Subiect la obiectul Fiziologie.

1. Fiziologia glandelor cu secreție internă
Glanda tiroidă este localizată sub laringe,anterior și lateral față detrahee. Secretă 3 hormoni: tiroxina,
triiodotironina și calcitonina. Absența secreției tiroidieneprovoacă reducerea ratei metabolice până la 40%. Excesul
secreției determină creșterea acesteia cu 60-100%.Secreția este controlată de hormonul tireo-stimulant (secretat de
hipofiza anterioară).
Sinteza și secreția hormonilor tiroidieni
Tiroxina: cel mai secretat, de 4 ori mai slab decât triiodotironina,prezent în cantități mai mari în sângeși persistă un
timp mai îndelungat;
Triiodotironina: mai puțin secretat, de 4 ori mai puternic decât tiroxina,prezent în cantități mai mici în sângeși
persistă un timp mai scurt.
Ambii hormoni au aceleași funcții calitative.
Glanda tiroidă este alcătuită din foliculi, umpluți cu substanță coloid, căptușiți cu celule epiteliale cuboidale.
Substanța coloidă areun constituent major – tireoglobulina, careconține hormoni tiroidieni. După ce au fost secretați
în foliculi,acești hormoni sunteliberați în sângeprin epiteliul folicular.Este un proces lent.
Necesarul de iod pentru sinteza tiroxinei și triiodotironinei
Pentru sinteza normală a acestor hormoni,este necesară o ingestie anuală de 50 mg de iod (aprx.1 mg per
săptămână).
Pompa de iod (iodocaptarea)
Sinteza hormonilor tiroidieni începe odată cu transferul iodului din lichidul extracelularîn celuleleglandulare
tiroidieneși ulterior în foliculi. Membranabazală este sensibilă față deiod, dispunede pompa de iod (iodocaptarea).
Tireoglobulina și biochimia sintezei tiroxinei și triiodotironinei
Sinteza și secreția tireoglobulinei de către celulele tiroidiene
Celulele tiroidiene sunt glandulare, secretoare de proteine. RE și complexul Golgi sintetizează și secretăîn folicul -
tireoglobulina, care conține140 de AA de tirozină. Aceștia constituiesubstratul major cu carese combină iodul pentru
a forma hormonii tiroidieni, în interiorul moleculei detireoglobulină.
Oxidarea ionului de iod
Este necesară pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Astfel, conversia ionilor deiod în forma oxidată este realizată de
enzima peroxidaza (localizată în membrana apicală),și peroxidulde hidrogen, care împreună formează un sistem ce
oxidează ionul deiod.
Iodarea tirozinei și sinteza hormonilor tiroidieni
Iodul oxidat este asociatcu enzima iodaza, care îl ajută să selege cu AA din tirozină. Ulterior iodul sefixează pe
reziduurilede tirozină alemoleculei detireoglobulină. Tirozinaseiodează pentru a forma monoiodotirozina,și ulterior
diiotirozina.Mai târziu,mai multe reziduuri de diiodotirozină secuplează întreele. Produsul reacției decuplareeste
tiroxina
Stocarea tireoglobulinei
După sinteza hormonilor tiroidieni,fiecaremoleculă detireoglobulinăconțineuna până la trei molecule de tiroxină,iar
la fiecaremoleculă de triiodotironină sunt10 moleculede tiroxină.

