1. A.A. Andrei ARICESCU, dr.
B. Andrei BODOR, dr. doc, prof. univ.
Âi B. Alexandru BARNEA
I.B. Ion BARNEA, dr. doc, prof. univ.
N I.B. Nicolae I. BARBU, dr. doc, prof. univ.
V.B. Vasile BARBU
E.C. Eugen CIZEK, dr., conf. univ.
I.H.C. Ion Horaţiu CRIŞAN, dr., conf. univ.
M.C. Maria COJA, dr.
M. Ch. Mariana CHIŢESCU, dr.
C G. Constantin GEORGESCU, dr., conf. univ.
M.G. Mihai GRAMATOPOL, dr.
N.G. Nicolae GUDEA, dr.
R.H. Radu HARHOIU, dr.
VI.H. Vladimir HANGA, dr. doc, prof. univ.
CP. Constantin PREDA, dr.
D.P. Dumitru PROTASE, dr., conf. univ.
G.P. Gheorghe POPILIAN, dr.
G.P.B. Gheorghe POENARU-BORDEA, dr.
A.S. Alexandru SUCEVEANU, dr.
S.S. Silviu SANIE, dr.
A.S.S. Alexandru Simion ŞTEFAN, dr.
D.T. Dumitru TUDOR, d'r. doc, prof. univ.
E.T. Emilia TOMESCU
O.T. Octavian TOROPU, dr., conf. univ.
V.T. Vasile TOMESCU, dr.
CV. Cristian VLĂDESCU, col. dr.
G.V. Gheorghe VLĂDUŢESCU, dr., prof. univ.
V.W. Völker WOLLMAN. dr.
I
li
REDACTOR COORDONATOR:
(A
EMILIA TOMESCU
ILUSTRAREA LUCRĂRII
ŞI ALCĂTUIREA HĂRŢILOR
dr. MIHAI GRAMATOPOL

2. ENCICLOPEDIA
CIVILIZAŢIEI
ROMANE
Coordonator ştiinţific :
Prof. univ. dr. doc. DUMITRU TUDOR
en
Editura ştiinţifică şi enciclopedică
Bucureşti — 1982
I m _. l

3. Tehnoredactor :
Olimpiu Popa
Coperta şi supracoperta:
Gheorghe G. Marinescu
Cartografie: Vasile Mărgărit
Fotografii alb-negru şi diapozitive color:
Radu Braun

4. „Enciclopedia civilizaţiei romane", realizată economice, organizaţiei interne a Romei,
de un grup de excelenţi specialişti, atît în dome- Italiei şi apoi a Imperiului, după cum, aşa cui
niul civilizaţiei propriu-zise — monumente arheo- cititorul poate constata încă de la început,
logice, monumente artistice, construcţii etc.— atenţie egală a fost acordată agriculturii, meşti
cît şi în domeniul social-economic, cultural şi şugurilor şi producţiei meşteşugăreşti, morn
politic, constituie o realizare al cărei nivel delor şi circulaţiei monetare, drumurilor şi circi
şi prezentare oferă toate garanţiile şi răs- laţiei de mărfuri, atît din Roma şi din Itali
punde tuturor exigenţelor ştiinţifice. Ea este cît şi din provincii
redactată într-un stil curgător şi poate da satis- Cum era şi firesc, Datia romană şi, în gener
facţie atît specialiştilor, cît şi marelui public de vorbind, zona balcanică s-au bucurat de atent
cititori români, ce pot căpăta pe calea acestei necesară şi se justifică, permiţînd astfel cititorii
enciclopedii acele informaţii necesare înţele- să poată înţelege mai bine locul şi însemnătat
gerii genezei, dezvoltării şi rolului excepţional acestor provincii în cadrul general al istor
Jucat de Roma în istoria umanităţii. romane
împărţirea însăşi a materialului, care acorda Artele, sub diferitele lor forme de manii'i
egală atenţie tuturor formelor legate de geo- tare, nu puteau lipsi, după cum nu puteau li'
grafia lumii romane, cu elementele sale atît de construcţiile de arhitectură militară şi civi
variate, aduse în cursul procesului de unificare caracteristice acestei perioade a istoriei omeni:
a lumii romane şi a constituirii Imperiului roman Se acordă locul şi însemnătatea cuven
îa o anumită formă de unitate, dovedeşte că istoriei religiilor şi unor capitole din isto
autorii au pornit de la elemente ecologice con- antichităţilor mai puţin cunoscute de citito
crete, ajungînd astfel să explice şi din acest obişnuit şi anume acele aspecte sociale care i
punct de vedere unitatea şi diversitatea lumii vesc costumul, muzica, dansul etc
romane.
Odată cu tratarea istoriei politice romane, Ne aflăm deci în faţa unei lucrări cu mult:
fie că e "vorba de marile perioade (Italia pre- implicaţii, îneît se poate pune problema, de
romană, Roma regală, P^epublica romană şi fel, de astă dată, de ordin teoretic, şi anum(
Imperiul), fie în faza sa iniţială, fie în faza sa ce măsură sub termenul de „civilizaţie" ii
finală — epoca Principatului şi epoca Domina- sau nu aspecte legate de istoria gîndirii sau
tului — este redactat cu competenţă şi într-o istoria mentalităţilor, a schimburilor şi sintez
gradaţie justificată de evoluţia societăţii romane culturale. Din acest punct de vedere, în ci
şi de rolul maselor, pe de o parte, rolul perso- faptului că termenul de „civilizaţie" este fol
nalităţilor politice, pe de altă parte. şi înţeles într-un sens mai îngust, şi anume a
de creaţii de ordin material, autorii nu au g]
Desigur, s-ar putea pune întrebarea, în ce acordînd acestui termen o dublă définir
măsură o enciclopedie de acest gen poate acorda anume, pe de o parte aceea legată imediat
un spaţiu mai mare sau mai mic istoriei politice, în chip implicit de fenomenele întregului sţ
i-espectiv unor oameni politici, a căror persona- geo-cultural tratat, pe de altă parte, integj
litate şi activitate a jucat desigur un rol, fără în acest termen a tot ce înseamnă creaţie a
însă ca acest rol, cel puţin în aparenţă, să fie ligenţei şi activităţii umane realizată în cei
determinant din punct de vedere al evoluţiei o mie de ani de istorie romană.
civilizaţiei romane însăşi. în sensul îngust' al in ceea ce ne priveşte, considerăm că a
termenului o asemenea observaţie ar părea justi- au dat acestui concept de „civilizaţie" o
ficată. Autorii însă s-au păzit să alunece pe calea semnificaţie, integrînd — aşa cum propun
unei astfel de ispite, îneît ori de cîte ori este mai bine de trei decenii în urmă unul d:
vorba în cuprinsul acestei enciclopedii de mari mai mari istorici contemporani ai civiliza
personalităţi — oameni politici, comandanţi de Fernand Braudel (L'histoire des civilisa
armate, oameni de cultură etc.— spaţiul care le passé explique le présent, în „Ecrits sui
le-a fost acordat este exact acel care era necesar stoire", Paris, 1969, 289j: „toate descopl
şi permitea o integrare a unor astfel de persoane pe care le-au făcut în domeniul inepuiza
şi de activităţi în cadrul general al evoluţiei vieţii oamenilor diferitele ştiinţe sociala
culturii romane. Acelaşi lucru se poate spune acest fel, istoria civilizaţiei înseamnă, atît 1
şi despre instituţiile specifice diferitelor epoci autorii enciclopediei, cît şi pentru autorul a;
ale istoriei romane. rînduri o adevărată sinteză de „istorii I
Se cuvine a fi subliniat însă faptul că autorii culare": de la aceea a limbii şi literati
acordă o atenţie deosebită structurilor social- a ştiinţelor şi tehnicii, de la istoria

5. nire un Imperiu atit de vast; 2) în ce măsură
oamenii locuind pe un spaţiu geografic atit de
i cuvînt, întins, cu vechi tradiţii, uneori milenare, sâ
adauge pe deasupra, sau uneori chiar în inte-
riorul acestor aspecte tradiţionale, anumite trăsă-
turi comune specifice lumii romane. Dacă nu
ne-am gîndi pentru a ilustra însemnătatea acestei
:ările diferite nu o d i r . t r a t e î n t r e ultime şi grave întrebări decit la fenomenul
•iartificiale de ase opei ^ & se i n v o c a u n u ] urbanizării unor întinse zone rurale şi integrarea
»cultură şi ,£ v .ermeni t sensuri lor în spaţiul şi în structurile civilizaţiei urbane
;au altul d n t r e ^ . de a n a h n g v s. mediteraneene, şi încă ar fi de ajuns pentru a
divergente ( m ™ ' e ' d e la ace ea franceză unde fi în chip obiectiv obligaţi să recunoaştem că
tică
i , 1 1 , ^ fSaetaOPunor drf&ţii citare de la Voi- ne aflăm în faţa unui fenomen de istorie generală
de o însemnătate covîrşitoare. De fapt, ne aflăm
în faţa unui fenomen de convergenţă a mai mul-
tor civilizaţii, specifice fiecărei zone integrate
Imperiului roman în parte, dar şi în faţa unui
fenomen de „interculturalizare", care — aşa cum
s-a întîmplat şi în cazul altor mari imperii ale
antichităţii (Imperiul persan, Imperiul chinez
etc.) — poate fi definit ca o sinteză nouă de
caracter evident colectiv, dar nu mai puţin inte-
Verticale strict delimitate cronologic, corespun- resant şi cu atît mai însemnat, atunci cînd
e vorba mai ales de consecinţele ulterioare sfir-
^UASli pe un spaţiu şitului Imperiului roman în pragul şi în primele
secole ale evului mediu.
Iată deci, de ce salutăm apariţia acestei lu-
oînă la Golful' Persic, din Scoţia pînă la deşertul crări redactată cu competenţă şi cursivitate de
Sahara, de la Carpaţi şi pînă la cataractele către un grup de specialişti, a căror muncă se
Nilului pune două însemnate probleme de ordin cuvine a fi apreciată aşa cum trebuie şi a căror
teoretic şi practic: 1) unde a ajuns „mica Romă , lucrare se înscrie la un loc de cinste în cadrul
întemeiată, aşa cum o dovedesc şi recentele publicaţiilor Editurii ştiinţifice şi enciclopedice.
cercetări arheologice, în sec. IX î.e.n, nu numai
ää unifice sub stăpînirea sa întreaga Italie, dar să acad. Em. Gondurachi
ţi reunească în jurul său şi sub directa sa stăpi-

6. NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Volumul este rodul activităţii unui larg colectiv maţia a fost concentrată în mari articole de si
de specialişti din marile centre universitare ale avind ca subiect principalele etape ale is,
ţării (Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi), Romei (Italia înainte de cucerirea romană, Ri
cercetători din institutele de istorie şi arheologie tatea, Imperiul, Dominatul), economia, agi
ale Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, tura, meşteşugurile şi producţia meşteşugăre
Muzeul de Istorie a R. S. România, Consiliul mineritul, moneda şi circulaţia monetară, corn
Culturii şi Educaţiei Socialiste, Uniunea Compo- fiscalitatea, administraţia financiară, drurr
zitorilor. şi cursus publicus, urbanizarea, armata, sis,
Prima din seria marilor enciclopedii destinate de fortificaţii, armamentul, provinciile, dri
civilizaţiilor antice aflată în curs de pregătire la religia, ştiinţele, filosofia, literatura, arteh
iniţiativa Editurii ştiinţifice şi enciclopedice, Acestea sînt completate de alte a'ticole adu
Enciclopedia civilizaţiei romane reprezintă o de mai mică întindere, repjrezentînd nume pt
lucrare de pionierat ţinlnd seama de faptul că (personalităţi, localităţi, mari unităţi admiri
pină la această dată in ţară şi peste hotare n-a tive, oraşe, denumiri geografice) şi comune
văzut lumina tiparului o lucrare similară ca ţiuni de drept, administraţie, magistraturi,
amploare şi complexitate. Folosind rezultatele ale economiei, populaţii, circulaţie monetară
obţinute pînă în prezent de cercetarea istorică şi bcaie, răscoale ele). Desigur că o proporţie <
arheologică mondială şi punind în valoare roadele a celor peste S 000 de articole a fost greu de
strădaniilor personale privind cunoaşterea civili- cum tot atît de anevoioasă a fost şi asigi
zaţiei romane sub toate aspectele sale, colectivul unui echilibru în cadrul fiecărui articol în
de autori a căutat să pună la. Indemîna cititorului Cea mai mare parte a termenilor comuni
un mijloc util şi rapid de informare asupra istoriei inseraţi alfabetic în limba română, păstrînd
lumii romane intre data fundării Romei (153 latină sau greacă acolo unde aceasta a
î.e.n.) şi prăbuşirea Imperiului roman de apus sub în uz.
loviturile populaţiilor germanice f476 e.n.). In ceea ce priveşte referirile bibliografi
Cum era şi firesc o atenţie deosebită a fost sînt mai numeroase la subsolul articolelor
acordată Daciei romane, carpatină şi pontică, teză, exceptîndu-se marile enciclopedii de sp
teritoriul de astăzi al patriei noastre intuind în täte. Unele lucrări, frecvent utilizate au fo:
sfera Imperiului tocmai în faza de apogeu a dez- în formă abreviată, titlul complet fiind mer
voltării sale. în ordine alfabetică în lista abrevierilor
Colectivul de autori s-a oprit atent asupra rezul- bibliografia, aflată la începutul volumului
tatelor cercetărilor arheologice şi epigrafice, a utili- Informarea cititorului am încercat să
zat concluziile numeroaselor studii şi monografii pletăm cu o ilustraţie corespunzătoare
apărute in România mai ales în ultimele decenii, desene, tabele, fotografii alb-negru şi color),
privitoare la intensitatea romanităţii nord-dună- plificînd acolo unde era cazul cu materiale
rene şi aportul acesteia la procesul de formare al perite pe teritoriul ţării noastre. Hărţile
limbii şi poporului român. ciilor reprezintă situaţia administrativă
Aceeaşi grijă a manifestat-o colectivul de autori II e.n.
şi pentru evidenţierea elementelor de cultură şi Acum cind eforturile, noastre sînt gata de
civilizaţie romană pretutindeni unde acestea şi-au exprimăm sincere mulţumiri deopotrivă,
marcat prezenţa, linînd seama că exceptînd lumea vului de autori, conducerii editurii, rede
greacă şi orientală, Roma a reuşit să influenţeze Emilia Tomescu, dr. Mihai Gramatopol
şi să transforme civilizaţiile popoarelor cu care întocmit ilustraţia, enciclopediei şi lehn
a venit în contact, preluînd la rîndul ei importante torului Olimpiu Popa pentru solicitudi:
valori. Aceasta este şi raţiunea pentru care s-au care au dat dovadă la realizarea acestei l
prevăzut articole speciale avînd ca, subiect filo-
sofia, istoriografia, literatura, retorica şi arta Bucureşti, iulie, 1980
greacă din vremea Imperiului.
în ceea ce priveşte structura lucrării, pentru a Prof. univ. d
înlesni orientarea cititorului, precizăm că infor- Dumitru Tue

7. hirpiurilor, a instituţiilor şi normelor nire un Imperiu atit de vast; 2) în ce măsură
l- nînă la a credinţelor, a doctrinelor, oamenii locuind pe un spaţiu geografic atit de
1C
? f'o-iilnr a psihologiei, cu un cuvînt, isto- întins, cu vechi tradiţii, uneori milenare, să
adauge pe deasupra, sau uneori chiar în inte-
riorul acestor aspecte tradiţionale, anumite trăsă-
turi comune specifice lumii romane. Dacă nu
ne-am gîndi pentru a ilustra însemnătatea acestei
HffdSÄ ase opera deosebiri tranşante între ultime şi grave întrebări decit la fenomenul
" si civilizaţie", de a se mvoca unul urbanizării unor întinse zone rurale şi integrarea
Hintrp cei doi termeni pentru sensuri lor în spaţiul şi în structurile civilizaţiei urbane
A n e ie, uneori, şi de aria lingvis- mediteraneene, şi încă ar fi de ajuns pentru a
JS «I Pnnera de la aceea Iranceză unde fi în chip obiectiv obligaţi să recunoaştem că
£ f a ta unor definiţii unitare de la Voi-
e
ne aflăm în faţa unui fenomen de istorie generală
PP Dînă la Guizot, de la aceea germană, unde de o însemnătate covîrşitoare. De fapt, ne aflăm
les ui d feră de la Wilhelm von Humboldt în faţa unui fenomen de convergenţă a mai mul-
S a r d , la Spengler şi Lamprecht sau a tor civilizaţii, specifice fiecărei zone integrate
ä anSo-saxonă pentru care pot fi citate Imperiului roman în parte, dar şi în faţa unui
dările lui Toynbee şi cele ale reprezentanţilor fenomen de „interculturalizare", care — aşa cum
i antropologice americane) ca şi dincolo s-a întîmplat şi în cazul altor mari imperii ale
:ele mai recente receptări ale. teoreticienilor antichităţii (Imperiul persan, Imperiul chinez
•iei de a desluşi într-o „civilizaţie - echi- etc.) — poate fi definit ca o sinteză nouă de
ntă cu un „ansamblu istoric'' —, secţiuni caracter evident colectiv, dar nu mai puţin inte-
icale, strict delimitate ^cronologic, corespun- resant şi cu atît mai însemnat, atunci cînd
la tot atîtea „culturi", e vorba mai ales de consecinţele ulterioare sfir-
storia unei civilizaţii desfăşurate pe un spaţiu şitului Imperiului roman în pragul şi în primele
•rafie atît de vast, care, cel puţin în cursul secole ale evului mediu.
II — V e.n., pornea de la Oceanul Atlantic
la Golful Persic, din Scoţia pînă la deşertul Iată deci, de ce salutăm apariţia acestei lu-
ira, de la Carpaţi şi pînă la cataractele crări redactată cu competenţă şi cursivitate de
lui, pune două însemnate probleme de ordin către un grup de specialişti, a căror muncă se
îtic şi practic: 1) unde a ajuns „mica Romă", cuvine a fi apreciată aşa cum trebuie şi a căror
neiată, aşa cum o dovedesc şi recentele lucrare se înscrie la un loc de cinste în cadrul
stări arheologice, în sec. IX î.e.n., nu numai publicaţiilor Editurii ştiinţifice şi enciclopedice.
îifice sub stăpîm'rea sa întreaga Italie, dar să
unească în jurul său şi sub directa sa stăpi- acad. Em. Condurachi

8. Volumul este rodul activităţii unui larg colectiv maţia a fost concentrată în ?nari articole de sintez
de specialişti din marile centre universitare ale avînd ca subiect principalele etape ale istorii
ării (Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi), Romei (Italia înainte de cucerirea romană, Regal
cercetători din institutele de istorie şi arheologie tatea, Imperiul, Dominatul), economia, agricu
ale Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, tura, meşteşugurile şi producţia meşteşugăreasca
Muzeul de Istorie a R. S. România, Consiliul mineritul, moneda şi circulaţia monetară, comertu
Culturii şi Educaţiei Socialiste, Uniunea Compo- fiscalitatea, administraţia financiară, drumuri
zitorilor. şi cursus publicus, urbanizarea, armata, sislemx
Prima din seria marilor enciclopedii destinate de fortificaţii, armamentul, provinciile, dreptu
civilizaţiilor antice aflată In curs de pregătire la religia, ştiinţele, filosofia, literatura, artele et
iniţiatica Editurii ştiinţifice şi enciclopedice, Acestea sînt completate de alte articole adiacen
Enciclopedia civilizaţiei romane reprezintă o de mai mică întindere, reprezentînd nume propr
lucrare de pionierat ţinlnd seama de faptul că (personalităţi, localităţi, mari unităţi administre
pînă la această dată In ţară şi peste hotare n-a tive, oraşe, denumiri geografice) şi comune (nt
văzut lumina tiparului o lucrare similară ca ţiuni de drept, administraţie, magistraturi, ramul
amploare şi complexitate. Folosind rezultatele ale economiei, populaţii, circulaţie monetară, răi
cbţinute pînă în prezent de cercetarea istorică şi boaie, răscoale ele). Desigur că o proporţie exact
arheologică mondială şi punînd în valoare roadele a celor peste S 000 de articole a fost greu de realize
strădaniilor personale privind cunoaşterea civili- cum lot atît de anevoioasă a fost şi asigurări
zaţiei romane sub toate aspectele sale, colectivul unui echilibru în cadrul fiecărui articol în part
de autori a căutat să pună Ia. îndemina cititorului Cea mai mare parte a termenilor comuni au fo
un mijloc util şi rapid de informare asupra istoriei inseraţi alfabetic în limba română, păstrînd forn,
lumii romane între data fundării Romei (153 latină sau greacă acolo unde aceasta a intr
î.e.n.) şi prăbuşirea Imperiului roman de apus sub în uz.
loviturile populaţiilor germanice f476 e.n.).
în ceea ce priveşte referirile bibliografice, e
Cum era şi firesc o atenţie deosebită a fost sînt mai numeroase la subsolul articolelor de si)
acordată Daciei romane, carpatină şi pontică, teză, exceplîndu-se marile enciclopedii de special
teritoriul de astăzi al patriei noastre intuind In tale. Unele lucrări, frecvent utilizate au fost da
sfera Imperiului tocmai în faza de apogeu a dez- în formă abreviată, titlul complet fiind mention
voltării sale. în ordine alfabetică în lista abrevierilor privir
Colectivul de autori s-a oprit atent asupra rezul- bibliografia, aflată la începutul volumului.
tatelor cercetărilor arheologice şi epigrafice, a utili- Informarea cititorului am încercat să o cor,
zat concluziile numeroaselor studii şi monografii pletăm cu o ilustraţie corespunzătoare (har,
apărute în România mai ales în ultimele decenii, desene, tabele, fotografii alb-negru şi color), exer,
privitoare la intensitatea romanităţii nord-dună- plificînd acolo unde era, cazul cu materiale dese
rene şi aportul acesteia la procesul de formare al perite pe teritoriul ţării noastre. Hărţile provi,
limbii şi poporului român. ciilor reprezintă situaţia administrativă în st
Aceeaşi grijă a manifestat-o colectivul de autori II e.n.
şi pentru evidenţierea elementelor de cultură şi Acum cînd eforturile noastre sînt gala de sfîrş
civilizaţie romană pretutindeni unde acestea şi-au exprimăm sincere mulţumiri deopotrivă, colea
marcat prezenţa, ţinînd seama că exceplînd lumea vului de autori, conducerii editurii, redactoar
greacă şi orientală, Roma a reuşit să influenţeze Emilia Tomescu, dr. Mikai Gramatopol care
şi să transforme civilizaţiile popoarelor cu care întocmit ilustraţia enciclopediei şi tehnoreda
a venit în contact, preluînd la rîndul ei importante torului Olimpiu Popa pentru solicitudinea i
valori. Aceasta este şi raţiunea pentru care s-au care au dat dovadă la realizarea acestei lucrat
prevăzut articole speciale avînd ca subiect filo-
sofia, istoriografia, literatura, retorica şi arta Bucureşti, iulie, 1980
greacă din vremea Imperiului.
în ceea ce priveşte structura lucrării, pentru a Prof. univ. dr. dot
înlesni orientarea cititorului, precizăm că infor- Dumitru Tudor

