Ediția orală a volumului Corpuri Român3ști este o selecție care cuprinde aproximativ jumătate din volumul manuscris cu același nume. Este realizată special pentru prezentările publice de la Ringul de Vorbe (7 mai, ora 19.30 - Old School Pub- detalii pe http://www.ringuldevorbe.ro/ ) și Institutul Blecher (detalii pe http://institutulblecher.blogspot.com/ )
mai 2010
1. corpuri român3ști
ediția orală
în trei părți & două suplimente
corpuri poetice 2-9
forțe 10-18
Poeme sportive 10
Poeme personale 13
Verbal 15
corpuri relaționale 18
Punct 18
&
redoux. practica poeziei 19-24
Grupe de sunete. Exerciții 19
Persistența gestului. Atingeri 21
Și dacă nu inventezi 23
Corpuri relaționale. forțe 25-31
Imnul României (o lectură a lui țupa)25
monument de aer. Poetic 30
2. corpuri poetice
corpuri poetice
bucureşti asfalt
şi când tac vorbesc prea tare
pot să citesc dar ar putea să pară şi lumi în care nu avem nimic
interesant şi nu e în comun
şi nici atunci când în sfârşit absolut
mă hotărăsc să caut diferiți
ca vodca
nu apuc să ajung până la capăt că şi exact
ne întâlnim aşa îmi spui
şi eu sunt cineva complet văd că doar ceea ce vezi acum
diferit mâine
şi tu deja îmi spui pe alt nume nici măcar nu o să ne mai
pe care închipuim
îl ştie toată lumea
şi visăm şi ştim
dar care tocmai de-aia nu e al
meu
şi nici acum
nu ştii că ştiu
că sunt lumi în care toate astea
s-au întâmplat deja
lumi în care nici măcar nu ne-am
întâlnit
lumi
unde
deja fericiți am murit
3. corpuri poetice
banska stiavnica
mafii poetice, mafii bulgăreşti şi întotdeauna o să fie o mină
eu cu aparatul pe limbă gata să undeva foarte aproape
înregistrez de casa unei iubite
ceva orice m-ar putea plasa în care îți îngheață
timp lozincile patriotice între dinți
cât de cât exact
doar se uită la tine
mafii poetice, mafii bulgăreşti, şi gesturile secrete de
mafii recunoaştere
româneşti, cuvinte albaneze pe rămân fără sens
care
le recunoşti chiar şi atunci când şi ei se uită la tine
nu mai vrei şi tu nu mai vrei să faci chestia
să recunoşti pe nimeni aia
cu degetele
aici ai vrut să spui
dacă vroiam spuneam ca să ştie cine cu cine
doar arăt şi tu cu câți şi de unde
şi pe cine ai în spate
mafii poetice, mafii ruseşti, mafii
albaneze doar noi
cuvinte turceşti care se deschid tu şi eu
ca nişte complet diferiți
guri de canale pline cu flori cuvinte în cuvinte
corpuri român3ști | 3 | poetic – ediția orală
4. corpuri poetice
budapesta metrou
podurile pe care nu o să le să rămână
trecem, noemi
chiar dacă toate astea sună aşa doar amintirea lor gata dărmată
plat şi gata
turistic ridicată, şi mai frumos, şi mai
la un moment dat înalt
am intrat în magazinul cu apă cu numai respirații şi ritmuri pe care
gust de papaya
aşa departe de cealaltă parte a şi dacă le-ar recunoaşte cineva
dunării nu ar conta
unde nu trecem dincolo decât ca doar cuvinte pe care
să ne bronzăm poți să le scrii în orice direcție
numai
podurile pe care nu o să le gustul acela exotic pe care o zi
trecem, noemi într-un oraş
sunt toate din cuvinte perfect respirabil
ar putea să cadă şi ți-l dă
să facă altele în locul lor mai
înalte şi mai frumoase rămâne de unică folosință
ca un şervețel
şi chiar dacă sunt numai cuvinte ca o rochie de mireasă
nimic nu rămâne fără ele ca un lucru mic şi etern
şi nici măcar cuvintele nu au cum
corpuri român3ști | 4 | poetic – ediția orală
5. corpuri poetice
berlin he-story
cea mai frumoasă nici nu se uita
la mine poate
cea mai frumoasă avea un ochi în m-am grăbit
altă lume şi stau într-un cub alb sub
cea mai frumoasă ar fi trebuit să bebelplatz
fie sau
pentru totdeauna dar
pentru totdeauna
nu a fost aşa era doar gândul că undeva s-ar
decât în mintea mea putea să rămână ceva pentru
totdeauna
şi cavaleri uriaşi cu armuri uriaşe la care nici nu are rost să te
pe cai uriaşi abia se țineau pe întorci
picioare nici măcar să ai chef să te întorci
înghesuiți într-un punct din timp nu are rost
cât un vârf de ac
doar să ştii şi nici măcar să ştii
sprijiniți de peretele de sticlă numai să bănuieşti
ei pe dinăuntru eu pe dinafară
ei pe dinăuntru goi eu pe că poți vorbi oricând
dinafară din ce despre vreme şi asta să arate
în ce mai plin de lumina chioară exact ceea ce vrei să spui
sărită dintr-o insignă simplă
măruntă că totul se schimbă peste tot şi
din hârtie lavabilă în blocuri asta
întregi uriaşe aşa rămâne mereu
corpuri român3ști | 5 | poetic – ediția orală
6. corpuri poetice
bratislava şotrron
doar citea pe marginea fântânii şi
nişte litere copilul viermişor care trebuie să
pe care aerul se încăpățâna să le înghită bătătură ca să primească
lege ochişor
în locul crengilor numai un scris şi lumea lor ar fi perfectă
ilizibil dacă din când în când nu s-ar
pe care poți uneori să îl citeşti înțelege
perfect tot ce e spus la
mai ales atunci când în locul întâmplare
atenției
foloseşti un cercel mic din grafit şi cineva care mă întreabă
rromanes?
