2. Circulația monetară pe actualul teritoriu
românesc a început o dată cu stabilirea coloniilor
grecești la Marea Neagră. Monedele folosite de
daci erau cele macedoniene sau romane precum
și propriile emisiuni care le imitau pe acestea.
Odată cu prăbușirea Imperiului Roman de Apus,
monedele romane au cedat locul în circulație
celor bizantine, iar după marea năvălire a tătarilor
din anul 1241, aceștia au fost la rândul lor
înlocuite de către dinarii emiși de banii Slavoniei
și de regii Ungariei. De la numele acestor dinari
banali s-a păstrat în limba română cuvântul ”ban”.
3.
4. Dintre aceste monede, talerul-leu olandez, monedă
mare din argint, care a circulat în secolele XVI-XVII, a
rămas întipărită în memoria colectivă într-o asemenea
măsură, încât numele de ”leu” a fost atribuit mai întâi
monedei de calcul din vremea Regulamentelor
Organice și apoi monedei naționale românești.
5.
6.
7.
8. Prin legea biletelor ipotecare din 1877, s-au
introdus temporar în circulaţie banii de
hârtie.
9. La 27 octombrie 1890 sistemul bănesc al ţării
s-a axat exclusiv pe aur, urmând tendinţele
băncilor străine. Monedele de aur româneşti
aveau o valoare egală cu cea a monedelor
corespunzătoare din Franţa, Italia, Belgia,
Elveţia, Grecia.
10.
11. După primul Război Mondial, în
România circulau în paralel mai
multe monede, iar în vederea
unificării monetare, prin înlocuirea
acestora cu leii emişi de BNR s-a
decis retragerea din circulaţie a
coroanelor şi a rublelor.
19. Deși de-a lungul anilor au survenit
numeroase modificări în structura
sistemului monetar, ”leul” a rămas
până în prezent moneda națională
a României.