9. A 4 - Archäologischer Anzeiger arhit,— arhitectură
te - Arhivele Olteniei, Craiova I, 1922 Arh. Mold.— Arheologia Moldovei, Iaşi
ACyiIT — Anuarul Comisiunu Monumentelor Aristoph., Ach.— Aristophanes, Achamensis
orice. Secţia pentru Transilvania. Cluj, I, Aristot., Alh. pol.— Aristoteles, Athenaionpo-
li te ia
'6 — 1928 ,
Aristot., div.— Aristoteles, De divinations
Acta Antiqua - Acta Antiqua Academiae sci-
iarum Hungaricae, Budapest, I, 19ol Arm,— Armenia
Acta MN - Acta Musei Napocensis, Uuj- Arm. M.— Armenia Mică
Arm. Mr.— Armenia Mare
tpoca, I, 1964 _ _ ARMSI — Analele Academiei Romane. Me-
u l m . - administraţie, administrator, adminis- moriile secţiei istorice, Bucureşti
tiv Arnob.— Arnobius
V. Degrassi, i ^ i — A. Degrassi, / fasti con- Arr.— Arrian, Anabasis
ari dell'impero romano, Roma, 1952 As.— Asia
i. Dobö, Verwaltung — A. Dobô, Die Verwal- asiat.— asiatic
;g der römischen Provinz Pannonien von Asir.— Asiria
guslas bis Diocletianus, Budapest, 196S asir.— asirieni ; asirian
id. pop.— adunarea poporului AS S — Acta Sanctorum
U'r. — Africa A. Stein, Legaten — A. Stein, Die Legaten von,
ifr.— african Moesien, Budapest, 1940
[gr.— agricultură, agrar, agricol A. Stein, Reichsbeamten — A. Stein, Die
^h.— Ahaia Reichsbeamten von Dazien, Budapest, 1944
AHA — Anuarul Institutului de istoria şi Aug., civ.— Augustinus, De civitate dei
eologie. Cluj-Napoca, XIV, 1971 Aug., conf.— Augustinus, Confesiones
USC — Anuarul Institutului de studii cla- Aur. Viet., Caes.— Aurelius Victor, Caesares
j, Cluj, I, 1928-1932 Aug., Epist.— Augustinus, Epistolae
üsehyl, Ag.— Aischylos, Agamemnon Aur. Viet., Epit.— Aurelius Victor, Epitomas
i. J. Phil.— The American Journal of Phiio-
y, Baltimore, London Auson.— Ausonius
Llk.— Alkaios aux.— auxiliar
mf.— amfiteatru a vie— avicultura
Bab. — Babilon
i.mm.— Ammianus Marcellinus, Rerum ges- BAC — Bulletin archéologique du Comité des
im libri XXXI travaux historiques et archéologiques
inakr.— Anakreon Baet.— Baetica
irrian.— Arrianos, Anabasis Banatica — Banatica, Reşiţa
inat.— Anatolia bast,— bastarni
.nn Ép.— Année Épigraphiquae. Paris Bel,- Belgia
n t c — antic bibi.— bibliotecă
ntic— antichitate, antichităţi Billiard, L'agriculture — R. Billiard, L'agri-
ped,— apeduct culture dans l'Antiquité d'après les Georgiques de
pic— apicultura Virgil, Paris, 1928
pollod. bibi.— Apollodoros, Biblioteca bis.— biserică
poli. R h o d . - Apollonios din Rhodos Bit.— Bitinia
•pp., civ.— Appianos, Bella civilia biz.— bizantin
pp., Hist.— Appianos, Historia Romana Brit.— Britania
pp., Ib.— Appianos, Iberica Caes., civ.— Caesar. De hello civili
Pp., Mac- Appianos, Macedonica Caes.. Gall.— Caesar, De hello Gallico
Pp., Sarnn.— Appianos, Samnitica Cagnat-Chapot — R. Cagnat et V. Chapot,
prox.— aproximativ Manuel d'archéologie romaine t. I — II
Pulum- Apulum. Buletinul Muzeului regio- CAH — Cambridge Ancient History
Alba Iulia, Cap.— Capadocia
r-— Arabia Cart.— Cartagina
f-- arabi, arab cart,— cartaginez
rchil.-Archilochos Cass. Dio — Cassius Dio, Historia Romana
rchim.- Archimedes Cassiod., var.— Cassiodorus, Variae
rh iT ^^^Sie ; arheologic Cato, De agr.— M. Porcins Cat o, De agricul-
i ' ~ A r c h aeologisi Értesitô, Budapest
1869-1880 tura liber

10. categ.— categorie DID — Din istoria Dobrogei, Bucureşti i: 9
C. Daicoviciu, La Transylv.— C. Daicoviciu, 1965; II, 1968 '
La Transylvanie dans VAntiquité; Bucureşti, 1945 din.— dinastie
cenz.— cenzor dioc— dioceză
ceram,— ceramică Diod.— Diodorus Siculus, Bibliotheca historiée
Gez.— Cezareea
Chers, tr.— Chersonesul tracic Dion Cass. — Dion Cassius, Historia
Chers.taur.— Chersonesul tauric Dion Chrys.— Dion Chrysostomos, Orationes
Cic, Att.-~ Cicero, Epistulae ad Atticum Dion. Hal.— Dionysios din Halikarnas
Cic, Brutus — Cicero, Brutus Dion. Per.— Dionysios Periegetes
Cic, Calil.— Cicero, In Catilinam dipl,— diplomaţie, diplomatic
div.— divinitate
Cic., div.— Cicero, De divinalione Dom.— Dominat
Cic, fam.— Cicero, Epistulae ad familiäres DOP — Dumbarton Oaks Papers
Cic,,fin.— Cicero, De finibus
Cic. Font.— Cicero, Pro M Fonteio dr.— drept
Cic, leg.— Cicero, De legibus D. Tudor, Arh. rom.— D. Tudor, Arheologia
romană, Bucureşti, 1976
Cic, Marceli.— Cicero, Pro M. Marcello D. Tudor, OR* - D. Tudor, Oltenia romană
Cic, nat.— Cicero, De natura deorum ed. IV, Bucureşti, 1978
Cic, off.— Cicero, De officiis D. Tudor, OTS — D. Tudor, Oraşe, tir guri şt
Cic, rep.— Cicero, De republica sate în Dacia romană, Bucureşti, 1968
Cic., Süll. — Cicero, Pro P. Sulla Ducati — Pericle Ducati, L'arte Classica To-
Cic, Tusc— Cicero, Tusculanae disputationes rino, 1927
Cic, Verr.— Cicero, In Verrem actio E - est
CIL — Corpus Inscripţionam Latinarum, EAA —Enciclopedia dell'arte antica, Romana
Berlin classica e orientale
Cir.— Cirenaica ebr.— ebraic
circ— circumscripţie EC — Enciclopedia Classica
circumf.— circumferinţă econ.— economie, economic
civil.— civilizaţie ED — Ephemeris Dacoromâna, Annuario della
coh.— cohortă Scuola Romana di Roma
col.— colecţie E g . - Egipt
Coin.- Colchida eg.— egiptean
colon.— colonie elem.— elemente
Colum.— Columella elen.— elenistic
com.— comună EMÉ - Az Erdélyi Miizeum - Egylet Évko-
Comm.— Commagene nyvei, Cluj
Cors.— Corsica e.n,— era noastră
cos.— consul; consular Ep.— Epir
cos. suff.— consul suffectus Epikt. — Epiktetos
Cr.— Creta epig.— epigraf ie
CBAI — Comptes Rendus de l'Académie des Epigraphica — Epigraphica. Travaux dédiés
Inscriptions, Paris au VII e Congrès d'épigraphie greque et latine,
creşt. — creştin ; creştinism Bucureşti, 1977
Crim.— Crimeea épis.— episcop, episcopat
Criton — Criton, Getica Eratosth.— Eratosthenes
Cumidava—Cum'idàva.. Muzeul judeţean Braşov Eţ.— Etolia
cvest.— cvestorii etim.— etimologie
Dacia — Dacia. Recherches et découvertes etnogr.— etnografie
archéologiques en Roumanie. Bucureşti I — Etr.— Etruria
XII, 1924-1948 etr.— etrusci ; etrusc
Dacia NS — Dacia. Revue d'Archéologie et Eukl. elem.— Eukleides, Elementa
d'Historié ancienne. Nouvelle Serie, Bucarest Eur. — Europa
11957- ) eur.— european
Dacia Apul.— Dacia Apulensis Eur., Ale. — Euripides, Alcestis
Dacia Inf.— Dacia Inferior Euseb. Hieronym.— Eusebius Hieronynms,
Dacia Mal.— Dacia Malvensis Epistolae
Dacia Medit.— Dacia Mediterranea Eus., hist.— Eusebios, IIistoria Ecclesiastics
Dacia Porol.— Dacia Porolissensis Eutr.— Eutropius
Dacia Rip,— Dacia Ripensis ext.— extern; exterior
Dacia Sup.— Dacia Superior Fen.— Fenicia
Dalm.— Dalmaţia fen,— fenicieni
dalm.— dalmaţi F.H.G.— Fragmenta Hisloriconim Graecorum,
Demokr.— Demokritos Berlin
Demosth,— Demosthenes fii.— filologie
depart.— departament filos.—filosof ; filosofie
Dicţionar—Dicţionar de istorie veche a Româ- fin.— finanţe, financiar
niei, sub coord. D. M. Pippidi, Bucureşti, 1976 fisc.— fiscalitate l'i^cil