cu care obişnuieşti să te joci între
degete Şi recunosc dimineața pe
doar aşa bulevardul poştei
pentru sugestia psihanalitică pe În grupul care mă întreabă asta
care o face sunt chiar
Eu
oricui vrea să se dea deştept
şi unghiile îți recunosc chipul Cu tot părul oxigenat
şi ar vrea să se oprească Cu nasul deschis la parfumurile
dar oricărei zile
Din lume
trebuie să spună gluma aceea
porcească o statuie mişcătoare cu jobenul
pe care nu o să o uiți niciodată: în nas
cu mama viermişor
corpuri român3ști | 6 | poetic – ediția orală
7. corpuri poetice
chişinău garaj
nimeni nu putea să îți spună mult mai bine decât dacă
unde mergi ar fi înțeles perfect
nici măcar prietenii cărora nu le-
ai spus nimic gata să citească
dar i-ai găsit chiar la hotelul tău nişte cuvinte pe care
eliberând camere a doua zi acum le crezi maşini vechi
în garajul uriaş care se întinde
gata să scrie pe sub blocuri
adevărurile pentru care
îşi exersează revolta ne-ar şi plăti ca să stăm acolo
ne-ar şi plăti ca să nu stăm
cineva o să vorbească mereu altundeva
limba ta ne-ar şi plăti ca să nu ne gândim
sau tu pe a lui la toate minunile care ne-ar
dar întotdeauna cu un accent putea lega
diferit
şi asta pentru că fiecare unii de ceilalți, alții de noi
reuşim să spunem ceea ce toți de voi
celălalt spunând asta:
crede că e de la sine înțeles
vorbe care trebuie spuse
cineva mereu o să asculte şi gata
şi o să înțeleagă greşit
corpuri român3ști | 7 | poetic – ediția orală
8. corpuri poetice
new york taxi
când arzi oraşul este şi pe dovedească numărul exact este
dinăuntru 24
pentru că niciodată nu poți să fii
doar tu şi acum chiar putem să fim
oricând eşti şi cel cu care te şi pe dinăuntru şi pe dinafară
întâlneşti şi niciodată doar într-un fel
şi fiecare suntem şi altcineva
cu care ne vedem mereu şi atâtea vorbe care să exprime
asta
şi doar eu o să fiu doar atunci în atâtea limbi încât să nu părem
când singuri
şi tu eşti aici nici măcar complet diferiți încât
şi tu eşti aici să putem
de fiecare dată când spunem
asta să facem cunoştință la un
debarcader
şi în timp ce privim ne gândim din beton cu lista lucrurilor care
că fiecare dintre noi cunoaştem trec
oameni pe hudson în mână
care cunosc oameni care cunosc
oameni mănunchiuri de paie, aşchii, şi
şi cunoaştem pe oricine din lume o singură sticlă din plastic
în toată lumea ca o piesă de
unii spun din şase persoane, alții muzeu cu
din 12
cei care lucrează cu serii mai fața ta
lungi de numere pot să
corpuri român3ști | 8 | poetic – ediția orală
9. corpuri poetice
paris vis
un imigrant fracturist prin sunt copii cu uniforme roz, aici
gunoiul din pungi copii cu redingote subțiri şi negre
& noi vorbim de ratattouille cu acum gândiți-vă la ceva frumos:
ratattouille de față
Blake şi Warhol față în față
personajul de desen animat Petit Palais încruntat la Grand
supărat pe Palais
imitația de Disney de pe turnul
de metal & fiecare pe drumul lui
căra bucată cu bucată Trasat discret, aproape interior
dumicații unei mese pe care Fresce portabile peste nori din
nimeni nu se mai gândea să o plexiglas
aibă
Totul în matrițe cât două
& aşa era altfel nu ar fi fost totul pleoape
în pungi
aproape etichetate Şi mica piață a poeților atât de
pierdute în spațiul dintre băncile mari
pentru turişti Încât nu îi vede nimeni îşi face
aici numărul:
Plouă peste toate lumile
corpuri român3ști | 9 | poetic – ediția orală
10. Forțe
poeme sportive
blitz negru
şi ating asfaltul cu talpa rigidă a ghetei
se ridică încet mici forme abia amintind de lucrurile cunoscute
mici semne încep să se adune dintr-un vis în altul când eşti pe
terenul de fotbal şi bara se zguduie în capătul unei traiectorii
spectaculoase
pe care ai cucerit-o în aer
şi în pragul unei case cumva rustice două siluete îşi spun tot
cu gura căscată “ştiu” cumva ultimele ştiri sunt depăşite de ceea ce
