniu, avand posibilitatea de a-ți clădi o carieră în cele
mai diverse industrii, inclusiv în domeniul vehiculelor autonome. Vei fi pregătit să faci fata
provocărilor captivante ale celei de a patra
revolutii industriale.
Roboți.

21. 20
Printre produsele mecatronice întalnite în mod curent se numără și imprimantele,
copiatoarele din noua generatie, mașinile de cusut și de tricotat cu comandă numerică,
motorul cu ardere internă controlat electronic, sistemele antifurt, sistemele antiderapante
(ABS) si pernele de aer din tehnica automobilistică, roboții și manipulatoarele, echipamentele
medicale, inclusiv protezele de înaltă tehnologie. Tot produse mecatronice sunt și camerele
video miniaturale, CD-playere și alte micromașini, dar și mașinile agricole mari și cele
stradale din noua generație, sistemele cu gabarit mare și liniile de productie automate.
Producătorii de automobile creează tot mai des autovehicule mecatronice dotate cu sisteme de
execuție complicate, programate și comandate prin calculator. In prezent, cel mai complex
sistem mecatronic din lume este cel care asigura închiderea si deschiderea canalului de acces
catre portul din Rotterdam, elementele sistemului avand o intindere de peste 300 m. Utilajele
mecatronice sunt ansambluri care integrează elemente componente simple sau complexe ce
îndeplinesc diferite funcții, acționate în baza unor reguli impuse. Principala lor sarcina este
functionarea mecanica, deci producerea de lucru mecanic util, iar esența lor este posibilitatea
de a reacționa inteligent, printr-un sistem de senzori, la stimulii exteriori care actionează
asupra utilajului luînd deciziile corespunzatoare pentru fiecare situație.
Automobil mecatronic.
Bibliografie:
1. https://www.academia.edu/39356681/INTRODUCERE_1_1_Conceptul_de_mecatronic%C4%83_defin
i%C5%A3ie_modele
2. https://mecatronicastiintaviitorului.wordpress.com/2015/02/20/produse-mecatronice/
MISTERE DE TOAMNĂ
Prof. Giurea Alina Dorinela
Lic. Tehn. „Anghel Saligny”, Fetești
Îmi amintesc bine cum în anii copilăriei, nu mă bcurau decât primăvara, vara și iarna
ca și cum nu ar fi existat decât trei anotimpuri. Toamna nu mă interesa, era doar o plicticoasă
așteptare care se scurgea greu. Dar iată că acum, când sunt la jumătatea vieții, îmi aduc aminte
de toamnă ca de ceva , ca de o punte de trecere către ceea ce așteptam mai mult.
Mi-am ascuțit simțurile ca pe niște antene, ca să pot înregistra instantaneu orice

22. 21
schimbare din jurul meu, orice nuanță, orice adiere. Altfel nu îmi explic de ce acum văd mai
ușor și cu mai mare repeziciune, amurgul vegetației, stingerea în volute ruginii a frunzelor,
risipa de mirosuri și arome tari de fructe coapte, intrarea în repausul odihnitor al toamnei
,resemnarea blândă a copacilor și a lumii vii. Simt că mă potrivesc mai bine cu acest anotimp
de trecere spre penumbre, mă identific cu el și-i caut cu voluptate însemnele, tocmai ca să mă
pot cunoaște mai bine. Așa mă pot accepta, mă pot împăca, fără păreri de rău, cu ceea ce este
trecător și părelnic. Mă acompaniază foșnetul frunzelor uscate, îndârjirea cu care păsările
călătoare își urmează an de an drumul în lume, noblețea senină și maiestuoasă a copacilor
care, chiar dezgoliți, rămân în picioare, grjia ocrotitoare cu care pământul se închide peste
vietățile care-și caută somnul de iarnă.
OCTOMBRIE ține de toamnă caldă, de melancoliile senine, de nostalgiile visătoare,
de liniștite. E o lună a recapitulărilor armonioase. Poate să fie un răgaz de bilanț, iar
splendoarea acestei luni, revărsată cu generozitate uriașă peste întreaga lume, te poate ajuta să
te redefinești în așteptarea senină a altor anotimpuri, a altor încercări, a altor ani.
