O carte interesanta despre viata lui Botezatu.

2. Pentru mine este debutul ca scriitor de roman, după 14 ani
de presă scrisă, am decis că e momentul să încerc şi asta. Mi-a
fost un pic teamă pentru că aveam în mână o mină de aur un
personaj pe val, prin urmare acest roman avea să fie analizat.
interpretat în toate felurile. Mulţi m-au întrebai, când auaflat
că scriu viaţa lui Cătălin Botezatu, dacă e un fel de "Omagiu"
acest roman. Aş fi scris şi un „Omagiu", dar nu asta era viziunea
noastră despre biografia lui, pentru că eu cred cu putere in valoarea lui Cătălin Botezatu, îl cunosc de mulţi ani, şi spun fara
reţineri că prietenia lui este unul dintre cele mai frumoase daruri
pe care mi le-a dat viaţa. Faptul că mi-a încredinţa: mie viata lui,
m-a lăsat să o prezint aşa cum cred eu de cuvinţă, a avut incredere în condeiul meu, şi-a deschis sufletul în faţa mea. inseamna
enorm pentru mine. Şi cred că pentru orice alt jurnalist obiectiv
ar fi însemnat la fel de mult.
Mulţumesc, dragul meu prieten!
Monica
6
Vlad

3. Cuprins
Prefaţă
Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul B
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
CapitolulIO
Capitolul 11
Capitolul 12
8
Carcera
Iadul „Croitorului de cârpe"
Scrisori de amor
îngerul păzitor şi cancerul
Răsturnare de situaţie
închisoarea de tranzit
Alexandru
întâlnire cu Luana
Faimă, bani, huzur
Fugar în jurul lumii
Captivi în Danemarca
Din jurnalul unui arestat
la Cercetări Penale
Capitolul 13 Dragă mamă
12
44
50
63
77
107
115
122
137
142
152
Ilustraţii
241
Trei Vieţi • P e d e a p s a
187
215
7

4. Prefaţă
/
Habar n-am dacă cineva şi-a mai scris prefaţa pentru propria carte
biografică, dar, pentru că nu este scrisă de mine, am acceptat propunerea autoarei, Monica Vlad, să fac asta. Voia de la mine o motivaţie,
voia ca cititorii acestei cărţi să afle de ce am acceptat să apară pe piaţă
primul volum din trilogia despre viaţa mea în care am să vorbesc deschis, ca la spovedanie, despre tot ce consider eu că merită vorbit, despre
slăbiciunile, necazurile, depresiile, iubirile, căderile şi, în final, despre
controversele mele. Ea, Monica, m-a convins că poveştile mele merită
spuse. A fost într-un fel un exerciţiu, ca la psiholog, în care eşti nevoit
să îţi aminteşti şi să vorbeşti despre momente crunte din viaţă, care
au lăsat sechele adânci, şi de care te temi, tocmai pentru a putea să te
detaşezi, să accepţi ce ţi s-a întâmplat şi să mergi mai departe.
Eu am ferecat undeva în amintirile mele perioada puşcăriei, am
refuzat să rememorez în aceşti ani perioada aceea neagră din viaţa
mea, am încercat să mi-o scot cu forţa din minte, să nu mai existe.
Dacă imediat după ce am fost eliberat ar fi existat o operaţie prin care
să îmi pot extirpa din creier perioada aceea, ce am trăit şi cum am
trăit acolo, cu siguranţă aşfifăcut-o. Nu pentru că mi-arfifost ruşine,
nu pentru că mi-aşfi dorit ca toată lumea să uite că Botezatu ajâcut
puşcărie, ci pentru că îmi făcea rău să vorbesc despre asta. Mulţi ani
după eliberare, aveam frisoane, mi se făcea rău fizic când îmi aminteam câte ceva, simţeam în nări mirosul de umezeală şi mucegai din
8

5. celulă de parcă mă aflam încă acolo, îmi revenea senzaţia de teamă
permanentă şi, brusc, mi se tăiau picioarele.
Am început să lucrez împreună cu Monica la această carte în urmă
cu 11 ani, am fi uitat probabil momentul , dar ne ajută să-l reţinem
Vlad,fiul ei, care pe atunci avea doar un an. Era în 1999 şi trecuseră doar doi ani de când ieşisem din închisoare. Atunci a înregistrat primele casete cu mărturiile mele, pentru ca mintea mea să nu se
obişnuiască să le ascundă. îmi amintesc că vorbeam ce vorbeam, eram
în vervă, de teamă să nu omit ceva, şi dintr-o dată nu mai puteam,
gata, mă opream şi o rugam să încetăm. Atâta durere, umilinţă şi
frică câtă am trăit eu acolo e greu, tare greu de povestit, de înţeles.
Nu mi-a fost jenă să îmi dau frâu liber lacrimilor în faţa ei, pentru că
prin ochii mei, Monica a trăit alături de mine cele mai negre senzaţii
şi le-a înţeles valoarea reală. Cred că numai aşa putea scrie o astfel de
carte. După o perioadă de câteva săptămâni în care am muncit şi am
înregistrat povestea închisorii din Italia, am decis să facem o pauză.
Nici ea nu m-a mai pus la treabă, poate pentru că a realizat ce greu
îmi e şi ce eforturi fac să retrăiesc coşmarul de la Cremona, toate acele
întâmplări oribile, şi nici eu tiu am mai vrut. Ajost nevoie de zece ani
ca să vină să-mi spună că e momentul să terminăm ce am început,
că am ajuns la maturitate şi că e vârsta ideală pentru a putea să-mi
pun pe hârtie viaţa, de fapt cele trei vieţi pe care eu am convingerea că
le-am trăit într-una singură. Am bucuria că acum pot privi cu linişte
şi uşurat în trecutul meu, că am depăşit starea de panică pe care mi-o
dădea rememorarea lunilor de puşcărie. Nu-mi mai e rău fizic când
îmi amintesc, dar am nişte remuşcări extreme ştiind cât de tare au
suferit părinţii mei în acea perioadă şi cât de tare ne-a schimbat viaţa
acest necaz.
Multă lume mă judecă, mulţi spun că am trăit la vedere, că viaţa
mea e o carte deschisă. Nu e nici pe departe aşa, iar cartea asta, prima
din cele trei care vor apărea, le va demonstra ceea ce spun. Poate după
ce vor parcurge paginile ei, unii vor spune că sunt un om slab. Le-aş
răspunde că un om slab nu se ridică din nimic, cu nimic, şi ajunge
unde am ajuns eu. Am ajuns ceea ce sunt numai şi numai cu puterile
mele, am fost bogat, sărac lipit şi dator şi apoi am ajuns un brand.
Ştiu exact care este valoarea reală a numelui meu în acest moment.
Poate cineva va învăţa ceva din experienţele mele. Faima nu o câştigi
Trei Vieţi • P e d e a p s a
9

6. pe viaţă, e al naibii de greu să rămâi acolo, sus, poţi să te prăbuşeşti
oricând şi în secunda doi nu mai contezi pentru nimeni.
Biografia mea nu ştiu dacă e o lecţie de viaţă, dar ştiu că e un
roman care merită citit, şi chiar dacă e roman, nu eficţiune, e bazat pe
întâmplări sută la sută reale. Casetele înregistrate, scrisorile pe care i
le trimiteam mamei din închisoarea din Cremona pe care le-a păstrat
până astăzi, cele pe care le scriam către ziarele din ţară stau mărturie
la ceea ce povestesc.
Câteva menţiuni, însă: unele personaje apar identificate cu iniţiale,
şi nu cu numele întregi, iar altele, a căror prezentare completă era absolut necesară, au primit nume de împrumut. Este o carte biografică, şi
nu o revanşă împotriva celor care au fiăcut posibile situaţiile prin care
am trecut.
Sunt doar memoriile unui burlac de 43 de ani.
Vă doresc lectură plăcută!
10

7. Trei Vieţi P e d e a p s a
1
Carcera
S
oarele proaspăt al dimineţii pătrunde printre zăbrele,
iar o rază obraznică îi atinge faţa nerasă. Nu vrea să
deschidă ochii, deşi ştie că, foarte curând, va număra
în subconştient, ca de obicei, paşii din ce în ce mai apăsaţi ai
gardianului. Acelaşi gardian care, o dată la fix zece secunde,
izbeşte puternic cu bastonul uşile metalice. Deşteptarea
brutală şi deplină e o chestiune de clipe... „Alzatevi, pezzi di
merda!" zbiară, acompaniat de zgomotul infernal, italianul
în uniformă. „Deşteptarea, paraziţilor!".
Pentru deţinutul român Botezatu Cătălin Adrian începe
o nouă zi la temuta puşcărie de maximă securitate de lângă
Cremona. O clădire imensă, albă, în formă de trapez, în care
nu şi-a imaginat niciodată că va poposi atât de mult. Au
trecut aproape patru luni de când a intrat aici şi îşi aminteşte
cu precizie fiecare clipă din acea zi.
* * *
De bună voie şi nesilit de nimeni s-a dus şi s-a predat autorităţilor din Italia, ştiind că fusese dat în urmărire generală
12

8. prin Interpol şi că dintr-un moment într-altul poate fi ridicat de la apartamentul din Cremona în care locuia de
ceva vreme. Aflase că cei din ţară îl cred un infractor fugar,
care a lăsat totul baltă, o avere imensă, o imagine la care a
muncit mult, şi o casă de modă pe care o iubeşte. Vorba vine
„îl cred"... Desigur, este convenabil pentru „ei" să inducă
această stare de fapt opiniei publice, când în realitate este
un complot teribil al oamenilor politici şi nu numai, care
vor să pună mâna pe un patrimoniu uriaş şi au, din păcate,
toate mijloacele ca să facă acest lucru. Ziarele din România
îl criticau întruna şi zbierau că a fugit din cauza datoriilor. în
fapt fugise chiar la recomandarea poliţiei, „ca să nu-1 omoare
ţiganii" cărora le era într-adevăr dator, dar care furaseră de
la el şi de la partenerul său de afaceri, Alexandru Răducan,
mult mai mult decât sumele care li se cuveneau.
La poliţia din Cremona, prima întrebare a italienilor a
fost dacă cere azil politic. Nici nu îi trecuse prin cap aşa ceva,
dar putea fi totuşi o idee bună. De ce nu...? Cu toate astea,
a refuzat, a spus că vrea doar să ajungă în România, că el nu
fuge de lege şi că poate să facă faţă oricărei situaţii.
L-au privit nedumeriţi. Nu prea înţelegeau ce e cu bărbatul
spilcuit, care mirosea bine, care intrase decis în secţia de poliţie, venise la ghişeu şi anunţase că vrea să vorbească cu un
comisar cât mai repede pentru că doreşte să se predea autorităţilor italiene. Cătălin aflase că sunt pe urmele lui şi nu voia
să le îngreuneze misiunea. Nu mai voia să fugă prin lume, ci să
fie arestat, judecat în ţară, să poată da pe faţă, cu documente,
cu martori, tot complotul odios care fusese pus la cale.
Nebărbierit, cu cearcăne şi nedormit, dar cu o ţinută impecabilă, pantofi scumpi, bijuterii şi un ceas de câteva mii de
dolari, o jachetă din piele moale de căprioară bej şi centură
Prada... Asta nu era genul de personaj pe care să-1 vezi în
Trei Vieţi • P e d e a p s a
13

9. Capitolul 1
fiecare zi în sediul poliţiei, aşa că le-a făcut poliţiştilor o impresie bună de la prima vedere.
Cremona e un orăşel în care nu se întâmplă foarte des infracţiuni ieşite din comun. Doar hoţii mărunte şi acte de violenţă domestică, iar poliţiştii şi carabinierii îşi cam cunosc
clienţii. Este cât se poate de clar, omul care a intrat de data
asta în sediul din centru al poliţiei nu face parte dintre ei.
Vorbea rar, dar destul de bine italiana, îşi căuta oarecum
cuvintele, dar reuşea să lege o conversaţie, era manierat, nu
vobea fară să fie întrebat, şi îi privea fix în ochi, o dovadă
pentru ei că omul îşi asumă pe deplin ceea ce face şi ce spune.
„Numele meu este Cătălin Botezatu. Sunt român. Ştiu că
sunt căutat de Interpol, aşa că am venit să mă arestaţi. Nu aş
putea să vă spun exact de ce sunt căutat, pentru că nu amjejuit
şi nici omorât pe nimeni, dar vreau să ajung acasă. Aşa că am
venit să mă predau de bună voie şi nesilit de nimeni. Dacă veţi
verifica, o să vedeţi că am dreptate. Sunt destul de cunoscut la
mine în ţară, sunt persoană publică. Poliţia o să vă confirme
ceea ce spun destul de repede, pentru că dosarul Botezatu e deja
celebru în România şi, mai nou, în lume"
Italienii nu erau însă chiar străini de aceste lucruri. Imediat
ce a poposit în fata ghişeului, în spatele lui s-au aşezat doi civili încruntaţi, care au început să vorbească în italiană cu cei
de la ghişeu şi au arătat nişte legitimaţii. Aşa şi-a dat seama
că fuseseră pe urmele lui încă de la prima oră, supravegheat
atent, şi că dacă nu venea singur, în scurt timp îl „ridicau" ei.
Discursul a fost ferm, a vorbit calm şi calculat, fară pic de
emoţie în glas. Carabinierul, care fusese chemat de poliţistul
de la ghişeu, 1-a privit lung, uimit, 1-a studiat atent din cap
până în picioare şi apoi i-a făcut semn să ia loc,
„Pentru ce sunteţi căutat de Interpol? Ce infracţiune aţi
săvârşit?"
14