crainicul nu are cum să spună
acum
o minge usor zgâriată de porii betonului
loveşte portiera maşinii din parcare
o secundă am tăcut toți
urmează publicitate
aerul rece se crispează la atingerea ta şi imediat aproape
visează zgomotul sec înconjurat de piele
poeme sportive
ieşire în decor
zgomotele mici pe care le ții sub guler se strecoară intermitent
spre piele spre porțiunile mici de culoare rămase afară printre nasturii de
la gât
tricouri cu fața ta lipită pe interior deschise uşor la piept deschise şi
iarăşi închise în ritmul alergării
tălpile ți se strâng ca nişte animale mici în bumbacul încins
abia scâncesc
când
corpuri român3ști | 10 | poetic – ediția orală
11. câteva picături de transpirație îți desenează spatele desprins uşor din aer
cu formele drepte ale fiecărui pas aruncate în față
pulsul atinge un platou de linişte în jurul căruia
se desfăşoară pocnetul regulat al şireturilor
când
degetele se încordează în pantof şi vocea unei relaxări bruşte
urcă de-a lungul piciorului atinge vertebrele mărunte una după alta
îți înconjoară gâtul uşor şi te opreşti brusc părul îți cade pe față
poeme sportive
contur lejer
vroiam să văd de fapt dacă se poate coborâ din fugă
undeva sub limita lucrurilor pe care le poți uita, undeva unde
poate nu mai sunt lucruri unde orice ar ieşi din adăpostul ochilor
complet deschişi
forțează aerul forțează aerul adunat între limitele dintre inspirație şi
expirație
şi asta-i singura tensiune
tot ce e posibil e numai o amintire îndepărtată pe care te încăpățânezi
să o regăseşti lipită pe sub hainele tale prelinsă prin porii străpunşi de
fire de păr
împinsă în vasele de sânge în gândurile pe care le laşi să alerge prin tine
şi în secunda în care pleoapele coboară apari şi inventezi lumea invizibilă
imediat ce ochii se deschid la loc după o clipă
clipesc
corpuri român3ști | 11 | poetic – ediția orală
12. poeme sportive
semnele de pe gleznă
în acea jumătate de oră când fiecare persoană pe care o vezi
te drâmă de frumusețe şi aparențele pe care e mai sigur să le păstrezi
îți spun nu te dezbrăca nu te dezbrăca încă
nu se aude nici una dintre muzicile cunoscute numai semnale
nesigure că de data asta aerul nu se mai agață de tine
nu se mai roagă de tine cu mâinile tale cu degetele tale înfipte
în mici găuri invizibile care poate nici nu există în realitate
iar maşinuțele chinezeşti cu uruitul lor liniştitor păzesc o zonă
îndepărtată
în care locuieşte singura persoană pe care nu o cunoşti
singura persoană care nu eşti tu şi nici un soldățel din cauciuc nu poate
să o izoleze
în găuri invizibile din care nu există decât strângerea
din care fugi cât poți cât te țin picoarele şi când nu te mai țin te târăşti
doar
ca să ajungi mai aproape pe cealaltă parte a pământului poate
poeme sportive
şi tot restul este atingere
de pe urma sunetului nu mai rămâne decât linişte furioasă
prelinsă printre formele calde-ale respirației
desfăcută iarăşi şi iarăşi din senzația încodării în fiecare moment
pentru o relaxare aparentă care urmează nu încă
corpuri român3ști | 12 | poetic – ediția orală
13. şi ceva ce nu ştii îşi face loc între tine şi ceea ce credeai că s-a desprins
definitiv
de tine momentul când te vei opri şi continui o alergare în spatele tău
fără să te recunoşti îți strigi lucruri unii se descurajează alții dimpotrivă
şi
treaba asta se apropie de o clipă imposibilă în care pluteşti ca înaintea
somnului
când amintiri din vise invadează amintirile din timpul zilei amestecând
totul într-un
zumzet ciudat un fermoar care se deschide la nesfârşit
poeme personale
maşinuțe româneşti
acum o ştii pe maică-mea…
doar să nu fim ca ai mei, asta e singura regulă mereu
dar trebuia sa o vezi în vara lui ‘79 cu ochelarii lați de soare
sub copertina de metal de la maşinuțe.
