razvan tupa, profile picture
Uploaded byrazvan tupa
1,703 views

Fetis - o carte romaneasca a placerii2003

Volumul 'Fetiş. O carte a plăcerii' de Răzvan Ţupa explorează complexitatea dialogului, identităților și plăcerii în cadrul experiențelor umane. Poeziile reflectă perspectivele autorului asupra artei, amintirilor personale și relației cu realitatea, exprimând o revolta împotriva convențiilor poetice. Cartea a fost premiată cu premiul național Mihai Eminescu, secțiunea debut pentru anul 2001.

Embed presentation

Downloaded 36 times
1 / 137
2 / 137
3 / 137
4 / 137
5 / 137
6 / 137
7 / 137
8 / 137
9 / 137
10 / 137
11 / 137
12 / 137
13 / 137
14 / 137
15 / 137
16 / 137
17 / 137
18 / 137
19 / 137
20 / 137
21 / 137
22 / 137
23 / 137
24 / 137
25 / 137
26 / 137
27 / 137
28 / 137
29 / 137
30 / 137
31 / 137
32 / 137
33 / 137
34 / 137
35 / 137
36 / 137
37 / 137
38 / 137
39 / 137
40 / 137
41 / 137
42 / 137
43 / 137
44 / 137
45 / 137
46 / 137
47 / 137
48 / 137
49 / 137
50 / 137
51 / 137
52 / 137
53 / 137
54 / 137
55 / 137
56 / 137
57 / 137
58 / 137
59 / 137
60 / 137
61 / 137
62 / 137
63 / 137
64 / 137
65 / 137
66 / 137
67 / 137
68 / 137
69 / 137
70 / 137
71 / 137
72 / 137
73 / 137
74 / 137
75 / 137
76 / 137
77 / 137
78 / 137
79 / 137
80 / 137
81 / 137
82 / 137
83 / 137
84 / 137
85 / 137
86 / 137
87 / 137
88 / 137
89 / 137
90 / 137
91 / 137
92 / 137
93 / 137
94 / 137
95 / 137
96 / 137
97 / 137
98 / 137
99 / 137
100 / 137
101 / 137
102 / 137
103 / 137
104 / 137
105 / 137
106 / 137
107 / 137
108 / 137
109 / 137
110 / 137
111 / 137
112 / 137
113 / 137
114 / 137
115 / 137
116 / 137
117 / 137
118 / 137
119 / 137
120 / 137
121 / 137
122 / 137
123 / 137
124 / 137
125 / 137
126 / 137
127 / 137
128 / 137
129 / 137
130 / 137
131 / 137
132 / 137
133 / 137
134 / 137
135 / 137
136 / 137
137 / 137
fetiş . o carte a plăcerii de răzvan ţupa
răzvan ţupa s-a născut la Brăila în 1975. În măsura în care nu putem să inventăm un nou înţeles al literaturii şi al actului specific nu ne rămâne decât să-l descoperim dacă nu cumva el,înţelesul nu ne-a descoperit deja. Sigur, astea nu sunt decât vorbe în fond de ce"înţeles nou", poate chiar este vorba de ceva vechi de când lumea şi în fond cine spune că trebuie să fie în altă limbă ? nu avem decât să citim şi anume o să iniţiem când o să fim destui sau măcar destul de buni lectură poezie aşa cum se aude se vede se citeşte. O să vedeţi până la urmă cine sunt Marius Ianuş, Ruxandra Novac, Ioana Băeţica, Ionuţ Chiva, Bogdan Iancu, Adi Urmanov, Andrei Peniuc, Marius Stefanescu, Elena Vladareanu şi alţii care scapă enumerării dar poate şi mai importanţi (de ex. Cristi Constantinescu). Acest volum a fost laureat ex aeqvo al Premiului Naţional Mihai Eminescu – secţiunea debut pentru anul 2001
Ediţia a II-a revăzută şi adăugită fetiş o carte a plăcerii de răzvan ţupa Editura Vinea 2003
ceasta este o carte a plăcerii A Poezia se numeşte “Fetiş” iar cele iar cele trei poeme care apar aici, aici, fără să le diferenţiez valoric, sunt trei vederi separate în termenii anilor. Pentru cel care scrie aici anii sunt perspective şi identităţi diferite. „Identităţi” pentru că dialogul presupune existenţa unei a doua persoane pe care nu încetăm să o întâlnim şi „perspective” în măsura în care în afara celor două persoane cerute de un dialog apare întotdeauna un fel de expresie comună atât de clar delimitată încât este vorba de al treilea interlocutor, fie că el se numeşte noi
sau ei ori poartă vreun bine cunoscut nume propriu. Serbările la care toţi ajungem absolut singuri cu intenţia întâlnirilor extraordinare sunt chiar aşa: momentul stabilit pentru exaltarea unor forme absolut cunoscute – persoane, muzică, discuţii - într-un loc sau altul până când instrumentele noastre de comunicare devin distante şi au mare nevoie de noi, ca oameni, ca să mai asigure vreo legătură. Se întâmplă ca la un moment dat să-ţi dai seama că nu ai folosit toată serbarea decât o elegantă întorsătură a vidului, după cum cere buna cuviinţă. Ceva de genul ăsta m-a făcut ca primele poeme din acest volum să fie fragmente; practic am şters tot ce era adăugat de dragul unei înţelegeri aproximative iar ceea ce a rămas, poate că are o formă uneori nepermis de eliptică dar sunt şarjele de revoltă ale unui fond patetic, al armatei noastre ilegale surprinsă în mijlocul manevrelor jignind profund impresia noastră despre poezie. În orice fel ni s-ar vorbi, nici un moment nu încetează zumzetul traducerii la care supunem tot ceea ce auzim vedem gustăm cu tot corpul. Traducerea asta continuă pe care o facem într-o limbă proprie ne garantează prezenţa şi atrage impresia că tot ce întreprindem, tot ce se constituie într-un
contact cu figurile unui altcineva decât noi conturează o dimensiune specială a corpului nostru. De această dimensiune ţin şi diferitele mijloace de transport în comun. La o privire grăbită ai spune că le folosim cum putem ca să ajungem într-un loc sau altul. Poemele nu au cum să te contrazică dar arată că troleibuzul 96, de exemplu, o dată folosit rămâne martor şi poate alter-ego al locurilor între care tu faci legătura. Sigur că rămâne discutabilă competenţa acestor mijloace pentru o asemenea lucrare. De ce să spui -uneori insuportabil de neclar- în loc să faci toate poveştile astea cu întâlnirea, corpurile etc.? Spun pentru că tot ce facem este sau ar trebui să fie o traducere, o redare a străzilor, a clădirilor, obiecte şi privelişti în propriul tău corp pe care îl antrenezi într-o întâlnire cu legile fizicii, cu formulele din chimie, cu tot ce n-o să poţi spune niciodată pentru că dorinţele tale se cer împlinite şi abia pe urmă povestite (în ce fel?), şi care corp, din câte ştiu nu se sfârşeşte niciodată. Se vorbeşte de o atracţie fetişistă la nivelul întregii societăţi, o atracţie pentru un obiect sau altul, fie că este vorba de bunuri, locuri sau de corpuri judecate pe o scară nesigură a plăcerii. Dacă, în general, atribuim plăcerea noastră unui motiv sau altuia toţi odată, uneori ne trezim
confruntaţi cu irezistibile prezenţe totemice în cele mai demodate sau de prost gust ipostaze, prezenţe care ne agresează constituţia mai mult sau mai puţin firavă (dar incontestabil raţională), şi declanşează o furtună magnetică absolut subiectivă, personală, familială, de cele mai multe ori deloc sau prost percepută de alţi oameni decât cel care concret resimte cataclismul constituirii propriei sale lumi, care a fost ca un animal mitic, de la începutul lumii şi dacă o să mai fie o să vedem. El spune că DA. Tu? 
2 fetiş oxigen “like the baseless fabric of this vision”
a m avut nişte realizări delicate am folosit folosit un bec teclu când eram mai mic şi mic şi am vorbit despre zepelin despre despre acea deplasare aeriană a unui mijloc de transport în comun care la cea mai mică flacără se face praf şi pulbere şi nu rămâne decât traiectoria imaginară a corpului aceluia şi a umbrei sale terifiante dar cu asta până la urmă te obişnuieşti Întîmplările minore s igur poţi să scrii toată povestea asta începe când când guşti sau vezi vorbele şi oxidarea minusculă pe care o întind peste orice gest să vezi un cerc aşa conturat pe arătător cu buricul degetului mare de la stânga la dreapta o atenţie lentă calmă absolut discretă
când s-a născut soră-mea trebuia să aşteptăm toţi nu ştiu ce lucrurile se întâmplau de data asta la o viteză parcă normală ai mei stăteau în viziru III la etajul 3 de unde din când în când îmi sprijineam bărbia pe tocul ferestrei în bucătărie şi mă holbam la oile care treceu pe calea călăraşilor. Atunci în brăila ploua de fapt plouase pe asfaltul ud picioarele lânoase trăgeau nişte dâre rapide le vedeam un moment şi imediat dispareau sub spinările pestriţe ale ovinelor sub mişcarea înceată a întregii turme o oaie din astea am văzut mult mai târziu la buşteni în pădure o pădure aproape ireală prin care mă mişcam în sus şi-n jos mă băgam prin toate văgăunile. Am crezut că-i un câine abia când s-a oprit masivă uitându-se încet spre mine am văzut oaia mi-era egal o oaie cu lâna gălbejită sau un câine cu o pată neagră de la un ochi la altul acum mi se pare că are importanţă o pată neagră de la un ochi la altul
vedeam foarte bine era un singur ochi negru ca o pată ca o gaură deasupra botului alb murdar unde să-i înfig plecarea mea mai departe ce spunea ? mergi mai departe până la putea să-mi spună şi mai mult adică să-mi închipui eu că mi-ar fi spus ceva doar că mai departe n-aş fi crezut-o s-a întors cu coada la mine si a sters-o pe panta aceea la vale am stat pe marginea drumului pe pământ galben umed moale lângă silueta greoaie a unui tractor părăsit vântul abia adia acolo as fi putut sa-mi da seama de tot nu aşa conceptual cât pentru realizarea vitezei normale bine a ce aş putea eu să spun că-i aşa s-a auzit un fâşâit de pungă moale ca şi cum tractorul ăla începuse să respire nu o dată cu mine nici măcar cu aceeasi viteză a respiratiei tot ce merită să ştii e că în momentul ăla respiraţia avea loc si toate se aşezaseră într-un fel de ordine mai întâi cele care aveau pantofi cu toc cui apoi ca într-o vâlcea a ordinii cele desculte şi cele care nici nu aveau cum să fie altfel ca atingerile de exemplu iarăşi cele desculţe şi în partea cealaltă
era încălţămintea butucănoasă gata să muşte să mănânce orice dacă te vede cineva aici o să zică că ai înnebunit, că te-ai prostit de tot tu care râdeai asa de bine de moţurile nostre vişinii de ciuful pe care-l ţinem toţi în vârful limbii cu râsul metalic între dinţi cu turmele aşteptărilor în staţiile de autobuz unde ne ferim să stăm prea aproape unii de alţii până când în înghesuială n-ai ce face te lipeşti ca de aer de toată lumea şi acolo ce fac începe agitaţia cu un fel de păr un ghem de lână pe buze sau orice ar putea să fie al tău eşti foarte aproape faţă de cine începi tu când te-au adus de la maternitate în mintea mea maternitatea din brăila e lângă abator aşa cum l-am văzut într-o zi după ploaie ieşise un soare ubicuu nu ştiai de unde vine şi de pe trotuar soră-mea a întins mâna ia uite pe o clădire stătea decupată din tablă silueta unei rumegătoare putea foarte bine să fie o oaie dar era o vacă era abatorul absolut uman şi liniştit
i-au păcălit rău de tot pe-ai mei le-au spus voi staţi liniştiti fiţi cuminti acum n-o să vă spun ce se întâmplă nimeni n-a ştiut în sfârşit au adus-o pe soră-mea înfăşată şi au pus-o pe pat gata trei ani asta-i tot de la unul la altul la trei ani vedeam ca o oaie lucrurile de jos aveam un balon şi eu nu-l vroiam ce vrei era roz au stins toate focurile din casă eu m-am urcat pe masă si am pus balonul pe ochiul încins al aragazului pe fonta încinsă doar ca să mă bucur de pocnet ai lui nu mai aveau ce face îl luau dintr-un loc şi-l puneau în altul dintr-o parte în alta a ţării a oraşului a corpului într-o zi m-am repezit bezmetic la cazanul de fiert rufe mi-am pus palma stângă pe peretele de inox fierbinte m-a dezlipit taică-miu zice că multă vreme mi-am ţinut mâna într-o parte o feream de apă de căldură de atingere au pus rivanol şi mi-a trecut acum se mai văd în palmă liniile pe care am fost lipit de cazanul acela în fierbere
eu n-am văzut asa ceva e un fel de poveste pe care nu mai poţi decât să o repeţi cu alte elemente ca într-o nuvelă în care unu se tot naşte şi face mereu aceeasi greşeală altădată s-a urcat pe frigiderul unui chiosc de îngheţată prins cu mâna dreaptă de bara umbrelei din faţa chioşcului a apucat o fantasmă zdravănă a curentului electric, i-a intrat prin buricul degetului mic i-a încercuit tot corpul de sus până jos şi sus ţinea mâna ridicată cu gustul de metal curentul i-a ieşit pe tija umbrelei cu toată zgâlţâitura lateral prin încheietura aceluiaşi deget instantaneu chiar s-a crezut în momentul ăla căruciorul în care soră-sa îşi plimba păpuşile atât o secundă am semănat cu barele de metal cu roţile subţiri uşoare pe urmă am fost bun de rivanol de lichidul galben care umplea arsura curată ca o pâlnie în încheietura degetului mic un ochi cu care nu vedeam
în care puteai să vezi lumina roz portocalie din degetul meu îşi împacheta degetul în celofan şi tot lăsa urme prin casă mânjisem carpeta de pe pat o răpire o alergătură cu cai primul tip călare eram eu aşa ziceam îi făcusem faţa galbenă mă gândeam mereu pe cine fur mă întorceam spre soră-mea care venea din urmă aşa era pe carpetă avea deasupra ei o lună de aţă aurie aşa întreabă uite se uită în spate la un palat un castel sau asa ceva acolo carpeta e tocită pe cine furăm noi aici frate? nici ea nu mai ştia zice băi am stat toată noaptea cu unul pe motocicletă a doua zi nici nu mai ştiam ce-am făcut nu s-a oprit pe urmă a stat în buftea şi în buşteni şi la urmă în bucureşti ai lui s-au întors în brăila dan râdea ia zi, biblia începe cu b, mă rog beth ştii ce ce scriu eu începe cu s eu asta am scris de la cosmin
şi explic mereu că se scrie cu s nu cu z asta-i absolut neimportant pe urmă invers răzvan că se scrie cu z nu cu s şi de aici începe asta-i absolut neimportant şi adevărata întâmplare pe care v-o povestesc nu-i asta, adevărata povestire ţine de respiraţia crudă a umerilor de haine cu coatele sprijinite de masă într-un dialog cu de exemplu un băţ de chibrit pe care-l aprind (şi-l aprinde) cu tot corpul în numele vostru sunetul incinerării este sunetul neatenţiei şi nu cere nimic în schimb poate doar să nu ne mai lăudăm că ştim aud cine este zgomotul corpului de fapt abia când ieşi la lumină o să-i vezi faţa dar asta nu se întâmplă decât ca într-un vis, memorie nu amintire sau dacă merg pe calea griviţei te văd ridici în sfârşit exact cât un act de dragoste fizică o şoaptă
sau dacă sughit s unt nişte momente când ceaţa ridică bariere bariere mate pe stradă şi fiecare rămânem într-un fel de singurătate caldă tu spui că asta-i singura garanţie că oricât ne-am schimba cămăşile între noi oricine ne-ar confunda visele ireproductibile tot ajung la noi exacte ca nimic altceva cum te-ar regăsi un guturai sau o răceală de care te credeai vindecat de fapt ca in cazul unei mici afecţiuni respiratorii poti să descrii simptomele tusea bruscă pe care o auzi undeva incetând dintr-o dată ştii să n-are ce să se întâmple doar visezi şi de ce ţi-ar păsa de o asemenea vorbă tusea aceea este totuşi o prezenţă umană şi dacă nu te grăbeşti şi acum poţi să nu te grăbeşti atingi zgomotul aburos al respiraţiei cu un fel de în sfârşit teamă consistenţa timidă a aerului prinde curaj lasă urme ca nişte degete ca nişte sunete ascuţite
ca nişte jderi căutând să-ţi intre pe sub haine ştii nu ţi-am spus niciodată de vorbele care îţi aparţin (ăsta-i un fel de a spune) şi te caută sigur că n-au cum să-ţi aparţină atuncipoate că ţin de tine nu-i acelaşi lucru? Au aceeaşi tendinţă de a se împotrivi senzaţiei de topire cu tine de parcă ai trage cu o puşcă în mijlocul parcului şi reculul exact al armei destinde aerul inventează vânatul dintr-o comprimare a aerului care se poate spune că ai fost tu şi acum jenat foloseşti până şi animalele serene ale atingerii ca să spui irealul ceva care tea făcut să mă vezi noapte la cişmeaua din parc între două valuri de ceaţă golind un pahar cu apă în înghiţituri scurte una cu respiraţia
cu aerul c u aerul unui jongler ciudat la marginea marginea aleii nu ai mai înlocuit lucrurile lucrurile unele cu altele foloseşti plantele bezmetice ale trotuarului şi tulpinile chiluge ale semnelor de circulaţie cu tot aerul unor momente care au fost sau n-au fost cui îi pasă ? ce dacă foşnetul acesta electric înfrunzeşte aerul întinde lamele moi vegetale, capilarele acelea verzi cu visele tale involuntare si lamela pleoapelor şi porii inconştienţi ai privirii eşti tu ? asfaltul rămâne întins pe jos pe jos cu prismele minuscule ale uleiului de maşină pictează multicolor ploaia toate trecerile noastre pe acolo şi senzaţia la un moment dat că distincte obictele zburau prin aer cu o gesticulaţie pe care şi acum o numesc ombilicală
c ce o să vezi: ă nu mai eludez prezentul1 vorbind despre despre trecut o să fie o fată ca o bufniţă bufniţă frumoasă şoptind ceva prin crăpătura uşii şi în urechea mea, un bătrân care învie şi cineva care spune “manele pentru mai târziu” ca să se întâlnească în sfârşit dorinţele cu o cascadă iguazu 4km/80m văzută de la distanţă ca o gură care spune nu atât vorbe cât vâltori fragile. mişcările pe care le faci vorbind cu riscul uitării riscă sub un titlu oarecare: “instaurarea ontologică a corpului narator” începe ceva foarte simplu cu braţele care se transformă în tot corpul cu atingerea fuzională sub ochii minimali ai picturilor preistorice din peşteri, de pe obiecte, de pe gardurile cartierelor periferice. vorbeşte centrul iluziei, generatorul închis în cutia sa de protecţie (protecţia noastră ? a lui ?) hotărăşte, nu hotărăşte nimic din tot ce poţi să spui pentru că, mai mult decât asta, iluzia este în ochii privitorului. în rest, un spectacol de o claritate halucinantă ne inventează tot corpul. şi lecturile noastre din ce în ce mai clare, mai nuanţate în faţa exploziei de reticenţă. şi o să mai fie tot ce visăm 1 aşa spune domnişoara Carmen Mezincescu
2 fetiş fetiş “trebuie spus şi gândit că numai fiinţa este, căci a fi este (posibil) dar neantul nu e (posibil), tocmai ceea ce ţi-am poruncit să iei aminte” parmenide
patetíc bar e roul radical întinde penele gesturilor peste peste şosele are cu el cascheta jerpelită vorbele şi o pâine udă abia dacă deschide gura şi o foame inexplicabilă ne parfumeză cu dureri tot corpul liniştea noastră ziua începe cu sunetul unei ciocniri de ghiveci un pahar plin cu pământ de flori pocneşte pe parchet şi zgomotul se propagă în aer până seara la primele ore ale zilei mă trezisem brusc cu o mică agitaţie în jur într-un sat plin de dealuri de râuri şi de vii zornăitoare pe drum era un accident aşa spunea eroul cu dinţi laţi alerga prin cameră s-a întâmplat ceva în sfârşit marele eveniment alerga cu un felinar ruginit în mână cu o sticlă de lapte cu un prosop verde
şi sângele ? îţî venea să întrebi o să opresc circulaţia o să fac poze o să le iau adresele mi-am pus costumul bleu marin de parcă asta aştepta ce crezi îi rup nu ? în anul ăsta eroul cu dinţi laţi dormise pe toate părţile de nu mai ştia dacă el doarme sau toată lumea din jur doarme peste el sunt eroul radical şi trebuie să mă credeţi răcnea în mijlocul şoselei pot fi răniţi oameni aici trebuie să mă credeţi agita bastonul de semnalizare marcase locul accidentului cu braţele în echer calcula viteza maşinilor plimba felinarul acela de-a lungul unor traiectorii posibile cu grijă ca să nu-şi murdărească pantalonii de stofă şi începe iarăşi la sfârşitul amiezii strada poartă o flacără de la portocaliu la carmin promite atingerea graţia masivă sticla de lapte în care el înghesuise prosopul murdar de noroi şi de praf cu trăsăturile feţei imprimate destul de clar poţi să-i vezi ridurile zâmbetul puţin sceptic trebuie să se întâmple se reped cu zvâcnetul unor jetoane de plastic într-un joc pentru copii aici a fost un accident vedeţi semnalul lumina galbenă urmele de pe şosea parapetul sfărmat pe marginea şoselei
care parapet ? şi dorinţa de somn agitată de-a lungul marcajelor maşinile desfigurate de somn tabla preluând intenţia autoflagelantă a omului după chipul şi asemănarea norilor devastaţi de expresivitate faţă de imaginea lucioasă fără miros a reportajelor tv au adus automacarale care au plâns până noaptea târziu pe cablul limbii lor metalice înfipte în tabla răsucită aţi fi vrut un plâns exact cu umerii zguduiţi de sughiţuri un plâns care să vă lase curată toată lăţimea dinţilor după ce aţi muşcat prosopul şi firele de aţă înţepenite acolo au început să doară o stare de strepezeală de umezeală acră întinsă până în colţurile ochilor II colţurile ochilor pe care i-ai putea vedea împăturiţi pe prosop în sticlă şi acum te întorci acasă mai târziu te-am lăsat să-mi faci o gaură în ureche mergeam în discotecă cu turul lucios al pantalonilor în vine ei vanilla ice port cercelul pe care ţi-am cerut să mi-l pui ai început să râzi cu acul de seringă pe lobul urechii mele cu cercelul prin canalul metalic din ac gata respiră spui
de parcă ai putea să respiri când auzi zgârietura argintului pe oţel III îmi trag cozorocul caschetei pe ochii înroşiţi de fum de pe un picior pe altul între cutiile de îngheţată aprinse în staţia de autobuz fumul înfipt calm în aer aşteaptă să te uiţi în altă parte să nu te superi să fi un stâlp de telegraf din când în când să auzi scârţâitul din ureche şi să ştii că iarăşi ai pierdut şi nu-l ai decât pe el greutatea blândă a zalei atârnând acolo scârţ chiar dacă plouă şi franzela abia cumpărată se înmoaie bucăţi mari de pâine cad se fărâmiţează îi umplu mâinile de dumicaţi pe care n-o să-i mai mănânce nimeni poate o să vină măsa păsărilor şi o să vină cu ciocurile numai sunet să danseze de pe un picior pe altul noi nu suntem utilajele noastre de fărâmiţare doar că fără ele nu se poate plânsul lor este al nostru de ce m-ai crede ? au şi mişcarea aceea ascendentă care reia actele fizice gesturile sunetul cioburilor întinse pe grătarul grafic /aproape uman/ al parchetului cu prosopul deşirat întins acolo
într-o culoare din ce în ce mai stinsă şi ce se întâmplă cu accidentul ? mereu vorbeşte despre altceva asta te face la un moment dat să te sufoci ca atunci când şoferul pune brusc frână şi din tot autobuzul doar eu nu mă ţin de nimic şi uşor alunec spre uşa de sticlă marius a întins mâna alunec mai departe cu picioarele înnodate aerul capătă toate corpurile de care mă lovesc până la uşa glisantă până la bara înclinată ca o reluare a respiraţiei să spunem că îmi cer scuze etc. şi pe jos parcă-l văd omul acela cu gura plină de scame verzi ia o înfăţişare între ştefan iordache şi un cântăreţ de muzică pop un superstar cu urechile găurite ca o mică statuetă din neolitic acum lucrurile erau deja mai lente cuvintele pe care le aveam în gură au consistenţa pâinii în spaţiul dintre între umezeala de afară şi filmul franţuzesc cu franzele şi focuri aprinse în şeminee de mahon între astea ai găsi ghiveciul spart într-o dimineaţă o sticlă pocnind aruncând o sâmânţă verde scamele
dintr-un prosop pe parchet pe trotuar pe cascheta veche a lui taică-miu pe statuia lui Coposu de la Kretzulescu şi asta nu neapărat interior ca într-o statuetă în faţa ochilor – în spaţiul acela din ce în ce mai încet ca un aparat de control care cedează vasele pocnesc pereţii lor cuprinşi de o linişte febrilă preferă exactităţii lor un haos absolut respirabil complet
urban acem pete pe aer cu o rezonanţă uşor peltică f peltică facem idoli vulgare gesturi iconice care seamănă cu ceva şi sigur într-o lume unde avem toţi loc imaginile fluturi cu manivele şi volane auto în loc de capetebancuri de heringi arată chioşcurile regiei de transport se înfig în geamuri blocurile noastre tremură ca străbătute de un fior iluzoriu imediat se fac că au treabă doar aşa ca să se încadreze într-o ordine umană altfel ce-ar face ar desface desfăşoară în panglici lungi asfaltul conturează o zonă pubiană a cerului şi toate membrele apărute de jur împrejur râd la noi fac exerciţii tu crezi că facem idoli cu toate organele interne cu diferenţele de temperatură din părţile corpului arăţi un echilibru desăvârşit abia dacă te mişti şi aerul sună ca un telefon la care nu trebuie să răspundă nimeni
o cabină feroviară ireală în mijlocul oraşului oraşului o casă părăsită pe care ne căţărăm şi repezim electrozi unul în altul atunci puteam să purtăm nişte tricouri roşii pantaloni de trening sunt în drumul taberei şi mă gîndesc să cumpăr ceva uşor şi răcoritor pentru cătălin şi oana în sfârşit cei la care am mers au fost mereu în altă parte o să le povestesc de marius şi furia lui călărind bătrînii o să se deschidă la un moment dat o umbră a cănii de cafea construind pe mâneca mea răsfrântă un chioşc vizual asta ar putea să fie tot o să-mi crească un corp uriaş din cap o să se desfacă deasupra oraşului nu-i nevoie să mă crezi o să vezi atunci o să plouă cum n-a mai plouat niciodată
la intensitatea iniţială a r putea să se potrivească un scenariu scenariu alchimic o discuţie subtilă despre simboluri şi toţi ar fi mulţumiţi tu te-ai trezi cu un uşor strabism recunoscută da, uitaţi-vă la televizor seara noaptea aşa ar părea dacă ar fi în sfârşit o imposibilă linişte şi ai sta pur şi simplu pe brâul de beton al unui gard în dreapta ta ar fi biserica aceea vagon cu o curte cât o cutie de televizor pe marginile metalice ale gardurilor ar sta rugina lucrurilor pe care le spui ai prepara foarte repede o băutură roşie de care eu nu m-aş atinge toată noaptea m-ai pune să-ţi scriu mai degrabă scrisori cât mai clare mă gândesc la o izbucnire a corpului dar asta ar dura prea puţin să mă mişc încet prins în cearşafurile tăcerii pot să recunosc mirosuri ar fi puţin s-ar întâmpla tot în acelaşi timp la intensitatea inţială a fiecărei şoapte
în faţa ta a stăzi visele funcţionează ca o mirungere pentru orice stradă te-am trimis să cauţi bilete de tablă care să reziste la interperiile tăcerii să-mi aduci o scrumieră cum mi-ai aduce o veste şi în rest poţi să spui ce vrei te întâlneşti cu omul filiform cu pofta lui de a ţine genunchii ca o siluetă africană în sunetul compact ca un aborigen vopsit pe faţă cu praf de zinc cu traseele respiraţiei punctate pe tot corpul până la Melbourne ai găsit deja că apropierea seamănă cu o îmbrăţişare are chiar materialitatea unei ploi de vară şi te face fleaşcă până spui că mergi până la capăt şi acolo schimbi autobuzul şi faci asta zilnic tu ai venit doar ca să respiri şi pe lângă tine se întâmplă tot ni se strânge în dreptul nărilor ca un miros şi culorile formele sunt înlocuite de acel sunet pe care aş putea să spun până mâine că ţi-l trimit şi n-ar trebui să mă crezi ce altceva ţi se pare că sunt clădirile astea stând nemişcate în faţa ta
felul în care te uiţi o să dăm o petrecere măcar în noaptea noaptea aia n-o să mai fie nimic altceva i-am văzut vorbind în dodii sau lansând tirade kilometrice nici nu ştii cine mă sărută pe gură de fiecare dată când vorbesc pot să mănânc fără să spun nimic cum să nu pot şi să am aerul că aştept de la un moment la altul să pocnească tot uite găsesc asta destul de nostim nimeni nu vrea decât oameni puternici care să-i poată căra la o adică în spate poate nici nu vor aşa ceva dar altfel nu se poate ce să faci cu nemulţumirea tăcută cu amintirea unui peşte prăjit în ulei seara în lumină artificială cu o reţea de canale şi gropi mici într-o zi plină de ceaţă blândă ce să faci cu
tăcerea cu liniştea numărul 3 cu pretenţia de înţelegere pe loc fără să te bazezi pe altceva decât pe corpul tău şi într-o oarecare măsură pe haine semnalizând totul cu steguleţele respiraţiei cu robineţii de apă caldă apă rece şi cum să nu felul în care te uiţi
dar asta nu contează ocul ăsta ar putea să aibă de toate cabine de l scânduri camere unde să te dezbraci cu ochii fixaţi pe crăpăturile în care glisează umbre monoposturi ultra rapide şi balcoane largi cu un fel de peşteri în spate acoperite de perdele de cârpă vişinie şi peste tot o lumină difuză imită corpurile promite graţia masivă un sunet amplu o reverie de gol şi plin un fir de chimen pe care îl guşti seara cînd te grăbeşti între două ore de lucruri exacte dar exterioare poţi să preferi se întâmplă ceva în autobuz nimeni nu spune nimic şi de data asta nu-i apăstor ce se întâmplă pot să mai stau acolo cobor e liniştit afară un praf cu gust de ceaţă stă pe gesturile stridente ale magazinelor tu spui ceva nearticulat o limbă de pâslă diferită de orice traducere dar asta nu contează
aşa cum eşti a dică numai ceea ce vezi la televizor numai ce numai ce poţi să vezi acolo ar mai conta doar că ei ştiu se simt falşi şi importanţi în bâlbâiala lor cauterizată vor să le desenezi orice ai de spus să nu miroasă să nu iasă dintre semnele puse pe podea în termeni de lumînări şi de drept la a fi la fel ca orice poţi să imiţi să te joci cu a reface imaginea ar fi o problemă de gesturi de haine de aranjare a părului şi poţi să respiri să vorbeşti ca parlamentarii îmbrăcaţi cu dresuri şi slipuri dantelate tot ce visezi liniile nepotrivite ale croielii desuuri înguste de damă pe un penis de lemn şi-atunci ce este nepotrivit cotele apelor dunării care au fost mereu lângă tine fără să se dea drept ce nu sunt orşova şi numere franţuzeşti în staţionare sau în scădere dar mereu lîngă tine fără să te întrebe nimic aşa cum eşti şi încă mai bine
o să spui măr şi o să cadă o pătură peste tine peste tine dacă-mi ceri să vorbesc s-ar putea să spun tot până la sufocare şi asta e foloseşti lame de ras pe marginea unei uriaşe pete galbene cine vrei să vorbească ştirile exacte ca o mănuşă de boxeur cu care ei îţi numără firele de păr iarna în silabe de abur pe capacele de canal pe respiraţii vizibile pe sunetele foarte clare tăişurile unui aparat casnic de aer gestul felii pe felia limbii tale de la căldură la mişcare până la cerul gurii pînă la răcoarea puţin acră p ot să tac pentru că pot să spun orice în ce fel de semne gesturile tale ştiu atingerea caldă răspunsul unei întrebări pe care nu are cine să o pună unde stai cu lucrurile de care nici măcar tu nu eşti sigur vorbesc despre o îndoială hotărâtă o ştiinţă rurală a tăcerii unde nu spui că este vre-un fel de câmp în spatele casei şi asta este de jur împrejur o linişte destul de largă respiră cu propria ei gură
s recitativ au dacă nu ar mai trebui să spui ceva şi te simţi totuşi plin de un zgomot continuu ca o bandă magnetică pe care nu ar fi înregistrat nimic poţi să faci asta să te dai jos din autobuz te sprijini de barele fixate pe uşi în momentul glisării eşti deja în mişcare printre chipurile succesive gata să urce ai coborât într-o mică înghesuială trotuarul garantează o indiferentă prezenţă umană pe urmă suntem noi cu dorinţele învăţate pe dinafară cu vorbele gata să ne spintece obrajii deprinşi cu o violenţă inutilă vecină cu frica să zicem că aş fi spus tot că oricine ar fi făcut tot ce ai citit scris cu majuscule în marile cotidiene că ai purtat o pălărie pe care scria atolul mururoa că ai lansat un apel de urgenţă şi tot tu n-ai suflat o vorbă săptămâni întregi până n-a mai fost
nimeni viu acolo şi că te-ai grăbit şi ai prins toate autobuzele salvatoare şi ai ajuns la capăt atunci tăcerea o să fie completă sunetele pale ţi-ar sta întinse pe tot corpul de ce să nu folosească pereţii mobili ai respiraţiei şi da nu mai ştii nimic poţi să spui că nu a contat de fapt eşti tu membrele uriaşe coborând urcând din maşini blocuri utilaje de balans etuuri gumă de mestecat dintr-un nesfârşit submarin nuclear în care unii urcă alţii coboară şi tăcerea rămâne aceeaşi infinită în serie o discotecă în cap luminile intermitente le le plimbi dintr-un colţ în altul al camerei trec lama lor colorată peste ritmul respiraţiei tale crezi că nu ai decât de uitat crezi că nu poate să se schimbe nimic şi că orice se termină livrat de la început cu un oarecare termen de garanţie da să mergem o mişcare largă înlocuieşte aerul ştanţat ca un capac de conservă
inventezi etichete ceri linişte cânţi focurile de la aragaz lentoarea lor în mici salturi egale cum clipeşti cu vederea penis captivus în pasajele pietonale între zgomotele duble ale paşilor grăbiţi picioarele lungi unul îndoit lângă tine vezi ieşirea din stana ei de piatră cu geamurile deschise asculţi behăitul ştirilor exacte vrei să spun altfel şi când ajungi acolo ar putea să-ţi ierte orice char şi strânsoarea caldă între zidurile unui pod guşti mereu acelaşi lucru greşelile căutate tortul victimelor de serviciu minuturi aperitive băuturi reci antreuri, mâna mea de sticlă urcă pe spatele tău care se întoarce şi pleacă pentru că aşa ţi-am spus şi vuietul care te face să mergi prin aceeaşi lumină mai puternică sau mai slabă sub acelaşi ochi de 25 de wati fabricat ca o întâlnire la nesfârşit începe să pâlpâie filează
cult o totem 1 să-mi spui că se consumă că fiecare râcâie cât poate dinafară-năuntru tot ce se topeşte până la os şi asta ce ră- mâne nu este esenţialul este din gre- şeală rămâne scheletul acela osatura unui fost corp aşteaptă aştept să nu mai mergem dintr-un loc în altul să populăm oraşele cu oameni care fac ce pot şi nu pleacă dintr-o parte în alta a ţării a oraşului a corpului pentru că nu ai de la ce început s-o iei sunt tot timpul niste resturi accidentale cu care te schimbi cum ai schimba o vorbă eşti în mijlocul frazei primele vorbe au fost spuse în final nu poţi să întrebi nimic poţi dar ce să faci cu un răspuns nu-ţi trebuie decât o bătaie în masă o privire un semn acolo
ş totem 2 i dacă ai vedea curtea asfaltată din jurul şcolii cu praful ţesut în lumina unei după amiezi de vară oboseala întinsă lent pe jocurile noastre sportive şi un moment în care toată lumea o să plece îi vezi nu-i vezi râzi te grăbeşti şi mereu e un fel de muzică în surdină stâlpii de beton sunt strâmbi sau aşa par când din rondurile asfaltului de pe lângă gardurile metalice din fâşiile de bitum apar copaci plante semne de circulaţie şi umbresc tot rămân doar plasele de sârmă de la geamuri şi luminează peisajul cu stroboscopul lor de zinc
s totem 3 ă mă trezesc în obscuritatea palidă a nopţii nopţii cu o secvenţă luminoasă lipită pe retină focurile albe ale bordurii cu ochii pe exteriorul cald al tălpii în împletitura strânsă de praf şi aer urmele etajate ale soarelui anunţă amiaza orele sunt înghesuite respiraţia grăbită de jur împrejur liniile trasate de cineva în iarbă cu hârtia dictando a unui caiet ferfeniţă lângă gard şi muzicile în sfârşit împăcate cu liniştea să îmi caut pe noptieră ceasul şi să nu aprind lumina confund toate privirile acestea perfect distincte cu mişcările tale despre care nu pot să-ţi spun mare lucru decât că sunt lente şi foşnesc
totem 4 acă te uiţi dinspre masă vezi un brooklin al d al tăcerii unde fiecare cuvânt e un negru sau un rus dornic să fie băgat în seamă de admiraţia voastră necrofilă la un fel de priveghi perpetuu deasupra tacâmurilor de inox aşteaptă să ridici odată cu vocile lor stridente un corp ca un soare liniştit peste jetul de apă al zilei
totem 5 e ce crezi că mereu este ceva ce nu se d potriveşte cu ce cu cine de ce ar vorbi iar geometria exterioară o să plec în ţările de vară cu marile inexactităţi pe cap cât casa şi oameni care au loc să respire fără să-şi numere degetele toată ziua doar din când în când vine unu' şi le măsoară sexele 32 zice 24 zici 26 spune altcineva şi nimeni nu mai spune nimic vă vedeţi mai departe de treabă literele materiale pe care tinerii le cumpără de la băcănie diftongilor le corespund genunchii şi părul are un f feminin şi consoane absolut asculine sunetul are câteodatâ limba verde a plantelor şi te sărută cu tot corpul sau stăm şi cioplim bostani copţi în formă de obiecte casnice care pârâie sub greutatea corpurilor noastre şi când cedează aruncă peste tot în jur o pictură abstractă ceruri şi icoane minore transpiraţia ni se înnoadă sub bărbie şi n-avem nevoie să credem pe nimeni pe cuvânt pentru că vorbim limba sării şi nimeni nu înţelege tot asta ne-ar mai lipsi