10. Carcera
A zâmbit lung, amar, examinându-şi interlocutorul. Era
un tip masiv, brunet şi oacheş, în uniformă. Avea două pistoale, unul în stânga, la centură, lângă pafta, iar celălalt legat
strâns pe coapsa dreaptă. Deasupra acestuia, agăţate de centura din piele neagră, cătuşele din oţel. Carabinierul părea
extrem de sever.
A lăsat privirea în pământ şi şi-a dat seama că la întrebarea asta îi este foarte greu să răspundă. Erau luni de zile
de când pierduse oarecum contactul cu realitatea, de când
rătăcea ca un nebun prin lume, de când unii îi spuneau una,
alţii alta, de când viaţa lui luase o turnură atât de neaşteptată... De ce era acuzat? Ce fapte reprobabile săvârşise? Nu
ştia. Ce să-i spună acestui om care stătea, încă destul de calm
şi reţinut, în faţa lui?
„Nu ştiu să vă spun exact, pentru că nu cunosc care sunt capetele de acuzare în acest moment. Iniţial, eram acuzat pentru
deturnare de fonduri, acum cine ştie ce s-a mai adăugat, sunt
plecat de ceva vreme din România... Dar nu e vorba de vreo
crimă, nu sunt un pericol public. E mai degrabă un complot
politic la adresa mea şi a asociatului meu, e o dorinţă a unora
de a pune mâna pe averea noastră, care este mare. Nu vreau
să vă obosesc cu istoria acestui dosar, este destul de sinuoasă şi
i-am pierdut inclusiv eu şirul. O să vă spună autorităţile din
România care este mai exact infracţiunea pe care am făcut-o
când veţi cere identificarea mea."
Italianul a privit în gol câteva clipe, parcă fără reacţie, iar apoi
a rostit, apăsat, precum în cadrul unei proceduri bine exersate:
„Bănuiesc că doriţi azil politic în Italia dacă spuneţi că e un
complot politic..."
„Nu, nu doresc, vreau doar să ajung în ţară şi cred că dacă
mă predau e mai simplu. Hoinăresc de câteva luni de zile...
Am obosit!"
Trei Vieţi • P e d e a p s a
15

11. Capitolul 1
Habar n-avea ce-o fi înţeles săracul carabinier din „depoziţia" lui, dar nici măcar nu-i păsa prea tare, pentru că omul
din faţa sa nu-1 putea ajuta cu nimic. Tot ce-şi dorea era să
ajungă în ţară cât mai repede.
Carabinierul a continuat, imperturbabil:
„De ce nu v-aţi predat în România?"
„Am fost nevoit să plec de acolo, pentru că mă temeam pentru
viaţa mea. Acum, apele s-au mai calmat şi cred că e bine să mă
întorc. Stau în Italia de ceva vreme. Astăzi am aflat de la avocaţii
mei că o să fiu dat în urmărire generală, şi cum eram la Cremona,
am decis să mă predau aici, imediat. Nu fug de justiţie. Vreau
doar să vă rog să îmi spuneţi... Din momentul predării, în cât
timp ajung în ţară?"
Vizibil încurcat de această întrebare, carabinierul a schiţat
un răspuns:
- Atipică situaţie... Trebuie să recunosc că nu ne intră pe
uşă în fiecare zi creatori de modă care ne cer să fie arestaţi. Dar,
ca să revenim la cazul dumneavoastră, dacă se adevereşte ceea
ce spuneţi, în mod normal în maximum trei săptămâni se fac
extrădările. în câteva zile are loc procesul de extrădare... Dar
în această perioadă, nu ştiu dacă ştiţi, că nu păreţi că aţi mai
trecut prin aşa ceva, o să staţi într-o puşcărie şi o să fiţi tratat
ca orice alt deţinut. Sper că acum, că aţi intrat într-o secţie de
poliţie de unde nu mai aveţi ieşire, conştientizaţi acest lucru!"
Observase cumva o urmă de regret la matahala în uniformă care stătea în faţa sa cu picioarele răşchirate?
Italianul îl privea adânc, mirat, parcă avea şi o uşoară teamă
de ce o să i se întâmple acestui bărbat după gratii. Era oare conştient de ceea ce face? Realizează că o dată ce va trăi experienţa
arestului, viaţa sa nu va mai fi niciodată că, înainte, că arestul
nu e o lume fascinantă şi nici o experienţă extravagantă, ba
din contră, e iadul pe pământ? Iar puşcăria de lângă Cremona,
16

12. Carcera
unde mai mult ca sigur vor fi nevoiţi să-1 trimită, pentru că este
cea mai apropiată, este una de maximă securitate, unde zac toţi
criminalii feroce ai Italiei, capi ai Mafiei, ucigaşi în serie, violatori. E chiar un loc al groazei şi nicidecum o „tabără" de tranzit
uşor de tolerat, aşa cum probabil crede băiatul ăsta din faţa lui.
îşi şi imaginează ce va trăi acolo când îl vor vedea aşa arătos,
cu mâini impecabile şi ţinută zveltă, delicat şi respectuos... Ce
împrejurări l-au determiat să intre ca nebunul în sediul poliţiei
şi să se ceară să fie arestat ? Erau doar câteva din zecile de întrebări care îi veneau în minte în timp ce îl asculta pe Cătălin
Botezatu.
„Ştiu foarte bine ce fac, mi-am imaginat că n-o să mă cazaţi
la hotel, şi îmi asum asta!"
Cătălin a zâmbit larg dar evident preocupat. Nu avea chef
să intre prea mult în detalii, i se părea că pierde vremea. Voia
foarte tare să grăbească lucrurile, îşi dorea puternic să nu mai
fie un fugar, să îşi ia din nou viaţa în mâini după ce luni de zile
o lăsase în ale altora... Ce contează că îl vor ţine o vreme în
puşcărie... Măcar foarte curând va ajunge acasă, în ţara lui,
acolo unde toată lumea îl ştie, unde vocea lui se poate face
auzită chiar şi de după gratii... Măcar va putea să-şi susţină
punctul de vedere, să scape o dată pentru totdeauna de acest
coşmar care îl cotropeşte de luni de zile!
Carabinierul înarmat a vorbit din nou:
„Aşteptaţi aici până facem verificările, apoi voi reveni să mai
stăm un pic de vorbă."
Bărbatul s-a răsucit scurt, pe călcâie, a făcut câţiva paşi şi
a început să discute în şoaptă cu un alt tip în uniformă care
stătea undeva, în spate. Cei doi civili de la Interpol rămăseseră nemişcaţi, în spatele lui, fără să scoată o vorbă.
Din conversaţia purtată în şoaptă, Cătălin a putut înţelege că italienii deveniseră foarte curioşi în ceea ce priveşte
Trei Vieţi • P e d e a p s a
17

13. Capitolul 1
dosarul său şi se întrebau dacă era urmărit doar pentru evaziune fiscală sau făcuse şi altceva, mult mai grav.
* * *
Orele se scurgeau greu. A durat ceva până l-au verificat
şi au aflat că trebuie să-1 trimită la comandantul secţiei...
Trebuia să dea declaraţii în prezenţa acestuia şi în cea a ofiţerilor Interpol care nu-1 slăbeau din ochi, pentru că, într-adevăr
pe numele lui Botezatu Cătălin Adrian, designer român, fusese emis un mandat de urmărire internaţională. Imediat ce
au primit confirmarea asupra identităţii sale, l-au poftit într-o
cameră micuţă, cu un singur birou, unde se afla şeful unităţii.
A completat un nou formular. I-au luat actele şi l-au rugat
să se aşeze, apoi i-au pus, cu gesturi mecanice, cătuşele la
mâini, dar nu foarte strâns. Se uita înjur, deja pierdut, şi avea
senzaţia că urmăreşte un film poliţist cu el în rolul principal.
Ironia soartei... Şi-aşa îşi spunea de multe ori că, dacă nu ar
fi făcut modă, actoria cu siguranţă era prima sa opţiune...
Se afla într-o încăpere destul de cochetă, pe care se vedea
bine ca şeful poliţiei se străduise să o însufleţească. Avea un
birou mare şi negru, iar în faţa lui erau două fotolii de culoare verde-nchis. Pe masă erau multe hârtii, o lampă veselă
cu dungi colorate, multe poze înrămate din care zâmbeau
doi copii şi o doamnă trecută de prima tinereţe, probabil familia poliţistului, un suport de pix, confecţionat din capace
metalice de la diferite băuturi, iar la fereastră, multe ghivece
cu flori, toate înflorite. A poposit aici preţ de zece minute, în
care i s-au scos cătuşele şi a scris declaraţii în română, apoi
în italiană, aşa cum a putut mai bine.
I s-a adus la cunoştinţă că este acuzat oficial de nerambursarea unor credite uriaşe, sume colosale, de ordinul
18

14. Carcera
milioanelor; 206 milioane lei, 8,5 milioane mărci germane
şi nu se termină aici, urmau 2,6 milioane dolari şi 23,2 milioane coroane suedeze...
Doamne Dumnezeule, de unde au scos sumele astea?
Datoriile lui către bănci sunt mult, mult mai mici... Cu
banii ăştia putea cumpăra jumătate de continent!
Şocat, a cerut să fie lăsat să îşi anunţe avocatul că se află la
poliţie. Prietenii din Cremona care îl găzduiseră îi puseseră
la dispoziţie şi un apărător legal care urma să îi fie alături tot
timpul. Aşadar, 1-a sunat şi 1-a chemat „de urgenţă" la sediul
poliţiei.
Şi avocatul a rămas uluit de acuzele care i se aduc clientului său, pentru că într-adevăr erau nişte datorii colosale.
Părea incredibil cum a ajuns să aibă de dat atâţia bani, ce
împrumuturi a luat, chipurile, cine i le-a dat şi ce dobânzi
au acestea. I-a spus avocatului că nu este nici pe departe aşa
cum se spune, şi că aşteaptă procesul de extrădare care îi
promiseseră că va avea loc cât de repede se poate. Apoi, şi-au
luat rămas bun şi au stabilit că se revăd la tribunal.
Carabinierul 1-a condus, împreună cu doi poliţişti, într-o
celulă aflată la parterul clădirii, care se învecina cu alte două
celule mici. Acolo a rămas, în sfârşit, singur. In mintea lui
erau sute de întrebări. De unde s-a ajuns la sumele acestea?
Ce e cu ele şi de ce i le pun lui în cârcă? Nu mai înţelegea
nimic.
*
*
*
Informaţiile sale erau obţinute de la persoane din
România care erau la curent cu toată povestea. Cele despre
Alexandru se opreau însă în momentul în care asociatul său
1-a abandonat la Cremona, dispărând fară urmă după ce
Trei Vieţi • P e d e a p s a
19

15. Capitolul 1
„colindaseră" împreună, în chip de fugari aproape un continent întreg.
în ţară, situaţia lor scăpase de sub control. O vreme, au
plătit mulţi bani ca să sponsorizeze diferiţi oameni politici
care urma să candideze la diverse funcţii în stat. Fireşte, ei
nu erau singurii care „cotizau" în acest fel. La un moment
dat, Alexandru nu a mai vrut să efectueze plăţile, pentru
că i-a „mirosit" ceva. I s-a părut că banii nu ajung la cine îşi
dorea el să ajungă, şi a luat decizia să „închidă robinetul". Şi
de aici, potopul!
Aproape imediat, statul le-a blocat conturile şi au rămas
fără bani, iar Alexandru a împrumutat valută de la cămătari ţigani, ca să nu le moară animalele de foame, în fermele care constituiau una dintre afacerile lor profitabile.
Cămătarii au început să dubleze dobânzile atunci când
au văzut că Răducan nu are cum să ramburseze la timp
împrumuturile. Apoi să-i ameninţe, să-i şantajeze, să le
vandalieze firmele şi restaurantele, să le hărţuiască familiile, să-i hărţuiască pe ei înşişi, ceea ce 1-a determinat pe
Alexandru Răducan să fugă din ţară pentru o perioadă.
Acesta nu-şi dorea, totuşi, moartea, nu dorea nici măcar
să fie nevoit să-şi dea toată averea pentru un simplu împrumut pe care nu putea deocamdată să-1 achite. Şi-a
pierdut urma, lăsându-1 pe el, pe Cătălin Botezatu, să tragă
ponoasele. Iar clanurile de ţigani au sărit imediat pe el, că
doar era asociatul lui Răducan.
Deşi a văzut moartea cu ochii la fiecare colţ de stradă, deşi
era ameninţat în permanenţă, poliţia dădea neputincioasă
din umeri şi-i spunea că „ţiganii sunt prea mulţi, prea periculoşi şi e greu să-1 protejeze de ei". înainte de a fugi din ţară,
lui Alexandru îi puseseră pur şi simplu pistolul la tâmplă şi
îl forţaseră să semneze nişte acte prin care le ceda bunuri,
20

16. Carcera
inclusiv maşina cu care umbla el toată ziua, un Nissan
frumos la care râvneau cu toţii. Ii era frică să nu păţească la
fel, iar atunci când chiar poliţia i-a sugerat că „ar fi mai bine
să fugă", a ştiut ce avea să facă. A decis să plece, spunându-şi
că va reveni doar când poliţia îi va „lega" unul câte unul pe
„netrebnici" şi va putea trăi în ţara lui, liniştit.
Dar tot nu înţelegea de unde apăruseră în dosarul lui
aceste cifre incredibile, de domeniul stiintifico-fantasticului!
7
t
Patru zile a stat în arestul Poliţei din Cremona, unde nu
s-a bucurat de un tratament tocmai rău. A fost reţinut şi
atât, iar asta până a avut loc procesul de extrădare.
*
*
*
In dimineaţa procesului s-a trezit foarte liniştit, doar avea
să plece acasă şi să dea în sfârşit cărţile pe faţă, după luni de
pribegie. Numai că, o dată ajuns în faţa instanţei, unde urma
să-şi pledeze cauza, a constatat cu stupoare că acuzaţiile pe
care i le spusese poliţia italiană în momentul arestării erau
acum cu totul altele. Nu se mai pomenea nimic de datoriile
acelea atât de mari, ci doar că este acuzat de nerambursarea
unui credit bancar, mult mai mic, în valoare de 350.000
de dolari, că ar fi înstrăinat banii şi i-ar fi folosit în alt scop
decât cel declarat iniţial. In aceste condiţii, avocatul i-a recoi
* 7
mandat imediat, chiar în sala de judecată, să ceară lămuriri
exacte de la autorităţile române asupra acuzaţiilor care i se
aduc, întrucât nu are rost să se întoarcă în ţară, „în gura lupului" fară să ştie cu exactitate de săvârşirea cărei infracţiuni
este acuzat. Abia după aceea să aibă loc procesul de extrădare, nu aşa, în necunoştinţă de cauză... Şi a acceptat. Poate
a procedat bine, poate rău... Cert este că această decizie i-a
marcat existenţa pentru totdeauna.
Trei Vieţi • P e d e a p s a
21