11. 10
fi — fluviu Istros — Istros. Revue roumaine d'archéologie
wnr,tp<! — FoFontes historiae Daco-Romanae, Bu- et d'historié ancienne, Bucureşti
cuStl^ l I - 1 I.I . «641970
uStl^vol «64-1970 It.— Italia
v Sft ^
l it.— italici
fort,- fortificaţie hin. Anton.— Itinerarium Antonini
F r . - Frigia hin. Burdig.— Itinerarium Burdigalense
, r a g _ fragmente
lord. Get,— lordanes, De ori?;nae Getorum
p r ov a _ Antonio Frova, Varie ăi Borna e del lud.— ludeea
Mondo Romano, Torino, 1961 iud.— iudei, iudaic
G - golî lust.— Iustinus
Gai.— Galenos luv.— Iuvenalis
Galat.- Galatia J. Fitz, Laufben— J. Fitz. Die Laufben der
Gall B e l . - Gallia Belgica Statthalten in der römischen Provinz Moesùi
Gall Gis.- Gallia Cisalpina Inferior, Weimar, I960
Gall Lugd.— Gallia Lugdunensis J. Jung, Fasten — Y. Jung. Fasten der Pravir.z
Gall' Narb.— Gallia Narbonensis Dacien, Innsbruck, 1S94
Gali T r a n s . - Gallia Transalpina JRS— The Journal of roman studies, Lon-
Gall. Transpad.- Gallia Transpadana don
Gell.— Gellius jud.— judecată, judecătoresc
geogr.— geografia, geografic jur.— juridic, jurist, jurisdicţie
Geogr. Rav.— Geograful Ravennat
Germ.— Germania î.e.n.— înaintea erei noastre
germ.— germani Smp.— împărat
Gr.— Grecia înă]ţ.— înălţime
g r . - greci Snh.— înhumaţie
gramat.— gramatică; gramatician î n v . - învăţămînt
Greg. Tur.— Gregorius Turonensis Lact.— Lactantius, De mort it us persecutorum
guv.— guvernator lat.— latinii, latin
Hdt.— Herodotos, Historiae latif.— latifundii; latifundiar
Hekat,— Hekataios Latomus — Latomus. Revue d'études latines,
Hellesp.— Hellespont Bruxelles
Hes., theog.— Hesiodos, Tkeogonia lăţ.— lăţime
H. G. Pflaum, Carrières - H. G. Pflaum, Les Ib.— limba
carrières procuratoriennes équestres sous le Haut leg,— legiune
Empire romain, vol. I — IV, 1960 — 1961 legis.— legislaţie, legislativ
Hier., chron.— Hieronymus, Chronicon legum.— legumicultura
Hippokr.— Hippokrates Lex. XII tab.— Lex duodecim tabularum
Hisp.— Hispania Lexikon — Lexikon der antike, Leipzig, 1969
Hisp. Cart.— Hispania Carthaginensis Lib.— Libia
Hisp. Cit.— Hispania Citerior lib.— libieni
Hisp. Tar.— Hispania Tarraconensis L i e — Licaonia
Hisp. Ult.— Hispania Ulterior L y e — Lycia
Hor., Carm. saec.— Horatius, Carmen saeculare Lid.— Lidia
nortic— horticultura lingv.— lingvistică
hot.— hotare lit. — literatura
Hyg.— Hyginus, Astronomica Liv. — Titus Livius, Ab Urbe condita libri
Iambi., v. P.— Iamblichos, De vita Pylkagorica l o c — locuitori
io.— iberic, iberi localit,— localitate
1er.— Ierusalim locot. — locotenent
111.- Illiria Lucr. — Lucretius
ill-— illiri, illiric Lugli — Giuseppe Lugli, /. menumenti antichi
Imp.— Imperiu di Roma e suburbia, Roma, vol. I — I I 1931 —
impoz.— impozite 1934
inc.— incineraţie lung. — lungime
'mp-- imperial Lus. — Lusitania
Ind.- India m. — mort
inf.— inferior Maced. — Macedonia
ins.— insulă maced. — macedoneni
inse— inscripţii M. Adr. — Marea Adriatică
int.— intern, interior mag. — magistrat_;jrnagistratură _ ^ _ _
ion.— Get I i I o r d a n e s ~ Martin, Recherches"— R~ MartmŢ^ Recherches
Tn« T ~ » De origine gaetarum sur les agronomes latins et leurs conceptions
us., ani. lud.— Iosephos, Anliquitales ludaicae économique et sociales, Paris, 1971
ţ»s., Bell. lud.- Iosephos, Bellum Judaicum Mauret. — Mauretania
isr.— Israel M. Bait. — Marea Baltică
ist.— istorie
MCA — Materiale şi cercetări arheologice.
u l' ien' arhit-~ Istoria generală a arhitec- Bucureşti I - X , 1953-1973
™, üueuresti. vol. î iqfi-i Hrad

12. H ABREVl
MEFRA — .Mélanges de l'école française à Or. — Orient
Rome, antiquité Or. Ap. — Orientul Apropiat
M. Eg. — Marea Egee orient. — oriental
.Mela — Pomponius Mela, De chorégraphia Orig. — Origenes
Men. — Menandros Oros. — Orosius, Historiarum adversus pi
Mesop. — Mesopotamia nos libri septem j
meşt. — meşteşuguri, meşteşugar Ov., Fast. — Ovidius, Fasti j
miji. — mijlociu " Ov., Pont. — Ovidius, Ex Ponto j
milen. — mileniu Ov., trist. — Ovidius. Tristia j
milit. — militar Paf. - Paflagonia
M.I.N.Ä.C. — Muzeul de Istorie Naţională şi pal. — paleolitic
Arheologie, Constanţa Pal. - Palestina
M. Ion.— Marea Ionică Palm. — Palmyra
M.I.R.S.R. -Muzeul de Istorie a R. S. Româ- Pamf. — Pamfilia
nia Paneg. Lat. — Panegyrici latini
Mis. — Misia Pann. — Pannonia
M.I.T. — Muzeul de Istorie al Transilvaniei, pann. — pannoni
Cluj-Napoca Parni. — Parmenides
mitol. — mitologie Patr., Hist. — Petrus Patricius, Historiae
M. Lig. — Marea Ligurică Paus. — Pausanias, Descripţia Graecae
M. Macrea, Viaţa — M. Macrea. Viaţa In Da- PECS - The Princeton Enciclopedia
cia romană, Bucureşti, 1969 Classical Sites, Princeton, New Jersey, 1
M. Marm. — Marea Marmara Pelop. — Pelopones
M. Médit. — Marea Mediteranà pen. — peninsulă
M. Negr. — Marea Neagră Pen. Apen. — Peninsula Apeninieă
M. Nord. — Marea Nordului Pen. Bale. — Peninsula Balcanică
Moes. — Moesia Pen. 1b. — Peninsula Iberică
Moes. Inf. — Moesia Inferior Pen. It. — Peninsula Italică
Moes. Sup. — Moesia Superior Pen. Int. — Peninsula lutlanda
monop. — monopol Pen. Scand. — Peninsula Scandinavă
moz. — mozaic Pers. — Persia
M.R.P.F. — Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, pers. — persan
Drobeta-Turnu Severin Philostr. — Philostratos
ras. — manuscris pict. — pictură
M. Tyr. — Marea Tyrrhenianà Pind. — Pindaros, Isthmia
mţi. — munţi Pippidi, Contribuţii2 — D. M. Pippidi, Ct
Mţi. Alp. — Munţii Alpi tribuţii la istoria vechea României, ed. a II
Mţi. Antilib. — Munţii Antiliban Bucureşti, 1967
Mţi. Apen. — Munţii Apenini Pippidi, Stud. rel. — D. 31. Pippidi, Studii
Mţi. Apus. — Munţii Apuseni istorie a religiilor antice. Texte şi interpretă
Mţi. Cauc. — Munţii Gaucaz Bucureşti, 1960 (,pv
Mţi. Or. — Munţii' Orăştie PIR' — Prosopogra0a Imperii Romani sat
Mţi. Pir. — Munţii Pirinei I, II, III iteratis curis edd. Edm. Groag
Mţi. Rhod. - Munţii Rhodope A. Stein, Berolini et Lipsiae, 11-e éd., 19;î>
Mţi. Taur. — Munţii Taurus 1970
munie. —municipiu, municipal Pis. — Pisidia
muz. — muzeu Plat. - Platon
n. — născut Plant. - Plautus
N — nord Plin. B., Nat. Hist., — Plinius maior, .Va
necr. — necropolă ralis Historia
neol. — neolitic Plin. T. — Plinius minor, Epistulae
Nepos — Cornelius Nepos Plot. — Plotinos
Nicom. — Nicomedia PLRE - The Prosopography of the Lat
Nor. — Noricum
Roman Empire by A. II. M. Jones; J. R. Me
Norm. — Normandia tindale and J.Morris, Cambridge, 197i
Not. Dign. Episc. —Notitia Dignitatum Epis-
coporum Plut. — Plutarchos, Vitae paraHehle
•Soi. Dign. Occ.—Notitia Dignitatum Occidentis Pol. — Polybios, Historiae
pol. — politică
Not. Dign. Or. — Nolitia Dignitatum Orientis Polyainos — Polyainos, Sirategenuua
Num. — Numidia pomic. — pomicultura
numism. — numismatică pop. — populaţia
Oc. — Ocean Porph. — Porphyrios
Occ. — Occident Poseid. — Poseidonios
occid. — occidental pref. — prefect, prefectură
of. — ofiţer