totem 6 î n mijlocul străzii eşti ca între prima şi a doua strofă dintr-o melodie duran duran spui ce să spui scuză-mă pot să te ajut cu ceva? poate îţi place pictura şi ai văzut fotogramele uriaşe imprimate pe vitrinele magazinelor cum refac toată jena faptului de a fi om în oraşul ăsta auzi ? om nu turist ai fi admirat terasele populate bulevardele pline de o mizerie caldă respiraţia fluidă a wc-urilor dar acum nu admiri acum toate astea eşti tu
totem 7 iniştea aceasta completă pe care am inventat-o l o mereu cu vocile noastre până au ţiuit zidurile s-au strâmbat şi au pocnit ca petardele au luminat o fracţiune de secundă aproape că ne-am ţinut fluierele picioarelor rotulele în colane electrice la gît ce crezi ? sigur ai spune că nu eram noi cei cu capete plate de păsări în ţiuitul acela cu perforaţii de jur împrejurul feţei şi tu care-mi vorbeai într-o limbă numai din vocale fără cuvinte de legătură
găleţi m nesătule ergi printre gurile de incendiu printre printre gurile care proclamă liniştea printre gurile de metrou cum mergeam prin toamna lui 96 fără să văd nimic decât vâjâitul scoseseră dîmboviţa şi albia mirosea de-ţi muta nasul uite anul ăsta e fix o poziţie sexuală pe dos oricum i-ai întoarce tot spate-n spate se nimeresc şi nu pentru că nu le-ar păsa dar asta-i tot ce pot anu' ăsta luni marţi miercuri joi vineri sâmbătă duminică douăsprezece luni pe an dus întors până unde? până aici cu capu' găleată din care să scoţi tot ce au uitat ăştia să pună la loc
3 fetiş mijloace de transport în comun “mergi planat cu animale maşinării obiecte fonice limbaj ce ştii cu tot corpul tău de sunete cu petalele cenuşii pe urme la diferite turaţii în lumina păsărilor urbane”
problemele noastre majore p e asfaltul abia deformat al străzilor privind privind bordura sunt em ca într-o mânecă pestriţă ca într-un gest uriaş înţesat cu aşchii de zinc într-o supă concentrat de uz supraceresc în placa subţire translucidă de peste tarabele vânzătorilor de cosmetice da nu te opreşti nu stai locului te gândeşti de ce n-ai apuca într-o zi drumul poteca aceea dintre gardurile de plasă năpădite de buruieni aşa cum mi-a apărut în dreapta într-o noapte oarecare vara 1 a o să ţi se pară într-un fel sau altul numai că d numai că lucrurile astea nu se schimbă o să ţi schimbă o să ţi se pară numai da trasee care interferează farduri batoane de ruj clar folosite şi periuţe minuscule gata să ne
deseneze un chip necunoscut poate singurul adevărat de parcă asta adevărul ar mai fi ce a fost odată spui cu lingura de argint oprită la nivelul pieptului plină plină gata să sufli din vârful buzelor gata să se răcească pentru că iarăşi nu am avut ce vorbi şi sunetele aveau impresia greşită că trebuie să aibă un sens sau în orice caz şi asta era insuportabil până la urmă tot se pricopsesc cu vreun înţeles oricât de mic totuşi enervant acum deja ai sta acolo între pereţii aceştia policromatici alb violet vernil cu braţul întins sprijinit de tocul crem al ferestrei lemnul neted îmbrăţişează cu muchia împărţindu-se astfel în două fire subţiri o scobitură milimetrică longitudinală pe care la un moment dat o să o urmăreşti cu indexul o să auzi o apă care curge la bucătărie într-o dezordine tacticoasă în faţa ta ostaticii caietele oamenii pe care îi cunoşti lampa de tablă încinsă acum lumina fierbinte plăcută peste mâinile tale peste metalul armei peste vorbele de inutilă convenienţă o să ieşim de aici o să mergem fiecare la treburile lui o să fim întrebaţi ce s-a întâmplat cine ameninţa cu arma aceea şi fiecare o să
creadă că el ea insuşi însăşi a avut ideea fără ca amprenta aceea despicată să poată să acuze să indice hotărât dacă nu vinovatul măcar un suspect principal tu sau tu ai aşezat lumina aceea insuportabilă pe feţele noastre ni s-au albit genele de şi sprâncenele ca unor personaje fictive tu să spun dar aşa ceva rămâne imposibil şi toate vocile despre care ai spune că sunt o mulţime bezmetică ar putea să fie ale unei singure persoane ar putea dar nu sunt Ai fost ameninţat aici ai văzut calmul derutant al criminalului luând chipul tău şi imperturbabil ai aşteptat sfârşitul gata aproape cerşind să fii surprins să ce poate să spună apa asta cu gluga hanoracului tău cenuşiu trasă pe ochi în faţa chiuvetei sprijinit în vârful degetelor - braţele relaxate - pe marginea de inox a bazinului minuscul ai putea să negociezi viaţă cu viaţă vorbele tale şi ostaticii tăi 2 p uteam să fiu oricare până şi eu însumi dacă însumi dacă mă încăpăţânam puţin atât atât spuneai alerga prin cameră îşi mişca mişca braţele ca pentru un mers care părăseşte orizontala caldarâmului pentru capota abruptă a unui t.i.r. capătă drumul nesigur al remorcii cu prelată se rostogoleşte pe granulele tăioase de pe faţadele blocurilor
mă priveşte în ochi fix ai zice cine e el altul urmărindu-şi evoluţia virtuoasă cu toate simţurile de acrobată roase de acrofobie încordate dispusă să-şi calce pentru prima î dată peste spaime n noaptea aceea găsisem o sticlă ciudată veche veche transparentă murdară pe dulapul din bucătărie a doua stică am căutat-o în beci o butelie de doi litri ştiai că o să le speli imediat cu mâinile sub jetul de apă cu umezeala alunecoasă a detergentului pe piele pe unghii pe sticlele vechi lumina din hol spune că da casa asta este aproape goală eşti gata să pleci este dimineaţă o mare oboseală relaxată sau aşa ceva în rochia aceea de pânză galbenă te priveşti de pe scaun de la masă în oglindă şi te recunoşti nu vrei să faci asta şi dacă nu vrei speli tu sticlele acelea o femeie tânără o fată zâmbeşte forţat de la masă o să umplu cu sfoară sticlele astea o să le bobinez gâturile boante o să te fac să le auzi marşarierul cele cinci viteze motorul lor transparent o să-i spunem DINGO a plâns tot compotul
cu lingura de argint pe care o scoţi din buzunar atingi marginea chiuvetei cauţi zgomotul reveria decapotabilă în pâinea rămasă pe masă dimineaţă pleci şi tu şi pantalonii încă mai păstrează aroma de ulei curat a detergentului rîzi singur îţi spui nu mai rîde se urcă în autobuzul 104 o să-l schimbe la eroilor o să ajungă acasă 3 m oţăia la eroilor în mijlocul şoselei un şoselei un câine îi căzuse blana doar blana doar în vârful urechilor şi al şi al cozii câteva fire galbene îi scoteau în evidenţă anomalia abia se mişca se oprea după fiecare trecător fixându-l mirat câinele chel cu pielea neagră ca o retină ca un fier de călcat foarte vechi ca o cârpă de spălat pe jos un candelabru animal ne punctează fiecare gest fiecare translaţie energetică de la palmă la pleoape face să se vadă vânătă pupila prin pielea subţire a pleoapei ca fascicolul unei lanterne aţintit spre ochii închişi asta ştii bine cu atât mai clar este că începusem să uit actul întâmplarea exactă poetică aşa cum i se spune în mod normal începusei să însăilezi o poveste un fir surd pe care să te plimbi ori
aşa ceva găseşti pe toate tarabele ştifturi şi nici măcar nu-i vorba despre asta 4 d ar despre ce m ai aveam trei propoziţii şi aş fi terminat şi aşa o să rămână până când banda aceea de lumină o să fie îndreptată în aşa fel încât să vezi ceva aşa aş fi terminat ca un fel de poem didactic de fapt aici ajungea personajul acela încadrat de o neglijentă notă solară cu toate frunzele acelea ale întunericului de o parte şi de alta deasupra şi dincolo de un eventual obiect luminat o pătură de exemplu sub apăsarea imperceptibilă acum a degetelor umbrei sub ţepii de postav cu lumina aceea în ochi se disting braţele fesele sânii şolduri sexe incerte confundate într-o imagine cinetică rarefiată spre centru unde nu pot să spun dacă privesc sau sunt privit
vizualizarea scenei î n afară de acel dialog la distanţă când te rugam rugam să vii la piaţa moghioroş la pasajul pasajul lujerului trebuia să ies la 5:30 să te te aştept nu îţi spuneam nimic şi sigur că nu credeai impresia asta bun o fundătură 5 c um nu ai crede o impresie în sfârşit în afara oricărui arbitrar necesar sub ameninţarea vag opalescentă a haosului de doi bani i mensul nor compact ca o salopetă úní întinsă întinsă peste clădirea asta în ruină circul foamei în ziua aceea aceea am vorbit cu tavanul fără să-mi las capul pe spate unde să ajung cu gura în creştet mă auzi răspunzi ca şi cum gura ţi s-ar afla în partea mediană a coloanei vertebrală în spate în faţă răspunde podeaua vocii mele coccigiene cuvintelor răspicate în vorbirea
lor abdominală a sigur că poţi să spui desfăşor ziua d momentul acesta cu frunzele lui mimând mimând discontinuu tăcerea foşnitoare a foşnitoare a hainelor noastre printre amuzamentele tăioase ale privirii printre hi şi aş merge mai încet încă uneori aş ridica braţele m-aş aşeza cu palmele în părţi strânse pe sârma gardului din jurul unui loc de joacă tobogane scrânciobul castele de placaj tu acolo pe trotuar şi ? ce-i cu asta cade cerul ? nu probabil că nu ba sigur că da cade şi tace în mod repetat silenţios o dată şi încă o dată întrerupe căderea cu râsul mocnit în cine ştie ce limbaj ciudat se ridică de fiecare dată se sprijină în faţa ta de vergelele acelea vopsite mai mult ornamentale decât fundamental morocănoase funcţionând neîncetat ca axul unui percutor pe capsa umbrei iluzia conturul a două persoane care stau în fiecare noapte rezemate de toboganul acela el ea puţin mai încolo şi vorbesc probabil în orice caz stau nemişcaţi de câte ori te uiţi noaptea într-o implozie a nemişcării spui aşa cred de ce să plece
6 o re întregi stăm cum s-ar spune degeaba degeaba vorbim mărunt cu un fel de de gloanţe da merg pe o stradă care îşi îşi schimbă treptat înfăţişarea acum este un vagon un compartiment de tren aici i-ai ţine pe toţi cu perdelele trase cu liste de nume şi execuţii hotărâte aproape la întâmplare pe banchetele de vinilin brun cu pachetele de hrană rece sandwich-uri cutii de suc ouă fierte lipite pe ganterele spaimei aşezate la îndemână intonând cântecul un anume biceps de înţelegere o convieţuire flexibilă dispusă la pocnete şi scrâşnituri relaxante distractive vai asta nu înseamnă nimic biciclistul apocalipsei noastre este la geam priveşte printre perdele vrea să ne schimbe pe trei spiţe şi o şa nouă pentru bicicleta lui terifică îi purtăm tricourile galbene portocalii cineva trebuie să şi eu îi ţin ochelarii de soare dacă vin să ne scape or să-i găsească bicicleta afară 123 numărul scris cu pastă de dinţi pe maieuri deja decolorat noi în schimb n-o să fim în stare să-l recunoaştem da bun inventezi o relatare de la locul faptei descoperi o
oarecare asemănare poate chiar identitate cu diferite obiecte mentale care ţi se conturează spectral zi de zi în proiecţii pe chipurile cunoscuţilor între degetele imaginare aţintite de la unul la altul spre tine spre tricoul tău verde foarte sportiv cu şapca evident o proiecţie a stânjenelii pe care o resimţi faţă de soare o stângăcie cochetă pe care te plimbi zi şi noapte înconjurat de dublurile antrenate să te înlocuiască în scenele periculoase ştii de fapt acum eşti pe acoperişul trenului ăstuia care măreşte viteza se apropie de un tunel pe care o să-l lăsăm aşa ca o mânecă de trening foarte cunoscută ţie mişcărilor tale bruşte la ieşirea din echilibru
marile operaţiuni ş i nu mai ticluieşti nici un decor ştii că scena scena este acolo vai de capul ei cu oamenii oamenii aceia înghesuiţi gata de filmare filmare cu degetele lor verbale încleştate pe nişte bare îmbrăcate în plastic subţire ca în tramvai sau în metrou dar absolut imaginare pentru poziţia noastră virtual verticală balansată ca o ameninţare serenă spre unul spre altul orice ai spune chiar şi cu orhideea cenuşie a tăcerii n-au să aştepte de fapt nimic chiar dacă asta ar putea să fie smulgerea tăbliei inoxidabile de pe masa invizibilă pe care rostogolesc târguieli- le mele sau pulverizarea acoperişurilor da te gândeşti la strălucirea teribilă pe care privirea ta mirată o capătă la anumite ore mirată o împrumută de pe ultimele etaje ale blocurilor devenite brusc pentru câteva clipe şi numai la acele nivele cu tot oameni mobilă aparate casnice tot ce se află în interiorul lor transparente o transparenţă vicleană impasibilă păstrănd contururile suprapuse ale obiectelor şi fiinţelor dinăuntru nemişcată în momentul acela şi imediat curgând pe aer îţi strânge
încheieturile mâinilor ca o expresie familiară îţi aşează între căuş podul palmei şi pelicula sintetică a barei de siguranţă distanţe relaxate cabluri telefonice strânse pe tamburi uriaşi diferite mufe şi nasturele banal al liniştii trecut printre degetele mele sigur că şi asta ar putea să fie o iluzie să vedem 7 c ineva se pierde în reţeaua haotică a străzilor străzilor aparent cunoscute cineva să-i spunem hgnsmârt sau alexandru andrei loredana şi eu ce fac poate că mergi la serviciu poate punctezi cu acul de tatuaje dexteritatea autistă a nemulţumirii pe tot felul de aere in- teresante ce să zic poate chiar ajungi unde ce ştiu eu nu te compari cu diferitele imagini sau motive ale plăcerii cu soarele blând ori cu briza unei nopţi calme şi pur şi simplu stai acolo fără să întrebi nimic o să vezi un singur zgomot adică de ce nu o nuanţă inconfundabilă, bucuria cu care faci ghem o pungă de hârtie o aşezi sau ai putea să faci asta în locul soarelui seara te plimbi pe cutele împletite de jur împrejurul
nostru abia îngînă un cuvânt necunoscut din limbile nisipului de exemplu deasupra meselor noastre amărâte spunând da intrându-ne încet ca o bucurie în ochi da variaţiuni şi bucle punctate de la tine până unde vrei şi mai mult decât atât 8 u ite acum de ce să nu privesc paginile acestea acestea ale carnetului cu telefoane gesturile numerice în mişcare semicirculară pe taste şi rozete pe numele înşirate în ordinea memoriei vizuale patru unu zero trei doi zero zero şase patru etc. foloseşti ruleta soarele metalic al umbrei vocea schimbată o posibilă căldură pitită lângă fiecare literă căutând un loc de jur împrejurul marilor cupole urbane în locaşul numerotat al pistoanelor unui motor care tocmai marchează şoseaua ine te mişti străbaţi c umbrele pline de o păcură diluată poate a tăcerii a celor trei feluri de tăcere unde da refuzi înţelesul pur şi simplu mecanic acasă poate să fie şi mişcarea aceasta a tălpilor aşezate sub foşnetul hainelor
de la începutul zilei jos pe pământ cunoscând poate asfaltul reveria exactă a plopilor a semaforului din colţ cu gesturile sale fonice cu sunetele ascuţite ale frânei şi tu şi eu cu o durere de cap cât un soare gata să o duci până la un eventual capăt e ce poţi să te bucuri între pereţii umezi ai d umezi ai unei camere cu uşa deschisă funcţionez simbolic ai spune mi-ai arăta arăta periuţele de dinţi atârnate de jur împrejurul poliţei de lemn paharul de plastic plin de trasoare multicolore fiecare cu aerodromul său minuscul cu lansările multiple de fire artificiale sigur ai putea continua aşa la nesfârşit te-ai duce din da trebuie să mă descurc să schimb siluetele noastre ai putea să spui greoaie şi zici cât de cât potrivite în da să mă schimb trebuie să descurc potrivitele siluete etc. şi la un moment dat da să descurc să schimb îmi trebuie ai spune să şi acum dimineaţa în faţa oglinzii pătrate din baie stau cu tuburi mentolate capace înfiletate pe răcoarea albă a pastei de dinţi periez intenţiile zi-
lei schimbi staţiile de autobuz cu diferite interioare mobile electrice sau disel clătesc palmele faţa obiectele igienei minime ştii când se pierde contactul cu aparatele de înregistrare de la sol când umăr lângă umăr alegem aproape la întâmplare un loc în platfonul de nori pe unde o fi este cine ştie de exemplu o dihna simplă obişnuinţa primitivă cu fazele soarelui respirator 9 p entru anatomia cafenie a plantelor pentru pentru erotismul lor luxuriant ar fi fost destul fost destul de clare faptele anunţate în în jurnalul vegetal fiecare cu peste o mie de mie de posibilităţi toate întinse într-o umezeală călduţă nu-i nimic dincolo ar sta ideile noastre ca nişte vaste cuceriri ale comodităţii ce face sora ta de ce ai nevoie în camera asta în care pot să stau cu gesturile şi vorbele în surdină între trasee în principiu netede de
unde până la urmă ştii că pleci o să se termine într-un fel sau altul poţi să şi dormi sprijinită în păr pe geam într-un paradis bosumflat în primul rând vezi tot cu ochii închişi în grădinile părului negre pe faţă trenul o să legene tot culoarele pline de soare staţiile de autobuz da nu mă vede se ridică doar aşa dintr-o obişnuinţă pe care oboseala sau zidurile transparente ale trezirii o scapă în aer suflă ca într-o pungă de plastic de culoare închisă mocneşte înspre portocaliu printre mânerele rotitoare unde ni se văd o clipă degetele arcuri tălpi dincolo de uşile glisante care impun staţie după staţie o succesiune oarecare un ritm chiar dacă lent care să facă din căderea asta o coborâre o trecere la nivel ca- lea ferată şoseaua viaductele frumuseţii sau spaimei sigur ai putea să stai aici cu semnul cum se spune prost înţeles al pericolului în braţe aprinzând deget după deget mâinile tale în mai mult de opt flăcări pitice ş 10 i într-o zi vine gestul acela îţi atinge mâneca strâmtă a cămăşii te simţi dintr-o dată aşa vrei tu proiectat între
maşinile de formula 1 cu motorul ambalat 7 cilindri în v cu toate reclamele strălucitoare pe corpul tău îţi recunoşti până şi steagul culorile textile doar n-o să fac asta toată viaţa o să te mai şi opreşti o să mai şi stau zici unde avem aici un stand ultra rapid sau pofteşti la somnul meu pieton compact presario umblăm încet atingi cu vârful degetelor orice obiect perete clădire cartier pe unde trec şi ce o să se întâmple uite gata strigi încet daaa confuzia plictiseala febrilitatea sunt armele atributele numeralele tale uluitoare şi apoi terne trei doi unu start 11 s au cauţi din ochi o buclă imperceptibilă o imperceptibilă o găleată de vopsea o agrafă agrafă de os pe care să te poţi baza la o adică o adică să nu ţi se mai pară că totul se schimbă de la un moment la altul ca în toanele tale gata te întrebi când plecăm acasă nu i-au plătit tot ? şi în fond ce vrea să îl însoţim până la graniţă avem şi noi problemele noastre operaţiile noastre de scos de curăţat monştrii minusculi din cablurile electrice piticii simpatici cu degetele
încleştate pe fiecare vorbă anoastră şi câte şi mai câte folosim chiar şi o incantaţie purgativă câteodată ce ştii tu chiar ce ştii tu ţi se pare că a venit femeia uriaşă cu sticleţi şi viezuri în loc de nume sau de ce tot stai cu ghidonul acela de bicicletă la geam cu şapca aia aveam o şapcă de şcoală o pierdusem în clasa a II o uitasem în bancă sau aşa credeam acum şi aşa nu-mi mai venea bine îmi plăcea cozorocul lucios ne pui lumina în ochi te lauzi cu zeama asta de compot negru tu ce crezi da ziceai sau nu spuneai decât sigur căutai repede accentul cald răsuflarea care să ţi încălzescă palmele picioarele cât de cât 12 c e zici o să mai vină ? autobuzul trenul trenul ploaia cu frânghiile ei leoarcă parcă parcă mai poţi să spui ceva aşa ţi se pare te pare te fereşti de bălţi o să ne facem marinari şi pleosc sărea unu cu sandalele în apă drept în mijlocul bălţii alergam pe tuburi uriaşe căptuşite cu vată de sticlă ştii aici o să ne rostogolim într-o zi în noroi o să ne lăsăm pe spate printre emanaţiile de carbid o să aprindem în jurul nostru ici colo
câte o piatră albă care o să ardă repede ca un deget pe urmă gata o să fie clar aşa vrem stăm gata de plecare spunem nu spuunem mare lucru nuuu gaaata doar să dezlegăm şireturile noastre de azbest electrozii de sudură cu care ne-am proptit pleoapele ca să nu adormim s- au rupt toate scobitorile sau le-am înghiţit că prea ni s-au umplut buzunarele cu rumeguş o să facem o lădiţă pentru pisică şi imediat am plecat o să stăm aici până la da vine uite e aici astea sunt femeile lui ne aţintesc cu lunelele sânilor se vede că le interesează ce să le spunem o să vedem am fost noi oamenii ghiulea femeile cu barbă ţi-era şi milă să ne atingi cu briciul ne legam cu parâme de catarge ne turnam miere în urechi beam ulei de măsline găseam că numai carnea crudă e mai bună decât porcul cu mandarine o mâncare interzisă aici dar acum nu se mai pune problema ne săturăm pe zi ce trece ne-au crescut şi mâini şi laringele nostru nu are asemănare în lumea armelor dormim sub epiglotă nimeni nu bagă de seamă pot să spună ce vor cu titanicele lor plângăreţe noi o să-i credem ne-au crescut şi mâini până şi carnaţia ne-a ajuns lichidă ce să spun semănăm leit
ş i de ce nu aş recunoaşte în fond abia dacă te-am văzut de cinci zeci de ori toată viaţa vorbeam îmi imaginam mai mult mult e-adevărat am pretins că am crezut că şi asta te-a lăsat mereu fără nume fără nume fără nume cu toate corpurile tale perfect multiple ce zici casele vechi în care îţi ştiam fiecare gest ca pe un colţ şi mişcările tăiau mereu o linişte faţă de care muşamaua era un artefact bezmetic nu îşi mai arăta pretenţiile de coşuri cu fructe de bomboniere opalescente nimic din toate astea nu mai ţin prim planul unde avem un şanţ o tranşee patetică umedă peste care întinzi încă un calm comparabil numai cu exploziile nucleare ca intensitate dar în linişte şi aproape fără să se vadă nimic 13 d e acolo începeau firele neterminate de fapt fapt vedeai o caroserie de dacie care brusc nu brusc nu mai avea puncte de sudură se termina termina cu fire de contact
n oi ne întorceam spre o gesticulaţie reţinută reţinută găseam idoli fonetici urme ale unei ale unei legături sigure nu mai eram decât decât câte unul care oricum ne vedeam rar ne supuneam braţele unor frecvente tatuări cu sunet luam în considerare până şi paşii aseptici ai furnicilor parcă eram blestemaţi dar asta nu prea mai însemna mare lucru aveam treburile noastre şi asta nu înseamnă că nu mai căutam să ne ciocnim batistele de aramă să recunoaştem florile acelea închipuite de şireturi peste feţele de piele întoarsă ale ghetelor noastre am fi putut să spunem tot dar nici asta nu înseamnă prea mult şi pe urmă vezi bine unde te duci nu sunt decât vorbele tale care mă recunosc aşa ca nişte pisici cu ochi pe jumătate închişi cu spinările arcuind cavităţii tulpinilor urcătoare da volubilis da compot de ananas şi tacâmurile noastre verbale pe care le-ai făcut strălucitoare ca nişte arme da 14 __________________ t egumentul unui calm teribil o închipuire a clarităţii forează din plin suprafaţa gesturilor noastre
oboseala cu un fel de zorzoane oglinzi gablonţuri corpuri de iluminat şi tu care absoarbe tot ce este de absorbit ca o dăruire a curăţeniei da o certitudine solubilă întârzie în pielea noastră
mai puţin decât unul singur î n mai puţin de zece adresări conturase drept regulă să pretindă că îşi aduce aminte să spună tu de parcă ar fi prima vorbă dintr-un lung şir (despre culoarea cojii de măr pârguit pe care părul tău o poartă steag fără patrie; sigur asta ar însemna o pornire poveste paratrăznet alunecării continue) spun că nu se vede nimic nu este ceaţă dar nu se vede nimic abia o poticnire ca să-ţi dai seama : o mişcare încăpăţânată o insistenţă înapoi spre fiecare lucru - bănuit /reper spun tine/ şi te vei foí : în acelaşi timp locul eliberat în fiecare secundă de tine de corpul tău se va umple într-o clipă de refuzuri resemnări şi de o imensă realizare a derutei s-ar pretinde o apropiere eufonică decupată din dicţionar ai evita puţin asta şi cerşetoarea de pe scara blocului (puţin obosită de alergarea din asemănare în asemănare ornată cu onomatopee drept vişine glasate) ca pe nişte arătări ale sufletului în genere care bolborosesc ceea ce deja ştii ce înseamnă şi nu ajung să te intereseze sau bănuieşti că nu te interesează dar asta deja nu mai înseamnă nimic rezonabil nu mai înseamnă însă pe pielea ta în acel fără de patrie care n-a fost niciodată
steag şi continuă să îşi predea volutele fiecărui loc unde eşti gata să nu părăseşti - ajungi acolo eşti acolo şi este un refugiu - în fond acelaşi cer aceeaşi zi şi parcă şi de acolo mai ales de acolo ar urma: 1. s-ar desprinde de vitezele maşinii şi de marşarier şi-ar potrivi liniile şoldurilor în cusături de stofe pepit doar fă-i şi tu un semn mai clar spuneau am rîs cât am putut să rîd i-aş fi crezut când li se zbăteau siluetele în apa retinei aseară la 9 şi 39 puţin înainte să coboare ţepeni în braţele tale cu degetele umede încă mai indicau mai încercuiau nişte margini o aşezare ceva stabil o piatră de inel cât un dig de bolovani sub preţiozităţile zilei lui valentin de exemplu 2. mai târziu când când a ajuns acasă şi urca pe scări a văzut brusc că nu o mai recunoaşte că te îndepărtai consistenţă a unui gest nesigur ferită sub mişcările corpului tău spre corpuri identice prin
creştet frânghia unui mit din tibet mă făcea să rîd până sus (nu prea ai cum să-l crezi) orice aş fi povestit totuşi aici călătoream de la un umăr la altul de la gleznă până la zona netedă unde fire de păr anunţă capătul gâtului atunci trebuia să spun ceva lipseai mitul cu fecundarea prin lumină ţi-l explicau la şcoală şi îmbrăţişarea a rîs de el a rîs cât au ţinut-o nervii apoi ar fi urlat în jurul meu cu reverenţe stângace a umplut strada 3 chiar dacă te-ai preface şi ai scrie că întâlnirile distrug poezia şi derutează dorinţele încotro scormoneşti în betonul podelei o groapă sub linoleum te auzi mai bine te atenuezi dispari acolo 3.1 ori tu memoria sau motivul ei ai nevoie să revii nu să stai deoparte cu numerele de telefon nu să fi confundată cu leduri în faptul de a trece pe stradă printre propriile mele neatenţii doar cu frisoanele unor capace de borcan pe care le împing într-o zi cu vârful pantofului drept ridicând câţiva centimetri deasupra asfaltului o folie minusculă de staniol tu n-ai nevoie să fi convinsă că nimic nu se întâmplă cu adevărat ştii asta îţi trebuie doar să nu fi sigură de toată dispariţia nu-ţi mai ajunge refugiul în miturile frecării ce vremuri căderea lentă a unei etichete ajungea să fie privită cu încetinitorul şi era
un film indecent apoi ascensiunile ca proiecţii ale peliculei în sens invers a trage cu ochiul la albul pielii apărut cu un deget peste decolteul puţin coborât n-ar fi însemnat totuşi nimic nici o promisiune nici o garantare a vreunui sens salvator reuşea parcă încearcă şi acum să nu lege toată chestia asta de imaginea unui fricos care vorbeşte singur prea ar fi ostentativ pentru ei care ar scuipa în faţă ar crede că este vorba de un ecran panoramic şi nenorociţii ăia nu mai dau drumu' la film şi nici orga de lumini nu face nici o mişcare atunci ne ţiuie urechile de dorinţă şi nu dorim decât dovada palpablă a unei apropieri pe care amintirea n-a înecat-o în parfumuri potrivite înainte să se întâmple şi stă pe picioarele noastre pe braţele noastre şi mai ales nu crede impertinenţa compensatorie a povestirii supra a nu mai ajunge acolo în fond la abstracţiuni însă nu-i deloc aşa şi tot nu-i de-ajuns 4. aproape este un nume nu mai întâi surâsul pe care nu îl mai reduc la el însuşi începe între bărbia ei şi nas reface drumuri şi nici măcar la capăt refuză toate trimiterile
şi încurajările 4.1 se îndepărtase se îndepărtează şi nu ca un viitor cât ca o refacere pu- nere cap la cap nu plecase eu spun aşa 4.2 eu tot timpul reîncep să mă în- depărtez dimineaţa din aceeaşi zi un ocol multă multă distanţă la un vârf de ac un ocol pe care tinzi să îl ţii din scurt 5.gesturile de care te îndepărtezi eu mă îndepărtez de parcă în plierile unei bărci de hârtie ai considera nişte culte decupaje şi le-ai vedea înfăşurate în ape (tainice -am citit eu undeva) siajul poate îmbie atunci ai nevoie de altceva poate cheamă inventezi poate deschide visezi 5.1 desface poate cele mai strâmte reflexe care altfel ar fi luate pe întinderi din ce în ce mai ascunse ceea ce se întâmplă
5.2 deci nu tăieturi cât ezitări oricum tot mai clare ezitări: pierdere abruptă de nerecunoscut fără nume accentuat fără nici o legătură cu gloriosul faptelor vechi între noi o erotică a absenţei pretinde nu povestirea, gesturile sprijinite în panglici (tot ce se rostogoleşte până la un capăt nu deloc în felul ăsta 5.3 se cere un răspuns în locul bătăii pasului pe loc în locul dansului unui nebun (muzica lipseşte) fără vrăji despre posedaţi în locul unui posedat în locul unei derulări de imagini subconştiente unde ar sta cerşetoarea (cerşetorul sau vânzătorul de gumă de mestecat cin cin pe care l-ai visat bărbos şi jerpelit alergând după tine prin casă râzând lovind mobila "ăsta e moşu" ţi-l închipuiai urcând marinăreşte pe o scară de frânghie după ce îi înfipsese cârligele boante în balustrada de cornier a balconului "ăsta e moşu vine să ne ia" şi mereu îi desprindeai capătul scării şi îl împingeai de acolo de la etajul I pentru prima dată nu mai faci asta alergi pe hol te ascunzi în cadă te găseşte încet încet printre pocnetele lui calme) unde ar sta cerşetoarea cu gura pungă hotărâtă să se vadă cu predispoziţia la neînţelegere cu bâlbâiala studiată ca o rană de care ţi-ai aduce aminte zilnic să o umpli cu intervaluri cât 321 de respiraţii (cel
mai lung) cu toate strepezelile una cu dinţii drept tatuaj de pe cine ştie ce mare 6. nimic animalic nimic eolian nimic despre peştele zburător care luându-se după valuri alunecă drept în aer şi flutură pe acolo fără pretenţii - poţi să- l dresezi să-şi controleze dorsala să-ţi cânte la mulţi ani cu sănătate în alfabetul morse poţi o groază de lucruri poţi să o forţezi să mă vadă în mijlocul aniversării poţi să mă împingi în braţele ei să mă striveşti acolo să pui să treacă buldozere şi mii de râme pe deasupra asta n-ar fi nimic la fiecare întâlnire nu drept respingere ori parfum îmbietor s-ar ridica un nod mi-ar ţine căile respiratorii cu o mână cealaltă şi-ar pune-o streaşină la o rarefiere şi o lărgime în aer în fiecare vorbă fără alt gest decât zbaterea care-i doar o metaforă evident stă racursi pentru o potecă în scuarul din faţa teatrului naţional (aceasta nu mai trimite nicăieri străbate şi atât
6.1 se destramă ? da până la urmă dar tu nu ţine cont de asta) 6.2 se întâmplă seara până târziu să spunem că: scriu unei citate năpădite de creneluri /nu l-am crezut niciodată/ se apără cu toate armele şi eu dincoace doar cu vorba şi cu o strategie îndoielnică timiditatea bine cultivată "am spatele strâmb din complexe" înaltă resimţise lipsa unui punct de sprijin în circulaţia permanentă a celor care admiră cască gura la ea ca la o femeie m-am prefăcurt că n-am nici o legătură cu treaba asta se prefac şmecheri înjură poate admirativ poate din motive exact opuse (portrait o comprehension as a young monkey) se feresc spun ce au citit fac jocuri de cuvinte le îngheaţă puful de pe picioare de frică "dacă vrea să râdă de noi - stomacul li se face cute - mă prinsese - şi îşi spun în gând oricum poate iese ceva până la urmă" o măsurau de sus până jos mai ales la tivul rochiei insistau de credea mereu că i s-a descusut
7. să îi spun trebuie să îi spui atât îţi rămâne clipa unei singure dăţi viitoare care este de ce nu acum chiar dacă de fiecare dată după toate acestea de câte ori o singură dată iarăşi ca aseară şi asta n-ar fi decât eleganţa toaletei ei haute-couture-ul pe care şi-l înfăşoară în jurul gâtului şi induce o pauză de obicei plăcută o întrerupere ca o brăţară lată şi totuşi fină pe pielea braţului "da-spuneau- ne face semne că toată chestia asta merită să fie trăită şi închipuieşte-ţi..." 7.1 pentru o claritate făcută ţăndări să-l urmărim acum în acea după amiază împingând prin casă ca pe nişte soldaţi de plastic de pe vremea când era mic şi alerga din cameră în cameră în fiecare vis viteze tonuri paşi foşnind aproape imperceptibil pe mocheta vernil din sufragerie... când ea trece pe acasă pentru prânz cioburi zic trecute prin fum să trimit în ocoluri lumina ca să fie un lucru inofensiv bine crescut însă văzută aşa deja nu ea o expresie a ei se îndepărtează ? ...până la fereastră de unde o priveşte insistent fără să atingă perdeaua
8. o impresie persistentă că nu aş ceda ocaziei de a-ţi trimite mesaje spune el cuvânt cu cuvânt calea cea mai potrivită pentru o spălare pe mâini tu să le citeşti eu le-am scris ceea ce nu-i deloc exact poate a încercat dar nici asta nu e sigur tot ce era dovedit pe hârtie se crispa o să te văd cu mâinile mici şi strânse la piept trecând pe sub coloane la romană cum nu te-a mai văzut nimeni cu aerul frumos în jurul tău aproape seara şi astăzi încă o dată te rog frumos încă o dată în sfârşit o singură dată şi pe urmă? de aici mă pierd atras de condiţia un pic minunată a jupuirii de miros parcă m-aş spăla oricum sub capacul găurit al amintirii eu trupul aş aştepta să mi se scurgă pe coaste apa aromată esenţe loţiuni spumant lumânări parfumate şi în plus pentru variaţie accesorii speciale aparate de sincronizare a sunetului cu imaginea bobinarea unui moment şi filamente care să fie folosite la impulsuri de câte ori o să fie nevoie şi tu nu o să-ţi dai seama că te uiţi la televizor nu eşti chiar acolo nici nu o să bănuieşti o să simţi ceva dar nu o să ştii nu atunci n-o să fie nimic n-o să mai fie nimic din toate poveştile abia o să şopteşti de parcă paginile mototolite ale cărţii de telefon ar putea să formeze singure vreun număr
9. în sufragerie din ce în ce mai târziu nu aşteptau nimic se aşezase lângă el în semiobscuritate la fiecare zgomot de automobil benzi luminiscente coborau ca să urce imediat la loc pe tavan şosele pe care nimeni n-ar fi putut să treacă vreodată s-ar fi prăvălit să o vadă cu pielea pieptului ba nu o dată el s-a ridicat a atins întrerupătorul: "să aprind lumina?" "ea abia se vede pe canapeaua de pluş închis la culoare vişiniu sau maro o întrerupere în variaţia uniformă a umbrei de care obiectele se bucură "cum vrei" s-au strecurat vorbele o secundă într-o compoziţie de carouri pe mobilă fără lumină vorbele nu tremură în faţa ochilor "cum ar trebui să stau ; te rog frumos nu te uita ; sau nimic pur şi simplu nimic feroce şi nemişcat" uzină de gesturi consumate pe loc de data asta sprijin invizibil (eşti în siguranţa obscură a privirii vorbeşte-mi cu degetele sau pune-ţi o mână pe genunchi) pentru ea însăşi împotriva unor automatisme de semnalizare la o lungime de braţ pe care nu o înlătur nu se pipăie nu se cere nu se vede nimic cel mult răspunzi în momentele de articulare clipite dinspre stradă ea le foloseşte trage cu ochiul repede repede aproape străluceşte ba e târziu " ce dumnezeu fac ăştia pe întuneric că doar nu s-or.." se vede mai clar dar nici un semn pe care să-l interpreteze fantezia surdo-mută super-producţiile din orice viitor şi aşa rămâne