17. Capitolul 1
Imediat după încheierea procesului, a fost invitat afară,
în curtea interioară a clădirii Poliţiei, şi urcat într-o maşină
împreună cu doi carabinieri înarmaţi până-n dinţi. Cu ei nu
a schimbat absolut nicio vorbă, unul s-a aşezat în dreapta,
celălalt în stânga sa şi aproape pe tot parcursul traseului
au privit absenţi înainte. Din când în când, îi suprindea
cum îl analizau discret, trăgând cu ochiul, când unul, când
celălalt. Amândoi erau bărbaţi robuşti, cu statura atletică,
bruneţi. Uşor amuzat, şi-a pus întrebarea dacă aceşti carabinieri „treceau" un casting la angajare, precum modelele,
adică trebuia să aibă o anumită înălţime, greutate, fizionomie, pentru că toţi erau tipi foarte prezentabili.
Abia când s-a urcat în maşina poliţiei şi a aflat că va fi dus
la închisoarea de la marginea oraşului, a conştientizat ce se
va întâmpla cu el... Văzuse multe filme cu puşcăriaşi, dar nu
încercase niciodată nici măcar să îşi imagineze cum e de fapt
după gratii. Va fi mai rău ca-n filme, mai bine? Se vor lua de
el deţinuţii ceilalţi, sau străinii ca el au un regim mai aparte?
Spera din tot sufletul că n-o să fie băgat cu toţi periculoşii în
celulă... El avea totuşi un proces pe rol, încă nu fusese condamnat, nu era normal să fie tratat ca toţi ceilalţi. Erau doar
câteva din gândurile şi întrebările care începuseră să-1 chinuiască, şi care îi aruncau valuri de deznădejde în suflet. Oare
a făcut bine ce a făcut sau o să ajungă să regrete toată viaţa?
Drumul de la sediul central al poliţiei din Cremona până la
închisoare nu a fost lung deşi şi-ar fi dorit din tot sufletul să fie.
*
*
*
Maşina poliţiei 1-a lăsat în curte la „Casa Circondariale
Del Ferro" o puşcărie uriaşă căreia italienii îi spuneau „carcera". într-un soi de gang, era aşteptat de patru gardieni care
22

18. Carcera
l-au condus într-o încăpere cu trei birouri. Unul dintre ei
1-a însoţit înăuntru şi s-au aşezat amândoi pe câte un scaun,
fară însă că vreunul să scoată o vorbă.
Tăcerea asta a durat preţ de cinci minute, până când au intrat în încăpere doi poliţişti în uniformă, care l-au poftit să ia
loc pe un scaun din faţa unui birou şi i-au dat să completeze
un nou formular. Nu i-a fost greu, pentru că erau doar date
de identificare, apoi i-au cerut să treacă, într-o rubrică separată, data la care a intrat în Italia şi scopul vizitei în „Cizmă".
Aici a zăbovit o vreme, pentru că nu ştia ce să scrie... „Turist"
i se părea ciudat, cunoştea Italia ca-n palmă... S-a gândit o
vreme, timp în care cei doi poliţişti îl fixau, contrariaţi de
ezitarea lui, apoi a scris „afaceri". A semnat, au semnat şi ei,
apoi unul dintre ei i-a făcut semn cu mâna să se ridice şi să-1
însoţească pe gardian.
Nu i-au mai pus cătuşe, aşa cum se aştepta, şi chiar se
întreba dacă asta se întâmplă pentru că s-a predat singur,
pentru că era evident că nu are intenţia să fugă, pentru că
nu arăta ca un borfaş sau aşa procedează cu toată lumea şi
e doar o chestiune psihologică... Gardianul bondoc, dar cu
braţe solide şi umeri puternici, cu mustăcioară şi faţa măslinie, 1-a prins de braţ discret, ca pe un amic, şi 1-a condus
trei uşi mai încolo de biroul în care mai fusese. De această
dată, aici erau trei femei şi un bărbat îmbrăcaţi în uniformă
care aveau în fata geanta lui. Bărbatul s-a desprins de grup,
i-a făcut control corporal şi i-a scos din buzunar guma de
mestecat. Altceva nu avea asupra sa, pentru că ura să ţină
obiecte în buzunare, zicea că strică aspectul oricărei haine,
aşa că tot timpul purta doar o geantă în care îşi ţinea lucrurile personale. Nu l-au pus să îşi scoată brăţările şi nici
lanţul de la gât, ceea ce 1-a mirat din cale-afară. Le-a scos
însă singur şi le-a pus pe birou, de teamă să nu-i fie furate în
Trei Vieţi • P e d e a p s a
23

19. Capitolul 1
celulă. La gât purta un pandativ cu iniţialele „CB" din platină bătut în diamante, cadou de la o bună prietenă, iar la
mână două brăţări, una cu diamante negre, de la Alexandru,
şi alta simplă, din aur alb, dar cu mare valoare sentimentală.
Ultima era de la mama lui. Le-a întins, şovăielnic, spre una
dintre femeile de la birou şi i-a spus în engleză că ar vrea să
i le pună undeva, bine. Ea a zâmbit şi i-a dat un alt formular
în care să treacă denumirea obiectelor depuse. I-au lăsat în
schimb ceasul, ca să aibă noţiunea timpului. Era o bijuterie
pe care dăduse în jur de 2000 de dolari şi o cumpărase din
America...
După ce a terminat de completat hârtia, cei din încăpere
i-au indicat geanta şi l-au lăsat să îşi ia din bagaj trei rânduri
de haine promiţându-i că, după ce îi vor verifica geanta, i-o vor
returna. Apoi, i-au dat o cafea şi l-au pus din nou să aştepte.
Trei rânduri de haine! Ce ciudat... Asta înseamnă că nu-1
ţin prea mult aici, că în câteva zile îl trimit în România...
S-a uitat repede printre lucruri şi a ales o bluză cu mânecă
lungă şi una cu mânecă scurtă, pentru că nu ştia câte grade
sunt într-o celulă, dacă e prea cald sau prea frig. A mai luat
doi jeanşi, un short şi un hanorac. Nu a îndrăznit să întrebe
dacă are voie să ia cu el trusa de cosmetice, ci doar a ridicat-o
în mână şi a îndreptat privirea spre unul dintre poliţişti. Ca
la un semn, acesta s-a apropiat de el şi a deschis borseta,
din care a scos parfumul şi cremele, lăsând doar gelul de
dus, pasta şi periuţa de dinţi. între timp, au venit cei doi din
primul birou, au schimbat câteva vorbe cu ceilalţi, au mai
scris câteva hârtii şi i-au dat voie gardianului să-1 ducă în
celulă, după ce au studiat atent un grafic al închisorii, ca să
vadă încăperile libere.
Era 25 iunie 1996, o zi pe care nu avea să o uite niciodată,
care în fiecare an din viata lui avea să-i revină în minte.
t
24

20. Carcera
Plecase din România de pe 14 februarie. Se scurseseră
aşadar aproape cinci luni în care trăise atâtea experienţe neplăcute, fusese pus în atâtea situaţii limită, văzuse moartea
cu ochii de atâtea ori, se simţise trădat, umilit, revoltat, mânios, în stare de orice, încercase sentimente pe care nu îşi
imagina că le-ar putea avea vreodată.
* * *
Gardianul i-a făcut semn să se ridice şi să îl însoţească. I-a
dat o pungă în care avea aşternuturi de pat, o cană, o farfurie
din inox şi un prosop. In drumul spre celulă, a trecut prin
mai multe coridoare şi a zărit sala de mese. A putut vedea pe
fereastră că închisoarea avea şi câteva terenuri de sport între
care unul de fotbal şi altul de tenis.
Blocul celulelor era exact cum îşi închipuise. Celulă după
celulă, un culoar nesfârşit în care mirosea obsedant a supă
şi a macaroane cu sos de roşii. Probabil, fusese ora mesei...
In spatele lui în permanenţă era un zgomot insuportabil,
întrucât culoarul lung era segmentat de porţi grele care se
închideau căzând din tavan. Pe măsură ce înainta alături de
gardian, porţile se închideau cu o cadenţă perfectă.
Parcă erau, totuşi, prea multe... Nu înţelegea de ce îl duc
într-o zonă atât de bine securizată. Pentru prima dată, i s-a
făcut frică, avea senzaţia că fiecare poartă ce se zăvorăşte în
urma sa este o garanţie că de acolo nu se pleacă prea uşor, că
a intrat de bunăvoie într-o lume care nu-i a lui şi că viaţa sa
e în mare primejdie.
A rărit puţin paşii, parcă încercând să scurteze drumul,
să găsească o soluţie, o cale de întoarcere. Nu mai voia să
treacă prin tunelul acela lung şi înfricoşător, urmărit de zgomotul infernal de metal greu. Avea deja frisoane, ochii i se
Trei Vieţi • P e d e a p s a
25

21. Capitolul 1
umeziseră fără să vrea, iar genunchii îi tremurau din ce în
ce mai puternic. Simţea că i se face rău. Frica năprasnică îi
dăduse un gust amar, de parcă mâncase tone de pelin, îşi
simţea limba grea şi uscată. Era atât de urât tot ce vedea,
atât de terifiant pentru un om care nu avusese în viaţa lui
un conflict cu nimeni, care habar nu avea ce e aceea violenţă
fizică sau privare de libertate... Nu-şi imaginase nici măcar
o secundă că va ajunge într-un mediu atât de murdar, atât
de greu de suportat, chiar şi trei săptămâni, cât îi spusese
carabinierul că va dura până îl vor trimite în ţară.
Parcă pentru a-1 înspăimânta şi mai tare, deţinuţii rânjeau
ca nişte nebuni periculoşi, unii loveau cu cănile din tablă în
pereţii celulelor, habar n-avea de ce, alţii zbierau după el te
miri ce porcării...
„Doamne Dumnezeule, ai grijă de mine şi scoate-mă viu de
aici!" El era un tip fragil, delicat, nu ştia să se bată şi nici să
riposteze unor astfel de indivizi, iar acum îi era evident că
lumea în care a pătruns nu-1 va menaja deloc. II vor simţi ca
pe un intrus în acest univers al durilor şi cu siguranţă îşi vor
dori să-1 „călească". Era pentru prima dată când îi părea rău
că se predase în Italia, că nu încercase să se întoarcă în ţară.
Nu-şi imaginase nici măcar o secundă că va ajunge în halul
acela.
* * *
Când au ajuns în faţa celulei, gardianul a deschis poarta
grea şi i-a făcut semn cu capul să intre. Apoi a trântit-o după
el. Imediat, a auzit cheia răsucindu-se în broască.
Era o încăpere îngustă, în care mirosea groaznic. Un
amestec de fum de ţigară, cu transpiraţie şi mâncare grasă
îi invadase nările. Puţea realmente a hoit. Aerul era aproape
irespirabil şi a simţit instantaneu cum i se întoarce stomacul
26

22. Carcera
pe dos. A inspirat adânc, a înghiţit puternic în sec, gândindu-se că nu e cea mai bună intrare pe care şi-o poate face
în celulă, şi nici cea mai bună atitudine în faţa celui cu care
va împărţi încăperea. Şi-a aruncat discret privirea de jur împrejur. In celulă erau două paturi faţă în faţă, cu două noptiere mici, un televizor pe peretele stâng, şi o nişă de juma de
metru unde erau o chiuvetă şi un wc. încăperea nu avea, cu
tot cu nişă, mai mult de „trei pe trei" era mică şi înghesuită.
în patul din dreapta era un bărbat alb, pe care 1-a salutat
scurt, în italiană, dar care, a aflat puţin mai târziu, cu greu,
chiar de la el, era albanez. „Colegul de cameră" avea pe noptieră o farfurie împuţită, cu mâncare uscată în ea, iar lângă
pat, împrăştiate, zeci de ambalaje de la dulciurile pe care le
mâncase. Purta un trening slinos care cândva fusese verde, iar
într-un pahar, tot pe jos, zăceau zeci de mucuri de ţigară. Nu
ştia nicio limbă străină, şi-a dat seama în primele cinci minute
de asta, când a încercat să intre cu el în vorbă. L-a abordat în
italiană, în engleză, a încercat şi un pic de germană.,. Nimic.
A reuşit să afle doar că îl cheamă Remi, sau cel puţin aşa i se
spune şi că e din Albania. Mai mult i-a fost imposibil.
Omul dădea oarecum jovial din cap dar bălmăjea într-o
limbă ciudată din care îi era peste putinţă să priceapă ceva.
Nu părea agresiv, stătea în pat, fuma întruna şi se uita la televizorul din ale cărui programe, categoric, nu înţelegea nimic.
Când nu fuma, molfăia ceva cu zgomot, mai ales biscuiţi, şi
arunca pe jos ambalajele de parcă asta era distracţia lui preferată. Părea un pic retardat, dar pentru că nu puteau comunica
nu-şi dădea deocamdată seama dacă era doar o aparenţă.
Cătălin şi-a aşezat aşternuturile pe pat şi s-a aşezat, puţin
stingher, întrebându-se cum va supravieţui lângă împuţitul
acela care mirosea de-i întorcea stomacul pe dos. S-a întins
însă pe patul îngust şi a adormit aproape imediat.
Trei Vieţi • P e d e a p s a
27

