1. Festivalul Naţional al Cărţii şi Lecturii, ediţia a IV-a, 2014
Biblioteca Națională a Republicii Moldova
Festivalul Național al Cărții și Lecturii
Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
În acest număr:
Festivalul Național al Cărții și Lecturii, ediția a IV-a, 2014
1
Lectura. Importanță, tehnici, metode
3
Metode și experiențe de promovare a cărții și lecturii
6
Festivalul cărții și lectuii pe meridian- ele globului
12
Din experiența bib- liotecilor lumiii
14
Recomandări
15
Deja de patru ani, pentru comunitatea bibliotecarã, luna august culmineazã cu pregãtirea Festivalului Național al Cãrții și Lecturii care-și deschide ușile în ultima zi a lunii. 31 august este o zi cu puternicã încãrcãturã emoționalã și fundalul perfect pentru a scoate în relief importanța cãrții și a lecturii în promovarea cunoașterii, în dezvoltarea societãții, a comunitãții în ansamblu și a fiecãrei persoane în particular, în protejarea și prezervarea valorilor, adunate pe parcurs de milenii.
Ediția 2014 a Festivalului Național al Cãrții și Lecturii este consacratã integrãrii europene a Republicii Moldova și poetului, prozatorului, publicistului şi dramaturgului Dumitru Matcovschi, membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, unul din simbolurile mişcării de renaştere naţională din Republica Moldova şi se va desfăşura în perioada 31 august - 5 septembrie sub patronajul Comisiei Naționale a Republicii Moldova pentru UNESCO şi a Primei Doamne a Ţării – Margareta Timofti.
Festivalul are menirea să dea o nouă dimensiune și valoare activităților de promovare a cărții și lecturii: prin implicarea factorilor de decizie politică și financiară, organelor administrative locale, bibliotecarilor, scriitorilor, editorilor,
profesioniștilor din domenii adiacente, partenerilor, cercurilor largi de utilizatori, etc.
FNCL nu este numai o activitate de celebrare a cãrții și a lecturii, dar și un prilej de reliefare a problemelor cu care se confruntã cartea, lectura și biblioteca - acest triunghi al cunoașterii cu implicații esențiale asupra fiecãruia dintre noi.
Dupã 25 de ani de la declararea limbii române drept limbă de stat și adoptarea alfabetului latin, votarea legislației privitoare la limba de stat și alfabet și declararea zilei de 31 august sãrbãtoare naționalã în Republica Moldova, cartea în limba românã încã rãmane în minoritate.
În anul 1989, când moldovenii își revendicau, în stradã, dreptul la limbã și alfabetul latin, statisticele ofi- ciale raportau existența în fondurile bib- liotecilor publice a 33,3% de publicații în limba moldoveneascã (“na iazâche corennoi naționalinosti”). Media pe țarã includea și bibliotecile din stânga Nis- trului. De remarcat, cã în Bender și Ti- raspol media constituia doar 3,8% și respectiv 3,6%. Unde sunt astãzi aceste localitãți și de ce au ajuns acolo? Motiv de serioasã întrebare.
Dupã 25 de ani, publicaţiile în limba română (alfabet latin şi chirilic) constituie doar 48 % din fondul total de publicaţii, mult sub nivelul necesităţilor şi a echităţii sociale. Volumul

2. FNCL este
un pri l ej de
r e l i e f a r e a
problemelor cu care
se confruntã cartea,
lectura și biblioteca
- acest triunghi al
c u n o a ș t e r i i c u
implicații esențiale
asupra fiecãruia
dintre noi.
2 Festivalul Național al Cărții și Lecturii
Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
“O carte este ca o
cheie către camere
necunoscute din
castelul care este
înăuntrul nostru.”
Franz Kafka
“Citeşte o mie de
cărţi şi cuvintele tale
vor curge ca un râu.”
Lisa See
publicaţiilor cu grafie latină, la fel,
creşte foarte încet. În anul 2013
acestea au constituit 30,7% din fondul
total de publicaţii, şi 58,6% din fondul
de publicaţii în limba română. 41.4%
din fondul de publicaţii în limba
oficială a statului sunt publicaţiile cu
grafie chirilică.
Colecţiile bibliotecilor publice
sunt într-o stare avansată de degradare
fizică şi morală. Indicatori de
performanţă precum indicele mediu de
circulaţie a fondului de numai 1,2,
care se menţine stabil pe parcursul a 5
ani şi rata medie de înnoire a fondului
de 50 de ani (media pe 5 ani) care este
de 5 ori mai mare decât recomandările
IFLA/UNESCO (de 7-10 ani), reflectă
calitatea scăzută şi gradul de învechire
a colecţiilor de publicaţii.
La începutul anului 2014
Camera Naţională a Cărţii a publicat
situațiile statistice privind rezultatele
anului edi torial 2013 (ht tp: / /
e r i z a n u . c a r t i e r . m d / ?
s=anul+editorial+2013). Potrivit aces-tora,
în anul editorial 2013 în ţară au
fost editate 2685 titluri de cărţi şi
broşuri într-un tiraj de 3.052,4
exemplare. Nu este greu de calculat
câte dintre acestea ajung în biblioteci
de vreme ce numărul de publicaţii per
locuitor achiziţionate de bibliotecile
publice în anul 2013 au constituit
0,11 sau 113 publicaţii la o mie de
locuitori, în timp ce IFLA/UNESCO
recomandă cel puţin 250 cărţi la o
mie de locuitori.
Toate aceste cifre trebuie
comunicate membrilor comunităţii,
societăţii civile, decidenţilor politici şi
financiari care pot influenţa şi contribui
la schimbarea situaţiei.
Fiecare bibliotecă trebuie să-şi
calculeze şi să comunice instituţiilor
responsabile şi membrilor comuniăţii
indicatorii de performanţă care permit
o cunoaştere mai bună a situaţiei,
compararea situaţiei bibliotecilor de
acelaşi tip, din aceiaşi unitate
administrativă, din diverse localităţi,
contrapunerea situaţiei mediilor de
nivel naţional, etc.
Este un prilej de a măsura, şi cu
această ocazie, grija faţă de membrii
comunităţii prin aceşti indicatori cu
implicaţii deosebite pentru viitor.
Investiţia în cultură este cea mai
durabilă investiţie în ziua de mâine şi
oglindă veridică a responsabilităţii.
Ediţia curentă a buletinului
înserează experienţe de promovare a
cărţii şi lect urii p racti cat e în
bibliotecile lumii, repere în ajutor
organizării activităţilor din cadrul
FNCL şi a altor activităţi care au
aceiaşi menire.
Vera Osoianu

3. De ce este importantă lectura?
3
“Poţi să citeşti şi să
nu-ţi pui întrebarea,
ce înseamnă a citi?”
Pierre Bourdieu
reala pentru că ne introduce într-o lume
a fanteziei şi a imaginaţiei.
 Îmbunatăţeşte gândirea analitică. Nu
îmbunătățește doar cunoștințele, ci ne
învaţă să analizăm lucrurile prin
propriul nostru filtru. Citind diverse
opinii sau povestiri, putem decide
dacă sunt viabile din punctul nostru de
vedere.
 Îmbogăţeşte vocabularul. Este un fapt
bine cunoscut că lectura contribuie la
îmbogăţirea vocabularului şi
îmbunătăţeşte ortografia unui individ.
Citind, învăţăm cuvinte noi care ne
ajută să ne exprimăm mai corect şi mai
elevat.
 Îmbunătăţeşte abilitatea de
scriere. Odată cu îmbogăţirea
vocabularului şi a cunoştinţelor se
dezvoltă și abilităţile noastre de scris.
La fel cum se îmbunătăţeşte şi gândirea
noastră, se îmbunătăţeşte şi exprimarea
în scris.
Lectura îmbunătățește, de asemenea
creativitatea, memoria, disciplina.
http://www.ropotal.ro/aticole/de-ce-este-
cititul-important-3671.htm
 Oferă satisfacţie. O carte bună are
darul de a-şi trece cititorii printr-o serie
de trăiri şi emoţii, care culminează cu o
stare generală de satisfacţie. Chiar şi
parinţii se simt multumiţi atunci când
îşi văd copiii citind o carte.
 Îmb u n ă t ă ţ eş t e ca p a ci t a t ea d e
concentrare. În timpul lecturii e nevoie
de concentrare pentru o perioada mai
lungă deoarece textul trebuie înțeles.
Iar pentru aceasta e nevoie să ne
păstrăm gândurile în acelaşi loc. Prin
urmare, lectura îmbunatățește puterea
de concentrare și atenția.
 Îmbunătăţeşte bagajul de cunoştinţe,
care la rândul său ne facilitează
participarea la discuţii și, de multe ori,
ajută la luarea deciziilor;
 Exersează memoria. Lectura este un
exerciţiu pentru creier, deoarece îl
stimulează şi îl face să cântărească
diferite aspecte, păstrându-i muşchii
activi.
 Reduce stresul. Lectura este cel mai
bun antistres daca este practicată din
plăcere. O carte ne distrage atenţia de
la problemele zilnice și ameliorează
tensiunea. Ne ţine departe de lumea
Promovarea lecturii prin intermediul teatrului “Citeşte nu pentru a
contrazice şi a
respinge; nu pentru
a lua în credinţă; şi
nu pentru a găsi
obiectul de discuţie;
dar pentru a gândi
şi a chibzui”.
Francis Bacon
Vorbind despre
promovarea lecturii, care
este una dintre obiectivele
majore în activitatea
bibliotecii, nu putem
ignora faptul că o vizită
simplă la bibliotecă pentru a citi, ca atare,
pentru mulţi a încetat să mai fie o necesitate.
Una din principalele funcţii a lecturii
este funcţia distractivă, obţinerea
p l ă c e r i i d e l a l e c t u r ă .
Bibliotecile, ca şi cluburile,
muzeele, cinematografele, devin centre de
comunicare socială şi culturală, zone de
agrement. Bibl iotecile au misiunea nu
LECTURA. IMPORTANȚĂ, TEHNICI, METODE
numai de a oferi cititorilor lectură utilă, dar de
asemenea, cred că ar trebui să caute soluţii, de a
acorda ajutor pentru a petrece plăcut timpul
liber.Un mare ajutor pot oferi formele de
divertisment, inclusiv şi Teatrul Cărţii (cercul
de teatru), scopul căruia ar fi ca prin
intermediul prezentărilor teatralizate să
provoace interesul şi dragostea faţă de carte, a
ataşa uti lizatori i de patrimoniul l iterar a
s c r i i t o r i l o r a u t o h t o n i ş i s t r ă i n i .
Teatrul Cărţii este o interpretare
creativă a operei, trăită prin capacităţile de actor
a cititorului ... Transformarea unui text literar
într-un limbaj special, scenic se efectuează
p e n t r u c a p u b l i c u l d u p ă s p e c t a c o l s ă