Și așa am intrat în octombrie cu regrete de vară. Totuși amestecul acesta de culori și de
arome este o adevărată bucurie pentru ochi, minte și suflet oricând.
Natura, în viziunea clasicilor
Prof. Surdeanu Roxana,
Liceul Tehnologic „Ghe. K.Constantinescu” , Brăila
Fenomenul de « ardere a etapelor », specific perioadei paşoptiste, a condus către
inevitabilele interferenţe clasicism-romantism-realism. Curente cu ideologii distincte şi, în
anumite aspecte, contradictorii, dezvoltate în diacronie la nivel european, ele s-au cristalizat
în sincronie în cultura română.
După 1821 a fost tot mai evidentă o puternică dorinţă de sincronizare cu fenomenele
culturale europene. După « letargia orientală », scriitorii români s-au orientat către cultura
occidentală şi a avut loc o adaptare a conceptelor la situaţia culturală din sud-vestul Europei.
Din perspectiva acestor interferenţe,Vasile Alecsandri este un scriitor de graniţă.
Polivalenţa este una dintre trăsăturile sale distinctive. Om politic şi întemeietor în multe
direcţii culturale şi literare, el a adoptat teme, motive şi atitudini romanice, dar această opţiune
este efectul unui mimetism justificat de ambianţa culturală. Romantismul era propriu epocii,
dar în fibra intimă a personalitătii sale, Alecsandri a fost un clasic. Nu este vorba, desigur, de
revenirea la clasicismul secolului al XVII-lea francez, ci de un clasicism în sensul larg,
caracterologic. Operă de maturitate, scrisă în jurul vârstei de 50 de ani, ciclul « Pasteluri » se
încadrează în sfera clasicismului. Vârsta poetului nu este întâmplătoare, căci este acea
cumpănă când se decantează adevăratul contur al fiinţei de faţetele dictate adesea de
circumstanţe şi de conştiinţa civică. Alecsandri, spirit reprezentativ al timpului său, renunţă în
pasteluri la atitudinile romantice din versuri, teatru, proză, pentru o poezie a echilibrului
existenţial,
El dovedeşte încadrarea în clasicismul etern prin cultul clarităţii, al raţiunii
organizatoare şi care disciplinează emoţia, sentimentul. Este o coordonată a personalităţii sale,

23. 22
o opţiune, deoarece concepte teoretic polarizate, dar care s-au suprapus în diferite ecuaţii în
perioada paşoptistă, se topesc în structura peisagistului. « Oamenii începutului de drum »,
sintagma lui Paul Cornea, defineşte pregnant latura de deschizători de paradigme. In cazul lui
Vasile Alecsandri, el a fost un întemeietor şi în domeniul poeziei descriptive, căci pastelurile
sale, cu desenul clasic şi cu interferenţe parnasiene, au fost un adevărat « model » pentru
posteritate.
Echilibrul compoziţional, dinamica formelor, solaritatea, o certă seninătate în faţa
existenţei, fără angoasa existenţială care se insinuează profund în structura romanticului sunt
elemente definitorii ale pastelurilor lui Vasile Alecsandri. Lumea este dată pentru a fi
contemplată şi descrisă. Chiar dacă identificăm unele uşoare accente elegiace, prin
autocenzură, poetul revine la starea lui esenţială de optimism : « Si gândirea mea furată se tot
duce-ncet la vale/ Cu cel râu care-n veci curge fără-a se opri din cale,/ Lunca-n juru-mi
clocoteşte; o şopârlă de smarald/ Cată ţintâ, lung la mine, părăsind năsipul cald »).
Dinamismul primăverii se opune spiritului contemplativ care ar fi putut asocia cursul apei cu
cel al vieţii, într-o viziune elegiacă a efemerului.
Un clasicism de esenţă subzistă în stratul de adâncime al pastelurilor, iar coloritul,
vibraţia luminii, elementul uman fac din poet un prizonier al realului perceptibil, planul celest
fiind mai degrabă un element al tradiţiei poetice decât un element intrinsec al viziunii despre
lume. Acest « horaţianism », în care natura apare în ipostaza ei picturală presupune un eu
contemplator care este impresionat de orice « tablou măreţ, fantastic ». Natura este diferită de
cel care o priveşte. Nu este o stare de spirit, ci o ipostază a existenţei pe care poetul o descrie
din exterior. Nu este, de asemenea, « cutie de rezonanţă », ci creaţia unui spirit care, în fibra
lui intimă, este diferit de eul liric.