23. Capitolul 1
După câteva ore de somn profund, s-a ridicat, şi-a scos
bluza, şi, cu gelul de duş în mână, s-a oprit în faţa chiuvetei.
S-a spălat încet, pe faţă, pe gât, apoi la subraţ, parcă din
dorinţa de a-1 determina pe albanez să facă la fel. Apoi, s-a
aşezat pe pat şi şi-a dat cu deodorant. Albanezul s-a mărginit la a-i zâmbi paşnic în colţul buzelor. Era cât se poate
de clar, nu avea intenţia să se spele. Deasupra patului, avea o
policioară pe care îşi ţinea periuţa de dinţi şi un săpun într-o
cană, dar existau motive serioase de îndoială că le folosise
vreodată. „Colegul" avea dinţii negri de murdărie şi tutun,
părul îi era lipicios, iar faţa îi lucea.
Avea în schimb multe reviste cu maşini, aşa că a îndrăznit
să-i ceară una. A luat-o repede, ca nu cumva să-1 atingă pe
mână pe nespălat, şi s-a vârât în pat cu ea. In timp ce o răsfoia, îşi ţinea mâna la nas, încercând să scape de senzaţia de
rău general care pusese stăpânire pe el, dar atent ca tipul din
apropiere să nu cumva să-1 vadă şi să se simtă jignit.
Şi a venit ora mesei, când gardianul a bătut cu putere în
grilaj şi le-a făcut semn să se îndrepte cu farfuriile spre uşă.
Albanezul şi-a luat castronul murdar, pe care nici măcar nu
intenţionase să-1 spele, 1-a întins pofticios pentru a fi umplut, apoi a început să agite zgomotos, cu lingura, conţinutul. Şi-a scos şi el farfuria metalică din punga pe care i-o
dăduse gardianul şi a întins-o încet, primind „în schimb" o
porţie de paste şi un măr. S-a întors în pat, a aşezat-o pe
noptieră şi a început să mănânce fară grabă, de teamă să
nu vomite. Mâncarea nu era rea, dar a putut să îngurgiteze
doar jumătate din cantitate şi a lăsat restul pe noptieră. Nu
i-a trebuit mult colegului său până să-1 întrebe, în limba sa,
evident, dacă nu-i dă lui ceea ce a rămas. A dedus după gesturile lui disperate şi după semnele pe care le făcea, dar mai
ales după saliva din colţul gurii, că era departe de a-şi potoli
28

24. Carcera
foamea. Aşa că i-a întins farfuria pe care albanezul, din fericire, a vărsat-o în a lui.
La nici o oră după cină, s-a dat stingerea. Toate celulele
s-au cufundat în beznă, iar pe culoar s-au aprins nişte lumini
slabe, de veghe. Gardienii se plimbau nonstop şi, uneori, poposeau minute în şir în faţa unei celule, fară să clipească. Era
destul de greu să treacă ceva neobservat, pentru că încăperile în care erau deţinuţii nu aveau uşă cu vizetă ci peretele
exterior, cel dinspre culoar, era format din gratii mari, iar
poarta celulei se deschidea culisând spre dreapta. I se părea
că, practic, ei locuiau într-un soi de vitrină. Puteau fi văzuţi
în orice moment, în orice poziţie, inclusiv când erau pe wc.
Pe întuneric, şi-a luat din plasă shortul, s-a dus în aşa-zisul
separeu şi s-a schimbat. Apoi, s-a ghemuit încordat în pat,
strângându-şi genunchii la piept şi sperând că noaptea nu-i
va aduce cine ştie ce noi întâmplări groteşti. La scurt timp,
1-a auzit pe albanez sforăind groaznic, parcă vibra toată încăperea. Nici măcar la televizor nu se putea uita, pentru că
o dată cu stingerea, în celulă se întrerupea definitiv curentul
electric, aşa că s-a „perpelit" toată noaptea în încercarea de
a găsi o poziţie în care să adoarmă rapid. N-a reuşit să aţipească decât spre dimineaţă, dar pentru scurt timp, întrucât
un zgomot metalic 1-a trezit brutal. Era gardianul, care le
adusese micul dejun şi cu prezenţa matinală a căruia, a înţeles repede, trebuia să se obişnuiască. Mirosea a cafea şi asta
1-a binedispus pentru o fracţiune de secundă. Albanezul
dormea tun, iar de sub pled i se iţiseră tălpile murdare...
I-a luat şi lui cafeaua şi i-a aşezat-o pe noptieră. Cam după
o oră, „colegul" a făcut ochi, şi-a băut cafeaua toată dintro înghiţitură şi s-a culcat la loc fără ca măcar să-i arunce o
privire, să-i mulţumească, sau să spune ceva, orice, în orice
limbă.
Trei Vieţi • P e d e a p s a
29

25. Capitolul 1
*
*
*
Peste câteva ceasuri, aproape de miezul zilei, s-a întors
gardianul, a deschis grilajul şi i-a făcut semn cu capul să-şi
adune lucrurile şi să-1 urmeze. Altă declaraţie, alte întrebări,
sau deja îl trimit acasă? Dacă 1-a pus să-şi adune obiectele de
prin cameră, înseamnă că i se pregăteşte ceva şi pare că e de
bine. Să fie el atât de norocos? I se părea aproape imposibil,
mai ales că în ultima perioadă norocul îl cam ocolise. A străbătut din nou culoarul groazei, aceleaşi uşi şi acelaşi zgomot
infernal i-au invadat simţurile, dar de data asta era optimist.
Supravieţuise o noapte acolo şi acum deja veniseră să-1 ia...
Senzaţia acută de teamă începuse să-1 părăsească.
După ce au părăsit culoarul scorojit, au pătruns într-un ascensor metalic foarte mare, în care era un alt gardian, şi au
urcat câteva etaje. Au străbătut un alt culoar, de această dată
proaspăt văruit, şi au ajuns într-un alt corp al închisorii. Nici
de aici nu lipseau porţile metalice. Parcă zgomotul lor îl urmărea consecvent şi voia cu tot dinadinsul să-1 termine psihic.
L-a întrebat pe gardian unde îl duce. Italianul s-a întors spre
el, l-a privit drept în ochi şi i-a spus că îl mută într-o altă celulă, mai curată, şi că ar trebui să se bucure, că are un coleg
foarte simpatic care pe deasupra e şi un bun bucătar. Cum a
terminat de vorbit, s-a şi oprit în faţa unei celule unde era deja
un alt om în uniformă care le-a deschis poarta culisantă.
A doua celulă era un pic mai mare decât precedenta, sau
era doar o senzaţie a lui pentru că aici toate lucrurile erau
puse în ordine. Nu mirosea a hoit, ci doar a umezeală. Era
un miros caracteristic întregii puşcării, pe care îl simţise de
cum intrase în clădire. Nici nu ştia ce să facă, cum să procedeze... Noroc cu colegul de celulă, un tip masiv în halat de
mătase, care s-a ridicat şi i-a întins, prietenos, mâna.
30

26. Carcera
„Mi chiama Maurizio!", a spus noua sa cunoştinţă, apoi a
continuat să vorbească repede, în italiană, de parcă era firesc
ca orice om din lumea asta să cunoască la perfecţie limba lui.
I-a arătat patul în care avea să doarmă şi 1-a întrebat dacă îi
este foame. Ce să zică... Nu-i trebuia nimic de mâncare, dar
putea oare să-1 refuze? Mai bine nu! Aşa că a dat afirmativ
din cap şi s-a aşezat pe colţul patului. In timp ce italianul s-a
îndreptat spre masă, ca să îl servească, a putut să studieze
celula în voie. Era categoric mai mare, avea două paturi, o
nişă oarecum intimă unde erau chiuveta şi wc-ul, aceleaşi
noptiere de fier. Nu a putut să nu remarce că noptiera italianului era ticsită de borcănele, sosuri, condimente, paste în
cutii de tot felul, o veritabilă bucătărie, improvizată în camera de dormit. A dedus că avea un coleg privilegiat, pentru
că fusese lăsat să aducă tot felul de lucruri interzise în mod
normal într-o închisoare.
Abia mai târziu a aflat că, o dată la două zile, pe culoar
trecea un băiat cu un cărucior plin cu de toate, şi deţinuţii
din acel bloc îşi puteau cumpăra dulciuri, paste, sosuri, brânzeturi, pateu şi tot felul de alte alimente.
In celulă mai era o tejghea de fier, iar pe aceasta - un
reşou electric pe care se odihnea o oală plină cu spaghete.
Deasupra fiecărui pat, într-un soi de colivie din metal şi
sticlă securizată, era încuiat câte un televizor. Celula asta
avea aşadar cam aceeaşi structură, pereţii erau tot murdari şi
umezi, dar i se părea un adevărat lux faţă de încăperea anterioară şi companionul albanez murdar şi grobian.
*
*
*
Patul lui Maurizio avea aşternuturi de mătase în ton cu
halatul pe care îl purta, de culoare vişinie cu margini aurii,
Trei Vieţi • P e d e a p s a
31

27. Capitolul 1
şi patru perne, două mari şi două mici. La căpătâi, Maurizio
avea o icoană cu Fecioara Maria şi un aparat mic de radio,
aşezate pe o poliţă din lemn. In picioare avea papuci Versace
din piele, cu stema vizibilă. La gât atârnau câteva lanţuri din
aur, iar pe degetul inelar de la mâna stânga un inel mare, cu
acelaşi însemn, leul de la Versace.
Paturile erau aşezate în aşa fel încât îl putea studia în
voie fără să îi stârnească suspiciuni. Oare ce fel de om era?
Ce făcuse de ajunsese aici? Se ruga în gând să nu fie vreun
ucigaş, să fie cel mult hoţ, ăştia sunt băieţi de treabă. In
timp ce gândurile îi invadau mintea, colegul lui îi punea
tacticos, dintr-un bol de sticlă albastră, paste preparate de
el însuşi. Concomitent, îi explica faptul că îşi poate face
cumpărăturile din închisoare şi îl sfătuia să îşi gătească
singur dacă nu îi place mâncarea puşcăriei, că are acest
drept, ceea ce e minunat faţă de alte închisori. Aha! Deci
împărţea celula cu un recidivist, dacă ştia că în alte puşcării
nu ai voie să găteşti. Nici nu ştia dacă e de bine, e de rău,
poate e un om temut care va avea grijă de el, îl va proteja
de ceilalţi, asta era cea mai arzătoare dorinţă a lui în acel
moment, să aibă o relaţie bună cu Maurizio. Şi, mai ales, să
nu-1 supere cu nimic.
Numai de gătit nu-i ardea lui, dar s-a arătat entuziasmat
de idee, apoi a luat farfuria cu paste şi a început să mănânce
încet. Era realmente un munte de paste, dar erau foarte gustoase. In acest timp, italianul a început să-1 întrebe cum e
afară, dacă e frig sau cald, dacă crede că o să plouă. El i-a
răspuns rapid, într-o engleză amestecată cu italiană, ca nu
cumva să pară neinteresat de conversaţie, că e frumos şi că nu
crede că va ploua astăzi pentru că avusese ocazia să arunce o
privire pe fereastră, în călătoria lui de la o celulă la alta. După
încă un schimb de politeţuri, i-a mulţumit pentru masă şi a
32

28. Carcera
lăudat pastele, mai mult decât era cazul. Aproape imediat,
italianul 1-a dat total uitării pentru că începuse un serial
poliţist la televizor. Cătălin a mers pe vârfuri la chiuvetă, a
spălat farfuria şi a pus-o uşor pe masă. I-a mulţumit mult
încă o dată, fără să primească vreun răspuns, şi a început, în
linişte şi cu mare grijă, să îşi aşeze lenjeria pe pat, după care
s-a aşezat discret şi a început să răsfoiască o carte pe care
întâi a întrebat dacă o poate lua din raft. Voia să citească în
italiană, să îşi perfecţioneze limba asta ca să poată fi prietenos şi să răspundă cu promptitudine la orice întrebare. Nu
voia să aibă probleme... Pe el, arta conversaţiei îl salvase de
multe ori şi îl ajutase să îşi construiască relaţii bune cu mulţi
oameni interesând.
t
Italianul gurmand nu era o pacoste. Atmosfera din celulă
era una calmă, liniştită, colegul lui avea preocupări foarte
domestice. Se uita la anumite emisiuni ale căror ore le avea
încercuite în programul tv, asculta la radio muzică pe o anumită frecvenţă, mai ales muzică napoletană veche, fuma
trabuc, se spăla des şi se parfuma, ceea ce, hotărât lucru, era
absolut minunat. Avea numai cosmetice bune, de la firme
celebre, folosea chiar şi cremă de ochi, de mâini şi de faţă,
citea ziare şi reviste, comenta ce îi plăcea, dar şi ce îl deranja,
şi părea că ştie foarte mulţi oameni din cei despre care citea.
Nu era criminal, nici hoţ. Era mafiot.
Maurizio primea tot timpul vizite şi pachete. Avea o
soţie, avea două amante oficiale, doi fraţi şi doi băieţi care
acum se ocupau de afacerile lui. Deşi recunoştea că aparţine
Mafiei, Maurizio avea multe afaceri curate, la vedere. Una
dintre ele era producţia de gresie, faianţă şi obiecte sanitare
de lux şi avea fabrici cu peste 1500 de angajaţi. Povestea cu
entuziasm maxim cum în călătoriile lui prin lume, pentru
că văzuse şi colindase mult la viaţa lui, cădea în extaz când
Trei Vieţi • P e d e a p s a
33