4. 4 Festivalul Național al Cărții și Lecturii
Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
“Omul poate fi
întotdeauna recunoscut
prin cărţile care le
citeşte”.
Samuel Smiles
“Сărţile sunt nişte
faruri în oceanul
timpului. Cartea este
testamentul spiritual a
unei generaţii către alta,
povaţa bătrânului unui
tânăr care-şi începe
viaţa, ordinul transmis
de santinelă celui care
îl va înlocui”.
Alexandru Herzen
Tehnici de lectură rapidă
dorească să vină în sala de lectură.
Pentru a monta un spectacol
este necesar de a anima textul prin joc,
mişcare, muzică. Ca atare, teatralizarea
cărţii nu este o recapitulare a
originalului. După vizionarea
spectacolului rămâne o reticenţă care
împinge spectatorii să citească cartea.
Teatrul Cărţii este o originală
combinaţie a formelor de recreere şi
divertisment intelectual, distracţie şi
posibilitate de a-şi petrece timpul liber
în realizarea potenţialului său creativ,
deoarece participant al Teatrului Cărţii
poate fi oricine—angajat sau utilizator
al bibliotecii cu capacităţi creative şi
dorinţa de a-şi încerca puterile în
actorie. La Teatrul Cărţii cititorul vă
afla şi despre procesul literar
contemporan, evenimentele în
literatură, nume noi, astfel identificând
şi aranjând priorităţile estetice.
Etapele de montare a unui spectacol
(model) :
1. Alegerea unei teme pentru spectacol
(la jubileul unui scriitor sau unei cărţi)
2. Selectarea unui scenariu (cu ajutorul
revistelor tematice, cărţi)
3. Alegerea decoraţiilor şi costumelor
(cu implicarea pictorului bibliotecii şi a
părinţilor copiilor)
4 . Id e n t i f i c a r e a p a r t i c i p a n ţ i l o r
(artiştilor) la spectacol
5. Invitarea elevilor din alte clase şi
şcoli la spectacol
Mo n t a r e a ( r e a l i z a r e a )
spectacolului
În timpul prezentării „actorii” se găsesc
în sală iar pe parcursul spectacolului,
apar în scenă şi revin în sală.
Telespectatorii sunt invitaţi să răspundă la
întrebările legate de tema spectacolului.
6. Analiza rezultatelor activităţii
( r e a l i z ă r i l e t e a t r u l u i c ă r ţ i i ) :
- Adolescenţii implicaţi în spectacol îşi
petrec t impul liber interesant;
- Ei devin cititori activi ai bibliotecii;
- Prietenii lor sunt înscrişi la bibliotecă;
- La spectatori apare dorinţă de a citi
piesa după care a fost montat
spectacolul şi de a participa la
spectacol în calitate de actor.
- Biblioteca devine un centru de
agrement pentru diferite categorii de
cititori .
Într-o societate ultrainformati-zată
este absolut necesar de a găsi me-tode
prin care să putem organiza infor-maţia
care ne este oferită în permanenţă.
Nu mai puţin importantă este şi puterea
de selecţie şi procesare a conţinuturilor.
În mod normal o persoană
citeşte aproximativ 150- 200 cuvinte pe
minut, cu un coeficient de asimilare de
0,3%-0,4%. Prin tehnici speciale însă
viteza de citire se poate dubla, chiar
tripla,500-600 cuvinte pe minut, cu un
coeficient de asimilare de 0,5-0,6%.
Lectura unul volum greu trebuie
să aibă drept motivaţie un sentiment
puternic de plăcere şi satisfacţie sufletea-scă.
Fiecare dintre noi are nişte obiceiuri
care apar involuntar în timpul lecturii şi
nu fac altceva decât să obosească ochii
excesiv. De exemplu, focalizarea perma-nentă
într-un singur punct, starea
de nelinişte în timpul lecturii, intensitatea
excesivă a luminii, atât a celei solare, cât şi
a luminii becului, concentrarea excesivă
asupra cuvintelor în timpul lecturii, reveni-rea
asupra unor cuvinte în timpul lecturii
sunt doar câteva dintre deprinderile care
dezorientează şi nu facilitează lectura în
tempou rapid.
Există mai multe tehnici de lectură
rapidă care puse în aplicare concomitent
nu doar oprimizează viteza lecturii, dar şi
păstreză gradul de comprehensiune a tex-tului
lecturat. O tehnică de citire rapidă,
absolut necesară pentru îmbunătăţirea ca-pacităţii
de acumulare a informaţiei şi
structurarea ei, este eliminarea subvocal-izării.
Ea constă în eliminarea citirii cu
voce tare sau a aşa numitului„mormăit”,
chiar şi atunci când învăţăm pentru un ex-amen.
Mărirea câmpului visual1 este nece-sară
pentru c r e ş t e r e a v i t e z e i d e
1Câmp vizual = spațiul cuprins de vedere când privirea este fixată asupra unui punct. [Pr.: -zu-al]
– Din fr. visuel, lat. visualis. [Citat 11 august]. Disponibil pe Internet la adresa http://
dexonline.ro/definitie/vizual

5. 5
“Cărţile ne sunt
prieteni statornici... Ne
sunt sfetnici şi nu ne
contrazic. Cărţile care
ne plac sunt şi urne
pline de amintiri”.
Mihail Sadoveanu
“Cărţile sunt ultimii
noştri prieteni care
nu ne induc în
eroare, sunt mereu
cu noi şi nu ne
r e p r o ş e a z ă d e
vârstă”.
Émile Faguet
corespondent cu cea a capacităţii de asimi-lare.
Evident, câmpul vizual este limitat în
partea superioară de arcada sprâncenei,
medial de piramida nazală iar inferior de
pomeţii obrajilor. Lateral, câmpul vizual
este deschis, el putând trece de 110 grade.
La femei câmpul vizual este supe-rior
celor al bărbaţilor. Ca oricare lucru
care ţine de trup, prin antrenament şi câm-pul
vizual poate fi mărit. Pentru acest lucru
cercetările au stabilit câteva tehnici de
mărire a câmpului vizual.
Conf. Dr. Ing. Radu Budei a fost
premiat cu argint la Geneva pentru inven-tarea
unui aparat2 care măreşte câmpul
vizual prin executarea zilnică a anumitor
exerciţii. Persoana care practică aceste
antrenamente reuşeşte să poată cuprinde
chiar şi un paragraf întreg, dintr-o singură
privire, prin înţelegerea concomitentă a
informaţiei cuprinse. Dar nu fiecare dintre
noi avem acces la acest aparat, iată de ce în
continuare propunem o serie de exerciţii
accesibile tuturor pentru a putea mări câm-pul
vizual
Exerciţiul 1: Privim câte un rând
întreg, încercând în acelaşi timp să cuprin-dem,
dintr-o privire, cât mai multe cuvinte,
timp de 1 minut.
Exerciţiul al 2-lea: Alegem un
cuvânt care se afla în mijlocul paginii.
Fixăm privirea pe el, dar în acelaşi
timp încearcăm să vizualizăm în mod trep-tat
cât mai mult din suprafaţa paginii timp
de 20 de secunde.
Exerciţiul al 3-lea: Începem a citi
din partea de sus a paginii în felul următor:
pe primul rând citim cuvântul din mijloc,
pe al doilea rând citim cele două cuvinte
care încadrează primul cuvânt de sus, pe al
treilea rând citim următoarele două cuvinte
care le încadrează pe celelalte de mai sus.
Pe pagină trebuie să se formeze cel
puţin un romb din cuvintele pe care le-am
văzut, timp de 1 minut. Mărirea câmpului
vizual este esenţială pentru mărirea vitezei
de citire. Cei care citesc 1000 de cuvinte
pe minut nu mai citesc cuvânt cu cuvânt, ci
privesc rândul întreg, dintr-o privire,
înţelegând informaţia cuprinsă acolo. O
citire intuitivă, rapidă şi comprehensivă.
Citirea rapidă creşte randamentul intelec-tual,
timpul în care asimilăm anumite
cunoştinţe.
Cel mai important lucru pentru
mărirea substanţială a vitezei de citire o
reprezintă reducerea sau chiar eliminarea
vocalizării mentale.
Când citim se produce un fenomen
extraordinar: creierul uman vede elemen-tul,
obiectul sau simbolul, îi asociază unui
sunet şi îl traduce automat într-o idee sau
imagine.
Tot acest proces cere timp, adică
mijlocirea sunetului în acest context
întârzie foarte mult procesarea informaţiei
chiar dacă este un proces foarte rapid. In-formaţia
parcurge drumul “Te uiti - Vezi -
Auzi - Întelegi”. Totuşi, dacă am putea să
eliminăm elementul vocalizării, de orice
fel ar fi ea, atunci s-ar observa o mărire a
vitezei de citire de chiar 10 sau 20 ori, iar
comparat cu o scădere a efortului depus
este chiar o realizare. Citirea exclusiv vi-zuală
înregistrează informaţia în minte
nemijlocit, asemenea unui film care se
derulează în faţa ochilor.Spre exemplu:
“Primăvara îşi adusese prinosul
de flori, de frunze, de păsări, de cântece
…”
(Dama Cu Camelii, Alexandre
Dumas Fiul)
Când vede această frază persoana
care citeşte vizual, deci fără vocalizare
mentală, este parte a acţiunii, asemenea
unui observator direct.
Concluzii:
Toate metodele descrise au doar
rolul de mijloc pentru îmbunătăţirea ca-pacităţii
de acumulare şi structurare a in-formaţei.
Metodele în sine nu au nici o
valoare dacă nu sunt puse periodic în apli-care
şi ele au rolul de a ne organiza şi efi-cientiza
mai bine munca.
Bibliografie
Birkenbihl , Vera . Tare de cap. –
S.l. : Editura Gemma Press, 2000.- 204 p.
Radu Budei, Tudor Stanciu. Super
Learning Techniques.- S.l.: University of
Oxford, 2004
Cristian Drapeau, Învaţă cum să
înveţi repede.- Bucureşti: Editura Teora,
2000
Sheila Ostrander, Lynn Schroeder,
Nancy Ostrander. Tehnica învăţării
rapide.- Bucureşti: Editura Amaltea, 2002
Victoria Vasilica
2Campionul citirii rapide. [Citat 11 august 2014]. Disponibil pe internet la adresa : http://
jurnalul.ro/stire-viata-mea-e-un-roman/campionul-citirii-rapide-49395.html