eu mă întindeam pe acolo printre bare, ca de obicei
acum acea amiază se întâmplă lent dar în 1979 abia puteai să o
urmăreşti
maică-mea sprijinită pe balustrada lucioasă eu întins puțin mai încolo
şi ea întoarsă
în pantalonii albi şi bluza măruntă, roşie
încă liniştită cu fața spre noi. În momentul următor avea să se sperie
dar încă nu se întâmplase asta nu avea de ce să se sperie era frumos
toți anii care au urmat de atunci i-a văzut dint-o dată şi
nimic n-a mai fost la fel
corpuri român3ști | 13 | poetic – ediția orală
14. verbal
poetic. forțat
tot ce vrei este împrumutat
tot ce spui este aproximativ
doar lucruri și o modalitate
dornică să spună ceva orice
orice este destul de aproape și
nu încă aici și nu încă aici și nu
încă aici
pe sub haine
e un fel de primăvară un
fel de orice altceva
decât tu decât tu altcineva cu gura ta
verbal
poetic. mix
lumina din cap este doar când
te uiți și îți amintești brusc
de ochii cuiva ațintiți asupra
ta tu ai toate formele definite
în raporturi fictive și asta te face
să vezi că invenția este doar o formă de atingere a mea
cald rece departe aici
forme calde formulate la încheieturi
fictive și fade aplecate deasupra acestui punct care se aprinde
corpuri român3ști | 14 | poetic – ediția orală
15. verbal
poetic. gestual
nemișcat cu mâinile relaxate pe cap
ochii închiși rețin căldura ieri era așa
nemișcat cu mâinile relaxate pe cap
degetele se îndepărtează lejer
doar că nimeni nu se întoarce doar
derulează pe-nainte cu gesturi ușor repetitive pe fire
acum așa vezi printre pleoape
curentul cade o secundă un
întuneric mic un iad mic pentru cei speriați de moarte & păianjenul fin
clipește
verbal
poetic. social
și ceea ce este pe limba mea este
pe limba ta sau ar trebui ai nevoie doar ca nu știi
și dacă nu ți-am spus e mai bine
să știi că de vină pot fi alții dar e mai potrivit să fii tu mai la îndemână
mai
aproape de realitate
și acum limba ta ar fi decent
să aleagă o direcție și să arate spre ea direcția ta nu se compară decât cu
lucruri pe care nu le putem vedea
corpuri român3ști | 15 | poetic – ediția orală
16. verbal
poetic. formal
să luăm trei cuvinte auzite poate
din întâmplare dar nimic nu este din greșeală așa că
acum ai ochii potriviți pentru lumea
potrivită care nu există râu rățușcă rămurică luate din furia ta și puse
într-o zi în care orice se poate întâmpla
ca o ultimă fază a primei reprize
când pe teren cu degetele în ve
aleargă un om gol și strigă râu rățușcă și nenorocita aia de rămurică
verbal
poetic. lumini
pe care le aprinzi și le stingi și iar
lași să se înțeleagă că mă chemi dar
de fapt tu nu ești nicăieri
doar lumini care se prefac în chipul
tău întinse pe fațada blocului renovat de curând cu patină de vechi
cu arhitectură tradițională
numai că nu ești singur
blocurile sunt pline de lumini care se sting și se aprind după un program
destul de lejer și asta îți dă curaj
corpuri român3ști | 16 | poetic – ediția orală
17. verbal
poetic. comercial
când spun un cuvânt
cheltuiesc ceva și din câte știu cineva este plătit pentru asta
pentru că eu spun și cineva primește
și cineva aude se pregătește să știe exact ceea ce vrea: să se distreze cu
glumele pe care nu și le mai amintea
cel mai clar poem este o bancnotă de cinci sute
când plătesc zic ceva important ce toată lumea poate să înțeleagă
ori hârtiile rămân cum au fost mute
verbal
poetic. fragil
din tot ce spui doar lucruri infiltrate
în aerul dintre noi definite sonor lansezi vocea celuilalt spre
zonele tale vulnerabile
tu micile străzi pe care ai recunoscut
senzația de vid soarele unește tot
ascuns într-o bilă de nori ca
o pleoapă gata să articuleze gata
să spună fire calde un palton cu degete o firimitură cât toata lumea
în saliva înfrigurată urcă un pocnet
verbal
poetic. real
cu lucrurile astea pe cap deformate de respirație doar vreau și încerc să
mă conving că doar asta poate să fie
corpuri român3ști | 17 | poetic – ediția orală