29. Capitolul 1
descoperea la hoteluri de cinci stele băi decorate cu produsele lui. Pentru el, era o satisfacţie cu adevărat nebună.
Cătălin îl înţelegea perfect, şi el încerca aceeaşi senzaţie
ori de câte ori vedea la un eveniment o femeie îmbrăcată
cu o rochie care purta semnătura sa. Pe lângă afacerile cu
obiecte sanitare, Maurizio avea două cazinouri mici, dar
care îi aduceau bani frumoşi şi mai avea o frizerie, pe care o
făcuse pentru unul dintre fraţii lui căruia îi plăcea să tundă
de mic. Cam atât. Locuia împreună cu ai lui într-o localitate mică de la marginea Cremonei, unde cumpărase un
teren de 1 hectar pe care îşi construise o vilă superbă, aşa
cum el însuşi o descria.
„Cătălin, am o casă fantastică, în spatele ei este o vie imensă,
mărginită de mulţi smochini şi lămâi, pe care am pus-o nu ca
să fac vin, ci ca să mă plimb prin ea. îmi place enorm să fac
asta. Toată curtea mea arată ca o grădină a paradisului, am
iazuri cu peşti, multe plante agăţătoare, tufe de trandafiri sălbatici şi peste zece soiuri de gardenii care miros dumnezeieşte.
E paradisul meu acolo. Tot în spate am făcut o piscină imensă
din piatră. Nu îmi plac lucrurile moderne, mie îmi place luxul
ăla vechi, adevărat, nu ăsta stilizat şi rece. Lângă piscină este o
pergolă cu grătar şi loc de luat masa, am şi un şemineu în aer
liber care iarna încălzeşte perfect zona asta de terasă şi am făcut
un sistem de geamuri pe lemn care se trag în aşa fel că se poate
închide ermetic. Nu am o casă mare, dar e un mic palat care pe
tine te-ar da gata! Şi e făcut după ideile mele chiar dacă nu sunt
eu vreun designer", se lăuda râzând jovialul Maurizio.
Cătălin era cât se poate de amabil.
„Mi-aş dori să-ţi văd casa. Poate o rogi pe soţia ta să îţi aducă
un album cu poze ca să mi-o arăţi..."
Maurizio era mai degrabă încântat că noul său coleg era
interesat de realizările sale.
34

30. Carcera
„Bună idee! Am s-o sun astăzi pe Isolda să vină mâine cu albumul, şi dacă nu se vede bine în pozele noastre de pe la petreceri,
că nu am pozat casa special, să cheme repede un fotograf ca să facă
poze peste tot... Să vezi, Cătălin, ce minunăţie am făcut acolo
pentru familia mea! Eu singur am desenat tot, am ales mobila,
şi casa tot eu am conceput-o, aşa mi-am imaginat din totdeauna
casa mea, ca asta. Bine, era o vreme când nu îndrăzneam nici să
visez, dar uite că mi s-a întâmplat!"
Evident, a doua zi Isolda a venit cu un album gros, ca
de nuntă, în care erau fotografiate absolut toate încăperile
din casă. într-adevăr, casa lui Maurizio, deşi opulentă, era,
în felul ei, frumoasă. Băi clasice cu căzi mari, îngropate, şi
obiecte sanitare cu aer vechi, patinate, dormitoare cu mobilier din lemn masiv şi draperii grele de catifea, covoare în
care te afundai, totul era de un lux strălucitor, clasic. Doar
aparatura din casă era de ultimă generaţie. Living-room-ul
era ticsit de opere de artă, de la mobilier până la statuete,
vaze, candelabre, era acolo o adevărată colecţie.
t
„E minunat, Maurizio, ai o casă superbă, absolut superbă, ai
decorat-o ca un adevărat profesionist!"
Atât i-a trebuit italianului mafiot! Instantaneu, a început
să-şi povestească viaţa.
„Ştii Cătălin, noi am fost copii săraci, dar am muncit de mici
cu toţii. Stăteam toţi într-o cameră, iar când am crescut, mama
ne-a făcut loc să dormim în bucătărie că se aglomerase prea
tare dormitorul şi nu ne mai puteam mişca. Norocul nostru că
aveam o curte comună în care stăteam până târziu în noapte cu
alţi puşti de vârsta noastră, aşa că nu simţeam prea tare lipsa
spaţiului. Nici nu aveam multe haine, ne îmbrăcăm unul de
la altul şi toţi de la tata. Nu am avut niciodată, în toată copilăria şi adolescenţa mea, un moment de intimitate, şi aşa de tare
mi-am dorit asta! De-aia, acum am sute de cămăşi şi o mulţime
7
7
Trei Vieţi • P e d e a p s a
35

31. Capitolul 1
de pantofi. Numai aici, la puşcărie, mi-am adus douăzeci de
halate de mătase. Toată copilăria şi adolescenţa mea am avut o
pereche de încălţări de vară şi una de iarnă, patru bluze, două
groase, două subţiri, vreo câteva perechi de nădragi şi cam atât.
Şi un costum de gală. Tata era obsedat ca la nunţi să arătăm
toţi impecabil, aşa că aveam costume, dar în rest eram rupţi în
cur la propriu, de cât ne spăla mama chiloţii în fiecare seară...
Şi găndeşte-te că aveam prieteni cu bani, ai căror părinţi erau
bogaţi... Tata ne dăduse pe toţi la o şcoală bună, căci în cartierul în care stăteam noi, deşi aveam doar o casă mică într-o
curte comună, erau numai şcoli bune şi oameni avuţi. Vedeam
la ei, când mergeam, că au camera lor, cu baie proprie, propriul
dulap cu haine şi că părinţii băteau la uşă când intrau. Mi se
părea aşa, un vis să ai camera ta, lucrurile tale, doar ale tale.
Am încercat tot timpul să stau în preajma şmecherilor, să învăţ
să mă descurc, să fac bani din orice. In adolescenţă, descoperisem un depozit în care se strângeau produse de lux cu defect,
şi mă împrietenisem cu unul dintre cei care păzeau acolo. Luam
pe datorie câte o geantă de lucruri, prosoape de la Armâni, papuci de la Dior, tot felul de prostioare, lumânări parfumate de
la Lancome, halate de baie, şi le vindeam ăstora de la şcoală. îi
dădeam omului cât cerea pe ele şi îmi rămânea şi mie ceva. Apoi
mi-am dat seama că aş putea să-l şarpe el dacă aş intra noaptea
şi aş fura, că aş câştiga mult mai mult, şi am mai cooptat doi
băieţi cu care m-am învârtit prin zonă timp de-o săptămână, ca
să vedem cum am putea intra fără să fim văzuţi. Am descoperit,
în cele din urmă, un burlan de aerisire mai larg, prin care ne
puteam băga şi care ne scotea fix în mijlocul depozitului, prin
tavan. Am făcut o lucrătură în acoperişul depozitului de nu
îţi poţi imagina, era o adevărată catacombă a noastră, aveam
acolo propriul depozit şi uite aşa, în câteva luni am făcut bani
să mă mut de-acasă şi să dechid cu fratele mai mare o frizerie.
36

32. Carcera
A la îi tundea pe toţi din cartier, era mare meseriaş, şi aşa de
tare îşi dorea o frizerie a lui, că i-am şifăcut-o. Tata a mirosit
el că eu m-am băgat în ceva, dar nu i-am zis nimic, ci doar că
muncesc noaptea la un depozit şi că am voie să cumpăr marfă
de acolo mai ieftin şi să o vând mai scump. A lăsat-o aşa, nu
ştiu cât a crezut el, dar se săturase la rândul lui de sărăcie şi de
facturi restante şi eu îi luasem povara asta de pe cap. E mai
greu la început, apoi am încropit ceva bani, m-am asociat cu
nişte băieţi deştepţi, am început să facem legea în cartier, şi am
evoluat pe zi ce trecea."
Nu a îndrăznit să îl întrebe cum a ajuns totuşi aici, dacă
dobândise atâta influenţă, aşa cum şi mafiotul a avut decenţa să nu-1 chestioneze pe el.
Primele zile de arest în Italia au trecut relativ repede. Cel mai
dificil a fost să adoarmă în prima noapte. Dacă aţipea şi colegul
lui îl omora în somn? Dacă e vreun psihopat doar aparent liniştit, cu dublă personalitate? Temerile lui au devenit şi mai
puternice când gardianul i-a adus lui Maurizio ziarele de seară.
Aşa a aflat că deja a ajuns vedeta închisorii. Gardianul i-a întins
ziarele italianului şi i-a spus:
„Să i le dai şi lui, că scrie de el în «Corriere della Sera». Cică
e creator de modă în România şi că e bogat, că a făcut ceva manevre în acte, are ceva probleme cu nişte bănci..."
Şi a ieşit, zâmbind.
Maurizio i-a arătat imediat ziarul şi i-a citit de câteva ori
ştirea despre el. Scria cu litere de-o şchioapă că „un creator
de modă român, Cătălin Botezatu, a fost arestat la Cremona
şi se află acum încarcerat, după ce fusese dat în urmărire
generală la el în ţară pentru deturnare de fonduri". Urmau
spicuiri din biografia lui şi o poză de la un eveniment din
România în posesia căreia chiar se întreba cum oare intraseră jurmaliştii italieni...
Trei Vieţi • P e d e a p s a
37

33. Capitolul 1
Maurizio l-a lăsat cu dilemele sale şi şi-a continuat lectura
pe alte teme, comentând cu voce tare:
„Ia uite ce tâmpenii scriu ăştia, că ăsta a dispărut de acasă
de teama mafiei... Păi el e sub beton de luni de zile, şi ei abia
acum anunţa dispariţia? Ce imbecili! Eu am pus să-l bage la
întuneric, că i se urcase gloria la cap. Ce familie de cretini, domnule, n-am văzut în viaţa mea aşa ceva!"
Apoi s-a uitat spre Cătălin, cerându-i, parcă, părerea:
„Nu-i aşa că unii chiar merită să moară? Sunt prea proşti şi
se umple lumea de ei... Mai bine îi anihilăm la timp, nu crezi?
Iar ăştia deştepţi parcă se feresc să se înmulţească, de-aia am
ajuns acaparaţi de cretini..."
Era şocat şi speriat de ceea ce auzea. A îngăimat prudent
câteva cuvinte, cu un zâmbet fals.
„Da, ai dreptate, aşa e!"
Imperturbabil, Maurizio şi-a continuat tirada.
„Eu tot timpul i-am pedepsit pe cei care trăiau degeaba şi care se
credeau deştepţi, dar ei de japt erau proşti ca noaptea. Cu băieţii
isteţi n-am avut niciodată treabă. Sigur, au fost câţiva care şi-au
luat nasul la purtare şi am fost nevoit să li-l tai, dar sunt bine-merci
acum, sunt prietenii mei, vin la mine la masă cu nevestele, cu copiii, au învăţat ceva din asta. Chiar mult au învăţat de la mine! Şi
de aici, de la carceră, îi învăţ ce să facă. Le-am botezat copiii, am
peste douăzeci defini, o groază... De sărbători mi se umple casa
de copii. Dar aşa îmi place... Să am familie mare, să fie aglomeraţie, să le fac cadouri. Cretinii se odihnesc unde le e locul, în iad,
ca proştii! Eu de-aia am conştiinţa împăcată, că nu am pedepsit în
viaţa mea un om la locul lui, ci numai imbecili. Am făcut curăţenie!
Am făcut curăţenie, şi dacă mai stăteam afară, maijăceam un pic!
Ar trebui să se nască mai mulţi din ăştia, ca mine"
Italianul se înfuriase puţin, Şi-a încheiat „cuvântarea" cu
o grimasă.
38

34. Carcera
De ce îi fusese frică n-a scăpat! Şi cât se rugase ca deţinutul cu care nimereşte în celula să fie hoţ... Uite că n-a avut
nici măcar norocul ăsta! Dumnezeu 1-a cam abandonat în
ultimul timp. Pesemne, e supărat tare pe el, şi nu ştie de ce.
Seara a decurs în aceeaşi atmosferă, oarecum liniştită, cu
cina pregătită de Maurizio, care cumpărase cam tot ce avea
de vânzare în cărucior băiatul cu provizii. Nu că n-ar fi avut
deja destule...
în timp ce Maurizio facea pe gospodina, el şi-a spălat
părul la chiuvetă. După masă, au văzut împreună un film la
televizor, cam plictisitor, aşa că italianul a adormit repede,
cu ochii acopriţi de o mască specială. Maurizio nu suporta
lumina care se răsfrângea prin nişa din usa... El a stat o
jumătate de noapte cu ochii pironiţi în tavan, din nou de
teama de a nu i se întâmpla ceva în somn. Era aproape convins că, sub liniştea aparentă pe care i-o inducea Maurizio,
se ascunde ceva groaznic.
Nu îşi aminteşte când a adormit. S-a trezit buimac, când
a auzit un zgomot de baston în uşă. Era gardianul, care îi
amintea, în modul lui caracteristic, că este arestat.
* * *
Patru luni a stat în puşcăria din Italia. Poate părea puţin
pentru cei care nu au habar ce înseamnă o zi într-un astfel
de loc Cu ameninţări la fiecare pas, cu ceasurile care trec al
dracului de greu, cu minutele care parcă sunt zile şi cu nopţile
care sunt un coşmar interminabil.
Au fost patru luni în care şi-a schimbat total modul de
viaţă, percepţiile despre lume, patru luni în care a învăţat să
se păzească de orice, de oricine, să intuiască pericolul şi să-1
evite.
Trei Vieţi • P e d e a p s a
39