6. 6
Festivalul Național al Cărții și Lecturii
Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
Studiu: Moldovenii citesc mai puțin decât
cetățenii din UE
Moldovenii citesc mai puțin decât cetățenii statelor din UE. Cel puțin așa arată datele cercetării statistice „Utilizarea Timpului în Republica Moldova, realizată de Biroul National de Statistica în cadrul proiectului comun ONU „Consolidarea Sistemului Statistic Naţional”, cu sprijinul financiar al PNUD, UN Women și Guvernului Suediei, notează UNIMEDIA.
Cercetarea s-a desfăşurat pe o perioadă de 12 luni. La exerciţiu au participat peste zece mii de persoane. În baza acestui studiu în gospodării, specialiștii Centrului analitic Expert- Grup au elaborat zece note care explică comportamentul femeilor şi bărbaţilor moldoveni reieşind din felul în care aceştia îşi gestionează timpul.
Potrivit studiului, moldovenii citesc în medie câte 17 minute pe zi, sau mai puțin cu şapte minute decât
cetățenii statelor din UE. Patru minute pe zi moldovenii dedică citirii cărţilor tipărite, la fel ca spaniolii, slovenii sau italienii.
Cea mai populară formă de lectură la moldoveni este lectura online. Pentru aceasta se alocă aproximativ 10 minute pe zi. În comparaţie cu femeile, bărbaţii consumă cu 10% mai mult timp pentru informarea online şi cu 8% mai puţin timp pentru citirea cărţilor în format de hârtie.
Persoanele de la orașe dedică activităților de lecturare de două ori mai mult timp decât cele de la sate (23 şi, respectiv, 12 min/zi). Moldovenii cu vârsta până la 34 de ani citesc preponderent online, iar cei cu vârsta peste 35 de ani citesc cărţi tradiţionale şi publicaţii periodice.
http://unimedia.info/stiri/studiu-moldovenii- citesc-mai-putin-decat-cetatenii-din-ue- 78331.html#.U6llUdWTkII.facebook
METODE ȘI EXPERIENȚE DE PROMOVARE A CĂRȚII ȘI LECTURII
În Germania, un mare număr de specialişti sunt interesaţi de lectura copiilor. Această tendinţă s-a intensificat după efectuarea testelor PISA în 2000 şi 2003. Testele PISA sunt o procedură standardizată internaţională pentru măsurarea calităţii cunoştinţelor copiilor la vârsta de 14 şi 15-ani în ţările dezvoltate (32 de ţări în anul 2000, 40 de ţări în anul 2003), au fost efectuate de Organizaţia pentru cooperare şi dezvoltare economică. “Abilităţile de lectură” au fost supuse testării printre primele. Acestora li se atribuie o importanţă specială, pentru că lectura este esenţială pentru participarea în viaţa culturală şi socială. Rezultatele anului 2000 au zguduit Germania: s-a dovedit că 20% din adolescenţii de 15
ani la etapa finală de învăţământ obligatoriu au fost în stare de a înţelege numai texte simple. Aproape jumătate dintre adolescenţii germani n-au citit niciodată o carte din propria dorinţă. În categoria de “înţelegere a textului la un nivel de bază”, Germania s-a pomenit pe locul al 27-lea din 32 posibile. Germania a suferit un PISA- şoc. După aceasta, în Germania au apărut diverse programe de sprijinire a lecturii pentru copii.
Germania
Un proiect interesant a fost inițiat în Biblioteca Centrală din Berlin.
În 1999 ţara a sărbătorit aniversarea celebrului scriitor Erich Kästner. Cea mai faimoasă carte a scriitorului „ Emile şi detectivii”a apărut în 1928. Acţiunea acestei cărţi fascinante are
“Citeşte pentru a de- veni mai deştept! Pentru a judeca mai puţin. Pentru a fi mai capabil de a înţelege comportamentul ne- bun al prietenilor, sau şi mai bine, pe al tău.”
John Waters
“Dacă tu crezi că dur- erea şi tristeţea ta sunt fără precedent în istoria lumii, atunci trebuie să citeşti. Căr- ţile m-au învăţat că lucrurile care mă chinuiau cel mai mult erau de fapt lucruri care mă conectau cu toţi oamenii în viaţă, sau care au fost în viaţă.”
James Baldwin

7. 7
loc la Berlin. Personalul bibliotecii a decis să elaboreze un ghid-comentariu în format electronic pentru această carte. Emile soseşte în Berlin la gara Ţoo. Aceasta faimoasă gară există şi astăzi. Doriţi să vedeţi cum arăta gara în anii 20 ? cu plăcere! Dacă imaginea este prea mica, există posibilitate de-a o mări. În acelaşi timp puteţi vedea cum arătau chioşcurile de ziare, şi ce se vindea în ele.
Copii trăiesc în lumea lucrurilor mici, ei sunt atraşi de detalii. Iată că mama i-a dat lui Emile pentru transport 140 de mărci. Cum arătau banii? Băiatul a mers cu tramvaiul Nr.177. Cum arăta acesta? Cum arătau biletele? Ce formă purta poliţia? Totul poţi afla dintr-un program minunat. Afară de aceasta el conţine şi un capitol dedicat creaţiei lui Kästner şi istoriei apariţiei acestei cărţi. Dacă sunteţi interesat de acest proiect, puteţi face o călătorie pe site-ul: http://www.zlb.de/projekte/ kaestner/emil/04.htm
Franţa
Biblioteca tradiţională se concentrează asupra cititorului, pentru care cultura lecturii este o parte integrantă a bagajului său spiritual. Dar cum de procedat cu cei, pentru care lectura nu a devenit o necesitate vitală din copilarie? Problema este deosebit de acută în zonele mai puţin avantajate. Tot mai mult este susţinută ideea, că cartea nu ar trebui să fie asociată de instituţii specializate în cunoaştere, ci trebuie să fie alături de persoane care niciodată în viaţă nu au deschis uşa unei biblioteci sau librării. Astfel au apărut în Franţa bibliotecile de stradă. Deja pe parcursul a treizeci de ani în suburbia Parisului Petit-Clamart există Biblioteca rotundă (numită astfel pentru forma clădirii). Pe baza acesteia organizaţia sociala Bucuria lecturii a creat bibliotecă fără pereţi. Fiecare miercure dimineaţă, la aceiaşi oră, în acelaşi loc, în apropierea terenului de joc pentru copii se manifestă biblioteca
fără pereţi. Bibliotecarii aranjează cărţile selectate cu mare grijă. Abia văzând bibliotecarul, copiii lasă jocul şi se alătură acestuia. Unii aleg o carte un timp mai îndelungat, alţii imediat se scufundă în lectură, alţii ascultă cum bibliotecarul sau cineva din adulţi povesteşte ceva. Baieţii povestesc diferite istorii, împărtăşesc impresiile de lectură. Colegii francezi au decis să lucreze cu minimum de procedee. Aici, pe stradă, se simt mai liber şi, în plus, sunt scutiţi de multe griji, cum ar fi menţinerea liniştii şi a ordinii. Totul este axat pe un singur lucru: bucuria comunicării, schimbul de păreri, pe istorii care se povestesc şi sunt ascultate. Bibliotecarii aduc pentru copii cele mai frumoase cărţi, în succesul cărora sunt siguri. Cărţi ilustrate, romane, cărţi despre sport, şi, desigur, comixuri. Literatura este editată la cel mai înalt nivel poligrafic. Bibliotecă fără pereţi este un fel de pod spre biblioteca cea mare. Copiii, făcând cunostinţă cu cartea pe stradă, se simt mai siguri vizitând biblioteca adevărată.
SUA: Programe naţionale pentru încurajarea lecturii:
În Statele Unite de promovarea lecturii sunt preocupate nu numai bibliotecile, dar şi centrele speciale de lectură. În ţară există 47 de asemenea centre. Este discutabil faptul cât de admisibilă poate fi pentru practica noastră de bibliotecă ideea lor principală? a scoate cartea dincolo de instituţii, fie şcoală, magazin sau bibliotecă. Dar totuşi, ceva din experienţa lor poate fi utilă. Cel mai important este să încercăm să fim tot atât de perseverenţi. Din 1997 în Statele Unite au avut loc o serie de campanii naţionale de promovare a lecturii: Anul cititorului (1987), Anul tânărului cititor (1989), Anul lecturii (1991), Descoperiţi noi lumi! Citeste! (1992), Cărţile schimbă viaţa (1993-1994), Construiește-ți viitorul - Citeste! (1995- 1996), Vom crea o naţiune de cititori!
“Gustul pentru citit oferă acces către ceea ce a fost descoperit de alţii. Este cheia, sau una din cheile către prob- lemele deja rezol- vate. Şi nu numai. Oferă înclinaţie şi facilitare către ur- mărirea cu succes a problemelor care nu sunt încă rezolvate.” Abraham Lincoln
“Cititul mă face să simt că am realizat ceva, că am învăţat ceva, că am devenit o persoană mai bună.” Nora Ephron