18. super modele unisex sincrone
defilează sigure pe ele stau pe vine
în vârful buzelor dintotdeauna
încep să îmbărtânească o dată cu tine
prezintă vremea într-un fel cu efecte
cu tocurile ritmează ploaia care nu o să înghită niciodată tot doar bagă
străluciri perfecte
corpuri relaționale
punct
calm. seara *sunt o gramadă…
Sunt o grămadă de feluri când e vorba de urât
și toate îmi plac
aștept să sune ceasul meu de mână zgâriat de încleștări și mă așez pe
marginea patului
și urăsc așa:
o vreme cu noduri de pâslă în gât
e tot ce fac
simt nodul cu degetele și îl strâng ca pe un nod de cravata
mi-e scârbă de-mi dau lacrimile
aș putea sa fumez dar nu
străzile se golesc de mașini
stațiile se golesc de oameni
și nimeni nu mai este obligat să meargă nicăieri
în capul meu se întâmplă să îi văd adormind în pijamalele lor năclăite
îmi strang buzele flegma nu o să pornească azi, e balonul meu și parada
este a mea
muzica please
corpuri român3ști | 18 | poetic – ediția orală
19. redux
practica poeziei
exercițiile de dimineață
1. Grupe de sunete.exerciții
Sala
Cu cât sunt mai ocupată cu atât lucrurile redevin normale, insuportabile
dar normale
Şi în locul câtorva lucruri pe care aş putea oricând să le uit doar starea
Mă antrenez pentru un sport cu alte legi ale fizicii
În care lumea este cea care trăieşte o viața în jurul meu
Se grăbeşte undeva, se întrece pentru ceva
Şi atunci toate locurile aleargă de jur împrejurul meu
În accente cromatice apăsate doar o pată minusculă şi
Ştiu că aceasta a fost o zi minunată care va fi mai târziu
Cu cât sunt mai aproape cu atât mai uşor
respir aerul unor momente
Care au fost sau vor fi
eu respirând sunt aici
Sala
Știu cât să spun din ceea ce înțelegi ca să suporți tot ceea ce
Nimeni nu înțelege și își închipuie că nu există
Când lași în jurul tău dimineața să desfășoare
o scenografie totuși reală pornind din toate corpurile
în același timp la ore diferite
am vorbit din Sydney cu tine la răsărit
noaptea din mijlocul viselor tale s-a strecurat pe străzi românești
și dimineață deja știai: tot ce ți-am spus despre primele sunete-ale zilei
pornise în același timp din visele mele din visele tale
pentru un fus orar diferit
două dimineți la aceeași oră, poate
undeva este încă destul de întuneric pentru
corpuri român3ști | 19 | poetic – ediția orală
20. un vis orbitor în pirotehnia minusculă a pleoapei
Aerul încă mai crede în tine și numai în tine poate
Să creadă în oricine altcineva
Când ești aici și toate locurile din lume sunt în genele abia îndepărtate
grupe de sunete
unde ştii tot unde auzi că unele forme încep să semene
cu ceea ce aşteptai să se întâmple fix în viața ta că foarte
multe lucruri încearcă să te mulțumească dar ştii şi că
asta nu e destul
ar mai fi
nevoie de ceva sigur pe care să poți să te gândeşti că
nu o să se schimbe prea mult o dată ce te apropii
Unde crezi că se poate unde poți să îți închipui
Nişte bucurii viitoare dogoresc e tot corpul tău
Şi atunci nu ai putea să te gândeşti decât că
Ar mai fi
Unii care văd unii care aud versiuni ale zilei exact
Aşa cum vrei tu să fie
Cât să încerci cât să reuşeşti cât să stabileşti
Laşi să ți se relaxeze brațele
Ai mai fi tu
corpuri român3ști | 20 | poetic – ediția orală
21. grupe de sunete
toți cei pe care îi știi se apropie de singurul moment în care
vă veți întâlni cât de departe poți să stai încât
să îi simți lângă tine
și poate un singur sunet ar fi destul
poate chiar fără să deschizi gura
dar sunt atâtea distanțe pe care vrei
să le păstrezi aproape și fiecare în
apropierea care se numește tu
tu știi că aproape este oriunde și numai
ceea ce este insuportabil poate să sa nu fie nicăieri
destul de departe și lângă tine sunt toate
aceste lucruri pe care le numim tu
cu toată lumea în jurul tău numai tu
privești și toți ceilalți sunt numai privire
și toți ceilalți sunt numai ceea ce nu poți să crezi
că nu știi imediat ce ai deschis palmele numai câteva