în locul unui număr rotund : ieşirile dezorganizate care nu pretind un sfârşit însă încetează : nu să suport oricând acest capăt cât să nu tremur dacă acesta n-ar veni cu tot cu pretinsele figuri definitive cerute până nu mai pot o vreme şi începea iar : de fapt doar profilurile unei hărţi şuviţele răspândite dintr-un anumit moment printre venele pale dintr-o piatră de var probabil acum recristalizată de când aşteptam şi dacă nu mai aveam timp lăsam nişte dâre pe asfalt la răzoare în staţia de autobuz "moşu te atacă cu mânerele a două cuţite de bucătărie" crevase albe puţin mai late decât un fir de păr ţi le aşează pe gât şi aceeaşi piatră dar ordonată împânzită de forme geometrice cu mult mai multe laturi fixate într-un spaţiu înghesuit cât grosimea unei unghii cu străbaterea aceea a firelor despărţitoare nu atât laturi cât mici prăpăstii aride care au cerut forma ca pe apă şi în clipa aceea o reţineau încă : eram în cadă sigur se poate spune şi aşa : doar un fel de a scrie care are aerul unui a scrie: doar atât se întâmplă doar atât poate să se întâmple ? doar ce poţi să vezi la televizor : poveşti în care se sprijină ceva pe altceva şi se mişcă în câteva feluri ? sau să începi cu pronume personal (în afara gramaticii ? pers a IIa sg.) fără
să bagi în seamă trivialitatea oglinzii un sens- celălalt în locul privirilor aruncate brusc în gol şi peste cap cu atenuarea lor acolo în "înţelegi tu" semnele mici care acceptă să nu mai treacă în obscuritate dincoace firelor tot mai subţiri atenuate în interiorul simplului fapt a numi o mulţime în paranteze drepte oricât de şovăitoare totuşi drepte când a numi rămâne pe dinafară : senzaţia de gol resimţită la o oră oarecare într-o zi oarecare într-un loc oarecare atroce reperele care expiră mai devreme sau mai târziu: şirul de unghii imaginare ghearele şi un epitet cu care mă tot rog: fine mă lasă nu maă mai suportă fără nici un zgomot a început să se îndepărteze asemenea muzicii asemenea ţie asemenea mie a nu mă mai pierde începe să mă refuze o singură unghie încleştată mai departe este numai vorbe şi numai o parte a lor ca în dialectul unui trib amerindian: treptele falezei pătate cu apă dulce le urci simultan te bucuri atingi mâna degetele ei care rămân inerte petele de pe marmura crăpată a treptelor sunt încă umede (asta-i o romanţă) nici măcar în plus efortul reluat cu orice evitare a festelor delicioase pe care le joacă amintirea răzuieşti încă o dată din golul smulgerea alunecarea înfundarea pierderea dispariţia a ceva o peliculă de parcă numai ai fi de parcă nu ai mai fi altceva
nici înspre instalaţiile cu delicateţuri de ţevi şi butelii sigilate închipuind că porneşti de parcă ai ştii încotro şi nu s-ar prăvăli tot în stratul acela subţire în urmă ce să îţi spun nu taci până când nici asta nu mai este valabil
în lumina păsărilor urbane m erg planat cu animale maşinării obiecte fonice limbaj ştii cu tot corpul corpul tău de sunete cu petalele cenuşii pe urme la diferite turaţii ca într-o zi o vine cheful nostru derutant îşi îmbracă de fiecare dată osatura metalică fier-beton papură chit se confundă cu mersul întru totul şters cu traseele anonime ale verii cu gestul invizibil al arşiţei cu poziţia ta şi cu orice perete prefabricat ar presupune asta poziţia ta bandajul de cult urban înfăşurat în jurul capului mişcând automobile mijloace de transport în comun de la stânga la dreapta de la stânga la dreapta drept franjuri abia vizibile în faţa ochilor 15 s trâng două trei castane le dau din palmă să ciugulească pot să le dau orice să le asigur de de uimitoarea lor condiţie nobilă din familia
familia roşcată a flamei de sudură să treacă un bătrân cu pălăria de paie pe frunte cu palmele ca două lame de cuţit să le spună daaa era şi timpu' cine n-are treabă suntem ocupaţi toţi abia ne vedem capetele de treabă ăsta striga nu nu se poate şi se întorcea la ocupaţia lui primea o circulară n oi stăteam pe stâlpii noştrii vorbeam încet cu câte un gard de sârmă nu ne interesa că că tufişurile ar fi putut să se supere ni se părea că ne sunt prieteni dar ce importanţă avea eram siguri unii de alţii am fi putut să stăm aşa cocoţaţi acolo până după strada echinocţiului acolo stătea o umbră roşcată ce mai ajungea afară din impresia noastră despre tăcere ne striga lozinci agrofobice ni se făcea milă ne dădeam jos îl căutăm din ochi pe bătrânul ăla cu pălăria lui să ia iluzia asta de aici până la urmă se dovedeşte fată bună semănăm leit ne vorbeşte din vârfurile părului proaspăt îndreptate om fi fraţi doamne fereşte cine ştie s ă-ţi spună da ne grăbim ne apropiem de-un neaşteptat punct de fisiune calmă se leagănă leagănă cu noi încăperile cu traverse cauciucate ale autobuzelor aleile cu pietriş mărunt ne privesc neîncrezătoare ne strecoară un zornăit sub tălpi să aveţi mărunt nu se prea sinchisesc de noi abia dacă întind câte un braţ slab plin de frunze
să ne atingă bluzele să ne confunde cu un maldăr de frunze uscate aprinse în mijlocul drumului a sigur că semănăm fi-r-ar să fie că ne d strângem unul în altul şi ne ameninţăm pentru pentru o certitudine olfactivă măcar dacă nu mai putem să ne schimbăm între noi şepcile sunătoare te mai şi trezeşti vorbind cu genunchii cu vârful degetelor de la picioare cine să te creadă chiar dacă asta-i singura limbă pe care o ştii cât de cât şi pronunţi clar pervazul ferestrei motoreta florinei manşetele brodate pe care le porţi într-o poză în clasa a IIa lângă harta politică a lumii cu estetica ei de semafor înghesuind călătoriile noastre povestirile noasre multicolore gata să se aprindă să îşi schimbe brusc masa camerele obscure sunetul fulgerător al blitzului 16 îmi spui da cu o tăcere calmă superlativă
p e aleea năpădită de vegetaţie pe strada strâmtă dintre gardurile de plasă cine primeşte coroana prafului pe bombeu pe manşeta pantalonilor pe genunchi pe sex pe abdomen într-o atitudine aproape rituală prinzi ochiurile de sârmă ale gardului între degete vezi calea ferată defilând în faţa ta cu infiniturile ei feroviare şi o laşi să spună aşa pur şi simplu e acelaşi lucru şi eşti gata să-ţi dai seama de corpurile ei inconştiente traversând aerul terasamentul mâinile umerii tăi 17 seara da ai mers pe sub neoanele portocalii ale vitrinelor pe sub obiectele expuse în nori le-ai lăsat să treacă prin faţa ochilor tăi fără să-ţi potolească setea
ni s-a promis o hidratare completă o iubită fluidă care poate să meargă pe marginea accidentată a pleoapelor de dimineaţă până seara şi apoi să viseze că merge fără să poţi să spui că asta-i tot au numai că s mi se pare nu pot să mişc flacăra de la aragaz că scârţâitul mesei din bucătărie e tot ce primesc drept răspuns de câte ori vorbesc un lanţ de bicicletă scapă şi mă loveşte peste glezne ia şapca asta poart-o pe genunchi o să te ferească de soare doar aşa de impresie de aici toţi suntem suspecţi de dialog inutil cu gazul metan cu substanţele odorizante coloranţi deodorante bilete de tren intrăm în hol şi suntem gata să garantăm pentru plecări şi întoarceri într-un luminator obscur al intimităţii cu tot corpul 18
e parcă ai fi forţat să mergi pe limba de lemn d lemn pe cadranele zilnice vezi marile părăsiri distractive şi imense maşinării de aer gata să te înlocuiască să nu îţi mai spună decât pe nume într-o solici- tudine estompată fără nici un alt cuvânt ori seara departe de vorbele pe care le ştii sau aşa crezi pitici şmecheri îţi fac un fel de semne cu trupurile lor din imagini vechi din filme foto developate sau o rup la fugă în toate direcţiile şi tălpile tale se scufundă în cele mai strâmte ibrice în ape repezi în prelate cauciucate specifice spui tu oricărui trecător
alsul te f obsedează şi te înebuneşte pe tine de parcă tălpile de autobuze şi carpienele linii de tramvai sau tibia imensă din stâlpi de telegraf sau cealaltă sub coroana de plop a coapsei şi braţele de apă dulce cu un gust uşor dar uşor de clor ţâşnind prin milioane de robineţi cu degetele răsfirate deschise peste uluitoarea floare exotică deschisă în aer cu totul de aer păstrând ca într-o mirifică digestie angelică orice vorbă şi gesturile şi chipurile şi toţi necunoscuţii şi cutiile de conserve căscate şi mucurile de ţigare înainte să atingă asfaltul pielii tale de pe calea victoriei din sebastian din timpuri noi de la universitate de la romană de pe moşilor de pe lipscani pe râul doamnei la poşta puişor în drumul taberei în rahova la izvor pe chei splaiul unirii moghioroş mătăsari obor griviţei colentina pe şoseaua de centură asfaltul de parcă zic asta n-ai fi tu 19
20 s au numai în afara a tot ce se poate până la urmă spune spune cu toate cazanele cu serpentină strălucitoare şi fictive ca o promisiune cu toată apa lor călie şi aburii condensaţi pe micile căuşe căni ori ceşti întinse sau ca elipsa descrisă de valul urcător în paharele umplute în joacă prea repede şi dacă ar fi să rămân în comparaţiile astea pe-afară într-o gesticulaţie opacă indiferentă inutilă fără să fi fost mereu aşa în ipostaza de buric al pământului fără să spun nimic aşa într-un fel de afazie mirifică în "hainele de stradă" sau "de duminică" "de petrcere" "de serviciu" "de şcoală" "de noapte" "de iarnă" "de stadion" "de afară" "de împrumut" "noi" "de iarnă" şi tu mereu tu să-l recunoşti după vreun gest stupid o atitudine interesantă sau după darabana şchioapă pe care şi-o bătea pe dosul palmei cu vârfurile degetelor uşor relaxate
a ceeaşi imposibilă noţiune aceeaşi depărtare depărtare de orice obiect sau fiinţă închipuite de braţele şi unghiile mele ca şi pentru tine poate cu totul neasemănătoare cu tot filtrul de identitate care ne îngălbeneşte degetele cam la fel cine să ghicească în paloarea aceea provizorie întinsă peste buricele degetelor traiectoria unei îmbrăţişări sau a unui funicular portocaliu măcar şi ce dacă nu l-am văzut niciodată să funcţioneze pe pantele pietroase şi ăsta nu-i un simbol ori o metaforă era strada matei basarb şi din capătul ei începea o potecă schimba pietrişul cu pământ se destrăma se împărţea în mai multe direcţii până la o apă doldora de zgomote va- lea albă sau aşa ceva, deasupra suspendat cablul unsuros şi co- chilia aceea oranj şi dacă ar fi numai vorbele care nu mai pot sau aşa ţi se pare ţie că nu mai pot să ţină strâns lipite pe ele abţibilduri cu peisaje portrete şi busturi minuscule delicate fer- mecătoare cine tace aici ? şi nu face nici o mişcare deasupra ceştilor moi cu toarte dintr-un fel de emulsie acustică ornamente ale fanteziei tale în extensie ameninţătoare peste fiecare sunet
4 fetiş serbările “trebuie spus şi gândit că numai fiinţa este, căci a fi este (posibil) dar neantul nu e (posibil), tocmai ceea ce ţi-am poruncit să iei aminte” parmenide
Ş i de ce s-ar mira cineva când elementele pregnante pregnante care ne încurcă fluxul gândirii, ne marchează gesturi foarte vechi şi aduc cu ele o senzaţie de deja-vue. Un preludiu pentru că poţi să găseşti oriunde o motivaţie erotică şi într-un fel atunci credeam într-un vers abstract într-un sistem de elitre care galvanizează ca într-o perlă orice act real pe care l-ai aduce acolo împotriva pierderii. Vorbeam dintr-un fel de rană “quod ubique, quod ab omnibus et quod semper” şi îmi imaginam un galvano- cauter în termenii unei regalităţi străvechi care ar fi închis ceea ce altfel sărbătoream zilnic. Sau pe rana aceasta foloseam un impuls electric produs de acţiunea acizilor ori a sărurilor asupra unui metal de obicei solid, excitând în mod artificial un ţesut sau un organ ezitant. Văzusem un film european cu unii care aşteptau mult şi bine până îi întreba omul cu curăţenia ce fac “Sărbătorim” “Ce?” “Absenţa!”
fragmente 1. f ăpturii de vis care era sunetul îi spuneai poezie, era forma dansului în lucruri sau un foşnet xilofag ajungea să deschizi pumnul şi o pasăre cu cinci aripi era aşezată pe soarele dictando unde furnicile spaimei se-ncaieră cu fluturii unei posibile bucurii înlănţuiţi în căutarea celei cu multe aripi ar trebui să înţelegi că fiecărei litere îi corespunde pana unui deget dar pentru că ai amintit de ordine uite: s-ar putea să existe cuvânt şi pentru “rumeguş”
2. d e acolo începând orice munte este un hău de piatră în aer în miezul nopţii şi în acea beznă luciditatea îşi admiră în păr vântul ca o oglindă a verilor , psalmodiază înjurăturile păsării Este o ploaie de creştete în piatră care începe să curgă dinspre cenuşiu Din ochi cărarea încălţărilor din pulbere de aur se mişcă spre sabia unei răni de aur 3. o raşul oamenilor care se arată lângă şosea este mai mult o bazilică de aer unde vorbele îşi văd de treabă iar noi nu ne mai întâlnim în colţuri ca zidurile 4. d e undeva mereu se prăbuşeşte cerul în mâinile mânjite să-l ridice oglinda veche
ciobită în toate zarile cu blocuri şi străzi năpădite de soare vechea oglindă ciobită în toate de vânt între piept şi tricou se lipeşte. 5. d rumul care mă ţine pe genunchi şi călătoria păstrându-mă-ntre braţe de tablă sau aripa de sticlă-a ferestrei : nu pot să nu lase prin ele să vină înşiruirea copacilor verzi străbătută de- asfaltul şoselei şi fumul alb ridicându-se din pântecul pietrelor toate pietrele pentru gura profeţilor au fost fabricate deja şi sfărâmate cuvântul nu se mai împacă formei dinţilor – argint viu a căzut din lume tăcerea iese la plimbare seara-n oraş în roţi de maşini cu portiere de bumbac în dreptul ferestrei amoraşii ridică braţele împodobind cu hârtie lucioasă de ziar geamul un zbor de păsări albe care străbat curtea interioară a blocului şi se aşează faţă-n faţă pe acoperişul de tablă al mesei 6. v răbii febrile se opresc la fiecare geam apoi pleacă parcă uită motivul pentru care veniseră
se ridică în aer până la acel balcon unde un vecin păstrează o menghină la etajul trei ca să n-o ajungă rugina – poveşti: o femeie vine şi goleşte o pungă cu resturi în faţa câinelui (sau poate este o căţea sfântă) în rest vântul pe post de liftier ne însoţeşte până la colţ unde curentul este dezorientat 7. n işte vrăbii din aur străveziu trec prin aer trupurile lor nevăzute se lasă căzute spre pământ talgerul desenat de cădere pe respiraţii ar putea să fie … este pentru o clipă numai chipul unui străin care imediat cade ca o perlă blestemată înapoi în nisipul străinătăţii culoarea cenuşii ne spune că jertfa a fost primită vor veni ploile ca nişte vrăbii de apă sărată 8. c eva începe la tine acasă să tremure este seară şi lumina ezită o clipă o secundă pentru că este seară şi auzi cum respiraţia ta loveşte balustrada unei scări
9. f iecare reverenţă poartă de mână ca un ceas un sfert de om sau câte o jumătate de cetăţean prin miezul acelei păduri cu ecouri din prima ediţie de lux a paşilor ei un coridor şi o sală de mese unde ai văzut umbra unei păsări ca o lumină neagră zvâcnind printre scaune un lucru e clar nu visezi cuvintele astea în plus vezi bine câinele ploii care nu îndrăzneşte să se apropie de fereastră adoarme lângă masa ta vocea ei ascunzându-se drept amintire 10. c ând obiectele cad în mâine cum de ieri cade zăpada în ceasul acesta tristeţea care nu este un fluture prinde ninsoarea şi-o arată poemului ca pe un corb: are penele colorate în noapte şi luna de pe piept o încovoaie boltă piciorului tău nici o diferenţă poate privind numai felul în care lumina îşi ia înapoi din gura caldă a culorii penelul unsuros visam ziua char şi atunci când aerul negru al palatinului îl strângeam în braţe
11. z iua când nu mai sunt poveste aşchiile părăsesc aşchierea şi apusul cristal împarte privirea pe ziduri ziua când nu mai sunt poveste sistemul instabil ar părăsi instabilitatea cu nutreţuri de sârmă şi neon cu diferitele implementări de chestii şi cu marele bec pe care doar cauciucul mai calcă ticluieşti respiraţia /vine?/pe urme doar praful neonul uită color vulcanizat sistemul regăseşte sfărmarea respiraţia vine întâlnirea care nu mai desparte cu digul poveştilor deschis întâlnirea altoieşte cu soare în zi răsfirată roua etc. vorba care în care sitarii deschid pasajele zilei 12. d in ce se face ziua noastră a noastră porneşti cine strălucire lină sunt întunericul blândeţea lui cotropitoare tu prin tu deschis
deplin “nu”-apa o străbat dimineaţa cu micile zgomote din spatele blocului cumva lărgimi 13. t e îmbraci în haina de casă nasturii de plastic ar ţine destrămări o plasă cu ochiuri fine prin ea ce-I de pierdut s-ar pierde imediat după duş cu aburii pe care prosopul mi-I lipeşte de umeri poveşti şi povestiri într-o limbă din folie de plastic peste peste vâjuri peste orice orice vâj se poate face dacă vrea povestea vegheaţi comod de sus de cabluri electrice doar în mijlocul drumului parcă de ceva sunt lipite toate tu 14. t ălpile în nisipul cald râvnesc valuri la ora apei sărate şi calde de câte ori am intrat ştiu fără să mai ies al meu a fost malul cu tălpile şi genunchii întins în sfărâmături între scoici cu
o haină de piele cu toate actele mele şi biletul de tren bazin dus-întors în buzunarul interior închiriat să-I colorez o vreme apa în surâs şi micile bazine zilnic cine curăţă cărările ce o să ne facem spune mai schimb apa sau nu schimbă cât despre culoare tot înţepăturile cu lărgimea lor de scoică şi adierea ţin în tot felul scara de la metrou şi puţin altfel cântecul ei de dimineaţă înfăşurat în aer subteran în faţa umărului unde zici că ai fost? Despre fată? doar intram cu ea ca în mare în toate zgomotele străzii de peste sânii ei două glugi de îngeri sau /ce dumnezeu/ de călători gata să intre prin praf de-acasă 15. p ână la tine m-ai fi crezut deja nu doar calea pietrele ei mărunte sub talpă un icnet gros de unde ar fi până unde ar fi până în scrâncetul porţii cu plasă de sârmă împletiri subţiri făţuite verde unde ar fi până la căile subterane deocheate îmbujorate în haine de ploaie pătrunşi până la piele ar fi cei care nu se mai îndepărtează cum să spui : două răni roşii două scaune de plastic în
dreapta în curte îşi deschid îmbrăţişările şi dacă spun da cine ştie despre cine se apropie eşti tu în uşa deschisă a demisolului şi reţeaua fină, cortul tău de aer sub digitaţia apei îţi imaginezi asta când şiroaiele reci coboară pe tocul uşii de pe umărul tău aproape atingând purpuriul spătarele de-afară încep să tremure căzute cu sclipiri verzui în iarba netunsă câteva fire în margine cheamă pietrişul tu te laşi cuprinsă de răcoare ca de o linişte 16. d umneavoastră nu sunteţi obligată să vă amintiţi de fiecare lucru important spuneam că este altceva şi abia atunci devenea spuneai cu adevărat important îţi lăsai muşchii relaxaţi într-o tăcere dintr-o dată calmă, te ridicai din fotoliu şi ieşeam în oraş parcă am fi urmat strict capilarele unei euforii pure aşa de pură că era de nerecunoscut şi aproape mută ne spuneam dumneavoastră şi legăturile abia schiţate se îmbrăcau întindeau bine purtam tricouri strâmte de şifon foarte la modă în vremea aceea după ce vorbeam de catherina pozzi şi centrul mirajului
corpuri româneşti
- dimineţile respiratorii - tegumentul unui calm teribil e şti minorul care fumează şi se-nvârte prin prin jocuri eşti o fată care ştie ce vrea doar că eşti copilul minune care justifică tot eşti coşul zilnic şi proxenetul oficial eşti mărirea preţurilor şi nu ai habar de nimic eşti un român care nu ar pleca dar care pleacă eşti cel care doarme în lift şi câinele din braţe eşti controlorul din autobuz şi vatmanul nervos eşti poza cu femei dezbrăcate din cabina şoferului eşti o revistă pe care o arată copii cu degetul şi
părinţii roşesc eşti acneea care se destrăbălează cu adolescenţii eşti frica pe care o au copii cînd nu văd pe nimeni cunoscut eşti salariul care întârzie şi împrumutul pe care trebuie să-l acoperi eşti vestea tristă care trebuie să te afecteze altfel eşti un reporter profesional şi cretin eşti cel care-ţi cere bani pe stradă eşti domnul elegant din maşina de serviciu eşti un podium pentru paşii pisicilor care tot tu eşti vînzătoarea de zarzavat din piaţă eşti bătrânelul gălăgios din troleibuz eşti o fată care face sampling şi priveşte pierdută eşti o persoană căreia-i place muzica bună eşti un talk show cu probleme arzătoare şi o virgină curioasă eşti un bolnav incurabil care îşi face planuri eşti o femeie jignită şi demnă eşti o deficienţă motorie ereditară ca şi mine lent p e cînd noi, oamenii ne luăm nişte angajamente angajamente aşa, tăcute. noi ne strîngem uşor dincolo de ce
ne-nvaţă o somnolentă artă a conversaţiei: zice să ne săturăm cu graţie să ne tot săturăm să nu mai vrem să avem treaba noastră ce motive personale să ne luăm după ei şi acolo suntem şoselele şterse, voit punctate pe hartă nesigure, atinse de o fermitate a măcinării oarecare adevăratele produse ale tăcerii şi-ale vorbei în şoaptă ale oamenilor care, după ce spun o mulţime de tîmpenii sunt gata să crape şi să dea senzaţia că au înţeles tot suntem noi complet diferiţi chiar de cele mai exacte portrete pe care gustul epocii le cere ş lent i senzaţia de jignire cu o siguranţă aproape mecanică e şi ea o apropiere violentă şi ignorantă sinceră până la piele de parcă asta ar fi tot ce ţi-a rămas şi niciodată nici- o-
dată nu tu ai fi avut floarea aia perfectă pînă şi prin moartea ei naturală pe care toată lumea de pe bulevardul plin de lumina agripantă a dimineţii poate să o achiziţioneze şi asta li s-a spus să facă ţie nu-ţi spune nimeni ce să faci şi oricum are dreptate lent d e fapt da dimineaţa grunjoasă împrumută căldura aceea umană variată din pulsul discret al gâtului în fiecare îndoire a braţelor a picioarelor un snop de fire termice diferite între ele fac da un păr perfect respirabil umbli puţin cu tălpile goale pe un covor erotic unde nu se mai aude decît foatre încet da
cine sare pe geam p rima dată când m-am sinucis aveam şase ani ani nu vroiam să învăţ să scriu să-mi fie frică de- nţelegere s-au chinuit ceva spune clar dar să nu se-nţeleagă o să rîd de tine dacă înţeleg înghesuie spune cît mai mult măcar să nu se-nţeleagă arată în toate direcţiile numără fă socoteli să nu se înţeleagă degetele tale răsfirate în aer în aerul pe care îl plăteşti sau nu degetele mele răsfirate în aer gata să te atingă în sfârşit pot să spună da cu bornele înţelegerii în aer cineva cucereşte fiecare gură de aer inspiri şi asta este o vorbă o propoziţie o poziţionare în locul acelui salt în gol cu exactitatea mişcărilor unui star kung fu unele mişcări preferă atingerea altele o fereastră deschisă o promisiune că n-o să mă mai vezi că n-o să mai vezi pe nimeni slavă domnului nimeni e partea ai a din tine care stă se uită la tine în hohote se uită la tine
fără ca asta să mai fie bucurie sau tristeţe nimeni nu se gândeşte decît la tine nimeni nu are decît forma incertă a respiraţiei pentru o vreme ca tine cît e foarte devreme şi gesturile matinale cţt o ploaie netedă caldă sunt atinse de firele respitaţiei tale s vrei să spui igur că sunt multe semne enorm de multe vorbind când despre nesperatele noastre câştiguri când despre persoanele atît de apropiate pe care nu le cunoaştem când despre tot ceea ce ni se potriveşte (mai mult) aşa de mult sau de multe că nu mai spun nimic şi atunci începe tot şi tot ăsta eşti numai tu gata să cedezi dar ar fi prea devreme şi semnele aleaţi-ar lua locul ca proastele n-ar mai recunoaşte nimeni nici tu liniştea atentă moale destinsă respiraţia
detot n umai dacă într-o dimineaţă ai impresia de de strângere lejeră a aerului de jur împrejur soarele se masează în părţile mai îndepărtate de tine ai putea să citeşti ceva sau şi mai bine să stai puţin aşezat pe marginea patului pe un scaun ritmurile digestive-ale lumii se rarefiază ai loc destul poate chiar chef pentru respiraţia ta pînă la piele
dimineţile respiratorii e destul de cald acum mai e şi ziua asta cînd mă gîndesc în continuu să enumăr toate obiectele absolut necesare între care mă simt străin aşa că trec direct la toată singurătatea pe care n-o înţeleg şi de care mă doare-n cot chiar dacă-i a mea ce e foarte bine e un fel de linişte în care poţi să stai până şi tu să-mi spui că e plină lumea de oameni nefericiţi toţi la fel de plictisitor de nefericiţi şi într-o zi absolut liniştită chiar n-ai cum să te înţelegi cu ei enumeri obiectele îţi foloseşti nefericirea starea ta jignită şi tot ce trebuie să fie orice limbaj pot să merg printr-o piaţă extrem de aglomerată fără să mă deranjeze hainele mele excentrice într-o căldură relativă o lumină plăcută dimineaţa cînd abia vezi un om şi strada pustie e o prezenţă umană nopţile sigure cînd nu trebuie să explici nimic mai ales pentru că nu eşti singur
şi asta-i o ocazie nu mai fredonezi nici o melodie doar respiraţia fără să fi nevoit să uiţi pe cineva, nici măcar pe tine între limitele netede ale corpului tău uşor înclinate spre-atingere acum este destul de cald sigur că ar mai fi nevoie şi de o anumită siguranţă şi atunci îţi spun cu degetele cu colţurile ochilor cu respiraţia îndemînatică
arta viziunii preludiu I soarele beat f iecare dimineaţă este un preludiu sau cel puţin o promisiune pentru gesturile care în sfîrşit ajung să se odihnească fiecare dimineaţă este un preludiu sau cel puţin o promisiune pentru că te întîlneşti de fiecare dată cu o anume posibilitate de a obosi fiecare dimineaţă este un preludiu sau cel puţin o promisiune că cu o să mai spui nimic ajunge să taci şi tot ce îţi promit o să se împlinească
partea II soarele beat a cum dimineaţa înalţ nişte imnuri înjur de mi-e şi ruşine spun nişte porcării care nu pot să fie decît pentru mărirea ta doamne îmi măsor din priviri părţile corpului mă şi ating în exerciţiul ăsta şi de fiecare dată mîinile tale sunt deja acolo acum dimineaţa înalţ nişte imnuri mă ridic din pat şi te văd prin perdea o apropiere plină de respiraţia conştientă ştiu că de-acum încolo acum dimineaţa înalţ nişte imnuri ca un film care arde pe măsură ce rulează pe un ecran tot mai îngust dintr-un moment în altul totul o să fie numai o lumină albă acum dimineaţa înalţ numai nişte imnuri sunt tot ce-o să ne rămînă
partea III ceruri minore c hiar dacă ţi se pare că nu-i niciodată destul de destul de devreme chiar dacă sunetul tramvaiului nu-ţi dă nici o senzaţie şi nu ştii pe dinafară nici măcar un singur psalm din reclame dimineaţa tot vine şi pentru tine chiar dacă ai ochii obişnuiţi cu lumina artificială a abonamentelor şi niciodată nu te-ai trezit înainte să fie nevoie chiar dacă nu ai auzit niciodată cum plîng hainele noi în vitrine dimineaţa tot vine şi pentru tine chiar dacă mai degrabă ai vrea să plouă să nu mai fie nimeni altcineva pe stradă care să te recunoască şi să-ţi dea pentru prima dată impresia că poţi să taci şi nimeni nu te mai obligă să înţelegi că oricum dimineaţa tot vine şi pentru tine cu artificiile ei silenţioase
partea IV consistenţa plăcerii t e-ai gîndit pe stradă că îţi mai trebuie un pas şi aproape ai dansate-ai gîndit că fiecare lucru pe care îl vezi este unic de fiecare dată numai pentru tine spărtura proastă din bordură e gata să fie umplută de neatenţia ta pentru unii e mai uşor dar pentru nimeni nu e destul de uşor şi tu te-ai gîndit degeaba tot restul este o aproximaţie numai tramvaiul vine sau nu vine şi chiar şi ăsta uneori vine degeaba alteori ajunge să întinzi mâna şi ploaia virulenţa tăcută a soarelui spun tot
expir V un şiret sau fermoar easupra cerul matinal se sparge în miliarde de d miliarde de şireturi colorate ai putea să iei asta drept o promisiune drept erotismul spaţiului izbucnit peste tine ar fi cam mult dar altfel lumina textilă a flamei de sudură ar împacheta tot nu mi-ar mai rămîne decît muncitorii de lîngă linia de tramvai care fac semne obscene spre călătoare ar fi şi asta un poem sau chiar o dimineaţă pe care n-o s-o mai vezi niciodată ca o explozie finală slavă domnului
toate obiectele în care înghesuim intenţa noastră de apropiere interlocutorul de iarbă d e ce să taci ca o uşă mîlc să aştepţi bucăţile magistrale de ploaie să ceară atingerea soarelui din tot ce-au să facă leoarcă şi cu toate astea să dai impresia că eşti sigur că ştii din fir a păr toate apropierile posibile că eşti gata şi liniştea ta nu ascunde nimic tragi aer în piept şi dacă articulezi nu un cuvînt un fel de geamăt un scrîncet care să înlocuiască ploaia sau şi mai bine să nu mai înlocuiască nimic să ceară atingerea soarelui şi tu vii şi spui da
_______________ t oată faza e să n-o rupi la fugă nici n-ai unde să te duci unde să scapi nu eşti decît tu cu tichetele tale de călătorie cu salbele tale de loz în plic irizate pe sîrmă zornăie una în alta bucăţile de hîrtie împăturite strigi cu gurile metalice ale capselor minuscule vino răzuieşte tu ştii că seara semeni cu visele mobilei îţi cumperi un ficus şi te trezeşti într-o întindere de jur împrejurul camerei în care dormi cotrobăi după foşnete adieri şi te alegi cu tablete vechi de cavit cu vorbe de om care povesteşte un film şi apasă degetele pe masă straturi de lac straturi care închipuie amprente cercuri nesigure cine să inventeze siguranţa cu flăcări de carbid deasupra oricărei bălţi fără să mai întîrzii între fandările veline ale tăcerii între picăturile suspendate în aer gata să atingă suprafaţa netedă a apei şi taci desenezi linişte cu sunetele cămăşii de bumbac aproape în mijlocul unei influorescenţe cinetice
_______________ t avanul de placaj lucios mă însoţeşte de la un un capăt la altul al autobuzului ocolesc un chepeng mat şi acolo eşti tu stă privirea ta cuprinsă de barele de siguranţă în unghiuri eu pot să zic aproape material dar asta n-ar schimba nimic nici jocurile distanţei nici caleidoscopul de reţineri pe care-l păstrăm ca pe o oră exactă şi translucidă ce spune omul ăsta? tu nu vrei decît nişte siluete amabile nişte dimineţi în care să nu mai vorbeşti să te îmbraci încet autobuz după autobuz nici nu-ţi cer să-mi explici parcă baţi din palme deasupra corpului meu de la un capăt la altul ne înţelegem mai mult prin gesturi într-un foşnet de crom vecin cu liniştea
_______________ s pui culori, porţi sunete respiri obiecte adoraţia noastră nu mai acceptă decît fiinţe imprevizibile o mandibulă vegetală o vergea de cristal lichid în capetele atingerii mele fosforescente ţi le regăseşte respiraţia le rosteşte intermitent roca fumigenă a neclarităţii dimineaţa şi încă mai mult de 1.000 de-obiecte artizanale care pot să înlocuiască distanţa
_______________ s igur, te-aş convinge pînă la urmă că într-o parte nu este decît aer şi o variată densitate a unui material lemnos ar putea chiar să-ţi placă asemănarea teribilă a tulpinilor contorsionate cu harta oraşului aşa cum îţi închipui că o desenează paşii tăi odată ce ai ieşit din casă mergi încet asta nu are importanţă eşti acolo şi punctul de sprijin pentru tine atunci ţi se pare că ar fi aerul toată exultarea de care dau dovadă pereţii gata să primească glastrele halucinante ale gesturilor unde te duci unde rămîi unde îţi închipui că poţi să ajungi chiar nu poţi să te confunzi cu plăcile pestriţe de faianţă sunetele înghit tot şi din cauza asta se resimt
o atingere completă p e străzi pestriţe am învăţat mereu o anumită frică de înţelegere între corpurile transpirate aproape tăcute pline doar de veselia unor cămăşi deschise la gât de ce să nu spui că uit tot că mă trezesc vorbesc despre vreme când mie mi se pare că înjur sau că rog frumos să se oprească zgomotul să ascultăm numai sunetul fragil al percuţiei salivare şi vocea diluată forma nesigură pe care o pui în fiecare colţ al camerei aici pe stradă SIGUR vorbesc despre o cameră a minţii plină de mere şi canapele vişinii când mi se taie picioarele de oboseală în mijlocul străzii şi ai impresia că nu mai poţi să articulezi nici un cuvânt limba ţi se umflă ca un burette viu şi toate obiectele primesc un fel de strălucire difuză nimeni nu are mai mult decît forma incertă a respiraţiei pentru o vreme atunci preferi discursului un zgomot uşor făcut de corp un pocnet din degete atingerea sonoră a părului
# scânteile de bumbac găsite în piele de pînza cămăşilor noi alteori SIGUR că te bucură nişte cuvinte terne cu puterile lor precise şi chirurgical nimeni nu pierde nimic creşte numai pofta ca o serie de tăceri să înlocuiască faptele noastre timide vorbesc încet fac loc folosesc MUZICUŢA ALBĂ a muţeniei vezi actele de identitate mina mea întinsă după un pahar cu apă stăm pe trotuar aşteptăm autobuzul rîd cu toate feţele posibile de la o vreme nici nu mai supportăm să ne cerem numerele de telefon descrieri promisiuni am tăcea cu limba splendid înfiptă în aer am spune că ne cunoaştem şi alte tîmpenii /acolo tu într-un moment foarte uman aproape omenesc dar nu încă singur am exact ce îţi trebuie soarele fin care nu mai povesteşte visele şi presară pelicula serenă a atingerii/ cu gândurile corpolente pline
cu DORINŢE numai numai într-o fracţiune de secundă claritatea ţi se înfăşoară la încheieturi nu cere nici un răspuns # nimeni nu are mai mult decît forma incertă a respiraţiei pentru o vreme privirea primeşte imprimă duritatea pe care ochiul o are încît poate să cedeze atît cît trebuie spaţiu cărnii obscure care o să fie trecutul am putea să ne strîngem iarăşi unii în alţii chiar dacă nu mai credem în asemenea fapte simple tu în mintea cui crezi că te mişti şi dacă spui minte spune mîini coloană vertebrală ţesuturi sistem circulator limfatic o seară ca oricare alta unică din care restul suntem duşi într-o volatilizare sigură cum ar fi atingerea palmelor de exemplu din care citeşti respiraţia te mişti încet nu mai mult de cîţiva centimetri spaţiul tău în care înfloresc pomii din mintea ta fructele străpung aerul plin de lumina agripantă a serii în sfîrşit mută cu soarele gata să mă primească
stelele vorbesc pe limba ta n corp românesc este celălalt U căruia îi transferi tot ce eşti la şcoală toţi aveam un văr care văzuse care făcuse era corpul românesc al fiecăruia dintre noi face trafic de maşini de lux al fiecăruia dintre noi ca o datorie ca o posibilitate acelaşi pentru fiecare frică a pufului nostru de pe ceafă câte unul sau mai mulţi în care visezi şi visul este ceea ce faci de cînd te trezeşti pînă seara tîrziu într-un moment foarte clar cînd umbra mea fonetică se lasă peste tot cu o briză de atingeri câte una sau mai mulţi cu limba înfiptă în aer datoria noastră e plăcerea pe cerul gurii stelele apar una după alta
cuprins 1. Argument ......................................................... 5 2. Oxigen .............................................................. 7  îsau dacă...77; cu aerul...78; epilog. ce o să vezi...79 3. fetiş ................................................................... 21  patetic bar...51; urban...55; cult...64. 4. mijloace de transport în comun ..................... 47  problemele noastre majore...17; vizualizare scenei...21; marile operaţiuni...24; mai puţin decât unul singur...32; în lumina păsărilor urbane...41. 5. serbările ........................................................... 93 6. corpuri româneşti .......................................... 113  a)…arta viziunii…123; b) toate obiectele în care…128; c) o atingere completă…133 7. stelele vorbesc pe limba ta ............................. 136 răzvan ţupa 2003

