gds

1. GRUPAREA
DATELOR
STATISTICE
RB

2. Metoda grupării este metoda de bază a
cercetărilor statistice. Această metodă este
folosită pentru a putea trece de la o
colectivitate de date individuale diferite la o
omogenizare a acestora.
Prin grupare înţelegem separarea unităţilor
colectivităţii pe grupe omogene. O grupă este
considerată statistic omogenă, dacă unităţile
din aceeaşi grupă sau subgrupă prezintă
variaţii minime fie ca nivel de dezvoltare, fie
ca formă de manifestare

3. Gruparea – este metoda de repartizare
(împărţire) a colectivităţii compuse în grupe
de unităţi omogene după o caracteristică
esenţială cu scopul de a clarifica starea,
dezbaterea şi legătura reciprocă dintre
grupe.
Însemnătatea metodei de grupare constă şi
în aceea, că pe baza grupării se rezolvă şi
alte probleme esenţiale şi se asigură
întrebuinţarea justă al altor metode de
analiză – statistică (analiza dispersională,
corelaţia şi regresia).

4. Sunt câteva îndrumări de bază
privind alegerea caracteristicilor de
grupare:
- necesitatea de a lămuri esenţa
fenomenului studiat în scopul selectării şi
combinării caracteristicilor de grupare;
- la baza grupării este necesar de pus
caracteristicile cele mai esenţiale, care vor
răspunde la scopul cercetărilor;

5. - caracteristicile de grupare să fie
alese cu luarea în consideraţie a
trăsăturilor concrete a fenomenelor
cercetate ( ex. judetele);
- pentru caracteristica multilaterală
a fenomenelor sociale complexe e
necesar de a efectua grupări cu
două-trei caracteristici.

6. Grupările statistice pot fi clasificate
după anumite criterii în dependenţă
de scopul cercetării:
După forma de exprimare a
caracteristicii grupările se divizează în:
- grupări exprimate prin cuvinte;
- grupări exprimate prin numere.

7. După conţinutul caracteristicii de
grupare putem avea:
grupări cronologice;
grupări teritoriale;
grupări atributive.

8. Grupările cronologice se obţin atunci când
separarea unităţilor se efectuează după
caracteristică de grupare variabilă în timp.
Grupările teritoriale se obţin atunci, când
separarea unităţilor se grupează după o
caracteristică teritorial-administrativă
(caracteristică de spaţiu).
Grupările atributive sunt toate celelalte grupări,
care au format programul observării, în afara
caracteristicilor de timp şi spaţiu.

9. Caracteristica de grupare
poate fi:
- caracterizată cantitativ
(numeric);
- calitativ (nenumeric),
exprimată prin cuvinte.

10. După numărul caracteristicilor, care stau la baza
grupării sunt:
- grupări simple, care se elaborează în funcție de o
singură caracteristică (prețul de vânzare, costul
unitar);
- grupări combinate, care presupun necesitatea de a
avea două sau mai multe caracteristici de grupare
(efectivul de lucrători și salariul mediu anual;
suprafata terenului și productivitatea culturii).

11. Gruparea combinată permite:
- de a analiza impactul primei
caracteristici de grupare asupra
rezultatului, păstrând factorul doi
neschimbat;
- de a analiza impactul factorului doi
asupra rezultatului, păstrând factorul
întâi neschimbat;
- de a analiza impactul ambilor factori
luați împreună asupra rezultatelor
cercetării.

12. Indiferent de scopul şi obiectul grupării
la efectuarea acestora este necesar
să respectăm următoarele cerinţe:
- completitudinea bazei de date,
adică este necesar ca gruparea să
fie efectuată pe o colectivitate de
unităţi suficient de mare, care să
asigure reprezentativitatea
cercetării;

13. - omogenitatea grupelor şi
subgrupelor, bazate pe caracteristicile
de grupe esenţiale, ce pot asigura o
variaţie minimă pentru toate unităţile
incluse în grupe sau subgrupe;
- continuitatea variaţiei grupelor (în
cazul variabilelor numerice), adică, să
nu existe grupe cu frecvenţe nule, care
ar duce la întreruperea grupării.

14. OBIECTIVELE ŞI TIPURILE
PRINCIPALE ALE
GRUPĂRILOR STATISTICE

15. În dependenţă de caracteristica de
grupare şi sarcinile lor se alege
procedeul de grupare.
Prima şi cea mai esenţială sarcină a
grupării statistice este de a evidenţia
(sau descoperi) tipuri social-economice,
calitative, adică omogene după esenţa
lor. Această sarcină se rezolvă cu
ajutorul grupărilor tipologice.

16. A doua sarcină esenţială a grupării
statistice este cercetarea structurii
grupurilor studiate. Această sarcină se
rezolvă cu ajutorul grupărilor de
structură.
A treia sarcină a grupărilor este de a
cerceta legătura reciprocă şi
dependenţa dintre fenomene şi
caracteristicile lor. Această sarcină se
efectuează cu ajutorul grupării analitice.

17. SUCCESIUNEA
ALCĂTUIRII GRUPĂRILOR
STATISTICE

18. În practica statistică întâlnim:
grupări pe variante;
grupări pe intervale.

19. Grupările pe variante pot fi:
- grupări numerice;
- grupări prin cuvinte.

20. Grupările pe variante
se folosesc când avem
un număr restrâns de
valori (variante) ale
caracteristicilor de
grupare în cadrul
colectivităţii cercetate.

21. În practica statistică întâlnim:
grupări pe variante (numerice
sau prin cuvinte);
grupări pe intervale (egale şi
neegale).

22. Grupări pe intervale egale după o singură
caracteristică presupune parcurgerea
următoarelor etape în consecutivitatea
prezentată:
Stabilirea caracteristicii de grupare după
rang (în ordine crescândă, sau descrescândă)
şi reprezentarea grafică);
Calcularea amplitudinii variaţiei, ca diferenţă
între valoarea maximală (Xmax) şi, respectiv,
valoarea minimală (Xmin) înregistrată pe
variabila cercetată. Ax = Xmax - Xmin

23. Stabilirea numărului de grupe (intervale n);
Determinarea mărimii intervalului de
grupa (h), după relaţia:
sau
n
X
X
h min
max 

N
A
h x
log
322
,
3
1


24. Stabilirea limitelor de grupe.
• Intervalele de grupă pot fi:
- deschise;
- închise (tabelul 3). Forma de
prezentare o decide cercetătorul.

25. Intervale de grupă
deschise, h = 10
Intervale de grupă
închise, h = 10
Igr. până la 60
IIgr. 60-70
IIIgr. 70 şi mai mult
Igr. 50-60
IIgr. 60-70
IIIgr. 70-80
Tabelul 3. Intervale de grupă deschise şi
închise (date convenţionale)

26. Figura 2. Histograma distribuţiei
întreprinderilor după efectivul mediu anual
de salariaţi

27. Grupările pe interval neegal
se folosesc atunci, când
caracteristica de grupare se
modifică (variază) în mod
neuniform progresând în
direcţia de mărire sau
micşorare, adică amplitudinea
variaţiei este foarte mare.