8. 8
Festivalul Național al Cărții și Lecturii
Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
(1997-2000), Povestim istoria Americii (2001-2003) etc.
Programul Naţional „Bătălia cărţilor” realizat în America este o experienţă interesantă pentru a încuraja lectura în biblioteca şcolară. Elevii citesc cărţile apoi se reunesc pentru a demonstra abilităţile şi a verifica cunoştinţele obţinute.Competiţia se aseamănă cu un show televizat, dar structura şi formatul acesteia pot varia în funcţie de necesitate, resursele şi preferinţele personale în diferite şcoli, nivelul local sau naţional. Elevii participă cu „bagajul”-carţilor citite pe parcursul anului. De obicei, lista conţine 30 de cărţi pentru clasele 4-6 şi clasele 6-8, 25 de cărţi pentru clasele 9-12, şi 15 cărţi pentru clasa a 3-a. Competiţia finală are loc în perioada martie-aprilie a anului. Elevii pegătesc un CV care ajută să se prezinte la “Luptă locală”.
O “bătălie” tipică durează o zi întreagă şi se petrece în formă de turneu în cadrul căruia echipele acumulează puncte răspunzând la întrebări despre cărţile de pe listă. Ziua începe cu o întrunire într-o cafenea, unde se discută planul competiţiei. Apoi, participanţii la turneu se împart în echipe, aleg mascote, şi încep prima rundă de “luptă”. Ei joacă câteva runde, fiecare cu echipe diferite, după care se selectează două echipe cu cele mai multe puncte şi se invită la “lupta mare”. Alte echipe reprezintă publicul. Aceste două echipe vor participa la “lupta” de nivel regional în luna aprilie şi “lupta” la nivel de stat în perioada mai-iunie, după organizarea „luptelor” locale.
Participând la program, copiii dobândesc cunoştinţe, primesc plăcere de la lectura cărţilor bune, împărtăşesc impresiile cu prietenii, părinţii şi profesorii, precum şi se distrează.
Studiind experienţa bibliotecilor publice din America nu putem trece cu vederea atenţia acordată lecturii cu voce, care
contribuie la atragerea copiilor mici la lectură. Gloria Velti, consultant pe probleme de lectură din Madison, a pregătit un șir de recomandări privind lectura cu voce pentru parinti, profesori si bibliotecari.
De ce este necesar să citiţi cu voce ?
De obicei, rolul lecturii cu voce influiențează dezvoltarea intelectuală a copilului, dar există, de asemenea, alte puncte pozitive.
Lectura cu voce stimuleaza dezvoltarea emoţională: se formează respectul pentru sine, (celebru self- esteem american, este una dintre cele mai importante categorii în viaţa americanului); generează motivaţia acţiunilor; stimulează imaginaţia; oferă posibilitatea de a se relaxa.
Lectura cu voce stimulează dezvoltarea intelectuală: creşterea vocabularului; cresterea timpului de concentrare a copilului; îmbunătăţeşte percepţia lui (înţelegerea); creşte încrederea în sine.
Lectura cu voce stimulează dezvoltarea fizică.
Lectura cu voce stimulează incluziunea socială: îmbunătăţeşte calitatea vieţii; membrii de familie se obişnuiesc cu distribuirea rolurilor; timpul se petrece în contact cu copilul; sunt cunoscute interesele copilului; copilul simte importanţa celui care-i citeşte.
Canada
O abordare interesantă a bibliografiilor de recomandare putem întâlni la biblioteca publică din Hamilton (Canada). Pentru micii canadieni se editează liste bibliografice adnotate. Una dintre acestea se intitulează: Ce se întamplă in bibliotecă: citiţi despre aceasta şi este dedicată cărţii, bibliotecii şi bibliotecarului. Aceste liste se elaborează în mod regulat pentru părinţi şi copii de 6-10 ani. Acestea sunt mai potrivite pentru părinţii care
“Când privesc în jur şi văd că lumea nu-şi găseşte preocupări pentru a-şi petrece timpul liber, caută nişte activităţi de nimic, eu iau cartea şi-mi vorbesc: una ca asta este suficient pentru o viaţă.”
Fiodor Dostoevschi
“A citi este modul de a gândi, a te ruga, a vorbi cu un prieten, a-ți exprima gândurile, a asculta ideile altora...”
Roberto Bolaño

9. 9
sunt îngrijoraţi că copilul lor nu doreşte să citească de sine stătător. Lista include recomandări, special pregătite, de exemplu: Cum să atragem copilul la lectură, cum să facem acest proces distractiv. Una din aceste căi este lectură cu voce, un bun stimulent pentru munca independentă cu cartea, când copiii mai mari citesc cu voce pentru cei mici. A doua metodă, este recomandată pentru parinţi: a povesti istorii orale despre sine, despre prietenii din copilărie, a încuraja copilul să povestească şi el despre sine. Aceasta dezvoltă imaginaţia copilului. Părinţilor li se recomandă a încuraja lectura copilului prin laudă, sarut, zâmbet, a-şi arăta mulţumirea, etc. Părinţii sunt încurajaţi să vină la bibliotecă împreună cu copiii şi să folosească listele de recomandare pentru selectarea cărţilor. De altfel, toate operele autorilor canadieni din aceste liste sunt marcate cu un asterisc.
Bibliotecarul pentru copii este o persoană specială. În diferite ţări, în diferite timpuri, oameni diferiţi au încercat să definească, într-un fel, ce este caracteristic acestei persoane, ce ar trebui să facă cel care serveşte copiii în bibliotecă.
Iată cum colega noastră din Chicago Iolanta Federeci formulează imperative (cerinţe categorice), atestate de practica americană.
1. Studiaţi materialele. Citiţi. Meditaţi. Ascultaţi. Priviţi. Pentru comparaţie, recurgeţi la alte publicaţii. Experienţele din propria copilarie asociate cu cartea şi materialele non-book, sunt subiective şi nu corespund nevoilor tuturor copiilor.
2. Înţelegeţii şi serviţi toţi copiii: cu mâinile şi feţele murdare, care nu pot explicit lămuri de ce au nevoie, copiii deosebit de activi, nu pe măsură capabili, talentaţi, cu handicap fizic şi mental, bolnavi, de la case de copii şi normali (în cazul că există astfel de copii). Păstraţi zâmbetul şi sclipirea în ochi.
3. Menţineţi ordinea în incinta bibliotecii, insistând asupra unui comportament acceptabil. Faceţi diferenţă dintre copilul entuziast şi copilul nedesciplinat.
4. Ca membru al colectivului bibliotecii, străduiţi-vă ca o anumită parte din buget, personal şi timp să fie dedicată copiilor; şi în cazul în care drepturile copilului sunt încălcate.
5. Aveţi încredere în sine şi în munca proprie. Aveţi propria demnitate.
6. Lucraţi cu entuziasm şi sinceritate. Realizați aceste deziderate, puneți pobșema n fața persoanelor responsabile şi vă veţi convinge că merită.
Brazilia: Bibliotecile publice şi lectura
În 2001, municipiul oraşului Ribeirão Preto a adoptat “legea cărţii”, conform căreia în bugetul municipal au fost incluse cheltuielile pentru reînnoirea fondului a 36 biblioteci publice, promovarea autorilor locali şi promovarea lecturii. Bibliotecile şcolare serveau întreaga populaţie locală, iar municipalitatea se ocupa de fondarea bibliotecilor publice. Locuitorii din mediul rural erau serviţi de biblioteci mobile. Din 2001 şi până la începutul anului 2005 au fost deschise 80 de biblioteci publice cu un fond de 3000 de exemplare fiecare. Mai mult decât atât, au fost create biblioteci în spitale, în penitenciare, biserici, asociaţii comunitare şi sindicate.
Municipalitatea a iniţiat Târgul anual de carte cu acces gratuit pentru public. În prezent, acesta este unul dintre cele mai mari târguri din Brazilia, aproximativ 300 de mii de vizitatori. S-au organizat o serie de activităţi culturale consacrate cărții şi lecturii. Printre acestea: discuții cu autori locali, întâlniri în cafenea cu iubitori de carte, concursuri de poezie, concursuri ale povestitorilor.
Un studiu sociologic din 2004, a arătat că principalii indicatori ce
“Cărţile ne ajută să înţelegem cine suntem şi cum ne comportăm. Ne arată ce înseamnă comunitatea şi prietenia; ne arată cum să trăim şi cum să murim.”
Anne Lamott
“A selecta cărţi pentru propria lectură şi pentru lectura altora este nu numai o ştiinţă dar şi o artă.“
Nicolai Rubakin