Sentimentul naturii se constituie drept un element care defineşte structura eului. Pentru
Vasile Alecsandri, momentele temporale sunt clar delimitate, iarna şi vara sunt preferate
pentru conturul lor bine definit. Este evidentă o mai redusă sensibilitate în faţa anotimpurilor
de trecere şi a stărilor difuze, estompate. Este expresia clasicismului său, îndeosebi prin
comparaţie cu ipostazele naturii la poeţii care i-au urmat, Eminescu ori simboliştii.
Elementele descriptive sunt un aspect esenţial al poeziei, dar ele au fost montate în texte de o
altă factură, iar, în perioada interbelică , un poet al naturii ca Ion Pillat, apropiat adesea de
Vasile Alecsandri, a topit în « neoclasicismul« său subtile elemente de modernitate.
Respectarea convenţiilor poetice poate fi un obstacol în calea liberei expresii, dar când
supunerea la convenţii face parte din natura intimă a creatorului, clasicismul nu mai este o
opţiune estetică ci un mod de a fi în lume.

24. 23
Paradisul de la Dunăre - Ostrovul Pisica
Prof. Săceleanu Fănica
Liceul Tehnologic „Anghel Saligny”, Fetești
O lume mirifică, dominată de linişte şi calm. Ostrovul Pisica sau Trămşani este unul
dintre cele mai frumoase locuri din judeţul Călăraşi, un colţ de rai, o adevărată „junglă“ în
care îşi găsesc refugiul specii de păsări şi animale rare. Aflat pe cursul braţului Borcea al
Dunării, judeţul Călăraşi are un potenţial turistic mare, dar insuficient exploatat.
Insula protejată are o suprafaţă de 29 de hectare şi este acoperită în mare parte cu păduri
pe care se împletesc frumoasele liane şi viţa de vie sălbatică. Aici pot fi întâlnite cele mai
frumoase păsări pe cale de dispariţie: pescărelul albastru, diverse specii de stârci, şoimul
dunărean, vulturul codalb, chire de baltă, silviile, scatii şi sticleţii.
La nivelul judeţului Călăraşi sunt 8 zone, totalizând o suprafaţă de 60.990 hectare,
declarate arii de protecţie specială avifaunistică, ca părţi integrante ale Reţelei ecologice
europene Natura 2000. Dintre acestea, în anul 2012, Iezerul Călăraşi a fost declarat şi sit
Ramsar. Această zonă prezintă interes datorită numărului mare de păsări de baltă care, fie
trăiesc, fie cuibăresc, iernează sau doar tranzitează zona. Este vorba despre specii periclitate:
pelicanul creţ, gâsca cu gât roşu, lopătarul, egreta mica, egreta mare, stârcul roşu, dar şi
despre specii vulnerabile: raţa roşie, pelicanul comun, ţigănuşul, cormoranul mic, stârcul de
noapte, barza.
Ostroavele de pe Dunăre sunt adevărate „jungle“ în care îşi regăsesc refugiul specii de
păsări şi animale rare, lucru care le conferă un rol esenţial în salvarea ecosistemelor din întreg
bazinul Dunării.
Pentru că aceste specii sunt protejate, pe ostroavele incluse în situl Natura 2000, din care face
parte şi insula Pisica, s-au instalat platforme de cuibărit pentru codalb şi şoimul dunărean.
Ostrovul Pisica se află în vecinătatea altei insule faimoase. Este vorba despre Păcuiul lui
Soare, un loc romantic, plin de istorie, cu peisaje fascinante, cu o biodiversitate excepţională
şi un patrimoniu cultural deosebit. La şase kilometri de Călăraşi, insula Păcuiul lui Soare
ascunde o adevărată comoară. Şi astăzi, pe ostrov încă se mai văd urmele unei cetăţi.
Arheologii spun că aici ar fi fost Cetatea Vicina, ridicată de bizantini între anii 972-976 şi
ajunsă un important oraş-port în secolele XIII-XIV. Puţină lume ştie de existenţa acestui loc.