35. Capitolul 1
Cu Maurizio se obişnuise, ajunseseră chiar prieteni, dacă
se poate spune aşa. Ii era însă în continuare teamă de el, dar
nu atât de tare totuşi, pentru că observase că nu era violent
cu nimeni. De ce i-ar fi făcut tocmai lui rău? Sigur, ar fi preferat să treacă peste momentele lui proverbiale de sinceritate
şi să nu mai fie nevoit să asculte toate confesiunile pe care i
le făcea, unele dintre ele absolut macabre. Omul ăsta avea
pe conştiinţă mulţi oameni mutilaţi şi ucişi, fie de el, fie de
partenerii lui, şi era convins că meritau pe deplin ceea ce li
se întâmplase. Dar nici nu-1 putea opri atunci când începea
„dezvăluirile".
Aşa a aflat că Maurizio facea parte dintr-o familie de mafioţi, pe care el însuşi o clădise, fiind primul din clan care reuşise să pună la punct o reţea foarte bine organizată. I-a povestit
şi că a fost arestat pentru două crime, comise prost, dar că el,
în realitate, pedepsise mult mai mulţi „nenorociţi" care nu-i
ascultaseră ordinele sau îi deranjaseră familia şi afacerile. I se
făcea pielea de găină când îl auzea cu câtă relaxare vorbeşte,
dar mai ales când realiza că nu avea remuşcări pentru ceea ce
făcuse, că i se părea absolut normal să curme vieţile celor care
nu jucau după regulile lui, sau ale apropiaţilor lui. Povestea cu
atâta naturaleţe, încât la un moment dat se trezea că îl aprobă,
deşi nici măcar Maurizio nu pretindea aşa ceva. De fiecare
dată, după ce italianul îşi încheia „istoriile" simţea, invariabil,
un ghimpe-n inimă. Ar fi vrut ca Maurizio să nu-i fi spus
nimic din isprăvile sale. Nu e uşor să dormi ştiind că lângă
tine e un ucigaş, un om care a şi uitat câţi oameni a omorât, şi
care ar putea în orice moment să te suspecteze că nu-1 placi, că
l-ai turnat, sau să se supere pur şi simplu pentru că vorbeşti în
somn. Oamenii ca el nu mai au nimic de pierdut, aşa că nu se
sfiesc să aplice propriile reguli pe oricine. încerca să se poarte
firesc, să-1 asculte când voia să fie ascultat, să mănânce când
40

36. Carcera
simţea că asta i-ar face plăcere şi să tacă atunci când el se uită
la filme sau răsfoia ziarele comentând cu voce tare. îşi studia
fiecare mişcare, fiecare atitudine.
Maurizio avea şi părţile lui bune. Era un excelent bucătar, care avea un adevărat ritual în prepararea pastelor. Le
fierbea cu ochii pe ceas, îşi pregătea dinainte absolut toate
ingredientele, pe care niciodată nu le amesteca la întâmplare.
Punea cantităţi fixe, şi de fiecare dată îi ieşeau delicioase. De
la Maurizio a învăţat să gătească mai toate tipurile de paste
care există.
Exista însă altceva care îl chinuia mult mai tare şi a făcut
curând ca teama de colegul de celulă să nu mai fie atât de
intensă. Şi anume, senzaţia că va îmbătrâni după gratii, fără
să apuce să vadă şi să facă lucrurile pe care şi le propusese, că
viaţa lui e deja irosită.
* * *
„Plimbarea" zilnică îl speria de moarte. în cele câteva ore
în care erau scoşi la aer, fie trebuia să joace tenis sau fotbal,
fie să desfaşoare tot felul de activităţi creative, de îndemânare, tâmplărie, împletituri, în săli special amenajate. Dar
acolo, între „meşteşugari" nu găseai niciodată loc, erau
şmecherii care îşi făcuseră un fel de abonament şi de care
nu treceai. Aşadar, era nevoit să aleagă între tenis şi fotbal.
Ieşirea la aer era mai întotdeauna prilej de reglare de conturi,
de dispute, de răfuieli. Ştia asta de la Maurizio şi trebuia ca
în permanenţă să intuiască ce se întâmplă în spatele lui.
Era un adevărat spectacol „plimbarea" asta... Afară, italienii erau cei mai cocheţi, tot timpul se „geluiau" îşi aranjau
părul, ieşeau cu prosoape aşezate după gât şi cu creme de
plajă, se parfumau. Făceau o adevărată paradă şi umblau tot
Trei Vieţi • P e d e a p s a
41

37. Capitolul 1
timpul în grup, aproape toţi la fel, bruneţei, cu pielea măslinie şi puşi pe şotii. Mai erau marocanii (marocchini) care şi
ei aveau gaşca lor, la fel de numeroasă ca a italienilor. Ăştia
erau oameni duri, care nu zâmbeau niciodată, tot timpul
puşi pe scandal. Priveau mereu războinic în stânga şi-n
dreapta şi săreau repede la bătaie. Cele mai tari dispute erau
fie între italieni şi marocani, fie între marocani şi algerieni, şi
aceştia din urmă destul de numeroşi şi bine organizaţi. Era,
cu alte cuvinte, o nebunie generală.
îi era teamă să stea,,pe bară" adică să aştepte să intre în joc,
şi de aceea îşi dădea toată silinţa pe terenul de tenis, ca să fie
cel mai bun. în felul ăsta rămânea pe teren, iar aşa, în mişcare, era mai greu să supere pe cineva, să deranjeze. în scurt
timp, a ajuns printre cei mai buni jucători din puşcărie, dar
nici asta nu i-a fost de folos prea mult. Era o lume violentă,
fiecare îşi demonstra supremaţia jignind şi agresând cât mai
mulţi colegi de zdup. O simplă privire aruncată la nimereală
putea genera un confiict-monstru, iar fiecare gest - oricât de
nevinovat putea fi - interpretat în milioane de feluri.
Prima dată când a văzut un puşcăriaş tăiat pe faţă, pe tot
obrazul, de la ochi până la bărbie, a crezut că leşină. Cu greu
şi-a găsit puterea să se prefacă indiferent, să pară că nici nu
a sesizat incidentul, că are treburile lui şi că altceva nu-1 interesează. Dar în noaptea aceea nu a dormit nicio secundă,
a derulat scena din curte de milioane de ori, şi a conştientizat că acolo, dacă cineva vrea să-i facă rău, el n-ar avea nicio
şansă să scape.
Maurizio 1-a simţit înspăimântat şi a deschis discuţia,
„Am vrut să îţi spun încă de la început: să ai grijă să nu te
bagi în seamă cu marocanii, ăştia sunt cei mai violenţi şi între
ei şi restul naţiilor, este tot timpul o stare de conflict Afară să
nu te dai cocoş, să nu te cerţi! Şi dacă sare cineva la tine, bate
42

38. Carcera
în retragere, că altfel poţi să mori în trei minute. Ăştia nu au
mamă, nu au tată, şi ce e mai rău e că nu judecă. Ei ucid pentru
că adoră să vadă sânge, nu din alt motiv, sunt nişte animale
proaste şi tocmai de aceea sunt atât de periculoşi."
Botezatu nu mai încerca să-şi disimuleze consternarea.
„Am văzut, am văzut cum l-au tăiat pe băiatul ăla, i-au
crestat obrazul cu cuţitul, e mutilat pe viaţă... Şi ei râdeau'.
Nici măcar nu mi-am dat seama ce le-a făcut, a fost totul prea
repede."
Maurizio ştia, însă secretele tuturor. Aceasta era condiţia
minimă pentru supravieţuirea alături de ucigaşi şi psihopaţi.
„Eh, nu le-a plătit drogurile... Marocanii bagă droguri aici
şi el e dependent. Cum ăia ai lui de acasă s-au prins că se droghează şi nu îi mai trimit bani, a acumulat datorii şi ăştia au
luat foc. Stai să vezi! Ăsta e începutul. Până la urmă, o să-l
ucidă dacă nu le plăteşte, ăştia nu se joacă şi nici nu au răbdare,
în plus, mai au datornici pe listă şi ăia trebuie să vadă cam de
ce sunt ei în stare dacă le trag clapa. Tu ai grijă de tine, nu te
băga cu ei, nu te băga cu nimeni. Stai în banca ta, aici trebuie să
înveţi să ai grijă doar de tine, atât."
Trei Vieţi • P e d e a p s a
43

39. 2
Iadul „Croitorului de cârpe"
| ntr-o zi, se afla, ca de obicei, pe terenul de tenis, şi juca deja
j de vreo două ore. Ii învăţa pe băieţi nişte scheme de joc pe
I care le găsise într-o carte, la bibliotecă. Deodată, s-a apropiat de el un tip chel, slab şi înalt, dar deosebit de agresiv pe
care îl mai văzuse în diferite dispute, care se lua de toată lumea
din te miri ce. Slăbănogul s-a aşezat în faţa lui, l-a oprit din joc
şi l-a întrebat pe un ton agresiv de ce stă atât de mult pe teren.
Nu a ripostat. Nu o făcea niciodată, strângea din dinţi şi răspundea civilizat, pe cel mai calm ton posibil. Aşa a făcut şi acum,
i-a spus individului că dacă vrea să joace el pleacă, nu e absolut
nicio problemă. Asta l-a supărat din cale-afară pe chelios,
„Crezi că dacă eşti şmecher, creator de modă şi vedetă, eşti şi
tare aici, la carceră?"
Toate ziarele din regiune îi publicaseră povestea şi, cum
deţinuţii nu trăiau fară ziare, ajunsese, din nefericire pentru
el, celebru şi în închisoare.
A răspuns calm, dar îi tremurau picioarele.
„Nu, nu sunt vedetă, sunt un om obişnuit, de ce eşti aşa
supărat?"
44

40. Asta a fost! Atât îi trebuise individului, ca să-şi iasă din
minţi, „Supăratul" a început să zbiere isteric.
„Auzi... sunt supărat... Nu, nu sunt supărat, că dacă eram,
tu nu mai existai încă de acum două minute, ai înţeles? Să te
ferească sfântul să mă supăr eu! Ce, nu m-ai văzut niciodată
supărat ? Zici că eşti om obişnuit, nu eşti croitor de cârpe? E,
lasă că te fac eu neobişnuit, îţi aranjez un pic mutra, să pară
mai dură, aşa..."
Cătălin a încercat din nou să-1 calmeze.
„Dacă vrei să joci, plec. Nu vreau probleme, nu vreau un
conflict, nu vreau scandal."
Fără efect. Agresorul nici nu voia să audă.
„Lasă mă, stai acuma, că nu joc eu când vrei tu, joc când
vreau eu, ai înţeles?"
Şi, în momentul acela, a scos un cuţit mic, cu lama incredibil de subţire, şi i 1-a răsucit în faţa ochilor. Apoi a lipit
lama de obrazul lui. Se şi vedea tăiat pe obraz, aşa cum îl văzuse pe băiatul mutilat de marocani. Mulţi dintre puşcăriaşi
cunoscuseră cuţitul altora şi îşi etalau cu mândrie cicatricile
de pe faţă, urme adânci ale disputelor pe care le purtaseră.
Credeau că semnele le confereau un statut privilegiat, de
bărbaţi duri, puternici. El, însă, nu îşi dorea acest lucru. Ba
din contră, un astfel de semn pe faţă ar fi însemnat pentru
el, bărbat pedant şi obsedat de propria-i înfăţişare, o traumă
cu care i-ar fi fost foarte greu să trăiască.
Parcă simţea deja sângele cald prelingându-i-se pe obraz..,
Şi-a dat seama că nu se poate opune, că nu poate riposta, aşa că
a rămas calm în faţa slăbănogului, fără să schiţeze vreun gest,
A spus doar că a rămas pe teren pentru că învinsese de fiecare
dată, atâta tot, şi că nu el făcuse regula asta, ci ceilalţi băieţi,
în momentul acela, partenerii de joc, câţiva băieţi, poate şapte,
poate opt, cu care formase aşa, un fel de club al tenismenilor,
Trei Vieţi • P e d e a p s a
45

41. Capitolul
1
s-au strâns în jurul lui şi i-au zis celuilalt să-1 lase în pace, întrucât ei l-au ţinut pe teren ca să îi înveţe tenis. Individul s-a
enervat şi mai tare când a auzit că „croitorul de cârpe" face
şi pe profesorul, dar în cele din urmă a plecat, ameninţând.
„Ne mai vedem noi pe aici, vedetol"
In momentul în care l-a văzut îndepărtându-se, a realizat că
îi tremurau foarte tare genunchii şi s-a temut groaznic că ceilalţi
deţinuţi ar fi putut remarca asta. Nu putea să şi-i controleze,
oricât încerca. Frica îi dădea nişte stări cu care nu se întâlnise
niciodată. Gardienii, care priviseră conflictul detaşaţi, de la distanţă, aşa cum faceau de multe ori, au dat semnalul că e vremea
să se întoarcă în celulă. A mers încet, cu capul în jos, resemnat.
In celulă l-a găsit pe Maurizio liniştit, răsfoind o carte.
Italianul nu l-a băgat în seamă, nu l-a întrebat nimic, ci doar
a ridicat ochii preţ de o secundă de pe pagină şi apoi s-a
pierdut din nou în lectură. Cătălin a intrat în „separeul" aşazis intim, s-a aşezat pe wc şi a dat drumul lacrimilor. Nu ştia
dacă plânge de teamă, de deznădejde, pentru că e deprimat
sau din alt motiv. Ii era milă de el, se gândea la ai lui, ce poate
fi în sufletele lor, îi era silă şi ruşine şi ar fi vrut ca atunci, în
acel moment, să scape pentru totdeauna de senzaţia aceea de
durere sufletească. Cu price prşţ.
Era o vreme când sinucigaşii i se păreau oameni labili
psihic, nebuni care nu ştiu să trăiască, laşi, dar acum era
prima dată când îi înţelegea, când realiza că sunt stări şi momente care te determină să scapi de tine însuţi.
Colegul de celulă l-a extras dintre gândurile negre,
Maurizio, mafiotul-bucătar, era vesel nevoie mare.
învăţase o propoziţie în româneşte.
„Botezatu, ce face acolo tu?"
Cătălin şi-a înghiţit brusc lacrimile şi a încercat să răspundă la fel de jovial.
46