13. JBEVIERI
Prise - Priscianus _ suburb. — suburban
Suet. — Suetonius Tranquillus. De vita Cea-
_ procurator, procuratorian sarum libri
£ hJ soth. - Procopios, De hello gothico sup. — superior
IUI De aedif. - Procopios De aedifieüs Suppl. epigr. graecum — Supplementum epi-
nrocos - proconsul, proconsular graphicum graecum
ß™ 1_ Propertius Tab. Peut. — Tabula Peutingeriana
nropr - proprietate, proprietar T a c , Agr. — Tacitus, Agricola
£rov - provincie, provincial . . T a c , ann. — Tacitus, Annales
Pc Scvm - Pseudo-Scymnos, Penegesis T a c , Germ. — Tacitus, Germania
Ptol - Ptolemaios, Geographia T a c , hist. — Tacitus, Historiae
Quint, dec/. - Quintiliamis, Dedamatwnes Ter., Hec. — Terentius, Hecyra
Raet. ' - Raetia terit. — teritoriu
r
| f L R e S Ï v c l o p ë d i e der classischen Al- Terţ. — Tertullianus
imswisenschaft (Pauly-U issowa-kroll,, Theokr. — Theokritos
uttgart, 1, 1S93 Theopbr.. c. plant. — Theophrastes, De causis
Reg. — Regalitatea plantarum
reg. — regiune Thes. — Thessalia
rel. — religie thes. — thessalieni
Rep. — Republica Th LL — Thesaurus Linquae Latinae
rep. — republican Thuk. — Thukvdides, Historiae
Tib. - Tibullus
R V ï n o m à s s o n , Lat. prae. - R . E . Thomasson, Tingit. — Tingitania
iterculi praesidium Moesia Dana Ihracia, TIE. — Tabula Imperii Romani, Budapest,
Dthobur, 1977 . 1968-1969
w. Roum. d'Hist. - Revue Roumaine <THis- Tr. — Tracia
ire, Bucureşti tr. — traci
RIR — Revista istorică romană, Bucureşti Transilv. — Transilvania
R. Vulpe, HAD — R. Vulpe, Histoire ancienne Tripolit. — Tripolitania
la Dobroudja, Bucureşti, 1938 Turd. — Turdetania
S — sud Tzetz. - Tzetzes
Sail., Cat. — Sallustius, Coniuralio Catilinae Ulp., D. — Ulpianus, Digestae
Sail., lug. — Sallustius, Belhan lugurlhinum urb. — urban, urbanizare
Sard. — Sardinia V — vest
şarm. — sarmaţi V. — vezi
sbof. — subofiţer Val. Max. — Valerius Maximus
Scit. - Sciţia Varro, lat. — Varro, De lingua latine
sculpt. — sculptura Varro, rust. — Varro, Res rusticae
sec. ~ secol Veg.. mil. — Vegetius, De re militari
Sel. — Seleucia Veil. — Velleius Paterculus
Sen., epist. — Seneca, Epistulae ad Lucilium Verg. — Vergilius
sf. - sfînt vitic. — viticultura
S.H.A. — Scriptores Historiae Augustae Vitr. — Vitruvius
Sicii. — Sicilia vol. — volum
Sidon. — Sidonhis Apollinaris V. Pârvan, Getica — V. Pârvan, Getica. O pro-
Simoc. hist. — Theophilactus Simoratta, His- toistorie a Daciei, Bucureşti, 1926
•iae Xen., Ag. — Xenophon, Agesilaos
Sir. — Siria
sir. — sirieni Xen., an. — Xenofon, Anabasis
soc. — societate, social Zeiller, Les Origines — J. Zeiller, Les origines
chrétiennes dans les provinces danubienr:ei de
Sokr., Hist, eccles. — Sokrates. Historia Eccle- l'Empire romaine, Paris, 1918
istica
Soz. — Sozomenos. Historia Ecclesiastica Zon. — Zonaras
bteph. Byz. - Stephanos Byzantios zoot. — zootehnie
btrabon - Strabon, Geographica Zos. — Zosimos, Historia nova

14. HĂRŢI ŞI PLANURI
1 _ Africa romană în vremea Principatului ; 17 — împărţirea administrativă a Imperiul'.
fig. 10, p. 31 roman în vremea lui Diocletianus şi î
2 — Ahaia. Peninsula Balcanică în vremea prima perioadă a Dominatului: fig. 13!
Principatului; fig. 22, p. 44 p. 269
3 — Al doilea război punic; fig. 470, p. 647 IS — împărţirea administrativă a Imperiuh
4 — Asia. Orientul roman în vremea Princi- roman în vremea lui Theodosius I : p
patului ; fig. 7S. p. 104 IV-V
5 — Bătălia de la Actium; fig. 2. p. IS 19 — Limes-ul germano-retic; i'ig. 299, p. 43
6 - Bătălia de la Cannae; fig. 108. p. 157 20 — Migraţiile populaţiilor din afara Imperiuh
7 - Bătălia ce la Kynoskephalai : fig. 2S4. pînă în sec. 5 e.n.; fig. 344, p. 495
p. 413 21 — Peninsula Italică; fig. 439, p. 570 — 57
8 — Bătălia de la lacul Trasimenus ; fig. 539, 22 — Planul oraşului Constantinopol; fig. 15'
p. 775 p. 217
9 - Bătălia de la Trebia ; fig. 540. p. 777 23 — Planul Romei regale, republicane si imot
10 — Bătălia de la Zama ; fig. 471, p. 648 riale; pi. X X - X X I
îl — Britania în epoca Principatului; fig. 99, 24 — Planul unui oraş nou fundat; i'ig. 551
p. 142 pi. 793
12 — Dacia şi Dobrogea romană: fig. 177, 25 — Planul vilei de la Piazza Armerina; fii
p. 243 445, p. 581
1 3 — Gallia în vremea Principatului; fig. 233, 26 — Provinciile central-europene în vrem
p. 344 Principatului ; I'ig. 300, p. 439
14 — Hispania iii vremea Principatului : fig. 263, 27 —Răscoala Iui Spartacus; fig. 469, p. 65 -
p. 371
15 — Imperiul roman pînă în sec. 2 e.n. (117); 28 —Roma, forul roman; fig. 228, p. 334
pi. X I I - X I I I 29 — Roma, forurile imperiale; fig. 227, p. 3
16 — Italia şi cuceririle romane pini la sfîr- 30 — Tabula Peutingeriana ; fig. 515, 515 i
şitul Republicii; i'ig. 474. p, 660 p. 745 — 746

15. Ababa (Hababa), mama lui —• Maximums Trax ; filos. creşt. de obirşie sir., rezident, cu începere
de origine alană, trăia în Tr. de la 125 e.n., în Alexandria. Basilidienii soco-
abac, instrument de calculat folosit de romani teau plenitudinea div. supreme (pléroma) com-
pentru efectuarea celor patru operaţii elemen- pusă din 365 eoni creatori, mulţi dintre ei (Iao,
tare. Unităţile de calcul erau aşezate pe coloa- Sabaoth, Adonaî, Bloî, Oraios etc.) figurinJ
ne, iar în partea de sus se marca rezultatul, pe pietre gravate sub forma unor făpturi cu
indiferent de unităţile mobile folosite (jetoane, anatomie eteroclită, însoţiţi, in afară de cuvîn-
pietricele sau cuie). tul a., de inse. cabalistice neinteligibile în care
se pot repera rădăcini lexicale ebr., gr., sir.,
copte, precum şi formula destul de frecventă,
abactor (lat.;, hoţ de sclavi. citibilă şi retrograd: ABAANA0ANAABA (abla-
a banii, trib din Afr. aşezat în Mauret., probabil nathanalba).
în reg. muntoasă de la N de Msila ; a. au fost M.G.
învinşi, împreună cu —> caprariensii de imp.
Theodosius I (Amm. Marceli., XXIX, 5,37). abrincatuii, trib din Gali. Lugd., aşezat în reg.
G.P.B. Avranches din Norm, de azi (Plin. B., Nai.
hist., IV, 107). A fost acreditat cu emisiuni
abasgîi, pop. vest-caucaziană (R. S. S. Ab- monetare care însă nu-i aparţin.
hază), aşezată la N de Colchida în apropiere G.P.B.
de Dioscurias. aflată în stare de semidependenţă
tată de romani. Hadrian care a păstrat dintre Abrittus, (azi Hisarlăk, în Bulgaria) oraş romaa
cuceririle lui Traian şi Colchida, le-a impus ca în Moes. Inf. Aici, în iunie 251 armatele romane
rege. pe Resm.agas, cu scopul păstrării contro- conduse de împ. Decius au suferit o mare înfrîn-
lului in zona M. Negr. ameninţate de incursiu- gere din partea goţilor conduşi de regele —• Kniva,
nile-» alanilor la S de Mţi. Cauc. (Arrian., 15). însuşi împ. căzînd in luptă. Oraşul era fort. cu
A existat o ala I Abasgorum, încartiruită sub un zid puternic (2,40 — 2,85 m grosime) şi tur-
—> Theodosius I în marea oază a Thebaidei (Not. nuri (10 m înalţ.) pe o suprafaţă de 10 ha.
Dign., Or., 28, 75). în a doua jumătate a sec. 4 e.n. Fort. au fost ridicate între 250 — 251 e.n.
au recunoscut puterea lăzilor. D.T. şi O.T.
RE, I, 1894, cal. 20; 1st. Univ., II, Bucureşti, 1959,
680 şi 769.
Abrud (jud. Alba', aşezare rurală romană din
Dacia, în Mţi. Apus., legată de exploatările
G.P.B. aurifere din zonă şi de o mică fort. (castellumj
ab instrumentis tabularii v. mineritul cu perimetrul de cea 300 m. Aici s-au descoperit
Ablabius (Flavius Ablabius), pref. prêt, sub inse. in 1b. lat. şi lb.gr. monumente funerare,
i^onstantinus I (329—337 e.n.). Originar din vase si cărămizi cu ştampile.
Cr., a venit la Constantinopol, s-a îmbogăţit I.H.G.
şi, cîştigînd mare influenţă asupra împ. a deve- absida (gr.), spaţiu semicircular sau poligonal în
nit unul din membrii de frunte ai senatului. continuarea unei săli patrulatere.
Vicarius de Asiana (324—326 e.n.) şi cos.
(331 e.n.). Constantinus I i-a încredinţat edu- D.T.
caţia fiului său Constantius. Acesta însă, după Academia, şcoală filos., întemeiată de Plat.
ce a ajuns împ., 1-a înlăturat. Retrăgîndu-se la (în sec. 5 î.e'.n.) la Atena, în grădinile lui Aca-
propr. sa din Bit., A. a încercat să ajungă la demos. în evoluţia sa a cunoscut trei perioade
tron. Prins şi executat, împreună cu mulţi distincte: a). Vechea A. cu Plat., care, drepi
alţi aristocraţi (337 — 338 e.n.) (Lib.. Or., XLII, metodă de cercetare, întrebuinţa dialectica, cu
- 3 ; Zos., 2, 40, 3". ajutorul căreia se pot elimina diferenţele dintre
I.B. indivizi, spre a se ajunge la esenţa lor identică.
Potrivi»- teoriilor vechii A. esenţa identică a
•aborigènes (lat.1, loc. autohtoni ai It. cafe, po- indivizilor o constituie ideile, la care participă
trivit legendei, l-ar fi ajutat pe Aeneas împo- indivizii. Ideile constituie o ierarhie, in vîrfuî
triva lui Turnus, iar Roma a fost ridicată pe căreia se află ideea de bine; b). A. medie cu
t-srit. lor. Arcesilaos (316 — 241 î.e.n.) se abţinea de la
N.G. orice afirmaţie categorică şi drept criteriu al
afrrasax (gr), piatră gravată folosită ca talis- adevărului lua verosimilitatea raţională; c). A.
man, al cărei nume notează în gr. numeralul nouă. cu Carnenrip« (•?!<» — 1 9 « « o " dieting