Vestigiile pot fi observate atunci când apele Dunării sunt scăzute, la debit mare, însă,
aproape tot zidul cetăţii dispare sub apă. Locul a fost descoperit la începutul anilor ’50, când
se mai vedea 25% din cetate. Acum a mai rămas în picioare doar 15%. Micuţa insulă, bogată
în păduri naturale de luncă şi înconjurată de canale cu apă limpede, este destinaţia potrivită
pentru o excursie de neuitat.
Mica deltă din Bărăgan ,de un pitoresc deosebit, oferă cadrul natural perfect pentru
relaxare, dar şi condiţii propice pentru amatorii de pescuit sportiv.

25. 24
Randamentul şcolar şi factorii care îl influenţează
Pârvu Mirela Geluța – secretar
Liceul Tehnologic „Anghel Saligny” Fetești
Randamentul şcolar este mai bun sau mai slab, în funcţie de o seamă de factori care
intervin cu ponderi diferite asupra rezultatelor obţinute de elevi la învăţătura şi în
comportamentul acestora. Evaluarea şi analiza randamentului şcolar au un rol deosebit de
important în atingerea calităţii învăţământului, în creşterea a eficienţei acestuia.
Randamentul școlar depinde de calitatea factorilor care interacționează elevii: profesorii,
mijloacele materiale, instrumentele de lucru. Randamentul şcolar mai este influenţat şi de
starea sănătăţii elevilor, de dezvoltarea fizică şi psihică, oboseala (fizică, psihică, auditivă sau
vizuală).
Activitatea zilnică a elevilor trebuie astfel organizată încât starea de sănătate a acestora să
nu fie prejudiciată ci, dimpotrivă, promovată. De aceea, în stabilirea programului trebuie să se
aibă în vedere anumite cerințe fiziologice și igienice.
Începutul vieții școlare aduce schimbări profunde în activitatea zilnică a copilului. Copilul
intră într-o colectivitate care are reguli, un regim dirijat de activitate, cu program de muncă,
cu cerinte sporite si cu efort mai mare.
Capacitatea de lucru: curba fiziologică zilnică, săptămânala, anuală
În cursul unei zile, capacitatea de efort și randamentul activității depuse nu evoluează
paralel cu durata ei ci descriu o linie ondulată (numită curbă de randament): astfel, se
înregistrează valori mijlocii ale randamentului în jurul orei 8 dimineață și un nivel maxim
între 9 și 11. Curba începe să scadă atingând o depresiune în jurul intervalului 13-14 apoi
crește ușor, din nou, spre orele 15-17, dar fără să atingă nivelul maxim de dimineață. După
ora 19 randamentul școlar începe să scadă în mod evident.

26. 25
În timpul unei săptămâni, capacitatea de lucru, și deci randamentul elevilor variază
astfel: lunea capacitatea este mai redusă, dar crește destul de mult marțea și miercurea; joia
poate apare o diminuare a capacității de lucru, cu tendința de a atinge valorile de luni: vinerea
capacitatea de lucru este mult scăzută, frecvența elevilor obosiți ajunge la valorile cele mai
ridicate din cursul unei săptămâni de muncă.
În cursul anului școlar apar, de asemenea, modificări importante ale capacității de lucru.
Această este mai scăzută la sfârșitul semestrelor, după lucrări de evaluare, după lucrări de
control și examene și bineînțeles la sfârșitul anului școlar.
Pentru a se realiza un randament școlar maxim, dar care să nu dăuneze sănătății tinerilor,
programul lor școlar și de timp liber trebuie să evolueze concordant cu „stadiul” în care se
găsește organismul. Această înseamnă că perioada activităților trebuie să coincidă cu stadiul
de refacere, de maximă formă a organismului, iar etapele de repaus să fie stabilite atunci când,
datorită oboselii, este nevoie de refacerea forțelor.
Factorii care influențează randamentul şcolar
Vârsta
Capacitatea de adaptare este mai mică la școlarii mici și la adolescenții de vârstă mică.
La vârste mari, capacitatea de efort este crescută deoarece:
 există o mai bună coordonare a funcțiilor vitale implicate în efort (cresc posibilitățile
adaptative ale sistemului nervos, creste forța musculară, se dezvoltă capacitatea funcțională a
cordului, a plămânilor, creste volumul sanguin, creste hemoglobina);
 se perfecționează procesele de elaborare și de fixare a unor stereotipuri dinamice, deosebit de
importante în procesele de învățare.
