Pedagogie an III, Management, Agronomie

1. Lector dr. Mihaela ROŞU

2.  Pentru definirea clasei (a colectivului de elevi) se pot folosi drept puncte
de reper caracteristicile specifice grupului mic, restâns sau primar,
diferența specifică fiind scopul urmărit de către acest grup, și anume,
învățarea.
 Colectivul de elevi poate fi definit ca un grup de muncă specific, formativ,
compus dintr-un număr de membri având aceleași drepturi și obligații,
respectiv elevii și profesorul, ale căror raporturi sunt reglementate oficial,
de tipul sarcinii și de normele de funcționare.
 Analizată din punct de vedere psihosociologic, clasa în care se formează
elevii este „un grup social unde, ca urmare a interrelațiilor ce se stabilesc
între membrii săi, apare și se manifestă o realitate socială cu consecințe
multiple asupra desfășurării procesului instructiv-educativ” (Ion, Nicolae,
1974).
Clasa de elevi (colectivul de elevi)

3.  Clasa de elevi este un ansamblu dinamic, în cadrul căruia au loc
procese formative subordonate scopului fundamental, predarea şi
învăţarea unor seturi de informaţii, atitudini şi comportamente şi care
este supus în mod constant influenţelor educative exercitate de şcoală.

 Pentru desfășurarea procesului de educație, elevii sunt organizați pe
criterii de vârstă, în funcție de repartizarea geografică a populației.
 Clasa este un grup care are propria taină. Fiecare clasă reprezintă o
organizare dinamică și o structură specifică (Kriekomans, W.,1989).
 Abordarea clasei de elevi ca urmare a generalizării unor cercetări și
investigații psihopedagogice, se poate face prin:
- perspectiva didactică
- perspectiva psihosocială
Clasa de elevi (colectivul de elevi)

4.  Prin prisma perspectivei didactice, clasa de elevi reprezintă spaţiul
destinat procesului instructiv-educativ (unde se produce învățarea, se
formează priceperile și deprinderile, competențele în diferite domenii,
care asigură elevului integrarea cu succes în activitatea socială), având
ca finalitate dezvoltarea proceselor intelectuale şi a motivaţiei pentru
studiu.
 Perspectiva psihosocială, definește cel mai bine managementul
clasei de elevi, astfel clasa de elevi este cadrul psihosocial al
desfăşurării activităţii de instruire şi educare şi totodată un mediu de
comunicare şi socializare; ca grup social, are structură şi caracteristici
proprii, iar membrii acesteia ocupă poziţii diferite, au roluri variate şi
stabilesc relaţii.

5.  În literatura de specialitate se regăsesc următoarele caracteristici ale
clasei de elevi, ca grup educațional:
 scopurile
 rolurile
 normele
 coeziunea de grup (unitatea)
Scopurile ce se stabilesc la nivelul oricărei clase de elevi pot fi:
 de tip prescriptiv (stabilite de persoane din afara clasei);
 individuale (stabilite în interiorul clasei).
Se impune ca între cele două tipuri de scopuri să existe un echilibru,
deoarce predominanța unuia sau altuia poate genera situații de criză
sau stări conflictuale
Caracteristicile clasei de elevi

6. Rolurile se referă la ansamblul de sarcini care trebuie realizate de
membrii grupului. Atribuirea de roluri elevilor se va realiza în funcţie de
resursele personale ale acestora (cognitive, afective şi acţionale) şi se vor
urmări unele scopuri: ordonarea şi controlul conduitei elevilor, creşterea
prestigiului clasei etc.
Normele sunt de fapt reguli de conduită recunoscute şi acceptate de
toţi membrii grupului și prescriu modele de comportament. Deși normele
au rolul de a regla şi evalua calitatea grupului de elevi, s-a constatat că
normativitatea poate să afecteze atitudinea elevilor faţă de procesul de
instruire şi chiar rezultatele lor şcolare.
Coeziunea grupului se referă la gradul de unitate şi integrare a
colectivului şcolar, şi la rezistenţa acestuia la distrugerea structurii
grupului.
Coeziunea poate fi menţinută prin: utilizarea tehnicilor de
motivare a elevilor, promovarea relaţiilor de cooperare şi competiţie și
totdată prin atitudinea deschisă a profesorului faţă de elevi.
Caracteristicile clasei de elevi