momente se repetă din tot ceea ce ar putea să fie lumea și
astăzi ești tu
Atingeri
Ceea ce numeau toți tinerețe s-a dus și în locul ei nu e nimic
Când plouă Bucureștiul se chircește ca un adult care își amintește bătăile
mâncate în copilărie
Și noi am cunoscut comuniști de doi lei care au fost bunici minunați și
Ne-am bucurat de securiști bătuți în cap care aveau părțile lor bune
(erau specialiști în ceva, citiseră)
Am fost convinși că informatorii au suflet bun doar că au nimerit prost și
noi, ca și tine
Cerul nu crapă doar curge constant un lichid care îți arată adevărata față
Nici măcar nu încerc să mă feresc dar ne menajăm reciproc, orașul meu
Ne urâm atât de decent că în momentele bune suntem duioși se
întâmplă des
Ne abținem și ne băgăm în seamă cât putem de puțin mai ales că ne
bănuim deja
fiecare suntem orașul celuilalt
corpuri român3ști | 21 | poetic – ediția orală
22. Nimic nu poate să fie mai trist decât cinci minute în plus în fața
șaormăriei
Totul e minunat. Pachețelul de carne mărunțită cu mirodenii și
condimente,
miroase acrișor, încurajator
doar cinci minute, atât. În ziua asta plouată ca un câine
în fața șaormăriei ne despărțim de tot ceea ce nu ne lăsa să plângem. Nu
spunem nimic. Doar foșnetul tot mai palid al pungii pe care o strângi în
palmă
lași totul pe masa de plastic. Șervețelele sunt cele mai discrete
noroiul tău este noroiul meu și toți suntem fericiți
după duș acasă
Sala
Și acolo nimic nu e altfel decât tine și totul
Are exact gustul pe care tu îl pregătești
În fiecare zi
Ordinea în care îți deschizi degetele
Ordinea în care vezi lucrurile
Ordinea în care știi că ziua se schimbă
Într-un drum spre casă
Și de ce să te gândești altfel decât
Tu privind liniștea
Un limbaj poetic la fel ca oricare altul și chiar mai puțin
și eficace
ca o unghieră ca respirația
cu care sapi în zidul de politic din jurul tău
până se desprind bucăți mari
toate cu fața ta deformată de timp
ca de o bucurie pentru care nu
suntem pregătiți
corpuri român3ști | 22 | poetic – ediția orală
23. Şi dacă nu inventezi.
Şi vorbe în care nu este nevoie să găseşti ceva
Pentru că te găsesc ele şi formulează cu sufletul tău
Ca atunci când tălpile intră în pâsla plăcută împaturitată pe jumătate
Pentru tine aerul intră în povestea zilei tale transformă totul într-o
Viață care nu mai este experiență e numai stare persistentă
Când nu eşti obişnuit totul doare
Asta ar putea să îți spună orice nou născut dacă nu
L-ar durea sunetele pe limbă
Şi deasupra fiecărei vorbe nu atât sunet cât
Obişnuința de care ai putea să te temi dar
Deja o consideri o parte din tine partea ta pe care
O păstrezi comună cu ceilalți şi aşa esti aproape de
Fiecare clipă a vieții lumii
Cerul din Delft se desfăşoară deasupra ta într-o noapte care
sunt toți ceilalți străbătuți de luminile unui singur cuvânt
În afara lucrurilor în care știi că nu o să te pierzi și numai
Lucruri pe care oricine poate să le înțeleagă să le găsească
Perfect
Convertibile
La capătul degetelor marginea unui nasture
Strălucitor dar numai în capătul degetului neted în
Rest numai lucruri care pot să fie legate în jurul tău și fiecare
Lucru o serie de persoane pe care poți să nu le cunoști dar tu
Deja ești fiecare în parte și oricât ai încerca îți dai seama că ar fi greu
Să nu mai fii decât tu
Nimeni altcineva nimeni altcineva și
Linia pe care acum o desenezi în aer
Și o repeți este unică asemenea celei de acum o secundă și nici
Măcar o singură dată nu a fost altfel
corpuri român3ști | 23 | poetic – ediția orală
24. Degete și atingere pe care o păstrezi chiar
Sub cerul solid al unghiei
La care poți să renunți un pic cât să recunoști:
Numai până aici, numai atât, de aici încolo vii tu
Și aici ne întâlnim
Cineva vorbind în continuu știind că în momentul în care tace
Se întâmplă lucruri, cineva care vrea să prevină. Cineva care vrea
Să fie sigur. Doar doar să fie contrazis.
