Ecg

2. Fenomenele acustice ce apar în timpul
ciclului cardiac - zgomote cardiace
Sunt patru zgomote cardiace:
 Zgomotul 1 şi 2 - perceptibile stetacustic, în
condiţii normale;
 Zgomotul 3 şi 4 - foarte slabe, în general
imperceptibile stetacustic, dar posibil de
înregistrat pe fonocardiogramă.

4. Caracteristicile zgomotelor cardiace

6. Auscultaţia
 Auscultaţia permite perceperea
zgomotelor cardiace cu ajutorul
unui stetofonendoscop.
Zonele de auscultaţie:
 aria mitrală – spaţiul V i.c.
stâng, pe linia medio-
claviculară
 aria tricuspidiană - sub
apendicele xifoidian;
 aria aortică – spaţiul II i.c. drept
parasternal;
 aria pulmonară – spaţiul II i.c.
stâng parasternal;

7. Fonocardiograma
Definiţie: înregistrarea grafică a oscilaţiilor
produse de zgomotele cardiace;

8. Fonocardiograma – zgomote patologice
1. Stenoza de valve sigmoidiene:
 suflu sistolic “în romb”.
2. Insuficienţa de valve sigmoidiene:
 suflu diastolic.
3. Stenoza de valve A-V:
 Suflu diastolic “în romb”.
4. Insuficienţa de valve A-V:
 suflu sistolic.

10.  1887 Fiziologul britanic Augustus D. Waller
din Londra a publicat primele studii de
electrocardiografie umană, realizate cu un
electrometru capilar( J Physiol1887;8:229-
234)
 1889 Fiziologul olandez Willem Einthoven a
văzut experimentul cu ocazia Primului
Congres al Fiziologilor
 1893 Willem Einthoven introduce termenul
de “electrocardiogramă” la intrunirea
Asociatiei Medicale Olandeze

13. DEFINIŢIE
EKG = Înregistrarea la suprafaţa corpului a
variaţiilor ciclice ale campului electric
(valori absolute) indus de activitatea
cardiacă.
ECG – evoluiază starea electrică a inimii prin
analiza variaţiilor în timp a proiecţiei
vectorului cardiac pe diferite planuri.
Evaluarea proiecţiei vectorului cardiac se face
prin derivaţii ECG.

16. • EKG nu înregistrează direct activitatea electrică
a sursei (inima). O astfel de activitate ar
necesita electrozi plasaţi direct pe ţesutul
generator de curent.
• EKG înregistrează modificările campului electric
generat de inimă în momentul depolarizării şi
repolarizării cardiomoicitelor.
• Inima poate fi privită ca un dipol mobil într-un
mediu conductor cu un moment electric dipolar
– vector cardiac.

17. PRINCIPIU
Depolarizare şi Repolarizare
 În repaus, cardiomiocitele sunt încărcate
“+” pe versantul extern al membranei şi “-”
la interior.
 În timpul depolarizării, potenţialul de
membrană se inversează.
 Negativitatea de repaus a interiorului se
reduce spre 0 şi apoi interiorul devine
pozitiv ca urmare a influxului de Na+ (vezi
PA, faza 0).

26. Derivaţia I = mâna dreaptă şi mâna stângă
Derivaţia II = mâna dreaptă şi piciorul stâng
Derivaţia III = mâna stângă şi piciorul stâng
Metode de înregistrare a ECGMetode de înregistrare a ECG
 1. BIPOLARE
 DERIVAŢIILE
STANDARD ALE
MEMBRELOR
 Descrise de Einthoven,
numite DI, DII, DIII

28. 2. UNIPOLARE
DERIVAŢIILE UNIPOLARE
ALE MEMBRELOR
NUMITE aVR, aVL, aVF
a – amplificare
V - voltaj
R,L,F – locul de plasare a
electrozilor

29. Derivaţiile V1 - V6 (unipolare pectorale)

32. Geneza undei PGeneza undei P

33.  Unda P =
depolarizarea
ambelor atrii
 E o undă rotunjită,
pozitivă
 Durata = 0,10 sec.
 Amplitudine = 0,25
mV/ 2,5 mm
(1mV=10mm)

35. Unda QUnda Q

36.  Unda q
 Este o unda subţire,
ascuţită şi negativă
 Durata= 0,04 sec.
 Amplitudine < ¼ din
amplitudinea undei R
 Patologic: q îngroşat,
cu A > ¼ R
 Sugerează necroză
miocardică (IMA).

37. Unda RUnda R

38. Unda R
1. Este o undă +, ascuţită,
simetrică
2. Este cea mai mare undă +
de pe EKG
3. Nu reflectă depolarizarea
bazei VS
4. Amplitudinea ei este
proporţională cu masa
ţesutului ventricular
depolarizat.
In infarctul miocardic acut
masiv, amplitudinea R
scade – prognostic sever

39. Unda SUnda S

40. DEPOLARIZAREA BAZEI VS
 Unda S
1. E o undă mică, - , ascuţită.
2. Reprezintă ultima fază a
depolarizării VS se studiază
împreună cu celelalte unde
ale depolarizării ventriculare
= complexul QRS
Durata QRS = 0,08-0,10 sec.
QRS > 0,10 - 0,12 s →
hipertrofie ventriculară
QRS >0,12s → bloc de ramură
(BRS, BRD)

41. Segmentul SSegmentul S--TT

42. P QRS

43. Unda TUnda T

45. UNDA T
 E ultima undă ce se înregistrează într-un
ciclu cardiac
 Semnifică repolarizarea vetriculară
 E rotunjită, + . De ce?

48. DERIVAŢIILE UNIPOLARE
Vilson (V1-V6)

49. Unda P = Depolarizarea atriilor
Complexul QRS = Depolarizarea ventriculelor
Unda T = Repolarizarea ventriculelor
Derivatia II
EKG

53. Axa electrică a inimiiAxa electrică a inimii
1. R2 > R1 > R3 – poziţie oblică1. R2 > R1 > R3 – poziţie oblică
2. R1 > R2 > R3 – poziţie orizontală2. R1 > R2 > R3 – poziţie orizontală
3. R23. R2 >> R3 > R1 – poziţie verticalăR3 > R1 – poziţie verticală
R2 > R1 > R3 R1 > R2 > R3 R2R2 > R1 > R3 R1 > R2 > R3 R2 >> R3 > R1R3 > R1

54. UTILIZAREAUTILIZAREA
 Determinarea FC;
 Evaluarea funcţiei de conducere cardiacă;
 Determinarea axei electrice a inimii;
 Determinarea:
– Aritmiilor cardiace;
– tulburărilor de conducere;
– leziunilor peretelui cardiac;
 NU aduce informaţii despre funcţia de
pompă a inimii.

55. Normal
Zonă de infarct în partea
anterioarăa miocardului
Zonă de infarct în partea
posterioară a apexului

56. Defibrilation
Fibrillaţie cardiacă
Fibrillation auriculaire