Posibilitățile de efort maxime sunt atinse odată cu terminarea creșterii, în jurul vârstei de 22-
24 ani la băieți și 20 ani la fete.
Sexul
Capacitatea de lucru este diferită la cele două sexe. Astfel, fetele au o forța musculară mai
redusă decât a băieților începând de la 8-10 ani și această diferența se accentuează după
pubertate. Aceste fenomene apar deoarece:
 fetele au masă musculară mai redusă;
 structura si fiziologia fibrei musculare este diferită la cele două sexe;
 fetele au membre mai scurte, cu tesut adipos mai bogat;
 la fete, mai ales după pubertate, capacitatea de efort a sistemului cardio-vascular, respirator,
volumul total sanguin, hemoglobina sunt mai reduse ca la băieti.
În schimb, fetele au posibilităti mai bune pentru: efectuarea unor activităti de finete motorie,
rezistentă la monotonie, precizie si rapiditate în operatie, manifestări verbale, observatie
rapidă, memorie imediată, rapiditate a scrierii.
Dezvoltarea fizică
Înălțimea și greutatea influențează în mare măsură activitatea fizică. Efortul dozat în
funcție de dezvoltarea staturo-ponderală a copiilor permite o mai bună adaptare a
organismului la solicitare. Dezvoltarea fizică a adolescenților care lucrează în școlile

27. 26
profesionale trebuie luată în considerare având în vedere efortul necesar pentru desfășurarea
unei anumite activități. Neconcordanță dintre înălțimea meselor de lucru, mărimea și greutatea
utilajelor și parametrii fizici ai elevilor determină o adaptare dificilă a acestora la efortul fizic
cu scăderea randamentului în muncă, reacții cardio-vasculare mai intense și consum mai mare
de oxigen. De asemenea, trebuie să se tină seama și de diferențele de dezvoltare corporală
dintre fete și băieti.
Starea de sănătate
În perioada de incubație, de stare sau de convalescentă a diverselor boli infecțioase (de
exemplu gripă, guturai, hepatită virală etc), în cazul unor boli cronice că tuberculoză, astmul
bronșic, boli endocrine, scade mult capacitatea de muncă fizică și intelectuală; de asemenea,
s-a constatat că tulburările de nutriție prin carențe alimentare (în special proteinice și
vitaminice), că și obezitatea reduc capacitatea organismului tânăr de adaptare la efortul
intelectual și fizic.
Starea emotională, afectivă (tristețea, teamă, neliniștea, constrângerea, dezinteresul) sunt
stări psihice care pot reduce substanțial capacitatea de lucru a copiilor și adolescenților.
Condițiile de lucru necorespunzătoare că: disconfortul termic, praful, fumul sau alți
poluanți chimici, zgomotul, iluminatul insuficient influențează negativ randamentul școlar.
Orarul școlar
Pentru organizarea orarului școlar trebuie respectate anumite principii psiho-pedagogice
și medicale (fiziologice și igienice). În primul rând este necesar să se tină seama de curbele
fiziologice zilnice, săptămânale și anuale ale capacității de lucru a elevilor.
Pe lângă alternarea perioadelor de activitate cu cele de repaus în concordantă cu etapele
fiziologice de acumulare și cedare de energie, prevenirea oboselii precoce poate fi asigurată și
prin schimbarea formelor și conținutului activității școlare (predominant intelectuală sau
fizică, statică sau dinamică etc).
Materiile care implică solicitarea mai intensă a proceselor psihice (atenția, memoria,
gândirea etc), acelea care operează mai ales cu noțiuni abstracte, obosesc elevii mai intens și
mai rapid; de aceea este recomandabil că aceste materii să fie plasate atât în timpul zilei cât și
în timpul săptămânii, în perioadele de randament maxim ( în a două sau a treia oră în cursul
unei zile și marțea și miercurea în cursul unei săptămâni). În prima și în ultima zi a săptămânii
școlare nu se vor amplasa mai mult de 2 obiecte de studiu considerate că foarte dificile; aceste
obiecte sunt:
 la ciclul primar – comunicarea, matematica, eventual limbile străine
 la ciclul secundar ( gimnazial, liceal și profesional) – matematica, fizica, chimia, latina,
logica, informatica și unele discipline de specialitate (în licee neteoretice și școli
profesionale).