More Related Content

PDF
Revista Sintagme literare 23 aprilie 2019 bt
byElisabeta Boțan
 
PDF
Alain de Botton- Eseuri de indragostit
byAlina Ioana
 
DOC
Stiinta Pierduta A Lui Zalmoxis
byBurebista
 
DOCX
Poeziile lui miruna
byNicu Barbi
 
PDF
Sintagme literare nr 4 august 2019
byElisabeta Boțan
 
PDF
Anita moorjani-am-murit-si-m-am-descoperit-pe-mine-insami
byCrina Lungu
 
PDF
Corpuri român3ști. editia orală
byrazvan tupa
 
DOCX
Biroul de viitorologie de la bucureşti
byNicu Barbi
 
Revista Sintagme literare 23 aprilie 2019 bt
byElisabeta Boțan
 
Alain de Botton- Eseuri de indragostit
byAlina Ioana
 
Stiinta Pierduta A Lui Zalmoxis
byBurebista
 
Poeziile lui miruna
byNicu Barbi
 
Sintagme literare nr 4 august 2019
byElisabeta Boțan
 
Anita moorjani-am-murit-si-m-am-descoperit-pe-mine-insami
byCrina Lungu
 
Corpuri român3ști. editia orală
byrazvan tupa
 
Biroul de viitorologie de la bucureşti
byNicu Barbi
 

What's hot

PDF
Lacrimi pline cu bucurie
byAdrian Manea
 
DOC
Adrian paunescu câteva amintiri la moartea lui
byBiro Bela
 
DOCX
Poeme Raluca Purcaru
byIoana Baciu
 
DOCX
Daniel Corbu - Lucian Tamas (Cuvint despre evangheliile clipei)
byLucian Tamas
 
PDF
Candidatii la-fericire-ileana-vulpescu (1)
bySimona Sof
 
PDF
Trei vieti c_botezatu
byDya Dana
 
PDF
Note de lectură de ZOLTAN TERNER- PREZENTARE DE CARTE LA I.C.R. TEL- AVIV
byEmanuel Pope
 
PDF
Lili st crow vol.3 gelozie
byAlexandra Melania Vicol
 
PPS
Patrel Planeta De Poet
byguest0112be
 
DOCX
Mirela goncear a început să scrie poezii primăvara
byNational Library of Republic of Moldova
 
DOC
MANSARDA TERORII
byNoNa Onoria Lupu
 
DOC
MANSARDA TERORII
byNoNa Onoria Lupu
 
PDF
Calea iubirii
byartisanicview
 
PDF
Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)
byIoan M.
 
DOCX
Scrisori de dragoste_ale_unor_somitati
byMi H
 
PPTX
Iubirea
byviviana
 
DOCX
Test sintaxa frazei
byadinam77
 
PDF
Aryana havah-magul-din-carpati
bymarinelad
 
PDF
Aryana havah cristofor, magul din carpati
byrazvan13
 
PDF
40419256 moartea-morţii-şi-desăvarşirea
byNelu Nemesniciuc
 
Lacrimi pline cu bucurie
byAdrian Manea
 
Adrian paunescu câteva amintiri la moartea lui
byBiro Bela
 
Poeme Raluca Purcaru
byIoana Baciu
 
Daniel Corbu - Lucian Tamas (Cuvint despre evangheliile clipei)
byLucian Tamas
 
Candidatii la-fericire-ileana-vulpescu (1)
bySimona Sof
 
Trei vieti c_botezatu
byDya Dana
 
Note de lectură de ZOLTAN TERNER- PREZENTARE DE CARTE LA I.C.R. TEL- AVIV
byEmanuel Pope
 
Lili st crow vol.3 gelozie
byAlexandra Melania Vicol
 
Patrel Planeta De Poet
byguest0112be
 
Mirela goncear a început să scrie poezii primăvara
byNational Library of Republic of Moldova
 
MANSARDA TERORII
byNoNa Onoria Lupu
 
MANSARDA TERORII
byNoNa Onoria Lupu
 
Calea iubirii
byartisanicview
 
Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)
byIoan M.
 