10. 10
Festivalul Național al Cărții și Lecturii
Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
caracterizează dezvoltarea lecturii în Ribeirão Preto, în cei trei ani au crescut de cinci ori. Aceste rezultate au impresionat conducerea ţării. Programul pentru dezvoltarea cărţii şi lecturii elaborat de acest municipiu a devenit un model pentru elaborarea politicilor în domeniul Cărţii şi Lecturii.
În 2005, a fost adoptat Planul Naţional de difuzare a Cărţii şi Lecturii. Iniţial, Planul conţinea obiective pe trei ani, dar mai târziu a ajuns să fie privit ca un document pentru un viitor previzibil. Planul prevedea eforturi comune care implica 14 ministere, cu un număr de organizaţii private şi non- guvernamentale. Au fost identificate principalele obiective în promovarea cărţii şi lecturii:
1) Democratizarea accesului la carte prin:
- crearea a o mie de biblioteci noi în municipalităţi care nu aveau o bibliotecă publică; - continuarea campaniei de diseminare a literaturii, în cadru căreia aproximativ un milion de exemplare de cărţi, distribuite anual în regiunile ţării şi încă un milion distribuite în seturi, vândute la preţuri joase în supermarket-uri, sau distribuite în rândul populaţiei social vulnerabile;
- organizarea saloanelor şi târgurilor de carte după experienţă oraşului Ribeirão Preto.
2) Promovarea cărţii în presă, campanii media etc.
3) Majorarea de zece ori a numărului de librării şi ajutor editorilor în
creşterea tirajului.
4) Anularea tuturor impozitelor la producerea şi vânzarea cărţii, în scopul reducerii preţurilor
5) Dezvoltarea sistemului de formare profesională a specialiștilor care au tangențe cu promovarea cărții.
La 4 octombrie 2007 Brazilia a lansat un program naţional “Plus Cultură”. Acesta este construit pe trei aspecte interdependente: cultură, cultură şi personalități, cultură şi economia. În acest Program o mare atenţie se acordă extinderii cărţii şi lecturii. În special se preconiza:
1) a reduce la zero numărul de
municipii din Brazilia, care nu au biblioteci ;
2) a iniţia modernizarea a 4.5 mii de biblioteci din întreaga ţară;. 3) a fonda 4000 de Centre de lectură ; 4) a edita până în 2010 9 000 de cărţi semnate de autori renumiți.
În cadrul programului s-a creat reţeaua “Biblioteca Vie”, care a contribuit la modernizarea bibliotecii pentru a corespunde cerinţelor utilizatorilor, oferind informaţii pe diferite suporturi.
Din 2004-2009 a fost implementat Programul „ Open Book”, finanţat în principal din fondurile federale. Municipalitatea care fonda o bibliotecă publică primea de la Ministerul Culturii şi Fundaţia „Biblioteca Naţională” un set de cărţi, echipament şi mobilier.
În anul 2008 a fost anunţat primul concurs “Centre de lectură”. Participanţii la concurs din toate regiunile Braziliei au trimis proiecte care vizau dezvoltarea centrelor de lectură în diferite comunităţi.
Proiectele inițiate stimulează lectura practică pe teren: în cartiere rezidenţiale, asociaţii publice, centre culturale, spitale, închisori etc. Autorii proiectelor câştigătoare au primit câte 500 de cărţi pentru biblioteci, precum şi un set de mobilier şi calculatoare.
Premiul “Trăiască Lectura!”,
“Cele mai bune momente din citit sunt atunci când descoperi ceva – un gând, un sentiment, un mod special de a vedea lucrurile.”
Alan Bennett
“Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi constanţi prieteni; sunt cei mai accesibili şi înţelepţi consilieri, şi cei mai răbdători profesori.”
Charles William Eliot

11. 11
cel mai prestigios la acest concurs, a fost oferit la trei nominaţii: “Biblioteci publice şi private”, “Şcoli publice şi private” şi “Societate” (companii, organizaţii publice, universităţi, instituții de protecţie socială a populaţiei, persoane fizice).
Anul Naţional al Lecturii – Australia
La proiect au participat bibliotecile publice având ca parteneri – guvernul, massmedia, organizaţiile comerciale.
Organizatorii au sprijinit campaniile deja existente în susţinerea lecturii şi alfabetizării, precum şi au iniţiat altele noi. Cele mai multe programe au fost concepute pentru copii, dar şi adulţii nu au fost lipsiţi de atenţie.
Organizatorii proiectului au identificat trei obiective:
1. Fiecare australian ar trebui să înţeleagă că lectura este o abilitate vitală, şi să conştientizeze beneficiile acesteia.
2. Cultura lecturii trebuie readusă în fiecare casă.
3. Este necesar să se pună în faţa familiilor, părinţilor, educatorilor scopul de a citi cu copii în fiecare zi.
Anul Naţional al Lecturii a fost sprijinit de multe celebrităţi australiene: scriitori, politicieni, sportivi, artişti. Mişcarea a fost condusă de renumitul scriitor australian Umak Ins. Ministrul Artelor a inaugurat în biblioteca municipală a or. Квинбиен campania de înregistrare în bibliotecile publice. El a făcut un apel către toţi australienii să se înscrie sau să se reînregistreze în biblioteca locală. A fost anunţată şi lansarea unei noi aplicaţii de software gratuit de bibliotecă pentru iPhone şi iPad-uri “Dragostea de lectură.”
“Cărţile constituie un capital. O carte din bibliotecă ţine la fel de mult ca o casă, pentru sute de ani. De aceea nu este un simplu articol de consum, ci un capi- tal, şi de cele mai multe ori, în cazul oamenilor care sunt la început în viaţă, este singurul lor capital.”
Thomas Jefferson
“Fiecare cititor se regăseşte. Munca scriitorului este doar un instrument optic ce îi dă posibilitatea cititorului să discearnă că, fără această carte, nu s- ar fi văzut niciodată pe el însuşi.”
Marcel Proust
Orașul Ribeirão Preto, stat São Paulo, se intinde pe o suprafata de 650,366 km² si numără 619.746 de locuitori (recensământul din 2012) cu o densitate de 952,92 pe km². Ribeirão Preto este supranumit “Califórnia Brasileira”.
În fiecare an, în prima miercure a lunii martie, la iniţiativa campaniei LitWorld se desfăşoară Ziua Mondială a Lecturii cu voce (World Read Aloud Day). Scopul acestui eveniment constă în prezentarea lecturii ca o modalitate de interacţiune cu lumea înconjurătoare ca o oportunitate de a transmite emoţiile către o altă persoană, împreună cu cuvântul sonor. În 2013 acţiunea a implicat 65 de ţări şi peste un milion de participanţi. Începând cu anul trecut, Skype desfăşoară campania “Citim cu voce prin intermediul Skype”, oferind apeluri gratuite pentru cadrele didactice
Ziua Mondială a Lecturii cu voce
implicate în proiectul “Skype în sala de clasă.”
Pe Skype aceasta are loc în felul următor:
 1-2 minute: autorul se prezintă şi vorbeşte despre cărţile sale;
 3-5 minute: autorul citeşte cu voce o carte mică cu imagini sau un fragment din carte/ roman;
 5-10 minute: autorul răspunde la întrebările cititorilor despre lectură, procesul de creație, etc.
 1-2 minute: autorul vorbeşte despre cărţile preferate pe care le recomandă pentru lectură.