16. 16
juind să se limiteze la a aproba ceea ce-i apare Acei (azi Guadix, în Spania), oraş situat la N de
muntele Solorius, întemeiat foarte probabil ds
;a verosimil. N.I.B. —• Lepidus (-42 î.e.n.). Ridicat la rangul de colo-
>
nia în timpul lui Caesar sau Augustus, la începu-
»catalepticü v. îilosoîia tul Imp., adăpostea detaşamente din două leg.
Vcca Larentia, div. şi eroină a două legende in (I Germanica ci // Augusta). Pînă la reforma lui
Werite variante (pi. I, 1). Faptele primei le- Augustus (" — - î.e.n.), A. era încadrat adm. în
vpnde s ar fi petrecut io timpul domniei lui prov. Bae-t., apoi a trecut la Hisp. Nu a fost
li Romulus sau a lui -> Ancus Martius. Păzi- dezvelit prin săpături arlieol.
orul templului lui Hercules din Roma, jucînd D.P.
aruri cu zeul însuşi a pierdut urmînd să ofere Aeeîus Lucius'(Attius, Atins), d r a m a t u r g ; i ; u —
-eului un prînz şi o fată frumoasă. Fata promisă 9?Te7n7) / A scris cea. 40 tragedii, dintre care mai
{ fost A.L., cea mai frumoasă fiică a Romei acelor reuşite sînt considerate Alreus. Epigonii, Epinau-
•remuri. Hercules a sfătuit-o să se pună în ser- simachae, Pkilocteta şi Telephus. Subiectul pie-
viciul primului om pe care-1 va întîlni. A.L. 1-a selor 1-a luat din mit. gr. Două dintre dramele
neuitat şi a ajuns astfel soţia unui foarte bogat lui A. aveau subiecte din ist. romană: Aenaeade
Ir. Tarrutius. După moartea soţului A.L. a sive Decius, unde este prezentată figura eroică
>romis întreaga avere, care cuprindea şi pose- a lui —» Decius Mus şi Brutus, unde tratează
;iuni din preajma Romei, poporului roman, căderea Reg. şi viaţa lui —• Iunius Brutus. A
lonform celeilalte legende, A.L. soţie a cioba- mai scris o operă în 9 cărţi intitulată Didas-
mlui Faustulus, mamă a 12 copii, a hrănit şi calia. unde ia în discuţie probleme legate de
reseut pe Romulus şi Remus. Cînd i-a murit spectacolele teatrale (timpul, modul, succesul
mul dintre copii, A.L. 1-a adoptat pe Romulus, pieselor dramatice, actorii etc.) O altă lucrare,
are va funda împreună cu fiii acesteia colegiul cu titlul Pragmalicon Libri abordează probleme
-• arvalilor (Fratres arvales). A.L. este consi- lit. şi de ist.
terată a fi mamă a larilor (Mater Larum) aşa
um indică numele ei, precum şi personificare A.B.
pămîntului fecund în care se depun seminţele acclamatio ilat.l („aclamare") îşi află analogia
i morţii, mamă a pămîntului roman şi a arva- în imnurile gr. denumite eucpnuict, eiAoyia,
ilor. Raporturile cu Hercules sugerează în esenţă 8I U O , ejtißötijia. Refrenele cîntate de soldaţi
JC V Ç
nirea unei div. chtonice cu un zeu solar. Sărbă- şi de mulţimea romana, uneori cu un înţeles
oarea Larentinalia (Larentalia), cu sacrificiul mai degrabă satiric (Versus Fescennini) sau
nual instituit în onoarea ei, avea loc la 23 de- omagial au devenit în epoca Imp., îndeosebi
embrie la cumpăna dintre ani şi îmbrăca un în timpul lui Augustus un gen declamat, sub
iublu aspect, al unui cult funebru (Parentatio) formă de recitativ şi de elemente improvizate
i altul, vesel în onoarea lui Iupiter care aduce pentru a se fixa apoi în melodii tipice, ocazionale,
amina. cu caractere ritmice şi modale precise. Acestea
aveau ca scop să salute pe împ. cu prilejul apa-
!. Tabeling, Mater Larum, Frankfurt, 1932; D Sa6- riţiei sale în public (teatru). Se ştie că Nero,
f x i x ' 1959 l î i 4ll i " A C C a Larentia< i n S l u d i e materiali, cucerit de muzicalitatea laudelor (modulatis lau-
A.B. şi S.S. dationihus) aduse propriilor sale însuşiri muzi-
cale de către admiratori din Alexandria, a pus
ccensi velati (lat.) (în armata romană din timpul să fie aduşi la Roma şi alţi concetăţeni ai aces-
ţeg.), categ. de soldaţi suplimentari (adserip- tora şi a cerut să se alcătuiască din tineri romani,
'•cuj, neînarmaţi, care îi înlocuiau pe cei căzuţi grupuri imense a căror misiune era de a adresa
n luptă. Se pare că aveau ca sarcină şi amenâ- şi modula aplauzele la adresa împ. (Suet., Nero, 1
area drumurilor pe care urmau să se 'deplaseze 20, 25) : aceştia se numeau Augustani şi avea !
rupele Ulterior, în perioada Rep., a.v. sînt rolul de a prelua tema muzicală a a. intonată
unoscuţi ca ordonanţe în slujba of. în timpul de o persoană din suita împ. Dion Cass.
nncip. a.v. formau o centurie care se ocupa (LXXIII, 21 atestă că toate a. cadenţate care,
e construirea drumurilor din It., dar si un potrivit tradiţiei, se auzeau în teatru în cinstea
oiegiu lele eprivilegiaţi, i n
fără rol milit. în care erau lui Commodus, erau cîntate. Lexiconul lui Suidas
m m b r i ai o r d menţionează texte de carmen omagiind pe Traian
ului ecvestru şi chiar şi pe Hadrian. în timpul Iui Traian a. au fost
notate în Acta şi gravate pe table de bronz
A.A. (Plin. T., Paneg'., 75).
ecessio (lat.) r („accesiune") (în dr. roman), prin- V.T.
-W= J " r c a e Prevede întruparea unui lucru
^cesorm într-altul principal (ex. în cazul unui acereseentus (reeensitus) (lat.), persoană con-
,7,°:b. "construit pe teren străin, propr. tere- tribuabilă ajunsă la vîrsta achitării impoz.
'in aevine şi propr. construcţiei). Reali- capitatio sau la impoz. de recrutare, după întoc-
urn,i"S-e ° . u n i u n e î n tre cele două lucruri, propr. mirea listelor pentru census.
JN.Li.
«urni principal devine propr. întregului, deoa-
7 iîr 1 i r C lU amc csee se o primă-> Ulp. [D., 19,1,
x
acerra (lat.) (in rel. romană), denumire a casetei
rincin î « /
u riu
se încorporează în cel în care se duceau, la locul săvîrşirii sacrificiului,

17. 17 ACILirS GLABRIO, MAX
şi prtsăra bucăţele de tămiie peste flacără AcidaTii (azi Enoşeşti, com. Piatra Olt,
incerra lilare). Aceste casete figurează pe repre- Olt), castra roman şi aşezare civilă din D
zentări conţinînd instrumente de sacrificiu sau Inf. situate pe drumul dintre Romula — M
care ilustrează ceremonii rel. şi Rusidava, pe locul unei mai vechi aşi
S.S. dacice. A. este menţionată numai in Tab. 1
VII, 4. în castru (azi tolal distrus) îşi avea
Afliaia v. Ahaia nizoana cohors I Flavia Commagenorum. As
Acbcronul v. fluviile Iuteriiului rea civilă situată in jurul castrului a fost '
cu vallum şi şanţ. Monedele descoperite
Achilleus (sec. 3 e.n.), rudă a —> Zenobiei, regina dovedesc că aşezarea a durat pînă în sec. 4
Palm. A fost proclamat rege in Sir. sub numele
de AnUochus de către loc. Palm. răsculaţi, in I.]
frunte cu —» Apsaeus, împotriva Imp. roman acies (lat.) (in arma la romană), termen te
ianul 272 e.n.). Aurelian a cucerit Palm. (273 e.n.) care desemna o armată dispusă în formaţii
iar A. a căzut prizonier. luptă. în mod curent, prin a. se înţelegea' .
O.T. de luptă, dar o armată putea fi organizat
mai multe linii de luptă şi de aceea întîl
Achilleus (Aurelius Achilleus), corrector în Eg. ; expresiile: prima a.; secunda a. etc. Partea
uzurpator (294 — 297) în timpul lui Diocletian trală a unei formaţii de luptă, unde era pla
L-înd şi-a luat numele de Lucius Dornitius Domi- infanteria grea ( > legio), se chema media a.
—
t ia nus. părţile din margini, unde erau plasate cava!
I.E. şi, eventual, infanteria uşoară se numeau—M
AchUIeus Tatios (sec. 2 e.n.) seriilor gr., autor al -+ latera sau —» cornua. Iniţial, cînd —» arn
unui roman în opt cărţi Aventurile Leukippei romană lupta după modelul falangelor maj
şi ale lui Cleitophon [ta Kcrrà ABUKITOTTIV KÜT exista o singură a. în perioada Rep. şi la î
K>xiTO(pcûVTa). Romanul a comportat probabil putui Imp., o leg. era dispusă în trei linii, ;
două redactări, una în sec. 2 e.n. şi cealaltă tuite din unităţi tactice de bază numite —'
in sec. 3 e.n. sau chiar 4 e.n. Prima variantă a nipulum; prima linie era formată din —• hai
aparţinut autorului însuşi. Romanul narează a doua din —» principes, a treia din triarii
despre Cleitophon, un tînăr din Tyr care se spatele acestora se aflau —* rorarii şi —> ace
Îndrăgosteşte de verişoara sa, Leukippe. îndră- Din sec. 2 e.n. cînd unitatea tactică de ba
gostiţii fug pe mare, ajung în Eg., sint despărţiţi, devenit —» coh., leg. erau dispuse în luptă
dar se regăsesc la Efes, pentru a se căsători la cele mai multe ori, tot pe trei linii, prima forr
Bizanţ. Romanul străluceşte prin ingeniozitatea din patru coh., celelalte din cîte trei. Leg. pu
intrigii, dar şi prin umorul subtil al observaţiei fi însă aşezate pentru luptă şi pe o linie, (
autorului, prin rafinamentul stilului. A.T. este sau chiar patru. în epoca tîrzie, se folosea
singurul romancier gr. care, poate sub influenţa ales aşezarea pe două linii, fiecare formată
lui Petronius şi a lui Lucian din Samosala. ia cîte cinci coh. Cît priveşte trupele aux. ( > c
—
atitudine faţă de melodramatismul situaţiilor- lia), erau aşezate într-o a. fie lateral, an
limită, străbătute de personaje. unităţile de cavalerie (—* alae), fie în faţa
anume unităţile de infanterie uşoară (-+ ct
E. Cizek, Evoluţia romanului antic, Bucureşti, 1970, tes). Unele formaţiuni aux. erau menţinut
38 —T6; J. Schwartz, Achille Tatius et Lucien de Samo- rezervă, în spatele leg. (—* suhsidia).
sate, In Erotica Antiqua, ICAN, 1976, Bangor, 1977, 81.
E.C. Acilius Attianus, cavaler, pref. al preţ. şi ti
(împreună cu traian) al lui Hadrian, rt
Achilleus Tatios isec. 3 e.n.), astronom, comen- orfan de tată. la vîrsta de zece ani. împn
tator gr. a lui -• Arătos. Din opera sa Despre cu -<• Plotina 1-a sprijinit pe Hadrian să o>
sfere nu s-a păstrat decît o Introducere la Feno- tronul în anul 117 e.n. în timpul domniei i
menele lui Arătos, în care expune ideile şcolii tuia a îndeplinit de asemenea funcţia de
stoice despre cosmologie şi fizică. al preţ.
Acholla (azi Henchir Bolria. în Tunisia), oraş Acilius Caius (sec. 2 î.e.n.), analist, a scris îi
situat pe coasta de S a M. Médit., la S de Thap- gr. o ist. a Romei de la origini şi pînă la 184
sus. întemeiat probabil de maltezi, oraşul a N
ajuns apoi sub stăpînirea Cart. iar în cel de-al Acilius Glabrio, Caius (sec. 2 î.e.n.), an
treilea război punic (149 — 146 î.e.n.) a trecut roman. A scris o ist. Romei, de la începutu
de partea Romei. Sub Imp., s-a bucurat de sta- pînă la 134 e.n.
tutul de civilas libera, iar titlul de municipium
i-a fost acordat de Hadrian. în urma săpăturilor
arheol. (începute în 1937) s-au descoperit impor- Acilius Glabrio, M., cos. în anul 91 e.n. ; a tr
tante construcţii romane: numeroase şi luxoase la creşt. împreună cu unele rude ale sale. .
vile pe malul mării ; termele lui Traian, împodo- cutat de Domitian (95 e.n.).
bite cu moz. ; casa cu peristil a lui Asinius