Scrisori de dragoste_ale_unor_somitati
byMi H
 
Iubirea
byviviana
 
Test sintaxa frazei
byadinam77
 
Aryana havah-magul-din-carpati
bymarinelad
 
Aryana havah cristofor, magul din carpati
byrazvan13
 
40419256 moartea-morţii-şi-desăvarşirea
byNelu Nemesniciuc
 

Similar to Fetis - o carte romaneasca a placerii2003

DOC
01. cum m am trezit pe lume
byAlexandraDobre91
 
DOC
Mihai şi Veronica
byIonescu Ion
 
PDF
File de poveste, emese pdf
byCimpeanemese
 
PDF
Literatorul martie-aprilie 2013
byMagdalena Vaida
 
DOC
Melania Cuc - Poeme
byEmanuel Pope
 
PDF
Revista scolii 2016
byDoinita Sirbu
 
PDF
Revista scolii 2016
byDoinita Sirbu
 
PPS
Poezii 2
byVASILE Viorel
 
PDF
Nikos Kazantzakis Alexis Zorba
byTataie Micu
 
PPTX
Cu Morgana-n Patadis.pptx
byLorin Nedef
 
DOC
Din viața și opera unor scriitori
byIonescu Ion
 
DOC
Din viața și opera unor scriitori
byIonescu Ion
 
PDF
Tugui, Haralambie - Memoria timpului (marturii si evocari literare)
byGeorge Cazan
 
PPTX
Adrian Popescu.pptx
byCsonkaIonela
 
PDF
Hobana, ion caleidoscop - ctrl
byGeorge Cazan
 
DOC
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
byIonescu Ion
 
PDF
Ecaterina Tzaralunga Limite.Versuri
bytaralunga
 
PDF
Taina fecioarelor de Gavriil Stiharul
byGavriil Stiharul
 
PDF
Spații culturale 51/ 2017
bySilvia Sofineti
 
PDF
Corpuri Romanesti Volum 2005 Forma Initiala
byrazvan tupa
 
01. cum m am trezit pe lume
byAlexandraDobre91
 
Mihai şi Veronica
byIonescu Ion
 
File de poveste, emese pdf
byCimpeanemese
 
Literatorul martie-aprilie 2013
byMagdalena Vaida
 
Melania Cuc - Poeme
byEmanuel Pope
 
Revista scolii 2016
byDoinita Sirbu
 
Revista scolii 2016
byDoinita Sirbu
 
Poezii 2
byVASILE Viorel
 
Nikos Kazantzakis Alexis Zorba
byTataie Micu
 
Cu Morgana-n Patadis.pptx
byLorin Nedef
 
Din viața și opera unor scriitori
byIonescu Ion
 
Din viața și opera unor scriitori
byIonescu Ion
 
Tugui, Haralambie - Memoria timpului (marturii si evocari literare)
byGeorge Cazan
 
Adrian Popescu.pptx
byCsonkaIonela
 
Hobana, ion caleidoscop - ctrl
byGeorge Cazan
 
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
byIonescu Ion
 
Ecaterina Tzaralunga Limite.Versuri
bytaralunga
 
Taina fecioarelor de Gavriil Stiharul
byGavriil Stiharul
 
Spații culturale 51/ 2017
bySilvia Sofineti
 
Corpuri Romanesti Volum 2005 Forma Initiala
byrazvan tupa
 

More from razvan tupa

PPTX
Analiza funcţională a comportamentelor neadecvate
byrazvan tupa
 
PPT
RelațIa Poetică
byrazvan tupa
 
PDF
Corpuri 6 49
byrazvan tupa
 
PDF
Hyperion 1 2 3 2010
byrazvan tupa
 
PDF
Razvan Tupa Poetici Relationale Pt Sdu
byrazvan tupa
 
PDF
Poezine # 5 Relational Poetics (English) preview
byrazvan tupa
 
PDF
Poe-zine #4 Republica Poetica (English)
byrazvan tupa
 
PDF
Poe-zine #3 Licart (Romana)
byrazvan tupa
 
PDF
POE-zine #02 (English, Hungarian, Romanian)
byrazvan tupa
 
PDF
Hartatapoetica Grile
byrazvan tupa
 
PDF
Aei R Poe Zine
byrazvan tupa
 
PPT
Poetica Politica
byrazvan tupa
 
Analiza funcţională a comportamentelor neadecvate
byrazvan tupa
 
RelațIa Poetică
byrazvan tupa
 
Corpuri 6 49
byrazvan tupa
 
Hyperion 1 2 3 2010
byrazvan tupa
 
Razvan Tupa Poetici Relationale Pt Sdu
byrazvan tupa
 
Poezine # 5 Relational Poetics (English) preview
byrazvan tupa
 
Poe-zine #4 Republica Poetica (English)
byrazvan tupa
 
Poe-zine #3 Licart (Romana)
byrazvan tupa
 
POE-zine #02 (English, Hungarian, Romanian)
byrazvan tupa
 
Hartatapoetica Grile
byrazvan tupa
 
Aei R Poe Zine
byrazvan tupa
 
Poetica Politica
byrazvan tupa
 

Recently uploaded

PPTX
Carne si produse din carne
byRodica B
 
PPTX
Adam si Eva.pptx aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
byssuser4be33d
 
PPTX
Manciu Aliona_Proiect educațional transfrontalier_Republica Moldova_România
byManciuAliona
 
PPT
Politica de distributie a firmei. Canale de distributie
byRodica B
 
PDF
253437800-7-Lp-Anemii-pptx.pdfMecanismee
byradunicolae16
 
PPTX
Lapte si produse din lapte
byRodica B
 
Carne si produse din carne
byRodica B
 
Adam si Eva.pptx aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
byssuser4be33d
 
Manciu Aliona_Proiect educațional transfrontalier_Republica Moldova_România
byManciuAliona
 