2. Eliberare tiroxinei și triiodotironinei din glanda tiroidă
Tireoglobulina nu este eliberată instantaneu în sânge. De la început are loc clivarea tiroxinei și triiodotironinei din
molecula de tireoglobulină,pentru ca mai apoi să fieeliberate ca hormoni liberi.
Mecanism: suprafața apicalăa celulelor tiroidieneemite prelungiri (pseudopode) în cavitatea coloidalăa foliculului.
Aceste prelungiri seînchid în jurul unor porțiuni decoloid și formează veziculepinocitare.Ulterior acestea fuzionează
cu lizozomii,fomând veziculedigestive, careconține enzime lizozomaleamestecate cu coloid.Prin enzime, sunt
protează caredigeră moleculele de tireoglobulină,astfel eliberând tiroxinași triiodotironina în sânge.
Transportul tiroxinei și triiodotironinei către țesuturi
Legarea tiroxinei și triiodotironinei de proteinele plasmatice
Hormonii tiroidieni, pătrunși în circulație, se combină cu diferiteproteine plasmatice, în special cu globulina TBG. În
decurs de șasezile,jumătate din tiroxină seeliberează la țesuturi. Triiodotironina se eliberează și mai rapid, căci are
afinitatemai mică față de proteinele de transport.
În interiorul celulelor, ambii hormoni seleagă de proteinele intracelulare. Tiroxina fixându-semai greu decât
triiodotironina.Apoi ei sunt stocați în celulele țintă, pe o perioadă mai lungă.
Latența și durata de acțiune
Tiroxina – perioadă de latență lungă, după 2-3 zilese observă efectul asupra ratei metabolice.Apoi, efectul se
intensifică și atingenivelul maximîn 10-12 zile.Ulterior descrește, cu o perioadă de înjumătățirede 15 zile. O parte din
activitaterămânepe o perioadă de la 6 săptămâni până la 2 luni.
Triiodotironina – perioadă de latență scurtă, efectele apar de 4 ori mai rapid,efectele se manifestă de la 6 la 12 ore.
Activitatea celulară maximă aparela 2-3 zile.
Latența este rezultatul legării hormonilor cu proteinele.
Calciul și fosfatații în lichidul extracelular și plasmă – funcția vitaminei D
Absorbția calciului și a fosfataților
Surse importante de Ca și fosfatați: produselelactate. Ca se absoarbe greu în tractul digestiv. Fosfatații seabsorb
bine, doar dacă seabsoarbeși Ca.
Vitamina D și rolul său în absorbția Ca
Vitamina D influențează absorbția Ca din intestin,însă până a realiza acestefect, ea trebuie convertită în ficatși
rinichi.
Compușii vitaminei D sunt derivați din steroli. Conversia areloc prin feedback.
În plasmă, Ca este prezentat sub 3 forme: 1) Ca combinatcu proteine plasmatice;2) Ca difuzibil prin membrana
capilară;3) Ca atâtdifuzibil prin membrana capilară,câtși ionizat.
Efectele concentrației anormale de Ca
Tetania produsă de hipocalcemie – când concentrația ionilor deCa în lichidul extracelular estesub pragul normal.
Hipocalcemia extremă produce dilatațiainimii,modifică activitatea enzimelor celulare,scadecoagulabilitatea sângelui.
Hipercalcemia – când concentrația de Ca este mai mare de valoarenormală.Este posibil ca fosfatul deCa să precipite
peste tot în sânge și țesuturilemoi,fiind letal.

3. Parathormonul
Activitatea crescută a glandei paratiroideproduceabsorbția rapidăa sărurilor deCa din oase cu hipercalcemieîn
lichidul extracelular.Hipofuncția glandelor paratiroideproducehipocalcemie,cu tetanie consecutivă.
La om există 4 glande paratidoide, localizateposterior de cea tiroidă.Înlăturarea acestora produc anomalii fiziologice
reduse.
Glanda paratiroidăconține celule principale (secretă parathormon) și oxifile.
Parathormonul determină absorbția Ca și fosfataților din oase,prin 2 efecte:osteoliza (rapid),și activarea
osteoclastelor (faza lentă).
Determină pierderea fosfataților prin urină,produsereabsorbția tubulară a Ca.
Rolul hormonilor tiroidieni
1. Rol în creştere
- direct
- indirectprin:a) ↑GH; b) ↑somatomedine
Patologie:
↓[T] ⇒ ↓ratei de creştere, în special a oaselor
↑[T]⇒ a) iniţial ↑ratei decreştere dar; b) în timp: ↑↑[T]⇒închidere mai rapidă a cartilajelordecreştere ⇒ opreşte
creşterea în înălţime(se reduce perioada de creştere în înălţime).
2. Dezvoltarea + maturizarea sistemului nervos (SN)
- încă din viaţa intrauterină (luna IV) ⇒stimuleazăneuronogeneza şi mielinizarea ⇒a) dezvoltarea SN+ dezvoltarea
cortexului;b) maturarea centrilor nervoşi + dezvoltarea mintală
Patologic:↓[T] ⇒nanismşi retardare mintală
3. Activarea SNal adultului
- ↑activitatea metabolică a creierului +↑tonusul cortical
- ↑inteligenţa şi memoria + ↑reactivitatea motorie
- ↑stimularea SNVS şi ↑Nr. β-receptori
Patologic:↓[T] ⇒somnolenţă, lentoare, ↓excitabilit.↑[T] ⇒↑excitabilitate,↓capacităţii deconcentrare,oboseală,
tremor muscular (rapid şi fin)
4. Efecte metabolice: metabolismul proteic,metabolismul glucidic,metabolismul lipidic,metabolismul energetic,
metabolismul mineral.
5. Efecte sistemice:cardiovascular,respirator,digestiv.
6. Efect trofic.
7. Efect de optimizarea funcției sexuale.
8. Relații cu alți hormoni.