7. La nivelul clasei de elevi se manifestă două mari tipuri de
influenţe:
 1. influenţa personală a profesorului (ca lider dar și ca factor
extern grupului) – capacitatea de a afecta comportamentul
elevilor (poate cere să fie atenţi, să îndeplinească anumite
sarcini), în timp ce elevii vor acţiona în funcţie de intensitatea
influenţei personale;
 2. influenţa de grup – grupul dezvoltă propriile standarde şi
influenţează comportamentul membrilor, creând o dinamică
la nivel de roluri, statute şi subgrupuri.
 Urmărind câțiva parametrii ai grupului de exemplu, coeziunea,
standardele și structura grupului se poate vorbi de un grup
sănătos sau un grup nesătos în ceea ce privește clasa de elevi.
 Clasa de elevi ca un grup grup social mic este definită drept “un
ansamblu de indivizi, constituit istoric, între care există diverse
tipuri de interacțiune și relații comune determinate”.

8.  Atributele care caracterizează clasa de elevi sunt:
 mărimea
 interacțiunea membrilor
 scopurile
 structura grupului
 compoziția și organizarea
 Mărimea optimă pentru clasă (cel mai frecvent între 25-30 de
elevi, 30-40 elevi în cazuri inoportune și 20-22 elevi în cazuri
fericite) - a provocat multe discuţii deoarece s-a constatat că, cu cât
clasa este mai mare, cu atât este mai mare tendinţa de
subdiviziune, în timp ce, cu cât este mai mică clasa, cu atât
sporeşte tendinţa de subiectivitate a membrilor acesteia;
 Interacţiunea membrilor este o condiţie definitorie privind
existenţa clasei de elevi, însă de interes pentru managementul
clasei nu este orice tip de interacţiune, ci mai ales interacţiunea
directă, nemijlocită (presupune prezenţa faţă în faţă a membrilor
grupului şi cunoaşterea reciprocă a tuturor);

9.  Scopurile, la nivelul grupurilor, pot fi multiple; din perspectiva
managementului clasei de elevi, cele mai reprezenative sunt
scopurile comune, acceptate de toţi membrii săi; în interiorul clasei
pot apărea şi situaţii dese de diviziune a grupului în subgrupuri,
ceea ce conduce la apariţia scopurilor de subgrup;
 Structura grupului (clasei) defineşte două aspecte puternic
corelate între ele: modalitatea concretă de interacţiune a
membrilor grupului şi ierarhia internă a grupului pe baza jocului
de statute şi roluri;
 Compoziţia şi organizarea sunt rezultantele corespondenţei
dintre personalitatea fiecărui membru al grupului şi sinteza
indicatorilor anterior menţionaţi. Astfel, pot fi identificate
compoziţii omogene şi eterogene ale clasei, centrări în jurul
liderului formal sau informal etc.

10.  Obiectivul final al managementului clasei este formarea la elevi a
unor abilități de autoreglare a comportamentului.
 În sala de clasă, liderul formal este cadrul didactic (învățător,
diriginte). El este un conducător impus din exterior, a cărui autoritate
derivă din funcția ce i s-a încredințat și din faptul ca el este singurul
adult în mijlocul unei grupe de elevi.
 Cadrul didactic angajează și dirijează în acțiuni comune tot colectivul.
Prin toate acestea, el concentrează energiile grupei, exercită funcții de
comandă şi decizie, influențând în cel mai înalt grad activitatea
acestuia.

11.  Calitatea de manager – educator îl obligă pe profesor să exercite și să
transpună în practică, la nivelul clasei, toate funcțiile conducerii, și
anume:
 previziunea
 decizia
 organizarea
 coordonarea
 realizarea
 îndrumarea
 evaluarea
Funcțiile managementului la nivelul clasei de elevi