Politica de distributie a firmei. Canale de distributie
byRodica B
 
253437800-7-Lp-Anemii-pptx.pdfMecanismee
byradunicolae16
 
Lapte si produse din lapte
byRodica B
 

Fetis - o carte romaneasca a placerii2003

  • 1.
    fetiş . o carte a plăcerii de răzvan ţupa
  • 2.
    răzvan ţupa s-anăscut la Brăila în 1975. În măsura în care nu putem să inventăm un nou înţeles al literaturii şi al actului specific nu ne rămâne decât să-l descoperim dacă nu cumva el,înţelesul nu ne-a descoperit deja. Sigur, astea nu sunt decât vorbe în fond de ce"înţeles nou", poate chiar este vorba de ceva vechi de când lumea şi în fond cine spune că trebuie să fie în altă limbă ? nu avem decât să citim şi anume o să iniţiem când o să fim destui sau măcar destul de buni lectură poezie aşa cum se aude se vede se citeşte. O să vedeţi până la urmă cine sunt Marius Ianuş, Ruxandra Novac, Ioana Băeţica, Ionuţ Chiva, Bogdan Iancu, Adi Urmanov, Andrei Peniuc, Marius Stefanescu, Elena Vladareanu şi alţii care scapă enumerării dar poate şi mai importanţi (de ex. Cristi Constantinescu). Acest volum a fost laureat ex aeqvo al Premiului Naţional Mihai Eminescu – secţiunea debut pentru anul 2001
  • 3.
    Ediţia a II-arevăzută şi adăugită fetiş o carte a plăcerii de răzvan ţupa Editura Vinea 2003
  • 5.
    ceasta este ocarte a plăcerii A Poezia se numeşte “Fetiş” iar cele iar cele trei poeme care apar aici, aici, fără să le diferenţiez valoric, sunt trei vederi separate în termenii anilor. Pentru cel care scrie aici anii sunt perspective şi identităţi diferite. „Identităţi” pentru că dialogul presupune existenţa unei a doua persoane pe care nu încetăm să o întâlnim şi „perspective” în măsura în care în afara celor două persoane cerute de un dialog apare întotdeauna un fel de expresie comună atât de clar delimitată încât este vorba de al treilea interlocutor, fie că el se numeşte noi
  • 6.
    sau ei oripoartă vreun bine cunoscut nume propriu. Serbările la care toţi ajungem absolut singuri cu intenţia întâlnirilor extraordinare sunt chiar aşa: momentul stabilit pentru exaltarea unor forme absolut cunoscute – persoane, muzică, discuţii - într-un loc sau altul până când instrumentele noastre de comunicare devin distante şi au mare nevoie de noi, ca oameni, ca să mai asigure vreo legătură. Se întâmplă ca la un moment dat să-ţi dai seama că nu ai folosit toată serbarea decât o elegantă întorsătură a vidului, după cum cere buna cuviinţă. Ceva de genul ăsta m-a făcut ca primele poeme din acest volum să fie fragmente; practic am şters tot ce era adăugat de dragul unei înţelegeri aproximative iar ceea ce a rămas, poate că are o formă uneori nepermis de eliptică dar sunt şarjele de revoltă ale unui fond patetic, al armatei noastre ilegale surprinsă în mijlocul manevrelor jignind profund impresia noastră despre poezie. În orice fel ni s-ar vorbi, nici un moment nu încetează zumzetul traducerii la care supunem tot ceea ce auzim vedem gustăm cu tot corpul. Traducerea asta continuă pe care o facem într-o limbă proprie ne garantează prezenţa şi atrage impresia că tot ce întreprindem, tot ce se constituie într-un
  • 7.
    contact cu figurileunui altcineva decât noi conturează o dimensiune specială a corpului nostru. De această dimensiune ţin şi diferitele mijloace de transport în comun. La o privire grăbită ai spune că le folosim cum putem ca să ajungem într-un loc sau altul. Poemele nu au cum să te contrazică dar arată că troleibuzul 96, de exemplu, o dată folosit rămâne martor şi poate alter-ego al locurilor între care tu faci legătura. Sigur că rămâne discutabilă competenţa acestor mijloace pentru o asemenea lucrare. De ce să spui -uneori insuportabil de neclar- în loc să faci toate poveştile astea cu întâlnirea, corpurile etc.? Spun pentru că tot ce facem este sau ar trebui să fie o traducere, o redare a străzilor, a clădirilor, obiecte şi privelişti în propriul tău corp pe care îl antrenezi într-o întâlnire cu legile fizicii, cu formulele din chimie, cu tot ce n-o să poţi spune niciodată pentru că dorinţele tale se cer împlinite şi abia pe urmă povestite (în ce fel?), şi care corp, din câte ştiu nu se sfârşeşte niciodată. Se vorbeşte de o atracţie fetişistă la nivelul întregii societăţi, o atracţie pentru un obiect sau altul, fie că este vorba de bunuri, locuri sau de corpuri judecate pe o scară nesigură a plăcerii. Dacă, în general, atribuim plăcerea noastră unui motiv sau altuia toţi odată, uneori ne trezim
  • 8.
    confruntaţi cu irezistibileprezenţe totemice în cele mai demodate sau de prost gust ipostaze, prezenţe care ne agresează constituţia mai mult sau mai puţin firavă (dar incontestabil raţională), şi declanşează o furtună magnetică absolut subiectivă, personală, familială, de cele mai multe ori deloc sau prost percepută de alţi oameni decât cel care concret resimte cataclismul constituirii propriei sale lumi, care a fost ca un animal mitic, de la începutul lumii şi dacă o să mai fie o să vedem. El spune că DA. Tu? 
  • 9.
    2 fetiş oxigen “like the baseless fabric of this vision”
  • 11.
    a m avut nişte realizări delicate am folosit folosit un bec teclu când eram mai mic şi mic şi am vorbit despre zepelin despre despre acea deplasare aeriană a unui mijloc de transport în comun care la cea mai mică flacără se face praf şi pulbere şi nu rămâne decât traiectoria imaginară a corpului aceluia şi a umbrei sale terifiante dar cu asta până la urmă te obişnuieşti Întîmplările minore s igur poţi să scrii toată povestea asta începe când când guşti sau vezi vorbele şi oxidarea minusculă pe care o întind peste orice gest să vezi un cerc aşa conturat pe arătător cu buricul degetului mare de la stânga la dreapta o atenţie lentă calmă absolut discretă
  • 12.
    când s-a născut soră-meatrebuia să aşteptăm toţi nu ştiu ce lucrurile se întâmplau de data asta la o viteză parcă normală ai mei stăteau în viziru III la etajul 3 de unde din când în când îmi sprijineam bărbia pe tocul ferestrei în bucătărie şi mă holbam la oile care treceu pe calea călăraşilor. Atunci în brăila ploua de fapt plouase pe asfaltul ud picioarele lânoase trăgeau nişte dâre rapide le vedeam un moment şi imediat dispareau sub spinările pestriţe ale ovinelor sub mişcarea înceată a întregii turme o oaie din astea am văzut mult mai târziu la buşteni în pădure o pădure aproape ireală prin care mă mişcam în sus şi-n jos mă băgam prin toate văgăunile. Am crezut că-i un câine abia când s-a oprit masivă uitându-se încet spre mine am văzut oaia mi-era egal o oaie cu lâna gălbejită sau un câine cu o pată neagră de la un ochi la altul acum mi se pare că are importanţă o pată neagră de la un ochi la altul
  • 13.
    vedeam foarte bineera un singur ochi negru ca o pată ca o gaură deasupra botului alb murdar unde să-i înfig plecarea mea mai departe ce spunea ? mergi mai departe până la putea să-mi spună şi mai mult adică să-mi închipui eu că mi-ar fi spus ceva doar că mai departe n-aş fi crezut-o s-a întors cu coada la mine si a sters-o pe panta aceea la vale am stat pe marginea drumului pe pământ galben umed moale lângă silueta greoaie a unui tractor părăsit vântul abia adia acolo as fi putut sa-mi da seama de tot nu aşa conceptual cât pentru realizarea vitezei normale bine a ce aş putea eu să spun că-i aşa s-a auzit un fâşâit de pungă moale ca şi cum tractorul ăla începuse să respire nu o dată cu mine nici măcar cu aceeasi viteză a respiratiei tot ce merită să ştii e că în momentul ăla respiraţia avea loc si toate se aşezaseră într-un fel de ordine mai întâi cele care aveau pantofi cu toc cui apoi ca într-o vâlcea a ordinii cele desculte şi cele care nici nu aveau cum să fie altfel ca atingerile de exemplu iarăşi cele desculţe şi în partea cealaltă
  • 14.
    era încălţămintea butucănoasăgata să muşte să mănânce orice dacă te vede cineva aici o să zică că ai înnebunit, că te-ai prostit de tot tu care râdeai asa de bine de moţurile nostre vişinii de ciuful pe care-l ţinem toţi în vârful limbii cu râsul metalic între dinţi cu turmele aşteptărilor în staţiile de autobuz unde ne ferim să stăm prea aproape unii de alţii până când în înghesuială n-ai ce face te lipeşti ca de aer de toată lumea şi acolo ce fac începe agitaţia cu un fel de păr un ghem de lână pe buze sau orice ar putea să fie al tău eşti foarte aproape faţă de cine începi tu când te-au adus de la maternitate în mintea mea maternitatea din brăila e lângă abator aşa cum l-am văzut într-o zi după ploaie ieşise un soare ubicuu nu ştiai de unde vine şi de pe trotuar soră-mea a întins mâna ia uite pe o clădire stătea decupată din tablă silueta unei rumegătoare putea foarte bine să fie o oaie dar era o vacă era abatorul absolut uman şi liniştit
  • 15.
    i-au păcălit răude tot pe-ai mei le-au spus voi staţi liniştiti fiţi cuminti acum n-o să vă spun ce se întâmplă nimeni n-a ştiut în sfârşit au adus-o pe soră-mea înfăşată şi au pus-o pe pat gata trei ani asta-i tot de la unul la altul la trei ani vedeam ca o oaie lucrurile de jos aveam un balon şi eu nu-l vroiam ce vrei era roz au stins toate focurile din casă eu m-am urcat pe masă si am pus balonul pe ochiul încins al aragazului pe fonta încinsă doar ca să mă bucur de pocnet ai lui nu mai aveau ce face îl luau dintr-un loc şi-l puneau în altul dintr-o parte în alta a ţării a oraşului a corpului într-o zi m-am repezit bezmetic la cazanul de fiert rufe mi-am pus palma stângă pe peretele de inox fierbinte m-a dezlipit taică-miu zice că multă vreme mi-am ţinut mâna într-o parte o feream de apă de căldură de atingere au pus rivanol şi mi-a trecut acum se mai văd în palmă liniile pe care am fost lipit de cazanul acela în fierbere
  • 16.
    eu n-am văzutasa ceva e un fel de poveste pe care nu mai poţi decât să o repeţi cu alte elemente ca într-o nuvelă în care unu se tot naşte şi face mereu aceeasi greşeală altădată s-a urcat pe frigiderul unui chiosc de îngheţată prins cu mâna dreaptă de bara umbrelei din faţa chioşcului a apucat o fantasmă zdravănă a curentului electric, i-a intrat prin buricul degetului mic i-a încercuit tot corpul de sus până jos şi sus ţinea mâna ridicată cu gustul de metal curentul i-a ieşit pe tija umbrelei cu toată zgâlţâitura lateral prin încheietura aceluiaşi deget instantaneu chiar s-a crezut în momentul ăla căruciorul în care soră-sa îşi plimba păpuşile atât o secundă am semănat cu barele de metal cu roţile subţiri uşoare pe urmă am fost bun de rivanol de lichidul galben care umplea arsura curată ca o pâlnie în încheietura degetului mic un ochi cu care nu vedeam
  • 17.
    în care puteaisă vezi lumina roz portocalie din degetul meu îşi împacheta degetul în celofan şi tot lăsa urme prin casă mânjisem carpeta de pe pat o răpire o alergătură cu cai primul tip călare eram eu aşa ziceam îi făcusem faţa galbenă mă gândeam mereu pe cine fur mă întorceam spre soră-mea care venea din urmă aşa era pe carpetă avea deasupra ei o lună de aţă aurie aşa întreabă uite se uită în spate la un palat un castel sau asa ceva acolo carpeta e tocită pe cine furăm noi aici frate? nici ea nu mai ştia zice băi am stat toată noaptea cu unul pe motocicletă a doua zi nici nu mai ştiam ce-am făcut nu s-a oprit pe urmă a stat în buftea şi în buşteni şi la urmă în bucureşti ai lui s-au întors în brăila dan râdea ia zi, biblia începe cu b, mă rog beth ştii ce ce scriu eu începe cu s eu asta am scris de la cosmin
  • 18.
    şi explic mereucă se scrie cu s nu cu z asta-i absolut neimportant pe urmă invers răzvan că se scrie cu z nu cu s şi de aici începe asta-i absolut neimportant şi adevărata întâmplare pe care v-o povestesc nu-i asta, adevărata povestire ţine de respiraţia crudă a umerilor de haine cu coatele sprijinite de masă într-un dialog cu de exemplu un băţ de chibrit pe care-l aprind (şi-l aprinde) cu tot corpul în numele vostru sunetul incinerării este sunetul neatenţiei şi nu cere nimic în schimb poate doar să nu ne mai lăudăm că ştim aud cine este zgomotul corpului de fapt abia când ieşi la lumină o să-i vezi faţa dar asta nu se întâmplă decât ca într-un vis, memorie nu amintire sau dacă merg pe calea griviţei te văd ridici în sfârşit exact cât un act de dragoste fizică o şoaptă
  • 19.
    sau dacă sughit s unt nişte momente când ceaţa ridică bariere bariere mate pe stradă şi fiecare rămânem într-un fel de singurătate caldă tu spui că asta-i singura garanţie că oricât ne-am schimba cămăşile între noi oricine ne-ar confunda visele ireproductibile tot ajung la noi exacte ca nimic altceva cum te-ar regăsi un guturai sau o răceală de care te credeai vindecat de fapt ca in cazul unei mici afecţiuni respiratorii poti să descrii simptomele tusea bruscă pe care o auzi undeva incetând dintr-o dată ştii să n-are ce să se întâmple doar visezi şi de ce ţi-ar păsa de o asemenea vorbă tusea aceea este totuşi o prezenţă umană şi dacă nu te grăbeşti şi acum poţi să nu te grăbeşti atingi zgomotul aburos al respiraţiei cu un fel de în sfârşit teamă consistenţa timidă a aerului prinde curaj lasă urme ca nişte degete ca nişte sunete ascuţite
  • 20.
    ca nişte jdericăutând să-ţi intre pe sub haine ştii nu ţi-am spus niciodată de vorbele care îţi aparţin (ăsta-i un fel de a spune) şi te caută sigur că n-au cum să-ţi aparţină atuncipoate că ţin de tine nu-i acelaşi lucru? Au aceeaşi tendinţă de a se împotrivi senzaţiei de topire cu tine de parcă ai trage cu o puşcă în mijlocul parcului şi reculul exact al armei destinde aerul inventează vânatul dintr-o comprimare a aerului care se poate spune că ai fost tu şi acum jenat foloseşti până şi animalele serene ale atingerii ca să spui irealul ceva care tea făcut să mă vezi noapte la cişmeaua din parc între două valuri de ceaţă golind un pahar cu apă în înghiţituri scurte una cu respiraţia
  • 21.
    cu aerul c u aerul unui jongler ciudat la marginea marginea aleii nu ai mai înlocuit lucrurile lucrurile unele cu altele foloseşti plantele bezmetice ale trotuarului şi tulpinile chiluge ale semnelor de circulaţie cu tot aerul unor momente care au fost sau n-au fost cui îi pasă ? ce dacă foşnetul acesta electric înfrunzeşte aerul întinde lamele moi vegetale, capilarele acelea verzi cu visele tale involuntare si lamela pleoapelor şi porii inconştienţi ai privirii eşti tu ? asfaltul rămâne întins pe jos pe jos cu prismele minuscule ale uleiului de maşină pictează multicolor ploaia toate trecerile noastre pe acolo şi senzaţia la un moment dat că distincte obictele zburau prin aer cu o gesticulaţie pe care şi acum o numesc ombilicală
  • 22.
    c ce o să vezi: ă nu mai eludez prezentul1 vorbind despre despre trecut o să fie o fată ca o bufniţă bufniţă frumoasă şoptind ceva prin crăpătura uşii şi în urechea mea, un bătrân care învie şi cineva care spune “manele pentru mai târziu” ca să se întâlnească în sfârşit dorinţele cu o cascadă iguazu 4km/80m văzută de la distanţă ca o gură care spune nu atât vorbe cât vâltori fragile. mişcările pe care le faci vorbind cu riscul uitării riscă sub un titlu oarecare: “instaurarea ontologică a corpului narator” începe ceva foarte simplu cu braţele care se transformă în tot corpul cu atingerea fuzională sub ochii minimali ai picturilor preistorice din peşteri, de pe obiecte, de pe gardurile cartierelor periferice. vorbeşte centrul iluziei, generatorul închis în cutia sa de protecţie (protecţia noastră ? a lui ?) hotărăşte, nu hotărăşte nimic din tot ce poţi să spui pentru că, mai mult decât asta, iluzia este în ochii privitorului. în rest, un spectacol de o claritate halucinantă ne inventează tot corpul. şi lecturile noastre din ce în ce mai clare, mai nuanţate în faţa exploziei de reticenţă. şi o să mai fie tot ce visăm 1 aşa spune domnişoara Carmen Mezincescu
  • 23.
    2 fetiş fetiş “trebuie spus şi gândit că numai fiinţa este, căci a fi este (posibil) dar neantul nu e (posibil), tocmai ceea ce ţi-am poruncit să iei aminte” parmenide
  • 25.
    patetíc bar e roul radical întinde penele gesturilor peste peste şosele are cu el cascheta jerpelită vorbele şi o pâine udă abia dacă deschide gura şi o foame inexplicabilă ne parfumeză cu dureri tot corpul liniştea noastră ziua începe cu sunetul unei ciocniri de ghiveci un pahar plin cu pământ de flori pocneşte pe parchet şi zgomotul se propagă în aer până seara la primele ore ale zilei mă trezisem brusc cu o mică agitaţie în jur într-un sat plin de dealuri de râuri şi de vii zornăitoare pe drum era un accident aşa spunea eroul cu dinţi laţi alerga prin cameră s-a întâmplat ceva în sfârşit marele eveniment alerga cu un felinar ruginit în mână cu o sticlă de lapte cu un prosop verde
  • 26.
    şi sângele ?îţî venea să întrebi o să opresc circulaţia o să fac poze o să le iau adresele mi-am pus costumul bleu marin de parcă asta aştepta ce crezi îi rup nu ? în anul ăsta eroul cu dinţi laţi dormise pe toate părţile de nu mai ştia dacă el doarme sau toată lumea din jur doarme peste el sunt eroul radical şi trebuie să mă credeţi răcnea în mijlocul şoselei pot fi răniţi oameni aici trebuie să mă credeţi agita bastonul de semnalizare marcase locul accidentului cu braţele în echer calcula viteza maşinilor plimba felinarul acela de-a lungul unor traiectorii posibile cu grijă ca să nu-şi murdărească pantalonii de stofă şi începe iarăşi la sfârşitul amiezii strada poartă o flacără de la portocaliu la carmin promite atingerea graţia masivă sticla de lapte în care el înghesuise prosopul murdar de noroi şi de praf cu trăsăturile feţei imprimate destul de clar poţi să-i vezi ridurile zâmbetul puţin sceptic trebuie să se întâmple se reped cu zvâcnetul unor jetoane de plastic într-un joc pentru copii aici a fost un accident vedeţi semnalul lumina galbenă urmele de pe şosea parapetul sfărmat pe marginea şoselei
  • 27.
    care parapet ?şi dorinţa de somn agitată de-a lungul marcajelor maşinile desfigurate de somn tabla preluând intenţia autoflagelantă a omului după chipul şi asemănarea norilor devastaţi de expresivitate faţă de imaginea lucioasă fără miros a reportajelor tv au adus automacarale care au plâns până noaptea târziu pe cablul limbii lor metalice înfipte în tabla răsucită aţi fi vrut un plâns exact cu umerii zguduiţi de sughiţuri un plâns care să vă lase curată toată lăţimea dinţilor după ce aţi muşcat prosopul şi firele de aţă înţepenite acolo au început să doară o stare de strepezeală de umezeală acră întinsă până în colţurile ochilor II colţurile ochilor pe care i-ai putea vedea împăturiţi pe prosop în sticlă şi acum te întorci acasă mai târziu te-am lăsat să-mi faci o gaură în ureche mergeam în discotecă cu turul lucios al pantalonilor în vine ei vanilla ice port cercelul pe care ţi-am cerut să mi-l pui ai început să râzi cu acul de seringă pe lobul urechii mele cu cercelul prin canalul metalic din ac gata respiră spui
  • 28.
    de parcă aiputea să respiri când auzi zgârietura argintului pe oţel III îmi trag cozorocul caschetei pe ochii înroşiţi de fum de pe un picior pe altul între cutiile de îngheţată aprinse în staţia de autobuz fumul înfipt calm în aer aşteaptă să te uiţi în altă parte să nu te superi să fi un stâlp de telegraf din când în când să auzi scârţâitul din ureche şi să ştii că iarăşi ai pierdut şi nu-l ai decât pe el greutatea blândă a zalei atârnând acolo scârţ chiar dacă plouă şi franzela abia cumpărată se înmoaie bucăţi mari de pâine cad se fărâmiţează îi umplu mâinile de dumicaţi pe care n-o să-i mai mănânce nimeni poate o să vină măsa păsărilor şi o să vină cu ciocurile numai sunet să danseze de pe un picior pe altul noi nu suntem utilajele noastre de fărâmiţare doar că fără ele nu se poate plânsul lor este al nostru de ce m-ai crede ? au şi mişcarea aceea ascendentă care reia actele fizice gesturile sunetul cioburilor întinse pe grătarul grafic /aproape uman/ al parchetului cu prosopul deşirat întins acolo
  • 29.
    într-o culoare dince în ce mai stinsă şi ce se întâmplă cu accidentul ? mereu vorbeşte despre altceva asta te face la un moment dat să te sufoci ca atunci când şoferul pune brusc frână şi din tot autobuzul doar eu nu mă ţin de nimic şi uşor alunec spre uşa de sticlă marius a întins mâna alunec mai departe cu picioarele înnodate aerul capătă toate corpurile de care mă lovesc până la uşa glisantă până la bara înclinată ca o reluare a respiraţiei să spunem că îmi cer scuze etc. şi pe jos parcă-l văd omul acela cu gura plină de scame verzi ia o înfăţişare între ştefan iordache şi un cântăreţ de muzică pop un superstar cu urechile găurite ca o mică statuetă din neolitic acum lucrurile erau deja mai lente cuvintele pe care le aveam în gură au consistenţa pâinii în spaţiul dintre între umezeala de afară şi filmul franţuzesc cu franzele şi focuri aprinse în şeminee de mahon între astea ai găsi ghiveciul spart într-o dimineaţă o sticlă pocnind aruncând o sâmânţă verde scamele
  • 30.
    dintr-un prosop peparchet pe trotuar pe cascheta veche a lui taică-miu pe statuia lui Coposu de la Kretzulescu şi asta nu neapărat interior ca într-o statuetă în faţa ochilor – în spaţiul acela din ce în ce mai încet ca un aparat de control care cedează vasele pocnesc pereţii lor cuprinşi de o linişte febrilă preferă exactităţii lor un haos absolut respirabil complet
  • 31.
    urban acem pete pe aer cu o rezonanţă uşor peltică f peltică facem idoli vulgare gesturi iconice care seamănă cu ceva şi sigur într-o lume unde avem toţi loc imaginile fluturi cu manivele şi volane auto în loc de capetebancuri de heringi arată chioşcurile regiei de transport se înfig în geamuri blocurile noastre tremură ca străbătute de un fior iluzoriu imediat se fac că au treabă doar aşa ca să se încadreze într-o ordine umană altfel ce-ar face ar desface desfăşoară în panglici lungi asfaltul conturează o zonă pubiană a cerului şi toate membrele apărute de jur împrejur râd la noi fac exerciţii tu crezi că facem idoli cu toate organele interne cu diferenţele de temperatură din părţile corpului arăţi un echilibru desăvârşit abia dacă te mişti şi aerul sună ca un telefon la care nu trebuie să răspundă nimeni
  • 32.
    o cabină feroviară ireală în mijlocul oraşului oraşului o casă părăsită pe care ne căţărăm şi repezim electrozi unul în altul atunci puteam să purtăm nişte tricouri roşii pantaloni de trening sunt în drumul taberei şi mă gîndesc să cumpăr ceva uşor şi răcoritor pentru cătălin şi oana în sfârşit cei la care am mers au fost mereu în altă parte o să le povestesc de marius şi furia lui călărind bătrînii o să se deschidă la un moment dat o umbră a cănii de cafea construind pe mâneca mea răsfrântă un chioşc vizual asta ar putea să fie tot o să-mi crească un corp uriaş din cap o să se desfacă deasupra oraşului nu-i nevoie să mă crezi o să vezi atunci o să plouă cum n-a mai plouat niciodată
  • 33.
    la intensitatea iniţială a r putea să se potrivească un scenariu scenariu alchimic o discuţie subtilă despre simboluri şi toţi ar fi mulţumiţi tu te-ai trezi cu un uşor strabism recunoscută da, uitaţi-vă la televizor seara noaptea aşa ar părea dacă ar fi în sfârşit o imposibilă linişte şi ai sta pur şi simplu pe brâul de beton al unui gard în dreapta ta ar fi biserica aceea vagon cu o curte cât o cutie de televizor pe marginile metalice ale gardurilor ar sta rugina lucrurilor pe care le spui ai prepara foarte repede o băutură roşie de care eu nu m-aş atinge toată noaptea m-ai pune să-ţi scriu mai degrabă scrisori cât mai clare mă gândesc la o izbucnire a corpului dar asta ar dura prea puţin să mă mişc încet prins în cearşafurile tăcerii pot să recunosc mirosuri ar fi puţin s-ar întâmpla tot în acelaşi timp la intensitatea inţială a fiecărei şoapte
  • 34.
    în faţa ta a stăzi visele funcţionează ca o mirungere pentru orice stradă te-am trimis să cauţi bilete de tablă care să reziste la interperiile tăcerii să-mi aduci o scrumieră cum mi-ai aduce o veste şi în rest poţi să spui ce vrei te întâlneşti cu omul filiform cu pofta lui de a ţine genunchii ca o siluetă africană în sunetul compact ca un aborigen vopsit pe faţă cu praf de zinc cu traseele respiraţiei punctate pe tot corpul până la Melbourne ai găsit deja că apropierea seamănă cu o îmbrăţişare are chiar materialitatea unei ploi de vară şi te face fleaşcă până spui că mergi până la capăt şi acolo schimbi autobuzul şi faci asta zilnic tu ai venit doar ca să respiri şi pe lângă tine se întâmplă tot ni se strânge în dreptul nărilor ca un miros şi culorile formele sunt înlocuite de acel sunet pe care aş putea să spun până mâine că ţi-l trimit şi n-ar trebui să mă crezi ce altceva ţi se pare că sunt clădirile astea stând nemişcate în faţa ta
  • 35.
    felul în carete uiţi o să dăm o petrecere măcar în noaptea noaptea aia n-o să mai fie nimic altceva i-am văzut vorbind în dodii sau lansând tirade kilometrice nici nu ştii cine mă sărută pe gură de fiecare dată când vorbesc pot să mănânc fără să spun nimic cum să nu pot şi să am aerul că aştept de la un moment la altul să pocnească tot uite găsesc asta destul de nostim nimeni nu vrea decât oameni puternici care să-i poată căra la o adică în spate poate nici nu vor aşa ceva dar altfel nu se poate ce să faci cu nemulţumirea tăcută cu amintirea unui peşte prăjit în ulei seara în lumină artificială cu o reţea de canale şi gropi mici într-o zi plină de ceaţă blândă ce să faci cu
  • 36.
    tăcerea cu linişteanumărul 3 cu pretenţia de înţelegere pe loc fără să te bazezi pe altceva decât pe corpul tău şi într-o oarecare măsură pe haine semnalizând totul cu steguleţele respiraţiei cu robineţii de apă caldă apă rece şi cum să nu felul în care te uiţi
  • 37.
    dar asta nucontează ocul ăsta ar putea să aibă de toate cabine de l scânduri camere unde să te dezbraci cu ochii fixaţi pe crăpăturile în care glisează umbre monoposturi ultra rapide şi balcoane largi cu un fel de peşteri în spate acoperite de perdele de cârpă vişinie şi peste tot o lumină difuză imită corpurile promite graţia masivă un sunet amplu o reverie de gol şi plin un fir de chimen pe care îl guşti seara cînd te grăbeşti între două ore de lucruri exacte dar exterioare poţi să preferi se întâmplă ceva în autobuz nimeni nu spune nimic şi de data asta nu-i apăstor ce se întâmplă pot să mai stau acolo cobor e liniştit afară un praf cu gust de ceaţă stă pe gesturile stridente ale magazinelor tu spui ceva nearticulat o limbă de pâslă diferită de orice traducere dar asta nu contează
  • 38.
    aşa cum eşti a dică numai ceea ce vezi la televizor numai ce numai ce poţi să vezi acolo ar mai conta doar că ei ştiu se simt falşi şi importanţi în bâlbâiala lor cauterizată vor să le desenezi orice ai de spus să nu miroasă să nu iasă dintre semnele puse pe podea în termeni de lumînări şi de drept la a fi la fel ca orice poţi să imiţi să te joci cu a reface imaginea ar fi o problemă de gesturi de haine de aranjare a părului şi poţi să respiri să vorbeşti ca parlamentarii îmbrăcaţi cu dresuri şi slipuri dantelate tot ce visezi liniile nepotrivite ale croielii desuuri înguste de damă pe un penis de lemn şi-atunci ce este nepotrivit cotele apelor dunării care au fost mereu lângă tine fără să se dea drept ce nu sunt orşova şi numere franţuzeşti în staţionare sau în scădere dar mereu lîngă tine fără să te întrebe nimic aşa cum eşti şi încă mai bine
  • 39.
    o să spui măr şi o să cadă o pătură peste tine peste tine dacă-mi ceri să vorbesc s-ar putea să spun tot până la sufocare şi asta e foloseşti lame de ras pe marginea unei uriaşe pete galbene cine vrei să vorbească ştirile exacte ca o mănuşă de boxeur cu care ei îţi numără firele de păr iarna în silabe de abur pe capacele de canal pe respiraţii vizibile pe sunetele foarte clare tăişurile unui aparat casnic de aer gestul felii pe felia limbii tale de la căldură la mişcare până la cerul gurii pînă la răcoarea puţin acră p ot să tac pentru că pot să spun orice în ce fel de semne gesturile tale ştiu atingerea caldă răspunsul unei întrebări pe care nu are cine să o pună unde stai cu lucrurile de care nici măcar tu nu eşti sigur vorbesc despre o îndoială hotărâtă o ştiinţă rurală a tăcerii unde nu spui că este vre-un fel de câmp în spatele casei şi asta este de jur împrejur o linişte destul de largă respiră cu propria ei gură
  • 40.
    s recitativ au dacă nu ar mai trebui să spui ceva şi te simţi totuşi plin de un zgomot continuu ca o bandă magnetică pe care nu ar fi înregistrat nimic poţi să faci asta să te dai jos din autobuz te sprijini de barele fixate pe uşi în momentul glisării eşti deja în mişcare printre chipurile succesive gata să urce ai coborât într-o mică înghesuială trotuarul garantează o indiferentă prezenţă umană pe urmă suntem noi cu dorinţele învăţate pe dinafară cu vorbele gata să ne spintece obrajii deprinşi cu o violenţă inutilă vecină cu frica să zicem că aş fi spus tot că oricine ar fi făcut tot ce ai citit scris cu majuscule în marile cotidiene că ai purtat o pălărie pe care scria atolul mururoa că ai lansat un apel de urgenţă şi tot tu n-ai suflat o vorbă săptămâni întregi până n-a mai fost
  • 41.
    nimeni viu acoloşi că te-ai grăbit şi ai prins toate autobuzele salvatoare şi ai ajuns la capăt atunci tăcerea o să fie completă sunetele pale ţi-ar sta întinse pe tot corpul de ce să nu folosească pereţii mobili ai respiraţiei şi da nu mai ştii nimic poţi să spui că nu a contat de fapt eşti tu membrele uriaşe coborând urcând din maşini blocuri utilaje de balans etuuri gumă de mestecat dintr-un nesfârşit submarin nuclear în care unii urcă alţii coboară şi tăcerea rămâne aceeaşi infinită în serie o discotecă în cap luminile intermitente le le plimbi dintr-un colţ în altul al camerei trec lama lor colorată peste ritmul respiraţiei tale crezi că nu ai decât de uitat crezi că nu poate să se schimbe nimic şi că orice se termină livrat de la început cu un oarecare termen de garanţie da să mergem o mişcare largă înlocuieşte aerul ştanţat ca un capac de conservă
  • 42.
    inventezi etichete cerilinişte cânţi focurile de la aragaz lentoarea lor în mici salturi egale cum clipeşti cu vederea penis captivus în pasajele pietonale între zgomotele duble ale paşilor grăbiţi picioarele lungi unul îndoit lângă tine vezi ieşirea din stana ei de piatră cu geamurile deschise asculţi behăitul ştirilor exacte vrei să spun altfel şi când ajungi acolo ar putea să-ţi ierte orice char şi strânsoarea caldă între zidurile unui pod guşti mereu acelaşi lucru greşelile căutate tortul victimelor de serviciu minuturi aperitive băuturi reci antreuri, mâna mea de sticlă urcă pe spatele tău care se întoarce şi pleacă pentru că aşa ţi-am spus şi vuietul care te face să mergi prin aceeaşi lumină mai puternică sau mai slabă sub acelaşi ochi de 25 de wati fabricat ca o întâlnire la nesfârşit începe să pâlpâie filează
  • 43.
    cult o totem 1 să-mi spui că se consumă că fiecare râcâie cât poate dinafară-năuntru tot ce se topeşte până la os şi asta ce ră- mâne nu este esenţialul este din gre- şeală rămâne scheletul acela osatura unui fost corp aşteaptă aştept să nu mai mergem dintr-un loc în altul să populăm oraşele cu oameni care fac ce pot şi nu pleacă dintr-o parte în alta a ţării a oraşului a corpului pentru că nu ai de la ce început s-o iei sunt tot timpul niste resturi accidentale cu care te schimbi cum ai schimba o vorbă eşti în mijlocul frazei primele vorbe au fost spuse în final nu poţi să întrebi nimic poţi dar ce să faci cu un răspuns nu-ţi trebuie decât o bătaie în masă o privire un semn acolo
  • 44.
    ş totem 2 i dacă ai vedea curtea asfaltată din jurul şcolii cu praful ţesut în lumina unei după amiezi de vară oboseala întinsă lent pe jocurile noastre sportive şi un moment în care toată lumea o să plece îi vezi nu-i vezi râzi te grăbeşti şi mereu e un fel de muzică în surdină stâlpii de beton sunt strâmbi sau aşa par când din rondurile asfaltului de pe lângă gardurile metalice din fâşiile de bitum apar copaci plante semne de circulaţie şi umbresc tot rămân doar plasele de sârmă de la geamuri şi luminează peisajul cu stroboscopul lor de zinc
  • 45.
    s totem 3 ă mă trezesc în obscuritatea palidă a nopţii nopţii cu o secvenţă luminoasă lipită pe retină focurile albe ale bordurii cu ochii pe exteriorul cald al tălpii în împletitura strânsă de praf şi aer urmele etajate ale soarelui anunţă amiaza orele sunt înghesuite respiraţia grăbită de jur împrejur liniile trasate de cineva în iarbă cu hârtia dictando a unui caiet ferfeniţă lângă gard şi muzicile în sfârşit împăcate cu liniştea să îmi caut pe noptieră ceasul şi să nu aprind lumina confund toate privirile acestea perfect distincte cu mişcările tale despre care nu pot să-ţi spun mare lucru decât că sunt lente şi foşnesc
  • 46.
    totem 4 acă te uiţi dinspre masă vezi un brooklin al d al tăcerii unde fiecare cuvânt e un negru sau un rus dornic să fie băgat în seamă de admiraţia voastră necrofilă la un fel de priveghi perpetuu deasupra tacâmurilor de inox aşteaptă să ridici odată cu vocile lor stridente un corp ca un soare liniştit peste jetul de apă al zilei
  • 47.
    totem 5 e ce crezi că mereu este ceva ce nu se d potriveşte cu ce cu cine de ce ar vorbi iar geometria exterioară o să plec în ţările de vară cu marile inexactităţi pe cap cât casa şi oameni care au loc să respire fără să-şi numere degetele toată ziua doar din când în când vine unu' şi le măsoară sexele 32 zice 24 zici 26 spune altcineva şi nimeni nu mai spune nimic vă vedeţi mai departe de treabă literele materiale pe care tinerii le cumpără de la băcănie diftongilor le corespund genunchii şi părul are un f feminin şi consoane absolut asculine sunetul are câteodatâ limba verde a plantelor şi te sărută cu tot corpul sau stăm şi cioplim bostani copţi în formă de obiecte casnice care pârâie sub greutatea corpurilor noastre şi când cedează aruncă peste tot în jur o pictură abstractă ceruri şi icoane minore transpiraţia ni se înnoadă sub bărbie şi n-avem nevoie să credem pe nimeni pe cuvânt pentru că vorbim limba sării şi nimeni nu înţelege tot asta ne-ar mai lipsi
  • 48.
    totem 6 î n mijlocul străzii eşti ca între prima şi a doua strofă dintr-o melodie duran duran spui ce să spui scuză-mă pot să te ajut cu ceva? poate îţi place pictura şi ai văzut fotogramele uriaşe imprimate pe vitrinele magazinelor cum refac toată jena faptului de a fi om în oraşul ăsta auzi ? om nu turist ai fi admirat terasele populate bulevardele pline de o mizerie caldă respiraţia fluidă a wc-urilor dar acum nu admiri acum toate astea eşti tu
  • 49.
    totem 7 iniştea aceasta completă pe care am inventat-o l o mereu cu vocile noastre până au ţiuit zidurile s-au strâmbat şi au pocnit ca petardele au luminat o fracţiune de secundă aproape că ne-am ţinut fluierele picioarelor rotulele în colane electrice la gît ce crezi ? sigur ai spune că nu eram noi cei cu capete plate de păsări în ţiuitul acela cu perforaţii de jur împrejurul feţei şi tu care-mi vorbeai într-o limbă numai din vocale fără cuvinte de legătură