De fapte, hotărâri, evenimente care
te ridică o secundă de la pământ
vântul îți trece ușor pe sub urechi
și când te-ai așezat la loc liniștea
Și deschizând gura nu spui sunete ci liniște
mici pauze în vorbirea continuă albă
Am auzit niște lucruri pe care trebuie să le repeți
Aceleași gesturi pe care le transferi din mișcările obișnuite
Până când efortul devine un lucru obișnuit. Ca un vis
două feluri de a privi lumea sunt mereu în ochii tăi
unul tu unul ceilalți plutesc de jur împrejurul unei stări
ziua întinsă în serii de spoturi un pic obositoare chiar
extenuante relaxate sub pleoapele tale seara
Puncte pe pielea viselor din care pornește
Atingerea părului cu urechea
Acest moment construit cu fiecare foșnet
La fel în toate limbile lumii
corpuri român3ști | 24 | poetic – ediția orală
25. corpuri relaționale – forțe
Imnul României
o lectură a lui Răzvan Țupa
a. corpuri românești
mai mult om decât român mai mult pământean decât om și încă
mai mult viu decât pământean și pentru tot ce a fost și o să fie viu
undeva
mai mult viu decât mort chiar dacă
ne gândim frumos de morți până și
despre cei care au vorbit frumos abureli
și au decolorat soarele într-o geacă mai veche
&
e safe să nu (sau așa se spune)
& de-aia mai bine nu
numai bunica se mai îndrăgostea
perfect uman
parcă oamenii s-au mai relaxat în România
perfect
doar o supa calduta, unde nimeni nu risca nimic
uman
prea înspăimântător acum și aici, mereu și peste tot
Perfect uman
Și asta
avem și morți și accidente, mici chei zimțate pe care le strecurăm
pe lănțișoare și le purtăm atârnate, avem drumuri lungi fără să
plecăm
de acasă, suntem gata să credem orice și să ne răzgândim doar ca
să
știm că nu se întâmplă totul doar în capul nostru
si asta ne sparge de râs
corpuri român3ști | 25 | poetic – ediția orală
26. și oricine nu e aici e respectat ca o rasă românească aparte
îi dăm să poarte nume și loc îi dăm o parte din lume și
îi ținem mai mult aproape decât plecați
mai mult bucuroși decât fericiți și întotdeauna de față
(sau oricum știm pe cineva care a fost acolo)
Și asta ne sparge de râs
multe zâmbete și o confortabilă amorțeală afectivă,/ de asta ne
tot enervam
legile grupului s-au schimbat între timp,/ sunt astea, ori mergi pe
ele ori mori
dar poți sa pleci oricând/
și când suntem toți triști suntem toți/ glumeți și mereu alții sunt
de vină
dar poti să pleci oricând/
și asta ne sparge de râs
vintage love
vintage ideology
vintage ideal
fuckfriends, clubfriends, wc-friends
dar poți să pleci oricând
și asta ne sparge de râs
numai manechinele din vitrine nu pleacă niciodată
cu ochii de ghips fixați pe hainele trecătorilor
numai haine pe care manechinele le-au purtat deja
și nu or să le mai poarte niciodată.
Doar oamenii se îmbracă cu hainele de care ghipsul nu mai are
nevoie
Și manechinele din plastic
Și asta ne sparge de râs
corpuri român3ști | 26 | poetic – ediția orală
27. b. (...)
c. republica poetica (țâpulituri)
Toată lumea … e aici
Și vad paranteze!
suntem aici… păcăliciul de rege, președintele de tinichea
Eroul sărac și cinstit care a salvat țara și a omorât locuitorii
(Bun, nu pe toți)
Și inventam și poetii
am inventat Berlinul, Hitler tot noi suntem și Ceausescu și Ghandi,
Einstein și micul luptător Pindar, și eroii civilizatori de la antipozi
am gustat din micii aborigeni peste o sută de ani și am găsit că ei
măcar știu de ce cântă
Claudiu scrie și Claudiu este toata istoria visăm grafice și paranteze
Dinții lui Dracula seamănă din când în când cu pasărea în spațiu
Toată lumea a fost o dată în România
Ești și de-aia suntem toți.
Perfect uman:
filmele le facem noi să existe. Prietenii pe care i-am avut
prietenii pe care nu i-am avut sunt toți aici. Și când cineva dă gol
sau ratează tot noi
Suntem
Noi am făcut începutul și tot noi am facem sfârșitul
Și asa începe să existe lumea. vă dați seama că sunt momente
În care toată istoria Chinei este un băiat?!
