Documentul descrie fenomenele acustice asociate cu ciclul cardiac, inclusiv tipurile de zgomote cardiace și metodele de auscultație. De asemenea, detaliază electrocardiografia (ECG), inclusiv derivările, undele electrice și utilizările acesteia pentru evaluarea funcției cardiace. Se menționează importanța variațiilor electrice generate de activitatea inimii și semnificația undelor ECG în diagnosticul patologiilor cardiovasculare.

2. Fenomenele acustice ce apar în timpul
ciclului cardiac - zgomote cardiace
Sunt patru zgomote cardiace:
 Zgomotul 1 şi 2 - perceptibile stetacustic, în
condiţii normale;
 Zgomotul 3 şi 4 - foarte slabe, în general
imperceptibile stetacustic, dar posibil de
înregistrat pe fonocardiogramă.

4. Caracteristicile zgomotelor cardiace

6. Auscultaţia
 Auscultaţia permite perceperea
zgomotelor cardiace cu ajutorul
unui stetofonendoscop.
Zonele de auscultaţie:
 aria mitrală – spaţiul V i.c.
stâng, pe linia medio-
claviculară
 aria tricuspidiană - sub
apendicele xifoidian;
 aria aortică – spaţiul II i.c. drept
parasternal;
 aria pulmonară – spaţiul II i.c.
stâng parasternal;

7. Fonocardiograma
Definiţie: înregistrarea grafică a oscilaţiilor
produse de zgomotele cardiace;

8. Fonocardiograma – zgomote patologice
1. Stenoza de valve sigmoidiene:
 suflu sistolic “în romb”.
2. Insuficienţa de valve sigmoidiene:
 suflu diastolic.
3. Stenoza de valve A-V:
 Suflu diastolic “în romb”.
4. Insuficienţa de valve A-V:
 suflu sistolic.

10.  1887 Fiziologul britanic Augustus D. Waller
din Londra a publicat primele studii de
electrocardiografie umană, realizate cu un
electrometru capilar( J Physiol1887;8:229-
234)
 1889 Fiziologul olandez Willem Einthoven a
văzut experimentul cu ocazia Primului
Congres al Fiziologilor
 1893 Willem Einthoven introduce termenul
de “electrocardiogramă” la intrunirea
Asociatiei Medicale Olandeze

13. DEFINIŢIE
EKG = Înregistrarea la suprafaţa corpului a
variaţiilor ciclice ale campului electric
(valori absolute) indus de activitatea
cardiacă.
ECG – evoluiază starea electrică a inimii prin
analiza variaţiilor în timp a proiecţiei
vectorului cardiac pe diferite planuri.
Evaluarea proiecţiei vectorului cardiac se face
prin derivaţii ECG.

16. • EKG nu înregistrează direct activitatea electrică
a sursei (inima). O astfel de activitate ar
necesita electrozi plasaţi direct pe ţesutul
generator de curent.
• EKG înregistrează modificările campului electric
generat de inimă în momentul depolarizării şi
repolarizării cardiomoicitelor.
• Inima poate fi privită ca un dipol mobil într-un
mediu conductor cu un moment electric dipolar
– vector cardiac.

17. PRINCIPIU
Depolarizare şi Repolarizare
 În repaus, cardiomiocitele sunt încărcate
“+” pe versantul extern al membranei şi “-”
la interior.
 În timpul depolarizării, potenţialul de
membrană se inversează.
 Negativitatea de repaus a interiorului se
reduce spre 0 şi apoi interiorul devine
pozitiv ca urmare a influxului de Na+ (vezi
PA, faza 0).

26. Derivaţia I = mâna dreaptă şi mâna stângă
Derivaţia II = mâna dreaptă şi piciorul stâng
Derivaţia III = mâna stângă şi piciorul stâng
Metode de înregistrare a ECGMetode de înregistrare a ECG
 1. BIPOLARE
 DERIVAŢIILE
STANDARD ALE
MEMBRELOR
 Descrise de Einthoven,
numite DI, DII, DIII

28. 2. UNIPOLARE
DERIVAŢIILE UNIPOLARE
ALE MEMBRELOR
NUMITE aVR, aVL, aVF
a – amplificare
V - voltaj
R,L,F – locul de plasare a
electrozilor

29. Derivaţiile V1 - V6 (unipolare pectorale)

32. Geneza undei PGeneza undei P

33.  Unda P =
depolarizarea
ambelor atrii
 E o undă rotunjită,
pozitivă
 Durata = 0,10 sec.
 Amplitudine = 0,25
mV/ 2,5 mm
(1mV=10mm)

35. Unda QUnda Q

36.  Unda q
 Este o unda subţire,
ascuţită şi negativă
 Durata= 0,04 sec.
 Amplitudine < ¼ din
amplitudinea undei R
 Patologic: q îngroşat,
cu A > ¼ R
 Sugerează necroză
miocardică (IMA).

37. Unda RUnda R

38. Unda R
1. Este o undă +, ascuţită,
simetrică
2. Este cea mai mare undă +
de pe EKG
3. Nu reflectă depolarizarea
bazei VS
4. Amplitudinea ei este
proporţională cu masa
ţesutului ventricular
depolarizat.
In infarctul miocardic acut
masiv, amplitudinea R
scade – prognostic sever

39. Unda SUnda S

40. DEPOLARIZAREA BAZEI VS
 Unda S
1. E o undă mică, - , ascuţită.
2. Reprezintă ultima fază a
depolarizării VS se studiază
împreună cu celelalte unde
ale depolarizării ventriculare
= complexul QRS
Durata QRS = 0,08-0,10 sec.
QRS > 0,10 - 0,12 s →
hipertrofie ventriculară
QRS >0,12s → bloc de ramură
(BRS, BRD)

41. Segmentul SSegmentul S--TT

42. P QRS

43. Unda TUnda T

45. UNDA T
 E ultima undă ce se înregistrează într-un
ciclu cardiac
 Semnifică repolarizarea vetriculară
 E rotunjită, + . De ce?

48. DERIVAŢIILE UNIPOLARE
Vilson (V1-V6)

49. Unda P = Depolarizarea atriilor
Complexul QRS = Depolarizarea ventriculelor
Unda T = Repolarizarea ventriculelor
Derivatia II
EKG

53. Axa electrică a inimiiAxa electrică a inimii
1. R2 > R1 > R3 – poziţie oblică1. R2 > R1 > R3 – poziţie oblică
2. R1 > R2 > R3 – poziţie orizontală2. R1 > R2 > R3 – poziţie orizontală
3. R23. R2 >> R3 > R1 – poziţie verticalăR3 > R1 – poziţie verticală
R2 > R1 > R3 R1 > R2 > R3 R2R2 > R1 > R3 R1 > R2 > R3 R2 >> R3 > R1R3 > R1

54. UTILIZAREAUTILIZAREA
 Determinarea FC;
 Evaluarea funcţiei de conducere cardiacă;
 Determinarea axei electrice a inimii;
 Determinarea:
– Aritmiilor cardiace;
– tulburărilor de conducere;
– leziunilor peretelui cardiac;
 NU aduce informaţii despre funcţia de
pompă a inimii.

55. Normal
Zonă de infarct în partea
anterioarăa miocardului
Zonă de infarct în partea
posterioară a apexului

56. Defibrilation
Fibrillaţie cardiacă
Fibrillation auriculaire