  • 50.
    găleţi m nesătule ergi printre gurile de incendiu printre printre gurile care proclamă liniştea printre gurile de metrou cum mergeam prin toamna lui 96 fără să văd nimic decât vâjâitul scoseseră dîmboviţa şi albia mirosea de-ţi muta nasul uite anul ăsta e fix o poziţie sexuală pe dos oricum i-ai întoarce tot spate-n spate se nimeresc şi nu pentru că nu le-ar păsa dar asta-i tot ce pot anu' ăsta luni marţi miercuri joi vineri sâmbătă duminică douăsprezece luni pe an dus întors până unde? până aici cu capu' găleată din care să scoţi tot ce au uitat ăştia să pună la loc
  • 51.
    3 fetiş mijloace de transport în comun “mergi planat cu animale maşinării obiecte fonice limbaj ce ştii cu tot corpul tău de sunete cu petalele cenuşii pe urme la diferite turaţii în lumina păsărilor urbane”
  • 53.
    problemele noastre majore p e asfaltul abia deformat al străzilor privind privind bordura sunt em ca într-o mânecă pestriţă ca într-un gest uriaş înţesat cu aşchii de zinc într-o supă concentrat de uz supraceresc în placa subţire translucidă de peste tarabele vânzătorilor de cosmetice da nu te opreşti nu stai locului te gândeşti de ce n-ai apuca într-o zi drumul poteca aceea dintre gardurile de plasă năpădite de buruieni aşa cum mi-a apărut în dreapta într-o noapte oarecare vara 1 a o să ţi se pară într-un fel sau altul numai că d numai că lucrurile astea nu se schimbă o să ţi schimbă o să ţi se pară numai da trasee care interferează farduri batoane de ruj clar folosite şi periuţe minuscule gata să ne
  • 54.
    deseneze un chipnecunoscut poate singurul adevărat de parcă asta adevărul ar mai fi ce a fost odată spui cu lingura de argint oprită la nivelul pieptului plină plină gata să sufli din vârful buzelor gata să se răcească pentru că iarăşi nu am avut ce vorbi şi sunetele aveau impresia greşită că trebuie să aibă un sens sau în orice caz şi asta era insuportabil până la urmă tot se pricopsesc cu vreun înţeles oricât de mic totuşi enervant acum deja ai sta acolo între pereţii aceştia policromatici alb violet vernil cu braţul întins sprijinit de tocul crem al ferestrei lemnul neted îmbrăţişează cu muchia împărţindu-se astfel în două fire subţiri o scobitură milimetrică longitudinală pe care la un moment dat o să o urmăreşti cu indexul o să auzi o apă care curge la bucătărie într-o dezordine tacticoasă în faţa ta ostaticii caietele oamenii pe care îi cunoşti lampa de tablă încinsă acum lumina fierbinte plăcută peste mâinile tale peste metalul armei peste vorbele de inutilă convenienţă o să ieşim de aici o să mergem fiecare la treburile lui o să fim întrebaţi ce s-a întâmplat cine ameninţa cu arma aceea şi fiecare o să
  • 55.
    creadă că elea insuşi însăşi a avut ideea fără ca amprenta aceea despicată să poată să acuze să indice hotărât dacă nu vinovatul măcar un suspect principal tu sau tu ai aşezat lumina aceea insuportabilă pe feţele noastre ni s-au albit genele de şi sprâncenele ca unor personaje fictive tu să spun dar aşa ceva rămâne imposibil şi toate vocile despre care ai spune că sunt o mulţime bezmetică ar putea să fie ale unei singure persoane ar putea dar nu sunt Ai fost ameninţat aici ai văzut calmul derutant al criminalului luând chipul tău şi imperturbabil ai aşteptat sfârşitul gata aproape cerşind să fii surprins să ce poate să spună apa asta cu gluga hanoracului tău cenuşiu trasă pe ochi în faţa chiuvetei sprijinit în vârful degetelor - braţele relaxate - pe marginea de inox a bazinului minuscul ai putea să negociezi viaţă cu viaţă vorbele tale şi ostaticii tăi 2 p uteam să fiu oricare până şi eu însumi dacă însumi dacă mă încăpăţânam puţin atât atât spuneai alerga prin cameră îşi mişca mişca braţele ca pentru un mers care părăseşte orizontala caldarâmului pentru capota abruptă a unui t.i.r. capătă drumul nesigur al remorcii cu prelată se rostogoleşte pe granulele tăioase de pe faţadele blocurilor
  • 56.
    mă priveşte înochi fix ai zice cine e el altul urmărindu-şi evoluţia virtuoasă cu toate simţurile de acrobată roase de acrofobie încordate dispusă să-şi calce pentru prima î dată peste spaime n noaptea aceea găsisem o sticlă ciudată veche veche transparentă murdară pe dulapul din bucătărie a doua stică am căutat-o în beci o butelie de doi litri ştiai că o să le speli imediat cu mâinile sub jetul de apă cu umezeala alunecoasă a detergentului pe piele pe unghii pe sticlele vechi lumina din hol spune că da casa asta este aproape goală eşti gata să pleci este dimineaţă o mare oboseală relaxată sau aşa ceva în rochia aceea de pânză galbenă te priveşti de pe scaun de la masă în oglindă şi te recunoşti nu vrei să faci asta şi dacă nu vrei speli tu sticlele acelea o femeie tânără o fată zâmbeşte forţat de la masă o să umplu cu sfoară sticlele astea o să le bobinez gâturile boante o să te fac să le auzi marşarierul cele cinci viteze motorul lor transparent o să-i spunem DINGO a plâns tot compotul
  • 57.
    cu lingura deargint pe care o scoţi din buzunar atingi marginea chiuvetei cauţi zgomotul reveria decapotabilă în pâinea rămasă pe masă dimineaţă pleci şi tu şi pantalonii încă mai păstrează aroma de ulei curat a detergentului rîzi singur îţi spui nu mai rîde se urcă în autobuzul 104 o să-l schimbe la eroilor o să ajungă acasă 3 m oţăia la eroilor în mijlocul şoselei un şoselei un câine îi căzuse blana doar blana doar în vârful urechilor şi al şi al cozii câteva fire galbene îi scoteau în evidenţă anomalia abia se mişca se oprea după fiecare trecător fixându-l mirat câinele chel cu pielea neagră ca o retină ca un fier de călcat foarte vechi ca o cârpă de spălat pe jos un candelabru animal ne punctează fiecare gest fiecare translaţie energetică de la palmă la pleoape face să se vadă vânătă pupila prin pielea subţire a pleoapei ca fascicolul unei lanterne aţintit spre ochii închişi asta ştii bine cu atât mai clar este că începusem să uit actul întâmplarea exactă poetică aşa cum i se spune în mod normal începusei să însăilezi o poveste un fir surd pe care să te plimbi ori
  • 58.
    aşa ceva găseştipe toate tarabele ştifturi şi nici măcar nu-i vorba despre asta 4 d ar despre ce m ai aveam trei propoziţii şi aş fi terminat şi aşa o să rămână până când banda aceea de lumină o să fie îndreptată în aşa fel încât să vezi ceva aşa aş fi terminat ca un fel de poem didactic de fapt aici ajungea personajul acela încadrat de o neglijentă notă solară cu toate frunzele acelea ale întunericului de o parte şi de alta deasupra şi dincolo de un eventual obiect luminat o pătură de exemplu sub apăsarea imperceptibilă acum a degetelor umbrei sub ţepii de postav cu lumina aceea în ochi se disting braţele fesele sânii şolduri sexe incerte confundate într-o imagine cinetică rarefiată spre centru unde nu pot să spun dacă privesc sau sunt privit
  • 59.
    vizualizarea scenei î n afară de acel dialog la distanţă când te rugam rugam să vii la piaţa moghioroş la pasajul pasajul lujerului trebuia să ies la 5:30 să te te aştept nu îţi spuneam nimic şi sigur că nu credeai impresia asta bun o fundătură 5 c um nu ai crede o impresie în sfârşit în afara oricărui arbitrar necesar sub ameninţarea vag opalescentă a haosului de doi bani i mensul nor compact ca o salopetă úní întinsă întinsă peste clădirea asta în ruină circul foamei în ziua aceea aceea am vorbit cu tavanul fără să-mi las capul pe spate unde să ajung cu gura în creştet mă auzi răspunzi ca şi cum gura ţi s-ar afla în partea mediană a coloanei vertebrală în spate în faţă răspunde podeaua vocii mele coccigiene cuvintelor răspicate în vorbirea
  • 60.
    lor abdominală a sigur că poţi să spui desfăşor ziua d momentul acesta cu frunzele lui mimând mimând discontinuu tăcerea foşnitoare a foşnitoare a hainelor noastre printre amuzamentele tăioase ale privirii printre hi şi aş merge mai încet încă uneori aş ridica braţele m-aş aşeza cu palmele în părţi strânse pe sârma gardului din jurul unui loc de joacă tobogane scrânciobul castele de placaj tu acolo pe trotuar şi ? ce-i cu asta cade cerul ? nu probabil că nu ba sigur că da cade şi tace în mod repetat silenţios o dată şi încă o dată întrerupe căderea cu râsul mocnit în cine ştie ce limbaj ciudat se ridică de fiecare dată se sprijină în faţa ta de vergelele acelea vopsite mai mult ornamentale decât fundamental morocănoase funcţionând neîncetat ca axul unui percutor pe capsa umbrei iluzia conturul a două persoane care stau în fiecare noapte rezemate de toboganul acela el ea puţin mai încolo şi vorbesc probabil în orice caz stau nemişcaţi de câte ori te uiţi noaptea într-o implozie a nemişcării spui aşa cred de ce să plece
  • 61.
    6 o re întregi stăm cum s-ar spune degeaba degeaba vorbim mărunt cu un fel de de gloanţe da merg pe o stradă care îşi îşi schimbă treptat înfăţişarea acum este un vagon un compartiment de tren aici i-ai ţine pe toţi cu perdelele trase cu liste de nume şi execuţii hotărâte aproape la întâmplare pe banchetele de vinilin brun cu pachetele de hrană rece sandwich-uri cutii de suc ouă fierte lipite pe ganterele spaimei aşezate la îndemână intonând cântecul un anume biceps de înţelegere o convieţuire flexibilă dispusă la pocnete şi scrâşnituri relaxante distractive vai asta nu înseamnă nimic biciclistul apocalipsei noastre este la geam priveşte printre perdele vrea să ne schimbe pe trei spiţe şi o şa nouă pentru bicicleta lui terifică îi purtăm tricourile galbene portocalii cineva trebuie să şi eu îi ţin ochelarii de soare dacă vin să ne scape or să-i găsească bicicleta afară 123 numărul scris cu pastă de dinţi pe maieuri deja decolorat noi în schimb n-o să fim în stare să-l recunoaştem da bun inventezi o relatare de la locul faptei descoperi o
  • 62.
    oarecare asemănare poatechiar identitate cu diferite obiecte mentale care ţi se conturează spectral zi de zi în proiecţii pe chipurile cunoscuţilor între degetele imaginare aţintite de la unul la altul spre tine spre tricoul tău verde foarte sportiv cu şapca evident o proiecţie a stânjenelii pe care o resimţi faţă de soare o stângăcie cochetă pe care te plimbi zi şi noapte înconjurat de dublurile antrenate să te înlocuiască în scenele periculoase ştii de fapt acum eşti pe acoperişul trenului ăstuia care măreşte viteza se apropie de un tunel pe care o să-l lăsăm aşa ca o mânecă de trening foarte cunoscută ţie mişcărilor tale bruşte la ieşirea din echilibru
  • 64.
    marile operaţiuni ş i nu mai ticluieşti nici un decor ştii că scena scena este acolo vai de capul ei cu oamenii oamenii aceia înghesuiţi gata de filmare filmare cu degetele lor verbale încleştate pe nişte bare îmbrăcate în plastic subţire ca în tramvai sau în metrou dar absolut imaginare pentru poziţia noastră virtual verticală balansată ca o ameninţare serenă spre unul spre altul orice ai spune chiar şi cu orhideea cenuşie a tăcerii n-au să aştepte de fapt nimic chiar dacă asta ar putea să fie smulgerea tăbliei inoxidabile de pe masa invizibilă pe care rostogolesc târguieli- le mele sau pulverizarea acoperişurilor da te gândeşti la strălucirea teribilă pe care privirea ta mirată o capătă la anumite ore mirată o împrumută de pe ultimele etaje ale blocurilor devenite brusc pentru câteva clipe şi numai la acele nivele cu tot oameni mobilă aparate casnice tot ce se află în interiorul lor transparente o transparenţă vicleană impasibilă păstrănd contururile suprapuse ale obiectelor şi fiinţelor dinăuntru nemişcată în momentul acela şi imediat curgând pe aer îţi strânge
  • 65.
    încheieturile mâinilor cao expresie familiară îţi aşează între căuş podul palmei şi pelicula sintetică a barei de siguranţă distanţe relaxate cabluri telefonice strânse pe tamburi uriaşi diferite mufe şi nasturele banal al liniştii trecut printre degetele mele sigur că şi asta ar putea să fie o iluzie să vedem 7 c ineva se pierde în reţeaua haotică a străzilor străzilor aparent cunoscute cineva să-i spunem hgnsmârt sau alexandru andrei loredana şi eu ce fac poate că mergi la serviciu poate punctezi cu acul de tatuaje dexteritatea autistă a nemulţumirii pe tot felul de aere in- teresante ce să zic poate chiar ajungi unde ce ştiu eu nu te compari cu diferitele imagini sau motive ale plăcerii cu soarele blând ori cu briza unei nopţi calme şi pur şi simplu stai acolo fără să întrebi nimic o să vezi un singur zgomot adică de ce nu o nuanţă inconfundabilă, bucuria cu care faci ghem o pungă de hârtie o aşezi sau ai putea să faci asta în locul soarelui seara te plimbi pe cutele împletite de jur împrejurul
  • 66.
    nostru abia îngînăun cuvânt necunoscut din limbile nisipului de exemplu deasupra meselor noastre amărâte spunând da intrându-ne încet ca o bucurie în ochi da variaţiuni şi bucle punctate de la tine până unde vrei şi mai mult decât atât 8 u ite acum de ce să nu privesc paginile acestea acestea ale carnetului cu telefoane gesturile numerice în mişcare semicirculară pe taste şi rozete pe numele înşirate în ordinea memoriei vizuale patru unu zero trei doi zero zero şase patru etc. foloseşti ruleta soarele metalic al umbrei vocea schimbată o posibilă căldură pitită lângă fiecare literă căutând un loc de jur împrejurul marilor cupole urbane în locaşul numerotat al pistoanelor unui motor care tocmai marchează şoseaua ine te mişti străbaţi c umbrele pline de o păcură diluată poate a tăcerii a celor trei feluri de tăcere unde da refuzi înţelesul pur şi simplu mecanic acasă poate să fie şi mişcarea aceasta a tălpilor aşezate sub foşnetul hainelor
  • 67.
    de la începutulzilei jos pe pământ cunoscând poate asfaltul reveria exactă a plopilor a semaforului din colţ cu gesturile sale fonice cu sunetele ascuţite ale frânei şi tu şi eu cu o durere de cap cât un soare gata să o duci până la un eventual capăt e ce poţi să te bucuri între pereţii umezi ai d umezi ai unei camere cu uşa deschisă funcţionez simbolic ai spune mi-ai arăta arăta periuţele de dinţi atârnate de jur împrejurul poliţei de lemn paharul de plastic plin de trasoare multicolore fiecare cu aerodromul său minuscul cu lansările multiple de fire artificiale sigur ai putea continua aşa la nesfârşit te-ai duce din da trebuie să mă descurc să schimb siluetele noastre ai putea să spui greoaie şi zici cât de cât potrivite în da să mă schimb trebuie să descurc potrivitele siluete etc. şi la un moment dat da să descurc să schimb îmi trebuie ai spune să şi acum dimineaţa în faţa oglinzii pătrate din baie stau cu tuburi mentolate capace înfiletate pe răcoarea albă a pastei de dinţi periez intenţiile zi-
  • 68.
    lei schimbi staţiilede autobuz cu diferite interioare mobile electrice sau disel clătesc palmele faţa obiectele igienei minime ştii când se pierde contactul cu aparatele de înregistrare de la sol când umăr lângă umăr alegem aproape la întâmplare un loc în platfonul de nori pe unde o fi este cine ştie de exemplu o dihna simplă obişnuinţa primitivă cu fazele soarelui respirator 9 p entru anatomia cafenie a plantelor pentru pentru erotismul lor luxuriant ar fi fost destul fost destul de clare faptele anunţate în în jurnalul vegetal fiecare cu peste o mie de mie de posibilităţi toate întinse într-o umezeală călduţă nu-i nimic dincolo ar sta ideile noastre ca nişte vaste cuceriri ale comodităţii ce face sora ta de ce ai nevoie în camera asta în care pot să stau cu gesturile şi vorbele în surdină între trasee în principiu netede de
  • 69.
    unde până laurmă ştii că pleci o să se termine într-un fel sau altul poţi să şi dormi sprijinită în păr pe geam într-un paradis bosumflat în primul rând vezi tot cu ochii închişi în grădinile părului negre pe faţă trenul o să legene tot culoarele pline de soare staţiile de autobuz da nu mă vede se ridică doar aşa dintr-o obişnuinţă pe care oboseala sau zidurile transparente ale trezirii o scapă în aer suflă ca într-o pungă de plastic de culoare închisă mocneşte înspre portocaliu printre mânerele rotitoare unde ni se văd o clipă degetele arcuri tălpi dincolo de uşile glisante care impun staţie după staţie o succesiune oarecare un ritm chiar dacă lent care să facă din căderea asta o coborâre o trecere la nivel ca- lea ferată şoseaua viaductele frumuseţii sau spaimei sigur ai putea să stai aici cu semnul cum se spune prost înţeles al pericolului în braţe aprinzând deget după deget mâinile tale în mai mult de opt flăcări pitice ş 10 i într-o zi vine gestul acela îţi atinge mâneca strâmtă a cămăşii te simţi dintr-o dată aşa vrei tu proiectat între
  • 70.
    maşinile de formula1 cu motorul ambalat 7 cilindri în v cu toate reclamele strălucitoare pe corpul tău îţi recunoşti până şi steagul culorile textile doar n-o să fac asta toată viaţa o să te mai şi opreşti o să mai şi stau zici unde avem aici un stand ultra rapid sau pofteşti la somnul meu pieton compact presario umblăm încet atingi cu vârful degetelor orice obiect perete clădire cartier pe unde trec şi ce o să se întâmple uite gata strigi încet daaa confuzia plictiseala febrilitatea sunt armele atributele numeralele tale uluitoare şi apoi terne trei doi unu start 11 s au cauţi din ochi o buclă imperceptibilă o imperceptibilă o găleată de vopsea o agrafă agrafă de os pe care să te poţi baza la o adică o adică să nu ţi se mai pară că totul se schimbă de la un moment la altul ca în toanele tale gata te întrebi când plecăm acasă nu i-au plătit tot ? şi în fond ce vrea să îl însoţim până la graniţă avem şi noi problemele noastre operaţiile noastre de scos de curăţat monştrii minusculi din cablurile electrice piticii simpatici cu degetele
  • 71.
    încleştate pe fiecarevorbă anoastră şi câte şi mai câte folosim chiar şi o incantaţie purgativă câteodată ce ştii tu chiar ce ştii tu ţi se pare că a venit femeia uriaşă cu sticleţi şi viezuri în loc de nume sau de ce tot stai cu ghidonul acela de bicicletă la geam cu şapca aia aveam o şapcă de şcoală o pierdusem în clasa a II o uitasem în bancă sau aşa credeam acum şi aşa nu-mi mai venea bine îmi plăcea cozorocul lucios ne pui lumina în ochi te lauzi cu zeama asta de compot negru tu ce crezi da ziceai sau nu spuneai decât sigur căutai repede accentul cald răsuflarea care să ţi încălzescă palmele picioarele cât de cât 12 c e zici o să mai vină ? autobuzul trenul trenul ploaia cu frânghiile ei leoarcă parcă parcă mai poţi să spui ceva aşa ţi se pare te pare te fereşti de bălţi o să ne facem marinari şi pleosc sărea unu cu sandalele în apă drept în mijlocul bălţii alergam pe tuburi uriaşe căptuşite cu vată de sticlă ştii aici o să ne rostogolim într-o zi în noroi o să ne lăsăm pe spate printre emanaţiile de carbid o să aprindem în jurul nostru ici colo
  • 72.
    câte o piatrăalbă care o să ardă repede ca un deget pe urmă gata o să fie clar aşa vrem stăm gata de plecare spunem nu spuunem mare lucru nuuu gaaata doar să dezlegăm şireturile noastre de azbest electrozii de sudură cu care ne-am proptit pleoapele ca să nu adormim s- au rupt toate scobitorile sau le-am înghiţit că prea ni s-au umplut buzunarele cu rumeguş o să facem o lădiţă pentru pisică şi imediat am plecat o să stăm aici până la da vine uite e aici astea sunt femeile lui ne aţintesc cu lunelele sânilor se vede că le interesează ce să le spunem o să vedem am fost noi oamenii ghiulea femeile cu barbă ţi-era şi milă să ne atingi cu briciul ne legam cu parâme de catarge ne turnam miere în urechi beam ulei de măsline găseam că numai carnea crudă e mai bună decât porcul cu mandarine o mâncare interzisă aici dar acum nu se mai pune problema ne săturăm pe zi ce trece ne-au crescut şi mâini şi laringele nostru nu are asemănare în lumea armelor dormim sub epiglotă nimeni nu bagă de seamă pot să spună ce vor cu titanicele lor plângăreţe noi o să-i credem ne-au crescut şi mâini până şi carnaţia ne-a ajuns lichidă ce să spun semănăm leit
  • 73.
    ş i de ce nu aş recunoaşte în fond abia dacă te-am văzut de cinci zeci de ori toată viaţa vorbeam îmi imaginam mai mult mult e-adevărat am pretins că am crezut că şi asta te-a lăsat mereu fără nume fără nume fără nume cu toate corpurile tale perfect multiple ce zici casele vechi în care îţi ştiam fiecare gest ca pe un colţ şi mişcările tăiau mereu o linişte faţă de care muşamaua era un artefact bezmetic nu îşi mai arăta pretenţiile de coşuri cu fructe de bomboniere opalescente nimic din toate astea nu mai ţin prim planul unde avem un şanţ o tranşee patetică umedă peste care întinzi încă un calm comparabil numai cu exploziile nucleare ca intensitate dar în linişte şi aproape fără să se vadă nimic 13 d e acolo începeau firele neterminate de fapt fapt vedeai o caroserie de dacie care brusc nu brusc nu mai avea puncte de sudură se termina termina cu fire de contact
  • 74.
    n oi ne întorceam spre o gesticulaţie reţinută reţinută găseam idoli fonetici urme ale unei ale unei legături sigure nu mai eram decât decât câte unul care oricum ne vedeam rar ne supuneam braţele unor frecvente tatuări cu sunet luam în considerare până şi paşii aseptici ai furnicilor parcă eram blestemaţi dar asta nu prea mai însemna mare lucru aveam treburile noastre şi asta nu înseamnă că nu mai căutam să ne ciocnim batistele de aramă să recunoaştem florile acelea închipuite de şireturi peste feţele de piele întoarsă ale ghetelor noastre am fi putut să spunem tot dar nici asta nu înseamnă prea mult şi pe urmă vezi bine unde te duci nu sunt decât vorbele tale care mă recunosc aşa ca nişte pisici cu ochi pe jumătate închişi cu spinările arcuind cavităţii tulpinilor urcătoare da volubilis da compot de ananas şi tacâmurile noastre verbale pe care le-ai făcut strălucitoare ca nişte arme da 14 __________________ t egumentul unui calm teribil o închipuire a clarităţii forează din plin suprafaţa gesturilor noastre
  • 75.
    oboseala cu unfel de zorzoane oglinzi gablonţuri corpuri de iluminat şi tu care absoarbe tot ce este de absorbit ca o dăruire a curăţeniei da o certitudine solubilă întârzie în pielea noastră
  • 76.
    mai puţin decâtunul singur î n mai puţin de zece adresări conturase drept regulă să pretindă că îşi aduce aminte să spună tu de parcă ar fi prima vorbă dintr-un lung şir (despre culoarea cojii de măr pârguit pe care părul tău o poartă steag fără patrie; sigur asta ar însemna o pornire poveste paratrăznet alunecării continue) spun că nu se vede nimic nu este ceaţă dar nu se vede nimic abia o poticnire ca să-ţi dai seama : o mişcare încăpăţânată o insistenţă înapoi spre fiecare lucru - bănuit /reper spun tine/ şi te vei foí : în acelaşi timp locul eliberat în fiecare secundă de tine de corpul tău se va umple într-o clipă de refuzuri resemnări şi de o imensă realizare a derutei s-ar pretinde o apropiere eufonică decupată din dicţionar ai evita puţin asta şi cerşetoarea de pe scara blocului (puţin obosită de alergarea din asemănare în asemănare ornată cu onomatopee drept vişine glasate) ca pe nişte arătări ale sufletului în genere care bolborosesc ceea ce deja ştii ce înseamnă şi nu ajung să te intereseze sau bănuieşti că nu te interesează dar asta deja nu mai înseamnă nimic rezonabil nu mai înseamnă însă pe pielea ta în acel fără de patrie care n-a fost niciodată
  • 77.
    steag şi continuăsă îşi predea volutele fiecărui loc unde eşti gata să nu părăseşti - ajungi acolo eşti acolo şi este un refugiu - în fond acelaşi cer aceeaşi zi şi parcă şi de acolo mai ales de acolo ar urma: 1. s-ar desprinde de vitezele maşinii şi de marşarier şi-ar potrivi liniile şoldurilor în cusături de stofe pepit doar fă-i şi tu un semn mai clar spuneau am rîs cât am putut să rîd i-aş fi crezut când li se zbăteau siluetele în apa retinei aseară la 9 şi 39 puţin înainte să coboare ţepeni în braţele tale cu degetele umede încă mai indicau mai încercuiau nişte margini o aşezare ceva stabil o piatră de inel cât un dig de bolovani sub preţiozităţile zilei lui valentin de exemplu 2. mai târziu când când a ajuns acasă şi urca pe scări a văzut brusc că nu o mai recunoaşte că te îndepărtai consistenţă a unui gest nesigur ferită sub mişcările corpului tău spre corpuri identice prin
  • 78.
    creştet frânghia unuimit din tibet mă făcea să rîd până sus (nu prea ai cum să-l crezi) orice aş fi povestit totuşi aici călătoream de la un umăr la altul de la gleznă până la zona netedă unde fire de păr anunţă capătul gâtului atunci trebuia să spun ceva lipseai mitul cu fecundarea prin lumină ţi-l explicau la şcoală şi îmbrăţişarea a rîs de el a rîs cât au ţinut-o nervii apoi ar fi urlat în jurul meu cu reverenţe stângace a umplut strada 3 chiar dacă te-ai preface şi ai scrie că întâlnirile distrug poezia şi derutează dorinţele încotro scormoneşti în betonul podelei o groapă sub linoleum te auzi mai bine te atenuezi dispari acolo 3.1 ori tu memoria sau motivul ei ai nevoie să revii nu să stai deoparte cu numerele de telefon nu să fi confundată cu leduri în faptul de a trece pe stradă printre propriile mele neatenţii doar cu frisoanele unor capace de borcan pe care le împing într-o zi cu vârful pantofului drept ridicând câţiva centimetri deasupra asfaltului o folie minusculă de staniol tu n-ai nevoie să fi convinsă că nimic nu se întâmplă cu adevărat ştii asta îţi trebuie doar să nu fi sigură de toată dispariţia nu-ţi mai ajunge refugiul în miturile frecării ce vremuri căderea lentă a unei etichete ajungea să fie privită cu încetinitorul şi era
  • 79.
    un film indecentapoi ascensiunile ca proiecţii ale peliculei în sens invers a trage cu ochiul la albul pielii apărut cu un deget peste decolteul puţin coborât n-ar fi însemnat totuşi nimic nici o promisiune nici o garantare a vreunui sens salvator reuşea parcă încearcă şi acum să nu lege toată chestia asta de imaginea unui fricos care vorbeşte singur prea ar fi ostentativ pentru ei care ar scuipa în faţă ar crede că este vorba de un ecran panoramic şi nenorociţii ăia nu mai dau drumu' la film şi nici orga de lumini nu face nici o mişcare atunci ne ţiuie urechile de dorinţă şi nu dorim decât dovada palpablă a unei apropieri pe care amintirea n-a înecat-o în parfumuri potrivite înainte să se întâmple şi stă pe picioarele noastre pe braţele noastre şi mai ales nu crede impertinenţa compensatorie a povestirii supra a nu mai ajunge acolo în fond la abstracţiuni însă nu-i deloc aşa şi tot nu-i de-ajuns 4. aproape este un nume nu mai întâi surâsul pe care nu îl mai reduc la el însuşi începe între bărbia ei şi nas reface drumuri şi nici măcar la capăt refuză toate trimiterile
  • 80.
    şi încurajările 4.1 se îndepărtase se îndepărtează şi nu ca un viitor cât ca o refacere pu- nere cap la cap nu plecase eu spun aşa 4.2 eu tot timpul reîncep să mă în- depărtez dimineaţa din aceeaşi zi un ocol multă multă distanţă la un vârf de ac un ocol pe care tinzi să îl ţii din scurt 5.gesturile de care te îndepărtezi eu mă îndepărtez de parcă în plierile unei bărci de hârtie ai considera nişte culte decupaje şi le-ai vedea înfăşurate în ape (tainice -am citit eu undeva) siajul poate îmbie atunci ai nevoie de altceva poate cheamă inventezi poate deschide visezi 5.1 desface poate cele mai strâmte reflexe care altfel ar fi luate pe întinderi din ce în ce mai ascunse ceea ce se întâmplă
  • 81.
    5.2 deci nutăieturi cât ezitări oricum tot mai clare ezitări: pierdere abruptă de nerecunoscut fără nume accentuat fără nici o legătură cu gloriosul faptelor vechi între noi o erotică a absenţei pretinde nu povestirea, gesturile sprijinite în panglici (tot ce se rostogoleşte până la un capăt nu deloc în felul ăsta 5.3 se cere un răspuns în locul bătăii pasului pe loc în locul dansului unui nebun (muzica lipseşte) fără vrăji despre posedaţi în locul unui posedat în locul unei derulări de imagini subconştiente unde ar sta cerşetoarea (cerşetorul sau vânzătorul de gumă de mestecat cin cin pe care l-ai visat bărbos şi jerpelit alergând după tine prin casă râzând lovind mobila "ăsta e moşu" ţi-l închipuiai urcând marinăreşte pe o scară de frânghie după ce îi înfipsese cârligele boante în balustrada de cornier a balconului "ăsta e moşu vine să ne ia" şi mereu îi desprindeai capătul scării şi îl împingeai de acolo de la etajul I pentru prima dată nu mai faci asta alergi pe hol te ascunzi în cadă te găseşte încet încet printre pocnetele lui calme) unde ar sta cerşetoarea cu gura pungă hotărâtă să se vadă cu predispoziţia la neînţelegere cu bâlbâiala studiată ca o rană de care ţi-ai aduce aminte zilnic să o umpli cu intervaluri cât 321 de respiraţii (cel
  • 82.
    mai lung) cutoate strepezelile una cu dinţii drept tatuaj de pe cine ştie ce mare 6. nimic animalic nimic eolian nimic despre peştele zburător care luându-se după valuri alunecă drept în aer şi flutură pe acolo fără pretenţii - poţi să- l dresezi să-şi controleze dorsala să-ţi cânte la mulţi ani cu sănătate în alfabetul morse poţi o groază de lucruri poţi să o forţezi să mă vadă în mijlocul aniversării poţi să mă împingi în braţele ei să mă striveşti acolo să pui să treacă buldozere şi mii de râme pe deasupra asta n-ar fi nimic la fiecare întâlnire nu drept respingere ori parfum îmbietor s-ar ridica un nod mi-ar ţine căile respiratorii cu o mână cealaltă şi-ar pune-o streaşină la o rarefiere şi o lărgime în aer în fiecare vorbă fără alt gest decât zbaterea care-i doar o metaforă evident stă racursi pentru o potecă în scuarul din faţa teatrului naţional (aceasta nu mai trimite nicăieri străbate şi atât
  • 83.
    6.1 se destramă? da până la urmă dar tu nu ţine cont de asta) 6.2 se întâmplă seara până târziu să spunem că: scriu unei citate năpădite de creneluri /nu l-am crezut niciodată/ se apără cu toate armele şi eu dincoace doar cu vorba şi cu o strategie îndoielnică timiditatea bine cultivată "am spatele strâmb din complexe" înaltă resimţise lipsa unui punct de sprijin în circulaţia permanentă a celor care admiră cască gura la ea ca la o femeie m-am prefăcurt că n-am nici o legătură cu treaba asta se prefac şmecheri înjură poate admirativ poate din motive exact opuse (portrait o comprehension as a young monkey) se feresc spun ce au citit fac jocuri de cuvinte le îngheaţă puful de pe picioare de frică "dacă vrea să râdă de noi - stomacul li se face cute - mă prinsese - şi îşi spun în gând oricum poate iese ceva până la urmă" o măsurau de sus până jos mai ales la tivul rochiei insistau de credea mereu că i s-a descusut
  • 84.
    7. să îispun trebuie să îi spui atât îţi rămâne clipa unei singure dăţi viitoare care este de ce nu acum chiar dacă de fiecare dată după toate acestea de câte ori o singură dată iarăşi ca aseară şi asta n-ar fi decât eleganţa toaletei ei haute-couture-ul pe care şi-l înfăşoară în jurul gâtului şi induce o pauză de obicei plăcută o întrerupere ca o brăţară lată şi totuşi fină pe pielea braţului "da-spuneau- ne face semne că toată chestia asta merită să fie trăită şi închipuieşte-ţi..." 7.1 pentru o claritate făcută ţăndări să-l urmărim acum în acea după amiază împingând prin casă ca pe nişte soldaţi de plastic de pe vremea când era mic şi alerga din cameră în cameră în fiecare vis viteze tonuri paşi foşnind aproape imperceptibil pe mocheta vernil din sufragerie... când ea trece pe acasă pentru prânz cioburi zic trecute prin fum să trimit în ocoluri lumina ca să fie un lucru inofensiv bine crescut însă văzută aşa deja nu ea o expresie a ei se îndepărtează ? ...până la fereastră de unde o priveşte insistent fără să atingă perdeaua
  • 85.
    8. o impresiepersistentă că nu aş ceda ocaziei de a-ţi trimite mesaje spune el cuvânt cu cuvânt calea cea mai potrivită pentru o spălare pe mâini tu să le citeşti eu le-am scris ceea ce nu-i deloc exact poate a încercat dar nici asta nu e sigur tot ce era dovedit pe hârtie se crispa o să te văd cu mâinile mici şi strânse la piept trecând pe sub coloane la romană cum nu te-a mai văzut nimeni cu aerul frumos în jurul tău aproape seara şi astăzi încă o dată te rog frumos încă o dată în sfârşit o singură dată şi pe urmă? de aici mă pierd atras de condiţia un pic minunată a jupuirii de miros parcă m-aş spăla oricum sub capacul găurit al amintirii eu trupul aş aştepta să mi se scurgă pe coaste apa aromată esenţe loţiuni spumant lumânări parfumate şi în plus pentru variaţie accesorii speciale aparate de sincronizare a sunetului cu imaginea bobinarea unui moment şi filamente care să fie folosite la impulsuri de câte ori o să fie nevoie şi tu nu o să-ţi dai seama că te uiţi la televizor nu eşti chiar acolo nici nu o să bănuieşti o să simţi ceva dar nu o să ştii nu atunci n-o să fie nimic n-o să mai fie nimic din toate poveştile abia o să şopteşti de parcă paginile mototolite ale cărţii de telefon ar putea să formeze singure vreun număr
  • 86.
    9. în sufrageriedin ce în ce mai târziu nu aşteptau nimic se aşezase lângă el în semiobscuritate la fiecare zgomot de automobil benzi luminiscente coborau ca să urce imediat la loc pe tavan şosele pe care nimeni n-ar fi putut să treacă vreodată s-ar fi prăvălit să o vadă cu pielea pieptului ba nu o dată el s-a ridicat a atins întrerupătorul: "să aprind lumina?" "ea abia se vede pe canapeaua de pluş închis la culoare vişiniu sau maro o întrerupere în variaţia uniformă a umbrei de care obiectele se bucură "cum vrei" s-au strecurat vorbele o secundă într-o compoziţie de carouri pe mobilă fără lumină vorbele nu tremură în faţa ochilor "cum ar trebui să stau ; te rog frumos nu te uita ; sau nimic pur şi simplu nimic feroce şi nemişcat" uzină de gesturi consumate pe loc de data asta sprijin invizibil (eşti în siguranţa obscură a privirii vorbeşte-mi cu degetele sau pune-ţi o mână pe genunchi) pentru ea însăşi împotriva unor automatisme de semnalizare la o lungime de braţ pe care nu o înlătur nu se pipăie nu se cere nu se vede nimic cel mult răspunzi în momentele de articulare clipite dinspre stradă ea le foloseşte trage cu ochiul repede repede aproape străluceşte ba e târziu " ce dumnezeu fac ăştia pe întuneric că doar nu s-or.." se vede mai clar dar nici un semn pe care să-l interpreteze fantezia surdo-mută super-producţiile din orice viitor şi aşa rămâne
  • 87.
    în locul unuinumăr rotund : ieşirile dezorganizate care nu pretind un sfârşit însă încetează : nu să suport oricând acest capăt cât să nu tremur dacă acesta n-ar veni cu tot cu pretinsele figuri definitive cerute până nu mai pot o vreme şi începea iar : de fapt doar profilurile unei hărţi şuviţele răspândite dintr-un anumit moment printre venele pale dintr-o piatră de var probabil acum recristalizată de când aşteptam şi dacă nu mai aveam timp lăsam nişte dâre pe asfalt la răzoare în staţia de autobuz "moşu te atacă cu mânerele a două cuţite de bucătărie" crevase albe puţin mai late decât un fir de păr ţi le aşează pe gât şi aceeaşi piatră dar ordonată împânzită de forme geometrice cu mult mai multe laturi fixate într-un spaţiu înghesuit cât grosimea unei unghii cu străbaterea aceea a firelor despărţitoare nu atât laturi cât mici prăpăstii aride care au cerut forma ca pe apă şi în clipa aceea o reţineau încă : eram în cadă sigur se poate spune şi aşa : doar un fel de a scrie care are aerul unui a scrie: doar atât se întâmplă doar atât poate să se întâmple ? doar ce poţi să vezi la televizor : poveşti în care se sprijină ceva pe altceva şi se mişcă în câteva feluri ? sau să începi cu pronume personal (în afara gramaticii ? pers a IIa sg.) fără