Perfect uman:
N-ați mai fost demult lumea.
Când ați fost ultima dată lumea?
Și nimeni n-a dansat vreodată și toată lumea e aici.
Tot ce a fost vreodată suntem aici. Și tot ce o să fie vreodată
corpuri român3ști | 27 | poetic – ediția orală
28. Perfect uman:
Leac în ugandeză suntem noi.
Noaptea, dimineața, asta-i viața.
Așa vrem noi să existe și Brasov, și Tokyo, și Medelin
Noi știm să punem paranteze și asta-i toată lumea.
Ce vreți să inventăm? Italia? Groenlanda?
Oriunde ar fi este tot aici. Bun, să fie Italia. Și fiecare dintre noi
inventează tot timpul lumea.
Perfect uman:
Aveți frați, părinți, sunteți cu ei tot timpul. Asta-i lumea.
Există un moment în care ești toată viața, oare?
Suntem toată viața:
Acum Andreea organizează lumea. Dansați acum și
Asta face să existe toate dansurile.
Cu mult timp în urmă eram, dar nu vom înceta niciodată să fim.
Frica este creierul pentru că frica
folosește toate simțurile
Perfect uman:
Se face miere și din lumină
Undeva există un microfon și o gură și asta face toate dansurile să
existe. Suntem
Toata viața
Acum
Perfect uman:
Suntem noi și asta-i toată lumea
Toți prietenii mei sunt aici lumea
Tot ce se scrie suntem noi
Iar noi am fost întotdeauna acum
corpuri român3ști | 28 | poetic – ediția orală
29. Mâinile tale erau leagănul iar leaganul era lumea
Celulele se nășteau iubeau și mureau
Ca o alegere personală
Perfect uman
N-ați mai fost demult lumea.
Când ați fost ultima dată lumea?
Și nimeni n-a dansat vreodată și toată lumea e aici.
Perfect uman
feat cătălina alina anca sorin andreea robert ck rt
corpuri român3ști | 29 | poetic – ediția orală
30. poetic - Monument de aer
Din toate câte nu se spun și poate/ chiar lucrurile de nu se întâmplă
niciodată
sunt structuri care scot orașe întregi din guri/ Bucurii limpezi
ridicate pe neașteptate din ani lungi/ de șoapte pe care nu ai apucat să le-
nțelegi
dar exact când nu te uiți apar:
Coloane de respirații și toane pasiuni clare/ peste care ai trece rece dar
fiecare
Întrebare se găsește fix în corpul tău
întins peste toate de la început/ până cândva foarte departe
chiar dacă nu ai putut să îți aminești încă:
Dintr-un capăt la celălalt/ al istoriei totul crede sincer într-un singur
corp cu părțile lui unele imaginate, altele
prinse în mijlocul fiecărei mișcări/ și chiar împinse în margini în
intensitatea
diurnă, apropieri ca niște unghii ca părul crescute doar
ca să te apere/ de zgomotul tău, de căldura fiecărui organ
din care aprinzi flama calmă a fascinației
Lucruri care sunt numai cuvinte/ doar când sunt zise există
te bucuri, altfel rămân pentru totdeauna/ liniște foșnitoare
și atingerea de fiecare dată când toate astea/ sunt spuse undeva se mai află
încă
din nou persoana cea mai frumoasă și,
de atâtea ori, ca și poemul, ca și/ orașul, persoana asta
ești tu,/ respirația completă
corpuri român3ști | 30 | poetic – ediția orală
31. ACUM CUM SĂ ÎMPART CEEA CE ȘTIU CĂ MĂ INTERESEAZĂ ȘI
CEEA CE NU POATE SĂ FIE REAL DE CE SĂ TE PIERZI DE CE SĂ SPUI
ALTCEVA DECÂT CEEA CE CREZI DAR DACĂ ÎNCERC MĂCAR O DATĂ
SE TRANSFORMĂ CUMVA TOATE ASTEA ÎN LUCRURI PE CARE NU
LE POȚI OCOLI ȘI LE-AȘ GÂNDI CA UN LABIRINT ÎN CARE SĂ AJUNGI
LA MINE LA TINE LA TOATE LUCRURILE PE CARE AI PUTEA SĂ LE
DOREȘTI DOAR SPUN ASTA: CARAMELE ANIMALE: ȘI VISEZI EXACT:
CÂT RESPIR
Ediția orală a volumului Corpuri Român3ști este o selecție care cuprinde
aproximativ jumătate din volumul manuscris cu același nume. Este
realizată special pentru prezentările publice de la Ringul de Vorbe și
Institutul Blecher
mai 2010
corpuri român3ști | 31 | poetic – ediția orală