În prima și în ultima zi a săptămânii școlare nu se vor amplasa cele mai multe ore în orar,
ci acestea se vor situa marțea, miercurea sau joia.
În întocmirea orarului este recomandabil să nu fie așezate prea aproape (una după alta) a
materiile care solicită la fel de mult același efort (se alternează studiul limbilor străine cu
biologia sau geografia de exemplu).
Se va evita amplasarea de două ore sau mai multe consecutive ale aceluiași obiect de
studiu, deoarece prin monotonia pe care o poate genera, favorizează instalarea oboselii
intelectuale.

28. 27
Pentru a nu se suprasolicita prea mult ochii, orele de desen de după amiază se recomandă
să fie plasate în orele cu un iluminat natural satisfăcător (pentru că iluminatul artificial poate
fi sub normale igienice în multe săli de clasă).
Orele de educație fizică au menirea de a fi un factor de înviorare a organismului școlarilor
după o perioadă statică de concentrare intelectuală. De aceea, educația fizică nu se amplasează
la prima oră de curs, deoarece elevii nu sunt pregătiți să-și înceapă ziua cu un asemenea efort
fizic, dar nu se va amplasa nici ca ultima oră de curs, deoarece efectul de înviorare se pierde,
elevii urmând să plece acasă. Ar fi recomandat ca educația fizică să nu fie în orar în prima și
în ultima zi a săptămânii de scoală și nici în două zile consecutiv.
Atunci când sunt doar 2 teze, este recomandabil să fie planificate una pe săptămână, iar
dacă sunt mai multe, ele vor fi cel mult două pe săptămână cu o zi pauză intre ele. Nu este
indicat ca tezele să se dea în prima și în ultima zi din săptămână.
Durata activitătii în clasă
Lungimea lectiilor este recomandat să nu depăsească 30 minute pentru clasele I-II si 40-
50 minute la clasele mai mari.
Cercetări psihofiziologice de la noi din tară au arătat că după 4 ore de activitate la
școlarii din clasele I-IV si de 5 ore pentru elevii din clasele V-XII, scade intens capacitatea de
lucru. De aceea, se apreciază că orarele claselor II-IV nu trebuie să depăsescă 24 ore /
săptămână si 4 ore/ zi, iar la clasa I orarul ar trebui încă redus, la 18-20 ore / săptămână, adică
3-4 ore/zi.
La clasele V-VIII se poate accepta un număr de 25-28 ore săptămânal( 4-5 ore/zi), iar la
clasele IX-XII, se vor programa maxim 30 ore / săptămână (5 ore/ zi).
Durata pregătirii temelor pentru acasă
Durata pregătirii lecțiilor acasă este strâns dependentă de numărul de lecții din orarul
zilnic, fapt care determină și volumul temelor pentru acasă. Durata pregătirii temelor depinde
și de gradul de dificultate al acestora.
În general, durata pregătirii temelor plus timpul de lucru la scoală nu ar trebui să
depășească 5-7 ore zilnic. Cadrele didactice ar trebui să acorde importantă repartizării
echilibrate pe materii și zile de lucru a temelor, în asa fel încât efectuarea lor să nu depășească
în nicio zi 1-2 ore.
Programele de învățământ ar trebui astfel organizate ca volum de cunoștințe încât să
permită respectarea normelor fiziologice pentru activitatea în clasă și pentru pregătirea
lecțiilor acasă.
Odihna și somnul
Starea de oboseală a copiilor și adolescenților se manifestă prin: tulburări de atenție, de
memorie, reducerea capacității de înțelegere a problemelor mai abstracte, diminuarea
mecanismelor de adaptare la efort, fenomene psihofiziologice subiective și obiective
(sentiment de insuficientă personală, depresii, iritabilitate, neliniște, apatie, schimbarea
atitudinii fată de muncă, modificarea comportamentului în clasă și în familie, somn neliniștit
sau insomnie), reducerea capacității funcționale a analizorilor vizuali, auditivi, motor și
cutanat. În caz de oboseală mai intensă pot apare tulburări variate la nivelul unor organe:
cefalee, palpitații, senzație de sufocare, dureri abdominale, anorexie, flatulentă, crize colice,
creșterea de volum a tiroidei, anemie, dureri musculare, pierdere în greutate

29. 28
Cauzele cele mai importante ale oboselii sunt:
 intensitatea si durata prea mare a efortului;
 recreatie si odihnă redusă;
 lipsă de miscare;
 activitate extrascolară prelungită;
 reducerea orelor de somn;
 stare de sănătate deficitară;
 conditii de lucru si de viată necorespunzătoare.