  • 88.
    să bagi înseamă trivialitatea oglinzii un sens- celălalt în locul privirilor aruncate brusc în gol şi peste cap cu atenuarea lor acolo în "înţelegi tu" semnele mici care acceptă să nu mai treacă în obscuritate dincoace firelor tot mai subţiri atenuate în interiorul simplului fapt a numi o mulţime în paranteze drepte oricât de şovăitoare totuşi drepte când a numi rămâne pe dinafară : senzaţia de gol resimţită la o oră oarecare într-o zi oarecare într-un loc oarecare atroce reperele care expiră mai devreme sau mai târziu: şirul de unghii imaginare ghearele şi un epitet cu care mă tot rog: fine mă lasă nu maă mai suportă fără nici un zgomot a început să se îndepărteze asemenea muzicii asemenea ţie asemenea mie a nu mă mai pierde începe să mă refuze o singură unghie încleştată mai departe este numai vorbe şi numai o parte a lor ca în dialectul unui trib amerindian: treptele falezei pătate cu apă dulce le urci simultan te bucuri atingi mâna degetele ei care rămân inerte petele de pe marmura crăpată a treptelor sunt încă umede (asta-i o romanţă) nici măcar în plus efortul reluat cu orice evitare a festelor delicioase pe care le joacă amintirea răzuieşti încă o dată din golul smulgerea alunecarea înfundarea pierderea dispariţia a ceva o peliculă de parcă numai ai fi de parcă nu ai mai fi altceva
  • 89.
    nici înspre instalaţiilecu delicateţuri de ţevi şi butelii sigilate închipuind că porneşti de parcă ai ştii încotro şi nu s-ar prăvăli tot în stratul acela subţire în urmă ce să îţi spun nu taci până când nici asta nu mai este valabil
  • 91.
    în lumina păsărilorurbane m erg planat cu animale maşinării obiecte fonice limbaj ştii cu tot corpul corpul tău de sunete cu petalele cenuşii pe urme la diferite turaţii ca într-o zi o vine cheful nostru derutant îşi îmbracă de fiecare dată osatura metalică fier-beton papură chit se confundă cu mersul întru totul şters cu traseele anonime ale verii cu gestul invizibil al arşiţei cu poziţia ta şi cu orice perete prefabricat ar presupune asta poziţia ta bandajul de cult urban înfăşurat în jurul capului mişcând automobile mijloace de transport în comun de la stânga la dreapta de la stânga la dreapta drept franjuri abia vizibile în faţa ochilor 15 s trâng două trei castane le dau din palmă să ciugulească pot să le dau orice să le asigur de de uimitoarea lor condiţie nobilă din familia
  • 92.
    familia roşcată aflamei de sudură să treacă un bătrân cu pălăria de paie pe frunte cu palmele ca două lame de cuţit să le spună daaa era şi timpu' cine n-are treabă suntem ocupaţi toţi abia ne vedem capetele de treabă ăsta striga nu nu se poate şi se întorcea la ocupaţia lui primea o circulară n oi stăteam pe stâlpii noştrii vorbeam încet cu câte un gard de sârmă nu ne interesa că că tufişurile ar fi putut să se supere ni se părea că ne sunt prieteni dar ce importanţă avea eram siguri unii de alţii am fi putut să stăm aşa cocoţaţi acolo până după strada echinocţiului acolo stătea o umbră roşcată ce mai ajungea afară din impresia noastră despre tăcere ne striga lozinci agrofobice ni se făcea milă ne dădeam jos îl căutăm din ochi pe bătrânul ăla cu pălăria lui să ia iluzia asta de aici până la urmă se dovedeşte fată bună semănăm leit ne vorbeşte din vârfurile părului proaspăt îndreptate om fi fraţi doamne fereşte cine ştie s ă-ţi spună da ne grăbim ne apropiem de-un neaşteptat punct de fisiune calmă se leagănă leagănă cu noi încăperile cu traverse cauciucate ale autobuzelor aleile cu pietriş mărunt ne privesc neîncrezătoare ne strecoară un zornăit sub tălpi să aveţi mărunt nu se prea sinchisesc de noi abia dacă întind câte un braţ slab plin de frunze
  • 93.
    să ne atingăbluzele să ne confunde cu un maldăr de frunze uscate aprinse în mijlocul drumului a sigur că semănăm fi-r-ar să fie că ne d strângem unul în altul şi ne ameninţăm pentru pentru o certitudine olfactivă măcar dacă nu mai putem să ne schimbăm între noi şepcile sunătoare te mai şi trezeşti vorbind cu genunchii cu vârful degetelor de la picioare cine să te creadă chiar dacă asta-i singura limbă pe care o ştii cât de cât şi pronunţi clar pervazul ferestrei motoreta florinei manşetele brodate pe care le porţi într-o poză în clasa a IIa lângă harta politică a lumii cu estetica ei de semafor înghesuind călătoriile noastre povestirile noasre multicolore gata să se aprindă să îşi schimbe brusc masa camerele obscure sunetul fulgerător al blitzului 16 îmi spui da cu o tăcere calmă superlativă
  • 94.
    p e aleea năpădită de vegetaţie pe strada strâmtă dintre gardurile de plasă cine primeşte coroana prafului pe bombeu pe manşeta pantalonilor pe genunchi pe sex pe abdomen într-o atitudine aproape rituală prinzi ochiurile de sârmă ale gardului între degete vezi calea ferată defilând în faţa ta cu infiniturile ei feroviare şi o laşi să spună aşa pur şi simplu e acelaşi lucru şi eşti gata să-ţi dai seama de corpurile ei inconştiente traversând aerul terasamentul mâinile umerii tăi 17 seara da ai mers pe sub neoanele portocalii ale vitrinelor pe sub obiectele expuse în nori le-ai lăsat să treacă prin faţa ochilor tăi fără să-ţi potolească setea
  • 95.
    ni s-a promiso hidratare completă o iubită fluidă care poate să meargă pe marginea accidentată a pleoapelor de dimineaţă până seara şi apoi să viseze că merge fără să poţi să spui că asta-i tot au numai că s mi se pare nu pot să mişc flacăra de la aragaz că scârţâitul mesei din bucătărie e tot ce primesc drept răspuns de câte ori vorbesc un lanţ de bicicletă scapă şi mă loveşte peste glezne ia şapca asta poart-o pe genunchi o să te ferească de soare doar aşa de impresie de aici toţi suntem suspecţi de dialog inutil cu gazul metan cu substanţele odorizante coloranţi deodorante bilete de tren intrăm în hol şi suntem gata să garantăm pentru plecări şi întoarceri într-un luminator obscur al intimităţii cu tot corpul 18
  • 96.
    e parcă aifi forţat să mergi pe limba de lemn d lemn pe cadranele zilnice vezi marile părăsiri distractive şi imense maşinării de aer gata să te înlocuiască să nu îţi mai spună decât pe nume într-o solici- tudine estompată fără nici un alt cuvânt ori seara departe de vorbele pe care le ştii sau aşa crezi pitici şmecheri îţi fac un fel de semne cu trupurile lor din imagini vechi din filme foto developate sau o rup la fugă în toate direcţiile şi tălpile tale se scufundă în cele mai strâmte ibrice în ape repezi în prelate cauciucate specifice spui tu oricărui trecător
  • 97.
    alsul te f obsedează şi te înebuneşte pe tine de parcă tălpile de autobuze şi carpienele linii de tramvai sau tibia imensă din stâlpi de telegraf sau cealaltă sub coroana de plop a coapsei şi braţele de apă dulce cu un gust uşor dar uşor de clor ţâşnind prin milioane de robineţi cu degetele răsfirate deschise peste uluitoarea floare exotică deschisă în aer cu totul de aer păstrând ca într-o mirifică digestie angelică orice vorbă şi gesturile şi chipurile şi toţi necunoscuţii şi cutiile de conserve căscate şi mucurile de ţigare înainte să atingă asfaltul pielii tale de pe calea victoriei din sebastian din timpuri noi de la universitate de la romană de pe moşilor de pe lipscani pe râul doamnei la poşta puişor în drumul taberei în rahova la izvor pe chei splaiul unirii moghioroş mătăsari obor griviţei colentina pe şoseaua de centură asfaltul de parcă zic asta n-ai fi tu 19
  • 98.
    20 s au numai în afara a tot ce se poate până la urmă spune spune cu toate cazanele cu serpentină strălucitoare şi fictive ca o promisiune cu toată apa lor călie şi aburii condensaţi pe micile căuşe căni ori ceşti întinse sau ca elipsa descrisă de valul urcător în paharele umplute în joacă prea repede şi dacă ar fi să rămân în comparaţiile astea pe-afară într-o gesticulaţie opacă indiferentă inutilă fără să fi fost mereu aşa în ipostaza de buric al pământului fără să spun nimic aşa într-un fel de afazie mirifică în "hainele de stradă" sau "de duminică" "de petrcere" "de serviciu" "de şcoală" "de noapte" "de iarnă" "de stadion" "de afară" "de împrumut" "noi" "de iarnă" şi tu mereu tu să-l recunoşti după vreun gest stupid o atitudine interesantă sau după darabana şchioapă pe care şi-o bătea pe dosul palmei cu vârfurile degetelor uşor relaxate
  • 99.
    a ceeaşi imposibilă noţiune aceeaşi depărtare depărtare de orice obiect sau fiinţă închipuite de braţele şi unghiile mele ca şi pentru tine poate cu totul neasemănătoare cu tot filtrul de identitate care ne îngălbeneşte degetele cam la fel cine să ghicească în paloarea aceea provizorie întinsă peste buricele degetelor traiectoria unei îmbrăţişări sau a unui funicular portocaliu măcar şi ce dacă nu l-am văzut niciodată să funcţioneze pe pantele pietroase şi ăsta nu-i un simbol ori o metaforă era strada matei basarb şi din capătul ei începea o potecă schimba pietrişul cu pământ se destrăma se împărţea în mai multe direcţii până la o apă doldora de zgomote va- lea albă sau aşa ceva, deasupra suspendat cablul unsuros şi co- chilia aceea oranj şi dacă ar fi numai vorbele care nu mai pot sau aşa ţi se pare ţie că nu mai pot să ţină strâns lipite pe ele abţibilduri cu peisaje portrete şi busturi minuscule delicate fer- mecătoare cine tace aici ? şi nu face nici o mişcare deasupra ceştilor moi cu toarte dintr-un fel de emulsie acustică ornamente ale fanteziei tale în extensie ameninţătoare peste fiecare sunet
  • 101.
    4 fetiş serbările “trebuie spus şi gândit că numai fiinţa este, căci a fi este (posibil) dar neantul nu e (posibil), tocmai ceea ce ţi-am poruncit să iei aminte” parmenide
  • 103.
    Ş i de ce s-ar mira cineva când elementele pregnante pregnante care ne încurcă fluxul gândirii, ne marchează gesturi foarte vechi şi aduc cu ele o senzaţie de deja-vue. Un preludiu pentru că poţi să găseşti oriunde o motivaţie erotică şi într-un fel atunci credeam într-un vers abstract într-un sistem de elitre care galvanizează ca într-o perlă orice act real pe care l-ai aduce acolo împotriva pierderii. Vorbeam dintr-un fel de rană “quod ubique, quod ab omnibus et quod semper” şi îmi imaginam un galvano- cauter în termenii unei regalităţi străvechi care ar fi închis ceea ce altfel sărbătoream zilnic. Sau pe rana aceasta foloseam un impuls electric produs de acţiunea acizilor ori a sărurilor asupra unui metal de obicei solid, excitând în mod artificial un ţesut sau un organ ezitant. Văzusem un film european cu unii care aşteptau mult şi bine până îi întreba omul cu curăţenia ce fac “Sărbătorim” “Ce?” “Absenţa!”
  • 104.
    fragmente 1. f ăpturii de vis care era sunetul îi spuneai poezie, era forma dansului în lucruri sau un foşnet xilofag ajungea să deschizi pumnul şi o pasăre cu cinci aripi era aşezată pe soarele dictando unde furnicile spaimei se-ncaieră cu fluturii unei posibile bucurii înlănţuiţi în căutarea celei cu multe aripi ar trebui să înţelegi că fiecărei litere îi corespunde pana unui deget dar pentru că ai amintit de ordine uite: s-ar putea să existe cuvânt şi pentru “rumeguş”
  • 105.
    2. d e acolo începând orice munte este un hău de piatră în aer în miezul nopţii şi în acea beznă luciditatea îşi admiră în păr vântul ca o oglindă a verilor , psalmodiază înjurăturile păsării Este o ploaie de creştete în piatră care începe să curgă dinspre cenuşiu Din ochi cărarea încălţărilor din pulbere de aur se mişcă spre sabia unei răni de aur 3. o raşul oamenilor care se arată lângă şosea este mai mult o bazilică de aer unde vorbele îşi văd de treabă iar noi nu ne mai întâlnim în colţuri ca zidurile 4. d e undeva mereu se prăbuşeşte cerul în mâinile mânjite să-l ridice oglinda veche
  • 106.
    ciobită în toatezarile cu blocuri şi străzi năpădite de soare vechea oglindă ciobită în toate de vânt între piept şi tricou se lipeşte. 5. d rumul care mă ţine pe genunchi şi călătoria păstrându-mă-ntre braţe de tablă sau aripa de sticlă-a ferestrei : nu pot să nu lase prin ele să vină înşiruirea copacilor verzi străbătută de- asfaltul şoselei şi fumul alb ridicându-se din pântecul pietrelor toate pietrele pentru gura profeţilor au fost fabricate deja şi sfărâmate cuvântul nu se mai împacă formei dinţilor – argint viu a căzut din lume tăcerea iese la plimbare seara-n oraş în roţi de maşini cu portiere de bumbac în dreptul ferestrei amoraşii ridică braţele împodobind cu hârtie lucioasă de ziar geamul un zbor de păsări albe care străbat curtea interioară a blocului şi se aşează faţă-n faţă pe acoperişul de tablă al mesei 6. v răbii febrile se opresc la fiecare geam apoi pleacă parcă uită motivul pentru care veniseră
  • 107.
    se ridică înaer până la acel balcon unde un vecin păstrează o menghină la etajul trei ca să n-o ajungă rugina – poveşti: o femeie vine şi goleşte o pungă cu resturi în faţa câinelui (sau poate este o căţea sfântă) în rest vântul pe post de liftier ne însoţeşte până la colţ unde curentul este dezorientat 7. n işte vrăbii din aur străveziu trec prin aer trupurile lor nevăzute se lasă căzute spre pământ talgerul desenat de cădere pe respiraţii ar putea să fie … este pentru o clipă numai chipul unui străin care imediat cade ca o perlă blestemată înapoi în nisipul străinătăţii culoarea cenuşii ne spune că jertfa a fost primită vor veni ploile ca nişte vrăbii de apă sărată 8. c eva începe la tine acasă să tremure este seară şi lumina ezită o clipă o secundă pentru că este seară şi auzi cum respiraţia ta loveşte balustrada unei scări
  • 108.
    9. f iecare reverenţă poartă de mână ca un ceas un sfert de om sau câte o jumătate de cetăţean prin miezul acelei păduri cu ecouri din prima ediţie de lux a paşilor ei un coridor şi o sală de mese unde ai văzut umbra unei păsări ca o lumină neagră zvâcnind printre scaune un lucru e clar nu visezi cuvintele astea în plus vezi bine câinele ploii care nu îndrăzneşte să se apropie de fereastră adoarme lângă masa ta vocea ei ascunzându-se drept amintire 10. c ând obiectele cad în mâine cum de ieri cade zăpada în ceasul acesta tristeţea care nu este un fluture prinde ninsoarea şi-o arată poemului ca pe un corb: are penele colorate în noapte şi luna de pe piept o încovoaie boltă piciorului tău nici o diferenţă poate privind numai felul în care lumina îşi ia înapoi din gura caldă a culorii penelul unsuros visam ziua char şi atunci când aerul negru al palatinului îl strângeam în braţe
  • 109.
    11. z iua când nu mai sunt poveste aşchiile părăsesc aşchierea şi apusul cristal împarte privirea pe ziduri ziua când nu mai sunt poveste sistemul instabil ar părăsi instabilitatea cu nutreţuri de sârmă şi neon cu diferitele implementări de chestii şi cu marele bec pe care doar cauciucul mai calcă ticluieşti respiraţia /vine?/pe urme doar praful neonul uită color vulcanizat sistemul regăseşte sfărmarea respiraţia vine întâlnirea care nu mai desparte cu digul poveştilor deschis întâlnirea altoieşte cu soare în zi răsfirată roua etc. vorba care în care sitarii deschid pasajele zilei 12. d in ce se face ziua noastră a noastră porneşti cine strălucire lină sunt întunericul blândeţea lui cotropitoare tu prin tu deschis
  • 110.
    deplin “nu”-apa ostrăbat dimineaţa cu micile zgomote din spatele blocului cumva lărgimi 13. t e îmbraci în haina de casă nasturii de plastic ar ţine destrămări o plasă cu ochiuri fine prin ea ce-I de pierdut s-ar pierde imediat după duş cu aburii pe care prosopul mi-I lipeşte de umeri poveşti şi povestiri într-o limbă din folie de plastic peste peste vâjuri peste orice orice vâj se poate face dacă vrea povestea vegheaţi comod de sus de cabluri electrice doar în mijlocul drumului parcă de ceva sunt lipite toate tu 14. t ălpile în nisipul cald râvnesc valuri la ora apei sărate şi calde de câte ori am intrat ştiu fără să mai ies al meu a fost malul cu tălpile şi genunchii întins în sfărâmături între scoici cu
  • 111.
    o haină depiele cu toate actele mele şi biletul de tren bazin dus-întors în buzunarul interior închiriat să-I colorez o vreme apa în surâs şi micile bazine zilnic cine curăţă cărările ce o să ne facem spune mai schimb apa sau nu schimbă cât despre culoare tot înţepăturile cu lărgimea lor de scoică şi adierea ţin în tot felul scara de la metrou şi puţin altfel cântecul ei de dimineaţă înfăşurat în aer subteran în faţa umărului unde zici că ai fost? Despre fată? doar intram cu ea ca în mare în toate zgomotele străzii de peste sânii ei două glugi de îngeri sau /ce dumnezeu/ de călători gata să intre prin praf de-acasă 15. p ână la tine m-ai fi crezut deja nu doar calea pietrele ei mărunte sub talpă un icnet gros de unde ar fi până unde ar fi până în scrâncetul porţii cu plasă de sârmă împletiri subţiri făţuite verde unde ar fi până la căile subterane deocheate îmbujorate în haine de ploaie pătrunşi până la piele ar fi cei care nu se mai îndepărtează cum să spui : două răni roşii două scaune de plastic în
  • 112.
    dreapta în curteîşi deschid îmbrăţişările şi dacă spun da cine ştie despre cine se apropie eşti tu în uşa deschisă a demisolului şi reţeaua fină, cortul tău de aer sub digitaţia apei îţi imaginezi asta când şiroaiele reci coboară pe tocul uşii de pe umărul tău aproape atingând purpuriul spătarele de-afară încep să tremure căzute cu sclipiri verzui în iarba netunsă câteva fire în margine cheamă pietrişul tu te laşi cuprinsă de răcoare ca de o linişte 16. d umneavoastră nu sunteţi obligată să vă amintiţi de fiecare lucru important spuneam că este altceva şi abia atunci devenea spuneai cu adevărat important îţi lăsai muşchii relaxaţi într-o tăcere dintr-o dată calmă, te ridicai din fotoliu şi ieşeam în oraş parcă am fi urmat strict capilarele unei euforii pure aşa de pură că era de nerecunoscut şi aproape mută ne spuneam dumneavoastră şi legăturile abia schiţate se îmbrăcau întindeau bine purtam tricouri strâmte de şifon foarte la modă în vremea aceea după ce vorbeam de catherina pozzi şi centrul mirajului
  • 113.
  • 114.
    - dimineţile respiratorii- tegumentul unui calm teribil e şti minorul care fumează şi se-nvârte prin prin jocuri eşti o fată care ştie ce vrea doar că eşti copilul minune care justifică tot eşti coşul zilnic şi proxenetul oficial eşti mărirea preţurilor şi nu ai habar de nimic eşti un român care nu ar pleca dar care pleacă eşti cel care doarme în lift şi câinele din braţe eşti controlorul din autobuz şi vatmanul nervos eşti poza cu femei dezbrăcate din cabina şoferului eşti o revistă pe care o arată copii cu degetul şi
  • 115.
    părinţii roşesc eşti acneeacare se destrăbălează cu adolescenţii eşti frica pe care o au copii cînd nu văd pe nimeni cunoscut eşti salariul care întârzie şi împrumutul pe care trebuie să-l acoperi eşti vestea tristă care trebuie să te afecteze altfel eşti un reporter profesional şi cretin eşti cel care-ţi cere bani pe stradă eşti domnul elegant din maşina de serviciu eşti un podium pentru paşii pisicilor care tot tu eşti vînzătoarea de zarzavat din piaţă eşti bătrânelul gălăgios din troleibuz eşti o fată care face sampling şi priveşte pierdută eşti o persoană căreia-i place muzica bună eşti un talk show cu probleme arzătoare şi o virgină curioasă eşti un bolnav incurabil care îşi face planuri eşti o femeie jignită şi demnă eşti o deficienţă motorie ereditară ca şi mine lent p e cînd noi, oamenii ne luăm nişte angajamente angajamente aşa, tăcute. noi ne strîngem uşor dincolo de ce
  • 116.
    ne-nvaţă o somnolentă artăa conversaţiei: zice să ne săturăm cu graţie să ne tot săturăm să nu mai vrem să avem treaba noastră ce motive personale să ne luăm după ei şi acolo suntem şoselele şterse, voit punctate pe hartă nesigure, atinse de o fermitate a măcinării oarecare adevăratele produse ale tăcerii şi-ale vorbei în şoaptă ale oamenilor care, după ce spun o mulţime de tîmpenii sunt gata să crape şi să dea senzaţia că au înţeles tot suntem noi complet diferiţi chiar de cele mai exacte portrete pe care gustul epocii le cere ş lent i senzaţia de jignire cu o siguranţă aproape mecanică e şi ea o apropiere violentă şi ignorantă sinceră până la piele de parcă asta ar fi tot ce ţi-a rămas şi niciodată nici- o-
  • 117.
    dată nu tu aifi avut floarea aia perfectă pînă şi prin moartea ei naturală pe care toată lumea de pe bulevardul plin de lumina agripantă a dimineţii poate să o achiziţioneze şi asta li s-a spus să facă ţie nu-ţi spune nimeni ce să faci şi oricum are dreptate lent d e fapt da dimineaţa grunjoasă împrumută căldura aceea umană variată din pulsul discret al gâtului în fiecare îndoire a braţelor a picioarelor un snop de fire termice diferite între ele fac da un păr perfect respirabil umbli puţin cu tălpile goale pe un covor erotic unde nu se mai aude decît foatre încet da
  • 118.
    cine sare pegeam p rima dată când m-am sinucis aveam şase ani ani nu vroiam să învăţ să scriu să-mi fie frică de- nţelegere s-au chinuit ceva spune clar dar să nu se-nţeleagă o să rîd de tine dacă înţeleg înghesuie spune cît mai mult măcar să nu se-nţeleagă arată în toate direcţiile numără fă socoteli să nu se înţeleagă degetele tale răsfirate în aer în aerul pe care îl plăteşti sau nu degetele mele răsfirate în aer gata să te atingă în sfârşit pot să spună da cu bornele înţelegerii în aer cineva cucereşte fiecare gură de aer inspiri şi asta este o vorbă o propoziţie o poziţionare în locul acelui salt în gol cu exactitatea mişcărilor unui star kung fu unele mişcări preferă atingerea altele o fereastră deschisă o promisiune că n-o să mă mai vezi că n-o să mai vezi pe nimeni slavă domnului nimeni e partea ai a din tine care stă se uită la tine în hohote se uită la tine
  • 119.
    fără ca astasă mai fie bucurie sau tristeţe nimeni nu se gândeşte decît la tine nimeni nu are decît forma incertă a respiraţiei pentru o vreme ca tine cît e foarte devreme şi gesturile matinale cţt o ploaie netedă caldă sunt atinse de firele respitaţiei tale s vrei să spui igur că sunt multe semne enorm de multe vorbind când despre nesperatele noastre câştiguri când despre persoanele atît de apropiate pe care nu le cunoaştem când despre tot ceea ce ni se potriveşte (mai mult) aşa de mult sau de multe că nu mai spun nimic şi atunci începe tot şi tot ăsta eşti numai tu gata să cedezi dar ar fi prea devreme şi semnele aleaţi-ar lua locul ca proastele n-ar mai recunoaşte nimeni nici tu liniştea atentă moale destinsă respiraţia
  • 120.
    detot n umai dacă într-o dimineaţă ai impresia de de strângere lejeră a aerului de jur împrejur soarele se masează în părţile mai îndepărtate de tine ai putea să citeşti ceva sau şi mai bine să stai puţin aşezat pe marginea patului pe un scaun ritmurile digestive-ale lumii se rarefiază ai loc destul poate chiar chef pentru respiraţia ta pînă la piele
  • 121.
    dimineţile respiratorii e destul de cald acum mai e şi ziua asta cînd mă gîndesc în continuu să enumăr toate obiectele absolut necesare între care mă simt străin aşa că trec direct la toată singurătatea pe care n-o înţeleg şi de care mă doare-n cot chiar dacă-i a mea ce e foarte bine e un fel de linişte în care poţi să stai până şi tu să-mi spui că e plină lumea de oameni nefericiţi toţi la fel de plictisitor de nefericiţi şi într-o zi absolut liniştită chiar n-ai cum să te înţelegi cu ei enumeri obiectele îţi foloseşti nefericirea starea ta jignită şi tot ce trebuie să fie orice limbaj pot să merg printr-o piaţă extrem de aglomerată fără să mă deranjeze hainele mele excentrice într-o căldură relativă o lumină plăcută dimineaţa cînd abia vezi un om şi strada pustie e o prezenţă umană nopţile sigure cînd nu trebuie să explici nimic mai ales pentru că nu eşti singur
  • 122.
    şi asta-i oocazie nu mai fredonezi nici o melodie doar respiraţia fără să fi nevoit să uiţi pe cineva, nici măcar pe tine între limitele netede ale corpului tău uşor înclinate spre-atingere acum este destul de cald sigur că ar mai fi nevoie şi de o anumită siguranţă şi atunci îţi spun cu degetele cu colţurile ochilor cu respiraţia îndemînatică
  • 123.
    arta viziunii preludiu I soarele beat f iecare dimineaţă este un preludiu sau cel puţin o promisiune pentru gesturile care în sfîrşit ajung să se odihnească fiecare dimineaţă este un preludiu sau cel puţin o promisiune pentru că te întîlneşti de fiecare dată cu o anume posibilitate de a obosi fiecare dimineaţă este un preludiu sau cel puţin o promisiune că cu o să mai spui nimic ajunge să taci şi tot ce îţi promit o să se împlinească
  • 124.
    partea II soarelebeat a cum dimineaţa înalţ nişte imnuri înjur de mi-e şi ruşine spun nişte porcării care nu pot să fie decît pentru mărirea ta doamne îmi măsor din priviri părţile corpului mă şi ating în exerciţiul ăsta şi de fiecare dată mîinile tale sunt deja acolo acum dimineaţa înalţ nişte imnuri mă ridic din pat şi te văd prin perdea o apropiere plină de respiraţia conştientă ştiu că de-acum încolo acum dimineaţa înalţ nişte imnuri ca un film care arde pe măsură ce rulează pe un ecran tot mai îngust dintr-un moment în altul totul o să fie numai o lumină albă acum dimineaţa înalţ numai nişte imnuri sunt tot ce-o să ne rămînă
  • 125.
    partea III ceruriminore c hiar dacă ţi se pare că nu-i niciodată destul de destul de devreme chiar dacă sunetul tramvaiului nu-ţi dă nici o senzaţie şi nu ştii pe dinafară nici măcar un singur psalm din reclame dimineaţa tot vine şi pentru tine chiar dacă ai ochii obişnuiţi cu lumina artificială a abonamentelor şi niciodată nu te-ai trezit înainte să fie nevoie chiar dacă nu ai auzit niciodată cum plîng hainele noi în vitrine dimineaţa tot vine şi pentru tine chiar dacă mai degrabă ai vrea să plouă să nu mai fie nimeni altcineva pe stradă care să te recunoască şi să-ţi dea pentru prima dată impresia că poţi să taci şi nimeni nu te mai obligă să înţelegi că oricum dimineaţa tot vine şi pentru tine cu artificiile ei silenţioase
  • 126.
    partea IV consistenţaplăcerii t e-ai gîndit pe stradă că îţi mai trebuie un pas şi aproape ai dansate-ai gîndit că fiecare lucru pe care îl vezi este unic de fiecare dată numai pentru tine spărtura proastă din bordură e gata să fie umplută de neatenţia ta pentru unii e mai uşor dar pentru nimeni nu e destul de uşor şi tu te-ai gîndit degeaba tot restul este o aproximaţie numai tramvaiul vine sau nu vine şi chiar şi ăsta uneori vine degeaba alteori ajunge să întinzi mâna şi ploaia virulenţa tăcută a soarelui spun tot
  • 127.
    expir V unşiret sau fermoar easupra cerul matinal se sparge în miliarde de d miliarde de şireturi colorate ai putea să iei asta drept o promisiune drept erotismul spaţiului izbucnit peste tine ar fi cam mult dar altfel lumina textilă a flamei de sudură ar împacheta tot nu mi-ar mai rămîne decît muncitorii de lîngă linia de tramvai care fac semne obscene spre călătoare ar fi şi asta un poem sau chiar o dimineaţă pe care n-o s-o mai vezi niciodată ca o explozie finală slavă domnului
  • 128.
    toate obiectele încare înghesuim intenţa noastră de apropiere interlocutorul de iarbă d e ce să taci ca o uşă mîlc să aştepţi bucăţile magistrale de ploaie să ceară atingerea soarelui din tot ce-au să facă leoarcă şi cu toate astea să dai impresia că eşti sigur că ştii din fir a păr toate apropierile posibile că eşti gata şi liniştea ta nu ascunde nimic tragi aer în piept şi dacă articulezi nu un cuvînt un fel de geamăt un scrîncet care să înlocuiască ploaia sau şi mai bine să nu mai înlocuiască nimic să ceară atingerea soarelui şi tu vii şi spui da
  • 129.
    _______________ t oată faza e să n-o rupi la fugă nici n-ai unde să te duci unde să scapi nu eşti decît tu cu tichetele tale de călătorie cu salbele tale de loz în plic irizate pe sîrmă zornăie una în alta bucăţile de hîrtie împăturite strigi cu gurile metalice ale capselor minuscule vino răzuieşte tu ştii că seara semeni cu visele mobilei îţi cumperi un ficus şi te trezeşti într-o întindere de jur împrejurul camerei în care dormi cotrobăi după foşnete adieri şi te alegi cu tablete vechi de cavit cu vorbe de om care povesteşte un film şi apasă degetele pe masă straturi de lac straturi care închipuie amprente cercuri nesigure cine să inventeze siguranţa cu flăcări de carbid deasupra oricărei bălţi fără să mai întîrzii între fandările veline ale tăcerii între picăturile suspendate în aer gata să atingă suprafaţa netedă a apei şi taci desenezi linişte cu sunetele cămăşii de bumbac aproape în mijlocul unei influorescenţe cinetice
  • 130.
    _______________ t avanul de placaj lucios mă însoţeşte de la un un capăt la altul al autobuzului ocolesc un chepeng mat şi acolo eşti tu stă privirea ta cuprinsă de barele de siguranţă în unghiuri eu pot să zic aproape material dar asta n-ar schimba nimic nici jocurile distanţei nici caleidoscopul de reţineri pe care-l păstrăm ca pe o oră exactă şi translucidă ce spune omul ăsta? tu nu vrei decît nişte siluete amabile nişte dimineţi în care să nu mai vorbeşti să te îmbraci încet autobuz după autobuz nici nu-ţi cer să-mi explici parcă baţi din palme deasupra corpului meu de la un capăt la altul ne înţelegem mai mult prin gesturi într-un foşnet de crom vecin cu liniştea
  • 131.
    _______________ s pui culori, porţi sunete respiri obiecte adoraţia noastră nu mai acceptă decît fiinţe imprevizibile o mandibulă vegetală o vergea de cristal lichid în capetele atingerii mele fosforescente ţi le regăseşte respiraţia le rosteşte intermitent roca fumigenă a neclarităţii dimineaţa şi încă mai mult de 1.000 de-obiecte artizanale care pot să înlocuiască distanţa
  • 132.
    _______________ s igur, te-aş convinge pînă la urmă că într-o parte nu este decît aer şi o variată densitate a unui material lemnos ar putea chiar să-ţi placă asemănarea teribilă a tulpinilor contorsionate cu harta oraşului aşa cum îţi închipui că o desenează paşii tăi odată ce ai ieşit din casă mergi încet asta nu are importanţă eşti acolo şi punctul de sprijin pentru tine atunci ţi se pare că ar fi aerul toată exultarea de care dau dovadă pereţii gata să primească glastrele halucinante ale gesturilor unde te duci unde rămîi unde îţi închipui că poţi să ajungi chiar nu poţi să te confunzi cu plăcile pestriţe de faianţă sunetele înghit tot şi din cauza asta se resimt
  • 133.
    o atingere completă p e străzi pestriţe am învăţat mereu o anumită frică de înţelegere între corpurile transpirate aproape tăcute pline doar de veselia unor cămăşi deschise la gât de ce să nu spui că uit tot că mă trezesc vorbesc despre vreme când mie mi se pare că înjur sau că rog frumos să se oprească zgomotul să ascultăm numai sunetul fragil al percuţiei salivare şi vocea diluată forma nesigură pe care o pui în fiecare colţ al camerei aici pe stradă SIGUR vorbesc despre o cameră a minţii plină de mere şi canapele vişinii când mi se taie picioarele de oboseală în mijlocul străzii şi ai impresia că nu mai poţi să articulezi nici un cuvânt limba ţi se umflă ca un burette viu şi toate obiectele primesc un fel de strălucire difuză nimeni nu are mai mult decît forma incertă a respiraţiei pentru o vreme atunci preferi discursului un zgomot uşor făcut de corp un pocnet din degete atingerea sonoră a părului
  • 134.
    # scânteile de bumbacgăsite în piele de pînza cămăşilor noi alteori SIGUR că te bucură nişte cuvinte terne cu puterile lor precise şi chirurgical nimeni nu pierde nimic creşte numai pofta ca o serie de tăceri să înlocuiască faptele noastre timide vorbesc încet fac loc folosesc MUZICUŢA ALBĂ a muţeniei vezi actele de identitate mina mea întinsă după un pahar cu apă stăm pe trotuar aşteptăm autobuzul rîd cu toate feţele posibile de la o vreme nici nu mai supportăm să ne cerem numerele de telefon descrieri promisiuni am tăcea cu limba splendid înfiptă în aer am spune că ne cunoaştem şi alte tîmpenii /acolo tu într-un moment foarte uman aproape omenesc dar nu încă singur am exact ce îţi trebuie soarele fin care nu mai povesteşte visele şi presară pelicula serenă a atingerii/ cu gândurile corpolente pline
  • 135.
    cu DORINŢE numainumai într-o fracţiune de secundă claritatea ţi se înfăşoară la încheieturi nu cere nici un răspuns # nimeni nu are mai mult decît forma incertă a respiraţiei pentru o vreme privirea primeşte imprimă duritatea pe care ochiul o are încît poate să cedeze atît cît trebuie spaţiu cărnii obscure care o să fie trecutul am putea să ne strîngem iarăşi unii în alţii chiar dacă nu mai credem în asemenea fapte simple tu în mintea cui crezi că te mişti şi dacă spui minte spune mîini coloană vertebrală ţesuturi sistem circulator limfatic o seară ca oricare alta unică din care restul suntem duşi într-o volatilizare sigură cum ar fi atingerea palmelor de exemplu din care citeşti respiraţia te mişti încet nu mai mult de cîţiva centimetri spaţiul tău în care înfloresc pomii din mintea ta fructele străpung aerul plin de lumina agripantă a serii în sfîrşit mută cu soarele gata să mă primească
  • 136.
    stelele vorbesc pelimba ta n corp românesc este celălalt U căruia îi transferi tot ce eşti la şcoală toţi aveam un văr care văzuse care făcuse era corpul românesc al fiecăruia dintre noi face trafic de maşini de lux al fiecăruia dintre noi ca o datorie ca o posibilitate acelaşi pentru fiecare frică a pufului nostru de pe ceafă câte unul sau mai mulţi în care visezi şi visul este ceea ce faci de cînd te trezeşti pînă seara tîrziu într-un moment foarte clar cînd umbra mea fonetică se lasă peste tot cu o briză de atingeri câte una sau mai mulţi cu limba înfiptă în aer datoria noastră e plăcerea pe cerul gurii stelele apar una după alta
  • 137.
    cuprins 1. Argument .........................................................5 2. Oxigen .............................................................. 7  îsau dacă...77; cu aerul...78; epilog. ce o să vezi...79 3. fetiş ................................................................... 21  patetic bar...51; urban...55; cult...64. 4. mijloace de transport în comun ..................... 47  problemele noastre majore...17; vizualizare scenei...21; marile operaţiuni...24; mai puţin decât unul singur...32; în lumina păsărilor urbane...41. 5. serbările ........................................................... 93 6. corpuri româneşti .......................................... 113  a)…arta viziunii…123; b) toate obiectele în care…128; c) o atingere completă…133 7. stelele vorbesc pe limba ta ............................. 136 răzvan ţupa 2003