18. IS
OUT
a
•1 rlin Etr în 191 î.e.n. fiind ales cos., a
Js°războiul împotriva lui Antiochos al 111-lea,
S d u - 1 la Thermopilai. A luptat şi împotriva
ifflor care nu fuseseră mulţumiţi cu .mjxţm-
pTomanilor în pol. int. a oraşelor gr. (Liv.,
2; 37, 46). A B
,iit oersonai secundar în iconografia tradiţio-
fâ unei div. Amor este a. Venerei ; Cautes şi
itopates sau Dadaforii, purtători ae facle, smt
lui Mithras etc.
.nitii, seminţie a -> diagesbeilois locuind în
ia muntoasă a Sard. (Strabon, , 2, 7)
periş v. tectum
oama (gr.) 1. Petrecere cu invitaţi, unde se
duceau°cîntece, dansuri, declamaţii din piese Fig. l. Acrolit, Roma, Vatican.
teatru, concerte instrumentale. 2. Persoana
e se produce cu acest prilej. 3. Interpret şi în mod implicit acoperit de veşminte
f l a U t
(Fig. 1). Vitr. (II, 8, 11) menţionează cel dintîi
V.T. cuvîntul în lat. (statuia lui Ares, creată de
olit (lat. acrolithus < gr. 'aicpcva8oç), sta- Leohares, aşezată în acropola Halicarnasuluî).
; ale cărei mîini, picioare şi cap sînt din piatră M.G.
lună sau marmură iar corpul din mate- acropodiuni (lat.), piedestal sau bază a unei
ieftinj (lut sau lemn), pictat sau aurit statui, sprijinită pe sol prin intermediul unor
Fig. 2. Bătălia de la Actium, 31 l.e.n.

19. 19 ADLECTIO IXTEB CI
picioare care fac corp comun cu întregul (Hyg., spre sfhşitul antic,s-a ocupat şi el de probi
fab., 88). de a.
actarii v. actuarii adaeratio (lat.) („convertire în bani"), măs
Actele alexandrine ale martirilor v. literatura fisc. luată de statul roman în timpul Dom
creştină o consecinţă a legii Edictum Diocletiani
pretiis, conform căreia orice marfă datoi
Actium, promontoriu in G. Ambracia, pe coasta statului putea fi convertită în bani. Paralel
occid. a Gr. Aici a avut loc la 2 septembrie recurgea şi la vînzări forţate de produse c
31 î.e.n. bătălia finală între Octavianus şi Marcus stat, la o taxă fixă (coemptio). Dacă a. pi
Antonius (fig. 2). Armata lui Antonius avea un încuraja econ. monetară, cealaltă practică a,
efectiv de cea 100 000 de pedestraşi, 10 000 de gea să anuleze efectele primei tendinţe.
călăreţi, o flotă compusă din 500 de nave, iar
cea a lui Octavianus, cea 80 000 pedestraşi, Adamclisi v. Tropacum Traiani
10 000 de călăreţi şi 250 de nave. Antonius'a
fost însoţit de —> Cleopatra, care la începutul addictus (lat.) 1. Persoană datoare ale c
luptei a părăsit locul bătăliei, urmată la scurt obligaţii faţă de creditor erau stabilite
timp şi de Antonius. Trupele acestuia au luptat 2. Om libe'r condamnat pentru hoţie fă
ün timp fără comandant şi apoi au trecut de (furtum).
partea adversarului (Plut., Ant., 65 şi urm.).
După A., Octavianus a devenit singurul con- Adherltal Numele mai multor comand;
ducător al statului roman. milit. cart. Mai importanţi: 1. Comandai
A.B. flotei cart. care în timpul primului —> ră:
actor v. opaiţele punic a cîstigat victoria navală de la Drepan
Lilybaion' (249 î.e.n.) împotriva roman:
actor îundi (lat.) („arendaş de lot"), persoană 2. Fiul mai mare al regelui Num., Micipisa.
(de cele mai multe ori de condiţie servilă), preună cu fratele său, Hiempsal au fost j:
intermediar între adm. (conductor) unui mare prin testamentul tatălui său, sub tutela unchii
domeniu particular şi coloni. Parcela de pămînt Iugurtha. Acesta însă 1-a ucis pe Hiemj
luată în arendă de a.f. se numea fundus. Aceleaşi iar A. a cerut ajutor Romei. în ciuda ir
persoane mai puteau fi denumite dispensator venţiei romane, după cucerirea oraşului C
fundi şi villicus fundi. V. şi domeniul particular. Iugurtha 1-a ucis şi pe A. împreună cu
A.S. mulţi cetăţeni romani (112 î.e.n.) (Sall.,/wg.,
actorii (lat. histriones), dansatori şi cântăreţi
veniţi la Roma din Etr. (364 î.e.n.). Grupuri de adiectio sterilium (lat.) („adsignare forţa
a. s-au organizat pentru prima dată pentru pie- practică întîlnită în perioada Dom., pot
sele lui Livius Andronicus, conduse de regizor căreia statul roman avea dr. să treacă la a<
(dominus gregis), cu costume gr. (pallium) sau nări forţate din terenurile nedefrişate.
romane (toga pretexta). Masca a devenit obli-
gatorie numai în sec. 1 î.e.n. V. şi spectacolele
publice ('pi. I — II). Adiminius (sec. 1 e.n.), fiul lui -» Cynobell
D.T. regele britonilor. Alungat de tatăl său a a
actoarii (actarii) (lat.) (în armata romană), în Gali. unde s-a supus lui Caligula. A. 1-a d
subof. cu funcţii contabiliceşti, privind inven- minat pe împ. să anunţe la Roma supun
tarele şi aprovizionarea unei unităţi milit. Un întregii Brit.
actarius legionis XIII Geminae este atestat la
-» Apulum (CIL. III. 7 753). adiutor (lat.) („ajutor"), persoană aflată în si
A.A. unui personaj mai important civil sau n
Aeumirnum (azi Stări Slankamen, în Iugoslavia), avînd îndatoriri de locţiitor sau de secr
eastru în Pann. Inf. pe limesul danubian, ocupat în armata Daciei este cunoscut un birou (-
în sec. 4 e.n. de un cuneus şi équités. cium) al subof. cu gradul de -+ comicul
instituţie pusă în slujba guv. milit. de la -
D.T. lum, în cadrul căreia este atestat un astis
a. ca secretar. A. ad census era un funcţi
acustica s-a dezvoltat în lumea gr. datorită mul- inf. aflat în subordinea lui legatus ai ce
tiplelor aspecte ştiinţifice in care era implicată accipiendos, cu sarcina stabilirii -» censului,
(fizică, muzică şi fiziologie). Şcoala pitagoreică care prov. era împărţită în districte adm., v
s-a ocupat de partea muzicală a a. iar Aristotel dintre acestea fiind încredinţate unui a. 13
a cercetat implicaţiile biologice ale producerii miţi şi censores sau censitores. Pentru a. tabi
sunetelor, dînd explicaţia ecoului, îa timp ce v. mineritul.
stoicii au explicat propagarea sunetelor.—> Vitr. A.A. şi
s-a ocupat sistematic de această problemă. Sub
Traian un reprezentant al şcolii —> medicale pneu- adleetio inter cires (lat.) („cooptare între t
tf li tpni'M (în dr. roman), procedeu prin car