12. 12 Festivalul Național al Cărții și Lecturii
Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
“Cărţile sunt averea
de preţ a lumii şi
moştenirea de drept
a generaţiilor şi a
naţiilor.”
Henry David Thoreau
Ziua Internaţională a donaţiei de carte (14 februarie)
Această zi a
fost stabilită pentru a
inspira oamenii din
întreaga lume de a
dărui copiilor cărţi.
Website-ul
proiectului: http://
bookgivingday.com/
Trei moduri
simple pentru a
sărbători Ziua
Internaţională a donaţiei de carte.
1. A oferi o carte la un prieten sau unui
membru de familie.
Sărbătoriţi Ziua Internaţională a donaţiei de
carte, oferind copilului dumneavoastră o
carte.
2. Lăsaţi o carte în sala de aşteptare sau hol.
Selectaţi o sală de aşteptare, unde copiii sunt
nevoiţi şă petreacă mai mult timp şi unde nu
există cărţi bune. Cumpăraţi o carte bună şi
lăsaţi-o în sala aleasă de dumneavoastră.
Scopul la toate acestea este de a insufla
copiilor dragostea de lectură.
3. Donaţi cărţile dumneavoastră.
Împachetaţi într-o cutie cărţile care nu mai
sunt necesare copiilor adulţi şi oferiţi-le
celora care ar putea să lectureze. Dăruiţi cărţi
bibliotecii locale, şcolii, spitalului de copii,
orfelinatului. În plus, puteţi transmite cărţile
dvs. unei organizaţii de caritate care lucrează
cu distribuirea cărţilor pentru copii la nivel
internaţional.
Ziua Internaţională a donaţiei de carte este o
iniţiativă obişnuită, care se efectuează exclusiv
de către voluntari, la fel ca şi voi! Există o
mulţime de modalităţi de a participa .
Deveniţi organizator de Ziua
Internaţională a donaţiei de carte în
comunitatea dvs:
1. Atrageţi atenţia instituţiei sau comunităţii
dumneavoastră la această sărbătoare plasând
un poster sau folosiţi alte metode pentru a
invita publicul la sărbătoare;
2. Planificaţi activităţi, care vor fi accesibile
pentru toţi vizitatorii; organizaţi o campanie de
colectare a cărților sau planificaţi ore de lectură
a poveştilor pentru copiii din comunitatea
dumneavoastră;
3. Adresaţi-vă la administraţia librăriei locale
cu ideea de-a oferi reduceri pentru persoanele
care vor cumpăra cărţi în această zi. De
asemenea, în librării este posibil de a distribui
stikere, exlibris-uri elaborate de graficieni.
P r i n t r e
sărbătorile preferate ale
americanilor un loc
a p a r t e r e v i n e
Festivalului Naţional al
Cărţii, organizat de
Biblioteca Congresului,
începând cu anul 2001.
Ediţia anului 2011 a
sărbătorii a adunat peste 200 000 de
vizitatoi şi mai mult de 100 autori ai
cărţilor cu cele mai bune vânzări.
Anul acesta sărbătoarea va
avea loc la 30 august, având ca
preşedinţi de onoare pe preşedintele
SUA Barack Obama şi Michelle
Obama. http://www.loc.gov/bookfest
FESTIVALUL CĂRȚII ȘI LECTURII
PE MERIDIANELE GLOBULUI
Ediţia 2014 a Festivalului
Naţional al Cărţii organizat
de Biblioteca Congresului
Festivalul Internaţional de
Literatură de la Timişoara „La
Vest de Est / La Est de Vest”, a II-a
ediţie. 23-25 octombrie 2013
Festivalul
Internaţional de
Literatură de la
Timişoara a
evidenţiat, chiar
de la prima
editie,
multiculturalitatea oraşului, prin
diversitatea ţărilor din care vin scriitorii
invitaţi.
Festivalul din 2013 a consolidat relaţia
româno-sirbă din Banatul literar. In felul
acesta, Festivalul s-a dezvoltăt in deplin
acord cu dorinţa Timişoarei de a deveni
Capitala Culturală Europeană in 2021,
punând in valoare diversitatea culturală a
zonei, care transcende graniţele dintre
cele doua ţări: România şi Serbia.
“Cărţile îţi deschid şi
lărgesc mintea, şi te
fac mai puternic decât
orice altceva.”
William Feather

13. 13
Festivalul literaturilor lumii
În fiecare an, în lunile iulie şi august în Franţa, pe malul Atlanticului, în Pays de Loire, oraşul La Baule, la Capela Sainte-Anne, se
Desfășoară festivalul literaturilor lumii dedicat literaturii americane. În pofida rezervei manifestate față de limba engleză, mai ales a celei de dincolo de Ocean, francezii sunt fermecaţi de literatura americană, care, de câţiva ani, a cucerit iubitorii de poezie din Occident. Şcoala newyorkeză de poezie a fost reprezentată de Ron Padgett, care este şi traducător al poeziei franceze în Statele Unite. Confruntarea dintre cele două literaturi a fost susţinută de scriitorul francez Tanguy Viel, autorul unui „fals roman american”, intitulat Dispariţia lui Jim Sullivan, a cărui alocuţiune s-a numit Ce am învăţat despre literatura franceză citind romane americane”.
Foto:
Editorii Bernard şi Brigitte Martin, organizatorii festivalului Scriitori la malul mării.
Festivalul literar Belles Latinas
Ediţia a 12-lea a Festivalului literar Belles Latinas, a fost marcată în 2013 printr-o dată simbolică, a patruzecea aniversare a loviturii de stat din 11 septembrie 1973 în Chile şi moartea preşedintelui Salvador Allende. Acest eveniment tragic a provocat o reacţie puternică in lume, este unul dintre evenimentele majore ale secolului XX în America Latină.
În anii şaptezeci, mai multe ţări din America Latină au trăit o perioadă deloc uşoară. Brazilia, Uruguay, Argentina, au suferit ani tragici de privare de libertate sub jugul dictaturii, cerând dreptate în decurs de patruzeci de ani.
Prima ediţie a festivalului Belles Latinas a avut loc în octombrie 2002 datorită iniţiativei publicaţiei Espaces Latinos dedicatâ din 1984 societăţilor şi culturilor Americii Latine. Intâlnirile Belles Latinas pun în prim-plan literaturile latino-americane contemporane. De la prima ediţie, la întâlniri au participat peste două sute de scriitori latino-americani, în treizeci de oraşe din Franţa.
Pe parcursul acestor zece ani, festivalul literar Belles Latinas a reuşit sâ constituie o reţea de cititori şi de parteneri pasionaţi, care acţioneaza împreună pentru a aduce în atenția tuturor literatura latino-americană. Numărul oraşelor care gâzduiesc festivalul este în constantă creştere. În 2012, spaţiile culturale si literare
ale diferitelor regiuni din Franţa au găzduit culorile Americii Latine. A fost propus un program variat (cărţi autobiografice, romane, poezie, romane poliţieneşti, documentare, interviuri, dialoguri ...). Belles Latinas invită autori şi cititori în librării, biblioteci, universităţi, teatre, cafenele şi cinematografe, care devin pe timpul unei seri, spaţii literare şi artistice. Lecturi, concerte, film, dansuri şi momente gastronomice pentru plăcere şi convivialitate sunt, de asemenea, la rendez-vous...
Douăzeci de scriitori care vin anual în Franţa pentru a-și prezenta activitatea şi punctele de vedere, poziţiile, reflecţiile cu privire la această perioadă din istoria Americii Latine, marcată de efectele lipsei democraţiei şi libertăţii.
De la începuturile festivalului, activităţile sunt realizate de către echipa Belles Latinas în colaborare cu autorităţile din domeniul învăţământului, cadrelor didactice ale Ministerului Educaţiei Naţionale şi Ministerului Culturii şi Comunicării. Lista scriitorilor invitaţi este transmisâ cu multe luni înainte pentru a favoriza o activitate pe o durată îndelungată în clasă şi a pregăti întâlniri şi schimburi intense şi călduroase care se prelungesc uneori datorită relaţiilor care continuă între autori şi elevi.
Traducătorii participă în mod regulat la mese rotunde, discuții cu jurnalişti, critici literari şi specialişti în literatura latino-americanâ. Editorii şi librarii oferă publicului cărţi ale autorilor invitaţi, nu numai în limba franceză, dar, de asemenea, în original: spaniolă sau portugheză.
http://www.espaces-latinos.org/?page_id=306

14. 14
Festivalul Național al Cărții și Lecturii
Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
Festivalul „Vocile vii ale Mediteranei”
În aceeaşi perioadă, la Sète, cunoscut şi ca Veneţia ţinutului Languedoc, Festivalul „Vocile vii ale Mediteranei”, ce se desfăşoară în grădini publice sau particulare, în pieţe, pe străzi sau la „Théâtre de la Mer”, pe vapor sau pe plajă, îşi propune să releve la fiecare ediţie similitudinile şi tendinţa spre unitate a culturii mediteranene, dincolo de diferenţele dintre ţările riverane. Directoarea manifestării, Maïthé Vallès-Bled, afirma că „Vocile vii ale Mediteranei”
se doresc „un teritoriu al păcii”, în contextul marcat de criză şi de tranziţia politică din ţările arabe. Peste 100 de poeţi şi-au citit versurile în limba maternă, lectura fiind ur- mată de versiunea franţuzească, citită de un actor. „Culturile mediteranene sunt multiple”, afirma organizatoarea. Aflat la a patra ediţie, festivalul s-a extins anul acesta în alte trei oraşe: El Jadida în Maroc, la începutul lui mai, Genova, în iunie, şi Toledo, unde se va desfăşura între 6 şi 8 spetembrie. Pentru a facilita relaţia cititorilor cu poezia, la festival participă editori, librari şi redactori ai revistelor de poezie.
http://www.nlr.ru/prof/reader/prozam/press/2012-1.pdf
http://www.nlr.ru/prof/reader/prozam/press/2012-2.pdf
http://www.festivalpremierroman.com/ED26/ auteurs_qui_reviennent.html
http://www.festivalpremierroman.com/ED26/ index_rou.html
DIN EXPERIENȚELE BIBLIOTECILOR LUMII
Întâlniri la bibliotecă
Bibliotecile belgiene pentru a atrage vizitatori în sălile de lectură, mai ales oamenii singuri, le propune întâlniri romantice cu lumânări. Primul experiment a fost realizat în urmă cu trei ani. Cu ajutorul romanelor literare au făcut cunoştinţă 14 persoane cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani.
Robotul vă oferă cartea, chiar şi pe timp de noapte
În Japonia, a fost creat un robot care permite lectura cărţilor fără a intra în bibliotecă. Robotul prezintă o cutie de 50 pe 45 cm pe roţi echipată cu un aparat de fotografiat digital şi un braţ mecanic special. Activitatea „bibliotecarului electronic” se ghidează prin intermediul Internetului. Pentru a se deplasa între rafturi şi a ocoli diferite obstacole întâlnite în cale, maşina foloseşte un sistem laser. Ea are capacitatea de
a selecta cărţi, a întoarce paginile, treacând conţinutul pe contul utilizatorului. Robotul este conceput pentru oamenii ocupati, care nu au timp pentru a merge la bibliotecă.
Now How
Una dintre noile biblioteci publice ale oraşului japonez Naka (Naka) a implementat sistemul de identificare biometrică fără contact, prin venele de pe palmă. Acesta va fi primul caz din lume de aplicare a unei asemenea identificări în bibliotecă, care va înlocui biletul de cititor.
Bibliotecă dedicată femeilor
La Londra există singura bibliotecă de acest gen, dedicată femeilor. Aceasta îşi are începuturile în anul 1926, în cadrul Societăţii londoneze de susținere a femeilor. Acum, biblioteca are peste 60.000 de cărţi şi broşuri. Subiectul a 5000 de piese de muzeu este viaţa, activitatea, realizările femeilor din trecut şi până în prezent.