42. Iadul „Croitorului de cârpe"
„Mă spăl un pic, am stat mult pe teren şi miros a transpiraţie"
A deschis rapid robinetul de la chiuvetă, iar apa a pornit
cu presiune.
„Va bene, va bene!" Uşor descumpănit, italianul s-a întors
la cartea sa.
In seara aceea, Cătălin s-a simţit pentru prima dată extrem
de rău. II durea îngrozitor stomacul, îi era greaţă, îi venea să
vomite dar nu putea şi avea frisoane de îi clănţăneau dinţii.
A doua zi, când gardianul a deschis uşa celulei şi le-a spus
să iasă, ar fi dat orice să rămână în celulă. Noaptea, profitase
de faptul că Maurizio nu prea avea somn, şi îi povestise şi
lui incidentul de la terenul de tenis. Italianul s-a arătat îngrijorat şi i-a spus să fie cu ochii în patru, să aibă mare grijă
că omul acela e nebun şi poate omorî pe oricine fară motiv,
că e foarte violent şi că mai toţi deţinuţii se tem de el. Şi
când un ucigaş spune asta despre alt ucigaş, e bine să bagi la
cap. Ce grijă să aibă? Cam ce putea să facă pentru a se apăra
de un astfel de om? S-a gândit iniţial că ar putea să facă pe
bolnavul câteva zile şi să nu iasă afară. Dar dacă lipsea şi
nu-1 mai vedea, categoric că slăbănogul se enerva şi mai tare!
îşi va da seama că se teme de el şi apoi, când îl va prinde, va
specula din plin frica lui.
Dealtfel, chiar se gândea să ceară voie la cabinetul medical,
pentru că în ultima perioadă se simţea slăbit, avea dureri
mari de abdomen şi greţuri, stări de leşin, frisoane. Simţea
că ceva este în neregulă cu el. Fie i se declanşase un ulcer pe
fond nervos, fie problemele lui mai vechi cu ficatul se agravaseră. Cert este că erau zile în care, afară, se străduia să stea
în picioare şi reuşea cu greu asta.
Aşadar, s-a lăsat în mâna sorţii şi a purces vitejeşte spre
terenul de tenis, unde, din fericire pentru el, în afară de individul agresiv şi dement, nu era urât de nimeni, ba din contră,
Trei Vieţi • P e d e a p s a
47

43. Capitolul
1
băieţii, aşa ciudaţi cum erau ei, păreau că îl plac. Imediat ce a
ajuns afară, a dat cu ochii de nebun. Acesta se afla alături, pe
terenul de fotbal, unde era implicat într-o partidă pe viaţă şi
pe moarte în care se înjura de mama focului, aşa că 1-a lăsat
în pace. Şi-a închipuit că n-a uitat de el, dar are treabă, aşa că
o să-1 caute mai târziu...
Au trecut câteva zile liniştite, în care s-a reîntors de fiecare
dată teafar în celulă, în care „duşmanul numărul unu" nu 1-a
mai băgat deloc în seamă, deşi şi-au întâlnit privirile de câteva ori. Teama parcă îi mai dispăruse. Puţin mai târziu, a
aflat de la un partener de tenis că agresorul avea şi alte poliţe
de plătit. Aşadar, pe el îl uitase pentru o vreme.
într-o zi, la vreo trei săptămâni de la incident, se afla
afară şi, ca de obicei, juca tenis. Partenerul său era un negru.
Ceilalţi deţinuţi erau, în marea lor majoritate, pe terenul de
fotbal. Preocupat de jocul său, nu a privit mai deloc spre terenul de fotbal, despărţit de cel de tenis de o plasă de sârmă.
Deodată, a auzit un urlet groaznic, sfâşietor. A văzut că
toţi cei de pe terenul de fotbal aleargă în aceeaşi direcţie.
Gardienii au năvălit în număr mare, ca la o comandă, şi au
tras câteva focuri de armă în aer, urlând din toţi rărunchii ca
toată lumea să se culce la pământ, inclusiv ei, cei de la tenis.
într-o margine a terenului de fotbal se zvârcolea un băiat
blond, mărunţel, plin de tatuaje pe braţe. Sângele îi ţâşnea
din gât ca dintr-o fântână arteziană. Cineva îl înjunghiase pe
teren, în timp ce juca fotbal.
Câteva zile nimeni nu a mai ieşit în curte, au rămas toţi
în celule, ceea ce nu era tocmai rău. Apoi, a aflat că băiatul
înjunghiat murise la scurt timp.
Asasinul era chiar slăbănogul chel care îl ameninţase şi
pe el. Pentru că până şi gardienii ajunseseră să se teamă de
individ, acesta a fost trimis la o altă puşcărie de maximă
48

44. Iadul „Croitorului de cârpe"
securitate cu un elicopter. Toţi cei de pe terenul de fotbal
au fost apoi supuşi unui interogatoriu foarte dur, pentru că
iniţial niciunul dintre ei nu voise să spună cine e ucigaşul,
se temeau pentru vieţile lor, în cele din urmă poliţiştii i-au
„convins" să vorbească, şi aşa au scăpat de deţinutul periculos. Nu că n-ar fi existat şi alţii... Dar măcar aceştia nu
aveau nimic cu el. Deocamdată.
Trei Vieţi • P e d e a p s a
49

45. Scrisori de amor
I
ntr-una din zilele de sport în aer liber, de Cătălin s-a apropiat un băiat, un partener tradiţional de tenis şi l-a întrebat
dacă ştie engleza. II mai auzise vorbind cu alţi deţinuţi. I-a
răspuns că da, şi atunci, tipul l-a rugat să-1 ajute să scrie o
scrisoare pentru o fată din Irlanda, cu care el coresponda de
câteva luni.
Pipo era un tip roşcovan, simpatic, firav şi foarte descurcăreţ, Uşor bâlbâit şi cu privire blândă, Pipo era simpatizat
de mai tot personalul puşcăriei. Putea să facă rost de orice,
medicamente, dulciuri, pansament, tacâmuri, şi tot felul de
alte lucruri aparent banale dar cărora le duci dorul atunci
când nu le ai.
„Fratello, am nevoie de ajutorul tău. Iubesc o fată din Irlanda
şi trebuie să-i scriu o scrisoare în engleză."
Fireşte, Cătălin a acceptat pe loc.
„Da, se face, îi scriem o scrisoare de o să te ţină minte toată
viaţa. O să vezi, te cere şi de bărbat..."
Pipo era cu adevărat subjugat de imaginea irlandezei.
Voia cu orice preţ s-o cucerească. în scris.
50

46. „Mamma mia, e superbă femeia asta! E blondă cu ochii
verzi, are o privire şi un păr... Trebuie să o fac să mă iubească!
Ce dacă sunt la puşcărie? Ies eu de aici, că mai am doar un an şi
jumătate. Vezi tu, bagă texte, că sunt băiat bun, că am greşit şi
eu o dată, m-am înhăitat cu cine nu trebuie. Asta nu înseamnă
că sunt un nenorocit, că am plătit de m-a luat dracu pentru
tot ce am făcut. Spune-i că e frumoasă, habar nu am ce, dar,
fratello, fă-o să mă placă!"
Hotărât lucru, acest băiat trebuia ajutat! Cătălin înşira deja, în
gând, cuvinte şi expresii pe care le va aşterne pe misiva către fata
irlandeză,
„Să-mi dai scrisoarea de la ea şi poza, ca să-mi fac aşa, o
idee, cam ce gen de fată este. Şi stai liniştit, că aşa o scrisoare n-a
primit în viaţa ei şi nici n-o să mai primească. Mă pricep, am
experienţă!"
Ii era simpatic italianul. Fusese arestat pentru complicitate la omor. El, prostul, le ţinuse unora„de şase". Unora care
îi spuseseră că intră într-o vilă să fure, iar ăia i-au omorât pe
proprietari. Când a auzit focurile de armă şi i-a văzut venind
în fugă, a fugit şi el şi a sperat că nu va păţi nimic dacă doar
stătuse la poartă. A doua zi dimineaţă, l-a luat poliţia direct
din pat.
Pipo era cel de-al cincilea copil al unei familii napoletane
care deţinea de 70 de ani un restaurant mic care se transmit
sese din generaţie în generaţie. Toţi fraţii lui lucrau la localul
familiei,„Al Pescatore" doi găteau alături de tatăl lor, iar ceilati serveau împreună cu mama şi faceau curat în salon. Şi
el lucrase tot acolo, deşi nu-i plăcea, avea ţeluri mai înalte
în viaţă. A dat la facultate, ceea ce nici unul dintre fraţi nu
îndrăznise, pentru că tatăl lor se opunea cu vehemenţă continuării studiilor. Bătrânul spunea că nu e nevoie de doctorat
ca să ai grijă de un restaurant, Pipo învăţase bine în liceu, aşa
Trei Vieţi • P e d e a p s a
51

47. Capitolul
1
că, fără să le spună, a dat la Facultatea de Ştiinţe Economice
gândindu-se că se va ocupa de contabilitate la local şi nu-1
vor mai plăti pe contabilul de 84 de ani care le ţine actele de
o veşnicie. Contabilul era „moştenit" de la bunicul lor, care
murise cu doisprezece ani în urmă.
A intrat la facultate cu medie foarte bună, apoi s-a dus la
ai lui să le spună, convins că îl vor înţelege şi că îl vor aprecia
pentru ce a făcut. îşi aminteşte şi acum că erau cu toţii în restaurant, era ora închiderii şi aveau treabă. I-a rugat să vină
în salon şi să stea la o masă, a luat şapte pahare şi le-a umplut
cu vin, apoi le-a spus că vrea să sărbătorească alături de ei
intrarea la facultate, că are gânduri măreţe, că afacerea lor va
creşte şi că vor ajunge să aibă un lanţ de restaurante faimos
în toată Italia...
în pofida aşteptărilor sale, tatăl lui a făcut un scandal
monstru, i-a reproşat că îi e ruşine cu propria-i familie, că
nu vrea să muncească în restaurantul construit cu trudă de
atâtea generaţii şi că se crede mai deştept decât fraţii lui.
Doar în familia lor toţi sunt egali şi toţi muncesc la fel, iar
dacă el face opinie separat nu are decât să-şi vadă de drum!
Pipo a plâns ca un copil, dar a fost atât de revoltat încât a
ieşit pe uşă şi de atunci nu şi-a mai văzut tatăl. S-a mutat la
cămin, şi a făcut rost de un job de noapte într-un bar studenţesc. Ziua mergea la cursuri, iar noaptea muncea. Se vedea
doar cu fraţii lui din când în când,' iar ei îi mai aduceau mânr
care, haine pe şest de acasă, trimise de mama, dar bani nu
a acceptat niciodată. Avea şi el ceva din tatăl lui, orgoliul şi
ambiţia bătrânului principial.
în noaptea cu pricina, a plecat cu băieţii de la bar către
cămin. Era cu o gaşcă de studenţi mai rebeli, care nu erau
neapărat prietenii lui, dar care veneau destul de des în bar
şi se îmbătau cui, lăsând bacşiş bun. El îi credea băieţi de
52

48. Scrisori d e a m o r
bani gata, se îmbrăcau bine, chletuiau mult, aveau gagici frumoase. Aşa că, atunci când unul dintre ei i-a arătat o vilă
somptuoasă şi i-a spus că e casa lui dar că vrea să intre pe
şest să-i fure lu' tac'su nişte bani, şi că-1 roagă să-i dea un
bip pe telefon dacă vine cineva, a înghiţit-o. Toţi cei patru
băieţi cu care părăsise barul au intrat în vilă, iar el a rămas
la poartă. Nu au trecut nici cinci minute şi a auzit două focuri de armă. Apoi, s-a auzit un urlet: „Fugi!" şi au alergat
care-ncotro. A doua zi dimineaţă, l-a luat poliţia din pat şi
după un proces scurt şi la obiect, a ajuns la închisoare pentru
complicitate la omor.
Lui Cătălin îi era tare milă de băiatul ăsta, chiar i se părea
un nefericit al sorţii. Era un om cu un fond bun, un tip care
nu ar fi omorât nicio muscă, dar pe care închisoarea îl călise,
îl schimbase. Ii înţelegea perfect drama. Tatăl lui nu venise
nici la proces, şi nici la închisoare, niciodată. Nu-i scrisese în
trei ani nicio scrisoare, şi asta îl durea cel mai tare, că ştia că
niciodată, indiferent ce va face, nu-1 va ierta.
Când se uita la Pipo, se gândea automat la propriii săi
părinţi, la mama şi la tatăl care se mândreau cu realizările
lui, după ce o vreme, au fost, la rândul lor, dezamăgiţi că
şi-a abandonat facultatea. Tatăl, care tot timpul îi dădea
mai mulţi bani decât putea, ca să poată ţine pasul cu lumea
bună în care intrase, să aibă haine frumoase, să iasă în oraş
la localuri drăguţe, să impresioneze fetele cu cadouri rafinate... Tone de flori a cumpărat pe banii părintelui său, ca
să demonstreze că e crai de modă veche şi să impresioneze te
miri ce doamne şi domnişoare. Iar mama, care este sufletul
lui, aerul lui, persoană fară de care nu poate trăi dacă nu o are
prin preajmă, la care fugea uneori şi de două ori pe zi doar ca
să o vadă, să-i ducă ceva de mâncare, sau să-i lase nişte flori,
prăjituri, bani, orice avea nevoie, care a investit atât de mult în
Trei Vieţi * P e d e a p s a
53