20. 20
re posedau această calitate prin naştere (ongo)
Anumiţi cives nan, puteau fi cooptau ca
£ > « i-c/şi sclavii eliberaţi (Ubern)
«triinii (peregrini adoptaţi de cetăţenii
Ihfls Oräs Ün membru al ordinului ecvestra,
% era admis în senat, era denumit adlectus.
cd e
• A . S . şi ÏN.G.
îorutio (lat.) („cuvintare"), scenă reprezentînd
vînfarea în fata trupelor, frecventă pe monede,
Galioane si "reliefuri oficiale (fig. 3). Struc-
n compoziţională a unei a. este he antitetică
ap urcat in faţa trupelor pe suggestum, „tn-
n'X mobilă"), redată din profil sau irontal
izul monedelor şi al reliefului oficial pînă la
u-cus 4urelius), fie paratactică (imp. in centrul
>nei) cum apare pe -> columna lui Marcus
irelius sau pe arcurile lui Septimius Severus
Constantinus I de la Roma şi pe ce] al lui Fig. S. Augustus, statuia de marmură de la Prima
lerius de la Salonic. Unele statui au gestul Porta, Borna, Vatican.
•acteristic al a., adică mîna dreaptă ridicată care dădea aici audienţe filos. Apollonios din
ugustus de la Prima Porta; Roma, Vatican), Tyana.
î care aminteşte de acel Hermes Logios, E.T.
x verbi, sau No'vus Mercurius cu care Octa-
nus însuşi fusese identificat. adopţiunea (lat. adopţia) (în dr. roman), formă
M.G. mai nouă a -+ adrogaţiunii, în temeiul căreia o
persoană „dependentă" (alieni iuris) de un şef
Mediam (azi Mehadia?, jud. Caras-Severin), de familie (pater familias) trecea în puterea
portantă staţiune balneară romană din Dacia altui cap de familie. Neavînd consecinţe atît de
ape termale) situată pe valea rîului Cerna. grave ca şi adrogaţiunea, a. nu necesita avizul
mai mulţi cercetători identifică actuala sta- colegiului pontifical şi nici votul -+ adunărilor
ne Băile Herculane cu localit. A.M., menţio- curiate. în schimb puteau fi adoptate persoane
ă în Tab. Peut., VII, 4 şi Geogr. Raç., IV, 14 de ambe sexe, cu condiţia (introdusă de Iusti-
edilas). Alţii presupun că s-ar fi numit nian) ca între adoptator şi adoptat să existe o
Me sau Aquae Herculis iar A.M. ar fi identică diferenţă de 18 ani. La început _a. se realiza
Mehadia de azi. începînd cu Traian şi pînă printr-un fel de vînzare fictivă. în timpul lui
ifîrşitul stăpînirii romane în Dacia, staţiunea Iustinian solemnităţile vînzării au fost înlocuite
unoscut o deosebită prosperitate mat'eriali- printr-o declaraţie făcută înaintea autorităţii
1 în numeroase clădiri, instalaţii balneare, de şeful familiei (pater familias) care adoptă şi
:. (cele mai multe închinate lui Hercules), şeful familiei în a cărui putere se afla copilul
-ui, monede, etc., descoperite cu ocazia dife- ce urma să fie adoptat.
lor lucrări de amenajare a staţiunii moderne, Vl.H.
>pînd cu anul 1736.
adoratio (lat.) (în rel. romană), una dintre prac-
I.H.C. ticile ext. ale cultului, ilustrată mai ales prin
Mutrium (azi Butoieşti, jud. Mehedinţi), atitudinea şi mişcările corpului, manifestînd cre-
:are rurală romană din Dacia Inf. cu nume, dinţa, iubirea şi recunoştinţa faţă de zei, prin
:>abil, dacic, situată pe rîul Motru (?). Este mijloacele în care sînt exprimate aceste senti-
iţwnată de Ptol., III, 8, 4 şi Tab. Peut., mente de către oameni (fig. 52). Excluzînd
• 4 (Amutrium). Unii cercetători presupun că jurămintele, sacrificiile, rugăciunile etc., în afara
• este de localizat la Botoşeşti-Paia, jud. riturilor pentru implorarea că ceea cepentru a le
aduce mulţumiri, rezultă
zeilor sau
constituie
a. în sensul ante. al cuvîntului, ca o primă
I.H.C. mărturie de respect, era salutul adresat zeilor
îmaţii, trib celtic din — Pann. Inf., atestat printr-un gest al mîinii, prin sărutare, prin
de argint cu înclinarea capului sau a întregului corp. Era
JlT^r Agenda lat.
-II şi de mai lLmulte toponime ca considerată o impietate trecerea prin capelelor şi
(Tab PeuL crului zeilor sau a templelor, a
faţa simula-
- - Autism Adna-
fJt dign. Or., 95) ori de numele Adna- ediculelor care adăposteau imaginile lor, fără
ls
Şi Annamatius. a face o reverenţă. Uneori personajele înfăţi-
şate în gestul de a. cunoscute din reprezentările
e iSC le N u m i s m a l i h
ng309 " ' ' . I. Graz. 1963, 1 5 5 - ante. cu mîna cu degetele strînse, alteori mîna
deschisă şi întinsă. Această ultimă mişcare indică
G.P.B. în mod particular invocarea şi rugăciunea, care
îaea, grădini luxoase, ornate cu statui şi cu succede de obicei a.sau se confundă cu ea.Rămîne
n , situate în colţul de NE al Pala ti- dificil de stabilit ce aparţinea a. care forma preli-
cu
• Proprietate imp., ele constituiau o anexă minariile ruffSoiiinii- OhiVpinl rlo „tn'r^nn o^ A*

21. 21 ADUL1
zeilor n-a pătruns decît tîrziu la romani, iar Ad Salices (azi Sinoe, jud. Constanţa), loc
împ. au adoptat poziţii diferite faţă de a. aflată pe malul lacului Razelm, în zona C
(-+ Augustales) de la acceptare şi încurajare manchioi — Enisala, menţionată de It. .
(Caligula, Heliogabal) pînă la refuzul şi abolirea (227, 1), de Anim. Marceli. (XXXI, 7, 5),
a. (Claudius şi Alexander Severus). o numeşte Oppidum Salices şi, se pare, de F
S.S. (De aedif., IV, 11, 20,), unde apare forma T
a doua sofistică v. retorica greacă Mis. Era o staţie de marş şi de aprovizioi
pentru trupele care parcurgeau pe uscat dru
Ad Pannonios (azi Teregova, jud. Caraş-Severin), ce urma litoralul M. Negr., între Gurile Dur
aşezare romană (tnansio) şi castru de piatră în şi Histria. Este posibil ca cei doi stîlpi mi
Dacia, aparţinînd unităţii cohors VIII Raelorum, descoperiţi la Vicus Quintionis [CIL.
situată pe drumul Dierna-Tibiscum. Menţionată 12 513, 12 514) să indice distanţa de .18 00C
de Tab. Peut., VII, 4 şi Geogr. Rav., IV, 14 paşi (28,100 km) dintre acest s'at şi A.S.
(Pannonien). j.
I.H.C.
Ad Saxa Ilubra v. 31ilvius, pons ~
Adria (azi Atria, în Italia), oraş aşezat în ţinutul
veneţilor, în apropiere de M. Adr., de la care îşi adsignatio (lat.) („atribuire de pămîntui
trage numele. Deşi după unii ist. ai antic, A. operaţie prin care odată supus acţiunii de -» .
ar fi de origine gr., după alţii începuturile sale se turiatio, solul unei colon, romane era atril
leagă mai probabil de tribul veneţilor. în perioada (adsignalus) civililor sau veteranilor cu ti
preromană (sec. 6 — 5 î.e.n.), A. era cel mai impor- de —> ager çiritim adsignatus. în terit. oraş
tant port gr. din acest colţ al M. Adr., iar în supuse (-* civitates stipendiariae) autorité
sec. 4 î.e.n. se pare că a fost ocupat de gali. romane puteau proceda de asemenea la a. ii
din valea Fadului. După cucerirea Pen. It. de viduale sau colective. V. şi domeniul pul
către romani, oraşul a fost ridicat la rangul de î
municipium, în cel de-al doilea război punic
(218 — 201 î.e.n.) rămînînd fidel Romei. Săpă- Ad Statuas (azi Vardomb, în Ungaria), cas
turile arheol. au scos la lumină resturi de con- în Pann. Inf. pe limes Pannoniae, refortj
strucţii şi bogat material de caracter roman, sec. 4 e.n.
precum şi un cimitir din sec. 4 e.n. ij
D.P. Ad Stoma, localit. ante. pe braţul Sf. Gheor;
Adrianopol v. Hadrianopolis atestată de Tab. Peut. (VIIl[ 4) şi de Ge
Rav. (IV, 5, 13), care o numeşte Stoma Pe
adrogaţiunca (lat. adrogatio) (in dr. roman), aflată în zona de contact al fi. cu marea, poati
veche instituţie jur. menită să creeze în mod arti- la grindul Caraorman. Era punct de aprovi
ficial puterea părintească prin introducerea într-o nare şi de transbordare de pe vasele fluv
familie, lipsită de urmaşi, a unei persoane „inde- pe cele maritime şi invers, cum pare să rei;
pendente" (sui iaris) ce aparţinea unui alt grup
familial. în acest, chip, un şef de familie (pater fără vreo precizare toponimică, dintr-un p;
familias) lipsit de descendenţi putea să-şi asi- al lui Zos. (IV, 10).
gure succesori care să-i urmeze la exploatare
bunurilor, să-i perpetueze numele şi să-i continue adstrictio gleliae (lat.) („legarea de glie"), ]
cultul familial. A. necesita un aviz al colegiului cedeu practicat în Imp. încă din sec. 2 - 3 i
pontifical care cerceta dacă un asemenea act dar legiferat abia în 332 e.n. (Cod. The
nu aducea vreun prejudiciu familiei adrogatulni, 5, 17, 1) potrivit căruia colonii erau obligat
deoarece acesta fiind sut iuris şi şef de familie, rămînă pe pămînturile lor de origine. Xeres;
urma să treacă în familia adrogantului cu întreg tarea acestei dispoziţii atrăgea grave pede
patrimoniul său şi cu toate persoanele ce se atît pentru propr. care ar fi găzduit un ce
aflau sub puterea sa. Cu alte cuvinte, a. ducea fugit cit şi, evident, pentru aceasta din ur
la stingerea unei familii şi, in consecinţă, la V. şi domeniul particular.
dispariţia unui cult familial,' situaţie ce prezenta
o anumită gravitate pentru cetate. Dacă avizul
era pozitiv, a. urma să fie încuviinţată prin adtributio (lat.) („atribuire") (în dr. rom;
votul —• adunărilor curiate. După ce aceste adu- procedeu prin care comunităţile rurale e
nări au încetat să se mai întrunească, a. avea atribuite unui centru urban. După cerce
loc în faţa a 30 de lictori. în epoca tîrzip a Imp., mai noi, a. se referea numai la atribuirile coi
formele a. au fost simplificate, îngăduindu-se să nităţilor indigene, nefiind valabilă şi pen
se facă prin rescript („dispensă") imp. Tot acum alte aşezări rurale aflate pe territorium-u
s-a admis ca şi femeile să poată fi adrogate. A. luiaşi centru urban.
avea importante efecte patrimoniale: bunurile
celui adrogat reveneau din plin dr. adrogan-
tului, adică noului cap de familie. Cu timpul adulatio (lat.) (în rel. romană), manieră de ex:
aceste efecte au fost limitate din cauza abuzu- mare exagerată a mărturiei veneraţiei, p
rilor, iar pe vremea lui Iustinian, adrogantul prosternarea corpului şi aplecarea capului p
avea asupra averii adrogatuhii un simplu dr. la pămînt. Era practicată îndeosebi în cu
de folosinţă. unor div. orient. Poeţii lat. utilizau şi expres