15. 15
RECOMANDĂRI
„O carte bună pentru cei mai buni”
Repere privind organizarea unei campanii de colectare a cărţilor
Donaţiile de cărţi adresate bibliotecilor sunt o practică cunoscută de mai multă vreme lumii bibliotecare. Ca regulă, de această activitate se ocupă voluntarii, iar cărţile donate sunt folosite pentru completarea retrospectivă (lichidarea lacunelor); vânzarea (în cazurile când exemplarele deja existente în bibliotecă sunt suficiente) şi procurarea pe banii obţinuţi a altor publicaţii necesare bibliotecii; distribuirea cărţilor donate altor biblioteci sau donarea acestora cititorilor şi oaspeţilor bibliotecii, etc.
În cazuri concrete, precum FNCL, poate fi orzanizată o campanie de coletare a cărţilor care ulterior vor fi folosite pentru premierea bibliotecilor şi persoanelor câştigătoare în concursurile organizate.
Condiţii obligatorii: local cunoscut, timp concret când pot fi aduse donaţiile şi diseminarea informaţiei privind derularea campaniei.
În acest scop, biblioteca va delimita un spaţiu şi va pregăti un set de materiale de promovare a necesităţii şi importanţei campaniei. Este binevenită elaborarea unei liste a donatorilor, care vor rămâne în atenţia bibliotecii pentru relaţiile de mai departe, diverse semne de gratitudine şi implicarea în activităţile ulterioare organizate de bibliotecă.
Modele de afiş:
„O carte este un dar pe care il poti deschide iar si iar”
Cărţile te fac mai puternic. Donează cărţi!
”Eşti ceea ce citeşti” - donează orice carte doreşti!
Cărţile schimbă vieţi. Donează cărţi!

16. 16
Festivalul Național al Cărții și Lecturii
Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
Biblioteca - locul unde începe imaginaţia. Donează cărţi!
“Nu poţi deschide o carte fără să înveţi ceva.” Confucius
O carte bună este precum un iceberg, şapte optimi sunt ascunse sub apa. Ernest Hemingway
Expoziţie de carte. Tehnologiile „step by step”
Articolul Книжная выставка. Пошаговые технологии de Н.Н.Мисина în revista Ваша библиотека . – 2011. – № 32. – С. 37-56. prezintă un material metodologic, care enumeră şi descrie principalele tipuri de expoziţii, care persistă astăzi în biblioteci, precum şi modul de organizare a unei expoziţii de carte în bibliotecă. Materialul oferă o clasificare detaliată a expoziţiilor de carte. Deasemenea, sunt descrise 12 expoziţii tradiţionale şi 40 de expoziţii inovaţionale. Între formele inovatoare a activităţii expoziţionale autorul evidenţiază următoarele: expoziţie de autor , expoziţie virtuală/ electronică /, expoziţie – almanah, expoziţie – antologie, expoziţie – vernisaj, expoziţie – victorină ( concurs, joc, întrebare ), expoziţie – decor, expoziţie – dialog, expoziţie– dilemă, expoziţie – diaramă, expoziţie – dezbateri, expoziţie – dosar, expoziţie –c alendar (data), expoziţie – hartă, expoziţie – collaj, expoziţie – panoramă, expoziţie– apel, expoziţie – călătorie, expoziţie – meditaţie, expoziţie – evaluare, expoziţie – publicitate, expoziţie – raport, expoziţie– retrospecţie, expoziţie – simbol, expoziţie – dicţionar, expoziţie – recomandare, expoziţie – surpriză, expoziţie – hobby (pasiune, colectare), expoziţie – cronică, expoziţie – celebrare
(aniversare, dedicaţie), expoziţia unei pagini de ziar, expoziţia unei ilustraţii, expoziţia publicaţiilor memorialistice, expoziţie sonoră, dosarul literar al cititorului, expoziţie-express.
Autorul citează normele de timp pentru diferite tipuri de expoziţii, oferă sfaturi practice bibliotecarului privind principalele etape de lucru. Descrierea planului expoziţiei: titlul expoziţiei, forma expoziţiei, utilizatorul ţintă, scopul expoziţiei, obiectivele expoziţiei, problemele expoziţiei, localizarea expoziţiei, capitolele expoziţiei, citate utilizate, mijloace de perfectare, asistenţă bibliografică, mijloace de promovare, evaluarea eficacităţii expoziţiei. Autorul enumeră şi caracterizează cerinţele privind activitatea expoziţională: accesibilitate, operativitate etc.
Articolul este însoţit de o listă bibliografică care include lucrări metodice şi practice pentru organizarea expoziţiilor, precum şi publicaţii care oglindesc experienţa activităţii expoziţionale în bibliotecă.
Cartea este întotdeauna mai bună decât filmul, deoarece nu există nici o limită la imaginaţie pentru efectele speciale. Donează cărţi!

17. 17
Cum să organizezi un cabinet de biblioterapie în biblioteca ta?
Subiect
Terapia prin lectură – remediu cu valenţe educogene în scopul înţelegerii şi rezolvării problemelor relevante ale unei persoane.
Scopul
„Dă o şansă sanătăţii tale, ia pastila de lectură” - o lectură dirijată are proprietăţi cicatrizante.
Obiective
Furnizarea modalităţilor prin care o persoană şi – ar putea găsi interese în afara personalităţii ei (ieşire din cotidian; evadare în lectură)
Eliberarea persoanei de presiunea emoţională şi mentală
Dezinhibarea persoanei
Ajutarea individului de a crea un plan personal pentru rezolvarea problemelor
Direcţii de activitate
Crearea unei atmosfere propice pentru consiliere;
Diagnosticarea aptitudinilor şi capacităţilor pacienţilor/cititorilor cu ajutorul testelor de personalitate acesibile pentru fiecare utilizator ;
Plasarea individului într-un grup de cititori adecvat aptitudinilor şi intereselor sale ;
Informarea asupra literaturii disponibile prin eliberarea de reţete de lectură.
Lansare de carte
Lansarea de carte sau premiera cărţii, poate fi definită ca o metodă de publicitate şi informare. Aceasta combină informarea cititorilor despre o carte nouă, editată recent şi promovarea ei. Adresându-ne la terminologie, sintagma „ a lansa” din fr. „lancer” înseamnă acţiunea de a (se) lansa şi rezultatul ei: lansarea unei cărţi.
Cele mai reuşite prezentări de carte (din observaţiile bibliotecarilor) sunt prezentările la teme privind istoria locală. Aceasta oferă posibilitatea de a atrage la manifestare pe toţi cei care au contribuit la apariţia cărţii. Mai întâi de toate, autorul, care le vorbeşte cititorilor despre istoria scrierei operei, de la concepţie până la ieşirea de sub tipar, dificultăţile şi problemele care au apărut pe parcurs, prototipuri ale personajelor, etc. Despre procesul de pregătire a manuscrisului pentru tipar povestesc reprezentanţii editurii: redactorii, recenzenţii. Într-o formă interesantă poate avea loc prezentarea pictorului. El va prezenta schiţe de design, ilustraţii, care dezvăluie viziunea şi interpretarea operei. Dacă este posibil, se invita prototipuri, eroi, martori, concetățeni participanţi la evenimente etc. La organizarea expoziţiei folosim fotodocumente, artefacte. În scenariu pot fi incluse poezii, cântece,
scenete, legate de subiect sau de biografia autorului. Deasemenea, au succes lansările de carte de istorică, etnografică cu înscenarea tradiţiilor şi demonstrarea costumelor, obiectelor de uz casnic. La finalul manifestării autorul oferă autografe. Într-un cerc mai îngust de cititori poate fi servit un ceai, cafea.
Lansarea de carte poate fi realizată şi fără participarea autorului. Elaborarea invitaţiilor, posterelor etc. Lectura fragmentelor şi a miniaturilor vor transforma manifestarea într-o adevărată sărbătoare. În cadrul lansării de carte pot fi folosite modele de soluţionare a situaţiilor dificile preluate din lucrare. Întrebările se concentrează pe episoade specifice, care vor ajuta la evaluarea acţiunilor. Cu interes deosebit va fi privit un fragment din operă montat în scenă.
O comunicare pe viu, emotională a prezentatorului cu publicul (întrebări de reflecţie, etc.), muzică, dans - toate aceste tehnici vor face lansarea de carte interesană şi eficientă. Lansarea de carte poate fi însoţită de o expoziţie de carte la temă, vănzarea cărților sesiunii de autografe. O atenție deosebită se acordă potagoniștilor.