49. Capitolul
1
el, în educaţia lui, în formarea lui.., Ii era atât de dor de ea! De
câte ori se gândea la mama lui, ochii i se umpleau de lacrimi,
pentru că ştia cât suferă, cât de amărâtă şi nenorocită e fără el,
îşi făcea probleme pentru sănătatea ei, tare îi era teamă să nu
se îmbolnăvească din cauza lui...
De aceea, povestea lui Pipo îl mişcase teribil şi şi-a spus că
trebuie să facă ceva pentru băiatul ăsta, care e încă tânăr şi
cu care viaţa a fost atât de nedreaptă. Măcar să îi găsească jumătatea... O noapte întreagă şi-a stors creierul cu scrisoarea
băiatului. I-a spus fetei toată povestea lui Pipo şi i-a descris
în amănunt toate stările prin care şi-a imaginat el că trecuse,
stări care nu îi erau, dealtfel, deloc străine. Apoi i-a „vorbit"
de viaţa dură pe care e nevoit să o trăiască Pipo, despre speranţe, singurele de care te poţi agăţa în puşcărie, despre viaţa
de familie la care visează, despre durerile pe care trebuie să le
ascundă ca să nu pară vulnerabil. A doua zi dimineaţă, i-a înmânat gardianului scrisoarea ca să i-o ducă „beneficiarului".
în puşcăria din Cremona, ca în mai toate puşcăriile de
maximă securitate în care condamnările se întind pe perioade destul de lungi, distracţia principală a deţinuţilor e să
corespondeze cu femei „de afară". E o adevărată modă şi o
competiţie în acelaşi timp. Cine are mai multe corespondente, câte dintre acestea îi şi vizitează... Unii s-au şi căsătorit în puşcărie cu cele cărora le răspunseseră la scrisori.
La fix două săptămâni după ce irlandeza lui Pipo a primit
scrisoarea, a venit să-1 vadă, chiar dacă era o femeie simplă, care
nu-şi permitea o astfel de „extravaganţă". Lucra la un oficiu de
cadastru, dintr-un orăşel de provincie irlandez, cum avea să
afle ulterior, iar drumul pentru ea fusese foarte costisitor.
Din acel moment, Cătălin a fost „scriitorul" închisorii.
Vestea s-a răspândit cu viteza luminii printre deţinuţi şi toţi
au sărit pe el cu scrisori de prin toate colţurile lumii, i-au
54

50. Scrisori de a m o r
spus poveşti despre zeci de femei şi l-au pus să le aştearnă
pe hârtie. Italiana sa nu era însă perfectă. Se descurcă într-o
conversaţie, dar îi era mult mai greu să se exprime în scris,
mai ales că avea nevoie de cuvinte care nu se regăseau întrun dialog banal. Aşa că a făcut cerere la comandant pentru a
i se aproba să iasă la biblioteca închisorii, unde deţinuţii nu
aveau voie decât o dată pe lună, să împrumute în celulă nişte
dicţionare.
t
Şi uite-aşa, ocupaţia lui de bază în închisoare devenise
scrisul... Uneori pierdea nopţi întregi ca să-şi încheie„lucrările". Şi, cum niciun deţinut nu se mărginea să scrie unei singure persoane, era prins până peste cap în jonglerii cu suflete
şi cuvinte. Efectele erau miraculoase, femeile cădeau ca muştele la picioarele ghiolbanilor de la zdup. Aceştia se temeau,
atunci când aflau ca damele cer permisiunea de vizită, că nu
vor şti ce să le spună faţă în faţă şi că se vor da de gol că nu ei
sunt autorii minunatelor depeşe.
Deţinuţii aveau pretenţii din ce în ce mai aberante, unul
îi cerea să-i facă poezie, altul — să-i scrie o scrisoare de minimum patru pagini, unul voia engleză, altul germană sau
italiană. „Meseria" asta îl cam obosea, pentru că ajunseseră
să-i ceară să scrie nu numai iubitelor, ci şi mamelor sau surorilor depresive, taţilor supăraţi... Nu putea să-i refuze,
pentru că asta ar fi declanşat instantaneu un conflict.
Erau avantaje şi dezavantaje, dar cel mai mare beneficiu
pe care l-a avut de pe urma scrisorilor miraculoase a fost că,
ori de câte ori vreun nemulţumit încerca să-1 provoace, să se
ia de el, se găsea cineva care să-i sară în apărare. Aşadar, avea
o oarece protecţie şi asta îi dădea o stare de relativă linişte
când ieşea afară, „la aer".
In mai puţin de o lună de zile de detenţie, Botezatu
era celebru în închisoare. Gardienii, infirmierele, cei de la
Trei Vieţi * P e d e a p s a
55

51. Capitolul
1
bucătărie, toţi îl ştiau, pentru că deţinuţii vorbeau necontenit despre scrisorile pe care le scria pentru ei.
Femeile erau impresionate să citească, de la nişte simpli
puşcăriaşi, scrisori atât de profunde şi de romantice. Multe
dintre ele erau convinse că aceşti oameni s-au schimbat după
experienţa arestului, au tras nişte învăţăminte... Fireşte, aici le
păcălea puţin. Viaţa din puşcărie mai degrabă te înrăia decât
să te facă să te căieşti, dar misiunea lui era să le mintă frumos,
să le „vrăjească" şi să le aducă aproape de ei. Niciodată până
atunci nu avuseseră atâta succes la femei şi nu veniseră în
număr atât de mare să-i vadă. Acum se chinuiau cu toţii, din
răsputeri, să se poarte corespunzător cu ele.
Timpul trecea parcă mai uşor de când devenise „scribul"
„cronicarul" închisorii. Ziua o pierdea afară, la tenis, seara se
punea pe scris şi termina târziu, în noapte. Scria, în medie,
cam zece - cincisprezece scrisori pe zi. Maurizio, care era un
tip inteligent, capabil să îşi înşire singur gândurile pe hârtie,
se amuza copios când îl vedea noaptea că scrie de zor, şi când
uneori îi picau ochii de somn, dar se ducea la chiuvetă, îşi
dădea cu puţină apă rece pe faţă şi o lua de la capăt.
„Botezatu, amigo, te laşi de modă, bag de seamă şi te apuci de
sens?
„M-am lăsat deja de modă, nu vezi? Dacă mă mai ţin ăştia
aici câteva luni nu mai ştie nici dracu de mine..."
Botezatu ofta, numărând în gând săptămânile de când era
închis.
„Ei lasă, că nu ai comis o infracţiune gravă, o să ieşi, eu ce să
mai zic, că am de stat atâţia ani... Dacă mi-a plăcut să trăiesc
pe picior mare, să ajung în vârf şi să conduc pe toată lumea...
Da' nu-mi pare rău, sunt convins că până şi eu o să ies de aici,
trebuie să fim amândoi optimişti şi să încercăm să ne simţim
bine cât stăm împreună."
56

52. Scrisori de a m o r
Când spunea asta, şi o făcea adesea, Maurizio îl bătea pe
umăr, în semn de încurajare.
Relaţia cu mafiotul era din ce în ce mai bună. Era un tip
prietenos, deştept, nu se băga niciodată în conflicte, chiar
dacă erau implicaţi amici de-ai lui, se ţinea de-o parte deşi
nu era un tip fricos, ba din contră. Era ceva ce-1 determina
să facă asta şi Cătălin încă nu-şi dăduse seama ce. Dealtfel,
şi lui îi spusese, încă de la început, să încerce să stea în banca
lui, să nu intre în vreo gaşcă şi să nu se bage să ia apărarea
cuiva, că-i va fi rău.
In timp, s-a dovedit că avusese dreptate. O dată intrat
într-o astfel de grupare, era greu să mai ieşi şi ajungeai să
ai probleme fără să vrei, fără să faci nimic. Văzuse de multe
ori băieţi pedepsiţi afară, pe teren, chiar şi cu cuţitul, pentru
simplul fapt că erau prietenii cuiva care trebuia să primească
o lecţie.
t
Cu siguranţă, n-a putut evita un episod extrem de violent,
petrecut cam la o lună şi jumătate de când fusese arestat...
Gaşca marocanilor era destul de mare, puşcăria era plină
de ei, emigrau în Italia ca să muncească şi sfârşeau prin a
fura, viola, trafica droguri sau ucide. Tot ei erau principalii
furnizori de droguri din puşcărie şi cum acolo, după gratii,
dorinţa de a evada într-o altă lume e atât de mare,' mulţi det
r
ţinuţi cădeau în patima narcoticelor şi nu se mai puteau lăsa
de asta. Iar pe cei care se ţineau departe şi refuzau cu îndârjire să se drogheze, conştienţi că e un drum fără scăpare, se
chinuiau din răsputeri să-i ademenească. Când marocanii îi
pedepseau că nu plăteau la timp, îi auzea noaptea pe drogaţi cum urlau şi se dădeau cu capul de gratii, cum strigau
în gura mare că vor droguri, fără să le pese de gardieni, de
faptul că pot sfârşi la carceră, sau că, dacă nu încetează cu
urletele, vor lua pur şi simplu bătaie.
Trei Vieţi * P e d e a p s a
57

53. Capitolul
1
Drogaţii ajungeau să facă orice pentru un pic de heroină.
Acesta era drogul cel mai cerut şi cumpărat în puşcăria din
Cremona, Aşa se întâmplase cu un puşti de 24 de ani, Arturo,
arestat pentru mai multe jafuri la magazine de bijuterii. Tipul
era hoţ de lux, făcea parte dintr-un grup de şase hoţi care nu
furau decât diamante şi bijuterii scumpe. Mai apoi, aveau propria lor filieră pentru a le comercializa. Calculau în amănunt
fiecare jaf şi niciodată nu se hazardau să fure fară să pregătească minuţios „mişcarea". Au fost prinşi destul de greu, după
ce jefuiseră înjur de cincisprezece magazine de bijuterii, când
un ofiţer sub acoperire le-a fost prezentat drept client. Lui
Arturo îi era greu să suporte regimul de detenţie, dar nici nu
voia să încerce să se adapteze. Era slab, sensibil, nu-i plăcea
nimic, tot timpul refuza mâncarea şi comenta, facea referate
peste referate la comandantul închisorii să se plângă ba de
zgomot, ba de miros, ba de condiţii, astfel încât căzuse în dizgraţia multor deţinuţi. Cătălin îl înţelegea perfect, pentru că el
însuşi se afla în această situaţie. Şi organismul lui era dărâmat
din cauza regimului de detenţie, îi era tot timpul rău, avea
mari probleme cu stomacul şi cu ficatul, slăbise îngrozitor, aşa
că nu se mira când îl vedea pe Arturo că se vaită.
Dar ştia că se vaită degeaba.
Singurul motiv pentru care puşcăriaşii răi îl tolerau pe
Arturo era că puştiul avea bani şi plătea oricât, pentru orice,
avea mai mulţi bani decât putea cheltui cineva într-o puşcărie.
Când au auzit despre el, marocanii au încercat să îl atragă de
client, numai că Arturo nu era un drogat. Dimporivă, era tot
timpul preocupat de starea lui de sănătate. Lua mereu medicamente, se străduia să nu mănânce chestii „nesănătoase".
Făcea în permanenţă mofturi, ba că hrana e prea grasă, are
prea mult ulei, ba că e prea condimentată şi face ulcer. Tot
timpul îşi făcea ceaiuri şi se îmbrăca gros în celulă să nu facă
58

54. Scrisori de a m o r
pneumonie. Era obsedat că nu cumva să se îmbolnăvească.
Aşadar, era greu să cadă în plasa lor.
Insă gaşca marocanilor era perseverentă, pentru că puţini
erau clienţii cu bani constanţi, aşa ca el, care îşi permiteau să
îşi facă toate poftele în puşcărie. Şi-au propus să-1 „câştige"
cu orice preţ, chiar au pus pariuri între ei despre în cât timp
va ceda şi le va cădea în plasă.
întâi, s-au băgat pe sub pielea lui şi au început să facă pe
sclavii. Cum auzeau că Arturo are nevoie de ceva îi obţineau
şi nu-i cereau bani pentru favor. Când un deţinut îşi bătea
joc de el, că ieşea înfofolit de parcă era gerul Bobotezei, imediat îi luau apărarea. îl lăsau să câştige la tenis, stăteau tot
timpul în preajma lui şi se comportau exemplar.
Astfel, la un moment dat, l-au câştigat ca prieten.
Ca orice deţinut, Arturo avea momentele lui de depresie,
provocate în mare parte de teamă că se va înbolnăvi. Spunea
mereu că la el în celulă sunt microbi care trăiesc în mucegaiul
de pe ziduri, că va muri din cauza umezelii şi că plămânii lui
sunt deja praf din cauza asta. Băiatul ipohondru devenise
un coşmar pentru spitalul penitenciarului, unde cerea să
meargă de cel puţin trei ori pe săptămână, inventându-şi tot
felul de afecţiuni. Cu greu scăpau de el, iar asta numai după
ce îi dădeau câteva pastile. Dar analizele îi ieşeau mereu
foarte bine, aşa că medicii ajunseseră să nu-1 mai primească
la consultaţii, sătui până peste cap de el şi de nebuniile lui.
Acesta este momentul în care au intervenit marocanii, spunându-i că îi pot procura ei nişte vitamine puternice, care îi
dau imunitate şi care dezvoltă rezistenţă la viruşii din puşcării.
Nimeni nu a îndrăznit să-i spună băiatului că totul e o
aberaţie şi nici să nu se bage în povestea asta.
Aşa a ajuns Arturo să ia pastile de ecstasy cu pumnul, care
îi faceau „foarte bine" şi îi dădeau o stare de „veselie" ceea ce
Trei Vieţi * P e d e a p s a
59