Fenomenele de oboseală fiziologică dispar după odihnă. Ele se accentuează la sfârșitul
săptămânii, la sfârșitul trimestrelor, în perioada examenelor si a lucrărilor de control, la
sfârșitul anului școlar. Dacă odihna nu este suficientă, apare oboseala cronică sau surmenajul
care necesită întreruperea lucrului pentru mai multă vreme si tratament medical.
Odihna înlătură oboseala, fiind un factor care conditionează mentinerea capacitătii de
lucru. Copiii se odihnesc în timpul pauzelor de 10-15 minute, din timpul lucrului, precum si
după terminarea programului scolar. Odihna în vacantă dă posibilitatea refacerii capacitătii de
lucru după perioade de solicitare mai intensă a elevilor si studentilor.
Somnul are pentru școlar o importantă deosebită, reprezentând un mijloc eficace de
refacere a organismului obosit. Copilul, cu cât este mai mic, cu atât are nevoie mai mare de
somn. Durata somnului la scolari se recomandă a fi de 11-12 ore la 7 ani si de 9 ore la 18 ani.
Rolul protector al somnului nu depinde numai de durata ci si de calitatea lui (somnul
nelinistit, agitat, nu odihneste suficient).
Beneficiile oferite de săritul corzii
profesor Niță Andra Ștefania
Liceul Tehnologic „Anghel Saligny” Fetești

30. 29
Săritul corzii oferă o serie de beneficii importante organismului. Iată care sunt acestea:
 Te ajută să arzi multe calorii – oamenii de stiință au demonstrat că săritul corzii timp
de o oră înseamnă 1.000 de calorii arse. Rata în care caloriile sunt arse este foarte
mare în cazul acestui sport. Comparând cu alte activități, săriturile de coarda sunt
unele dintre cele mai eficiente tipuri de exerciții pentru a slăbi.
 Iți îmbunătățește capacitatea mintală – săritul corzii în mod regulat ajută la
dezvoltarea emisferelor creierului, ceea ce sporește constientizarea spațială,
îmbunătațește memoria și te face mai alert psihic.
 Îmbunătățește coordonarea – prin faptul că te face să te concentrezi asupra
picioarelor. Creierul tău este constient de ceea ce fac picioarele tale, iar acest
antrenament efectuat în mod repetat ajută la o coordonare mai bună.
 Ajută la dezvoltarea rezistenței și a respirației –săritul corzii poate crește ritmul
cardiac cu aproape de două ori mai mult decât îl crește un alt sport. Pe lângă asta,
săritul corzii are un impact mai mic asupra încheieturilor decât are joggingul.
 Ajuăa la tonifiere – Atunci când sari coarda, toate grupele de muschi ale corpului
sunt puse în funcțiune, lucru ce transformă acest sport într-unul de fitness complet.
Astfel, muschii se vor dezvolta armonios și vor fi bine conturați.
 Contribuie la obținerea unei posturi corecte a corpului – o postură dreaptă nu doar
că te poate feri de dureri ale spatelui, însă contează foarte mult și din punct de vedere
social. Postura este modul în care te prezinți în lume, iar o persoană care nu stă dreaptă
poate da impresia că este nesigură. Săritul corzii te obligă să menții corpul drept atunci
când sari, astfel că iți vei forma obiceiul să menții postura corectă.
Postura corporală este foarte importantă atunci când sari coarda. E indicat să ții gâtul, capul și
coloana verterbală drepte. Umerii trebuie lăsați în jos, coatele aproape de corp și antebrațele la
90 de grade în raport cu brațele.
De asemenea, e recomandat să menții flexibilă zona genunchilor, iar săriturile sa fie efectuate
pe vârfuri.
Așadar, săritul corzii este un sport distractiv ce te poate ajuta să-ți transformi corpul într-unul
mai sănătos și rezistent.

31. DECEMBRIE 2022