18. 18
Festivalul Național al Cărții și Lecturii
Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
Din istoria semnului de carte
Istoria semnului de carte este similară istoriei cărţii. Semnul de carte a fost elaborat de primii cititori, care s-au ciocnit de problema orientării în carte.Egiptenii din antichitate foloseau semnul de carte pentru a marca pagina din sul (lungimea căruia ajungea peste 40 de metri). În epoca medievală iubitorii de lectură marcau paginile cărţii cu noduri din pergament si piele. Este cunoscută data apariţiei primului semn de carte – 1584. Anume atunci, tipograful de la curtea regală engleză, Christopher Barker i-a oferit reginei Elisabeta I un semn de carte din mătase. Invenţia tiparului face cartea mai accesibilă. Transformată dintr-o singură operă de manuscris într-un produs tipărit cu tiraj, cartea, cu toate acestea, avea un preţ foarte scump. Producerea în masă a semnului de carte are loc după 1860. Apar semne de carte produse în condiţii de fabrică, ţesute din mătase, brodate cu mărgele, decorate cu pietre scumpe. Doamnele preferau să marcheze pagina cu flori uscate şi batiste cu dantelă. Semnele de carte erau oferite la toate ocaziile cu tot felul de felicitări, cele mai bune urări pentru prieteni si cei dragi, cu exprimarea recunoştinţei, cuvinte de dragoste şi compasiune, cu texte de rugăciuni. Iniţial, produse din pânză, destul de curând s-a trecut la materiale mai ieftine şi mai avansate tehnologic - carton şi hârtie.
Dezvoltarea tehnicii de tipar i-a oferit o nouă viaţă semnului de carte. Din acest moment el a devenit de sine stătător purtător de informaţie. Preţul mic şi originalitatea au contribuit la creşterea popularităţii semnelor de carte în rândurile unui număr tot mai mare de cititori. Acestea sunt folosite pentru a face publicitate cărţii, evenimentelor, activităţilor şi ideilor educaţionale.
Sfârşitul secolului al XIX-lea a fost unu special pentru dezvoltarea semnului de carte. Descoperirile ştiintifice şi-au pus amprenta pe acest accesoriu al cărţii. Își fac apariţia primele aşa-numite semne de carte tehnice, patentate în 1890 de către cetăţeanul german M. Kienle. Germanii numesc semnele de carte „blattvayzer “ - „Indici de pagină.”. La începutul secolului XX americanul W. Martin a inventat un semn de carte din pânză şi hârtie, lipind pe capetele benzilor mici magneţi. Ei se atrăgeau unul de celălalt prin hârtie, iar banda, dublu îndoită, ţinea pagina necesară.
Sfârşitul anilor optzeci ai secolului trecut este marcat de un nou val de interes faţă de semnul de carte,
care are o explicaţie foarte simplă. În ultima treime a secolului al XX-lea majoritatea semnelor de carte erau efectuate din hârtie - material excelent pentru publicitate, promovare, informaţie. Semnele de carte conţineau calendare şi adresele librăriilor, aforisme şi apeluri. Şi astăzi există, semne de carte cu informaţii utile: unităţi de măsură, tabele de înmulţire, formule pentru elevi, imagini, date memorabile, animale şi păsări etc..
Îndeplinind funcţie utilitară, semnul de carte contribuie nu doar la memorizare sau gasire rapidă a paginii din text, dar, de asemenea, el îndeplineşte misiunea de a salva aspectul fizic al cărții. Semnul de carte are și rol estetic, deseori, designul cărţii este combinat cu designul semnului de carte. Astfel, semnul de carte este un element de design al cărţii, care cu siguranţă poate fi considerat şi un element de cultură al cărţii. Continuie sa fie în vogă semnele de carte de autor. Pentru elaborare sunt utilizate o varietate de materiale: piele, textile, broderie, pictură, frunze de porumb şi palmier, lemn, scoarţă de copac, paie etc.
Arta elaborării semnelor de carte ţine şi de evoluţia progresului tehnic.Una dintre cele mai recente inovaţii - semnul de carte cu timer (poate fi util pentru cei care doresc să îmbunătăţească viteza de citire).
Pentru cei care doresc să citească înainte de somn, fără a deranja pe alţii cu lumina puternică exista semne de carte cu iluminare.
Semn de carte - lanternă Semn de carte - lupă
Mii de utilizatori în toată lumea, în fiecare zi vizitează bibliotecile. Anume pentru ei studioul de design din China Toout a inventat conceptul de Intelligent Library Bookmark („ semn de carte inteligent”). Mai întâi de toate, Intelligent Library Bookmark funcţionează în calitate de semn tradiţional. În afară de faptul că „memorizează” paginile în locul utilizatorului, el ajută la rezolvarea altor probleme ale utilizatorilor bibliotecii: restituirea cărţilor la timp şi căutarea rapidă a rafturilor. Intelligent Library Bookmark este echipat cu un modest sistem de navigare, care arată calea spre cărţile necesare (primind informaţii despre localizarea acestora din reţeaua bibliotecii). În plus, semnul inteligent poate citi codurile de pe cărţi şi aminti stăpânului termenul limită de restituire a cărților. Acest semn de carte nu numai că nu

19. 19
permite pierderea paginii necesare dar, de asemenea, o luminează. Nu are nevoie de o sursă de alimentare, deoarece se alimentează de la razele solare. Poate fi folosită ca o lanternă, o strânge şi încape uşor în buzunar.
Colecţii renumite de semne de carte se găsesc în Biblioteca Britanică din Londra, Muzeul Cărţii de la Biblioteca Regală Albert I din Bruxelles, Muzeul Cărţii din Moscova, Muzeul German al Cărţii şi Scrisului din Leipzig, Muzeul Elveţian al Hârtiei, Scrisului şi Tiparului din Bazel etc. În 1991 în oraşul german Duisburg a fost inaugurat primul şi unicul muzeu al semnelor de carte. Colecţia constituie peste 10. 000 de exemplare din 50 de ţări ale lumii, din sec. 19 şi până în prezent.
http://teenbook-ekt.livejournal.com/144506.html
.http://www.livemaster.ru/topic/129585-istoriya-knizhnoj-zakladki
http://ms.znate.ru/docs/1381/index-17910.html#111209
Semnul de carte: elaborare şi utilizare de către biblioteci
Secţiile, care servesc utilizatori, elaborează semne de carte pe profilul şi direcţiile de activitate, în special evenimente aniversare, teme actuale etc.
1. Identificarea scopului şi destinaţia Ca scop pentru elaborarea semnului de carte poate servi orice activitate efectuată în bibliotecă. De exemplu:.
atragerea cititorilor – semn de carte cu informaţie despre locul unde se află biblioteca şi programul de lucru, etc;
conservarea colecţiei – semn de carte privind atitudinea grijulie faţă de colecţii;
promovarea colecţiei – după genul, subiectul, tipul publicaţiilor, creaţia autorilor;
atragerea cititorilor în anumite activităţi, evenimente, proiecte;
publicitatea serviciilor oferite.
2. Alegerea temei
Identificarea temei depinde de scop, destinaţie, locul de distribuire a semnelor de carte. De exemplu: scopul – conservarea colecţiei de bibliotecă; destinaţie – copiii de şcoală primară; locul de distribuire – abonament şi sala de lectură. Semnele de carte pot conţine: structura bibliotecii, informaţii despre colecţii unicate, cărţi-jubiliare. „Cartea recomandată de cititor”- semnul de carte include: numele şi o fotografie originală a cititorului, coperta cărţii în culori şi descrierea bibliografică a acesteia, precum şi aprecierea cititorului. Semnele de carte pot fi unicate şi în serie. De exemplu: Cărţi jubiliare 2015.
3. Studierea temei şi selectarea informaţiei necesare din diferite surse, inclusiv Internet
4. Alcătuirea machetei semnului de carte La alcătuirea machetei este important ca informaţia să fie plasată în aşa mod, ca semnul de carte să îndeplinească nu numai funcţia de bază, dar să conţină şi informaţie utilă. De exemplu: în semnul de carte neapărat trebuie de găsit loc pentru informaţie despre biblioteca: denumire, logou, slogan etc. Se utilizează ambele părţi ale semnului.
5. Elaborarea semnului de carte Semnul de carte, practic, ar trebui să ocupe ¼ din foaia A 4.Utilizăm tehnologiile informaţionale. Folosim şi tehnica de scanare. În absenţa imprimantei color, se va folosi hârtie colorată. Semnele de carte laminate sunt mai atractive şi durabile.
6. Utilizarea semnului de carte în bibliotecă Se folosesc: la organizarea şi desfăşurarea activităților; ca “memo pentru cititori uituci”, despre data de restituire a cărţii.
Semnele de carte pot servi ca mențiunipentru răspunsurile corecte privind cele mai bune opere ale scriitorilor autohtoni şi străini.
7. Distribuirea semnului de carte.
Se distribuie utilizatorilor în calitate de produs informaţional. Semnele de carte care promovează lectura în familie şi respectiv bibliotecă vor fi distribuite şi la părinţi.
Care este diferenţa dintre semnul de carte elaborat de bibliotecă de oricare altele? Semnul de carte elaborat de bibliotecă are misiunea să promoveze cartea, lectura şi biblioteca între cititori şi cei care nu citesc, spre deosebire de orice alte semne de carte, care urmăresc, în primul rând, scopuri utilitare.
Pentru elaborarea semnului de carte se utilizează cele mai diverse materiale, pe când semnul de carte elaborat de bibliotecă va fi numai din hărtie. Cu cât e mai densă hârtia, cu atât e mai bine.
Semnul de carte elaborat de bibliotecă ,în afară de imagine, conţine text, care deseori, are cea mai mare pondere. Textul trebuie să fie succint şi în acelaşi timp bogat în conţinut.
BNRM, str. 31 August 1989, nr. 78 A,
Chişinău, 2012, Republica Moldova
Tel.: (+373 022) 22 14 75;
Fax: (+373 022) 22 14 75 www.bnrm.md e-mail: biblioteca@bnrm.md
Serviciul Dezvoltare în biblioteconomie
Elaborare:
Alla Andrieș
Procesare computerizată: Ecaterina Dmitric