MONED Ă ȘI CREDIT “ Money is what Money does” Facultatea de Ştiinţe Economice  CURS ID -  ECTS  Anul II
Capitolul I Moneda şi rolul său în viaţa economico-socială <ul><li>Moneda este un etalon care, aducând lucrurile la o măsu...
<ul><li>Banii  sunt o denumire generică pentru toate felurile de monede şi de semne de valoare. Din multitudinea definiţii...
<ul><li>Banii ca instrument de schimb au cunoscut două mari epoci: </li></ul><ul><li>Epoca premonetară , în care semnul cu...
<ul><li>Moneda are trei elemente esențiale și anume: </li></ul><ul><li>Legea </li></ul><ul><li>Materia </li></ul><ul><li>F...
Definirea monedei <ul><li>Moneda poate fi definită în general ca un instrument etalon legal de plată pentru facilitarea sc...
<ul><li>După modul de utilizare şi scopul acestor utilizări, moneda cunoaşte mai multe forme sau tipuri: </li></ul><ul><li...
Func ț iile monedei <ul><li>Funcţiunea de evaluare, de măsurare a valorilor economice. </li></ul><ul><li>Funcţiunea de mij...
<ul><li>F uncţiuni principale, şi anume: </li></ul><ul><li>intrument de schimb şi de circulaţie a bunurilor; </li></ul><ul...
<ul><li>Moneda in România </li></ul><ul><li>P rimele emisiuni monetare au avut loc în :   -  Ţara Românească în timpul lui...
Puterea de cumpărare a monedei <ul><li>Valoarea banilor = puterea de cumpărare </li></ul><ul><li>P uterea de cumpărare est...
Capitolul II Moneda şi sistemele monetare <ul><li>Începând cu secolul al XI-lea şi până la jumatatea secolului al XIX-lea ...
<ul><li>În funcţie de modalitatea de stabilire a raportului valoric dintre cele două metale, bimetalismul a cunoscut trei ...
<ul><li>b.  Bimetalismul paralel  se caracteriza prin aceea că raportul de valoare dintre cele două metale monetare era li...
Sisteme monetare <ul><li>Sistemul monetare  cuprinde  ansamblul normelor legale şi instituţiilor care reglementează, organ...
<ul><li>În dezvoltarea lor modernă, sistemele monetare au cunoscut mai multe etape, care, de la statornicirea monometalism...
<ul><li>Sistemul monetar internaţional (Conferința de la Bretton Woods - 1944) , într-o accepţiune generică, constituie  u...
Principiile Sistemului Monetar International <ul><li>Universalitatea  - orice stat care recunoaşte prevederile statutului ...
<ul><li>Crearea unui volum de rezerve adecvat  n evoilor de echilibrare a balanţelor de plăţi </li></ul><ul><li>Autorităţi...
<ul><li>Acordurile de la Bretton Woods din anul 1944 au prevăzut  în acest sens crearea a două noi instituţii: Fondul Mone...
<ul><li>Oraganele de conducere ale FMI sunt: </li></ul><ul><li>Consiliul Guvernatorilor , care este instanţa supremă de de...
<ul><li>Resursele de creditare ale FMI  sunt de două feluri : resurse proprii şi resurse împrumutate.  </li></ul><ul><li>R...
<ul><li>Fondul Monetar Internaţional pune resursele sale la dispoziţia ţărilor membre pentru rezolvarea deficitelor de bal...
Banca  Mondială <ul><li>Grupul Băncii Mondiale este format din: Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B...
Obiective ale Băncii Mondiale <ul><li>investiţii  în oameni , în sanătatea şi educaţia acestora; </li></ul><ul><li>dezvolt...
SISTEMUL MONETAR EUROPEAN <ul><li>Acesta a debutat în anul 1972 în varianta „şarpelui monetar”, urmând redefiniri ale aces...
<ul><li>Sistemului Monetar European (SME) , 13 martie 1979  </li></ul><ul><li>Principiile   de bază ale noului sistem erau...
<ul><li>C aracteristici tehnice  ale sistemului </li></ul><ul><li>o monedă comună (ECU); </li></ul><ul><li>un mecanism al ...
<ul><li>ECU   a fost definit pe baza unui coş valutar format din monedele tuturor ţărilor participante, ponderea iniţială ...
<ul><li>Sistemul de ajutorare reciprocă avea ca bază: </li></ul><ul><li>-  punerea în comun a unei părţi din rezervele val...
<ul><ul><ul><li>Unificarea Monetară </li></ul></ul></ul><ul><li>Prima tentativă spre o uniune monetară în Europa apare oda...
UNIUNEA MONETAR Ă  EUROPEN Ă <ul><li>Arhitectura Uniunii Economice şi Monetare a fost conturată, în principal, prin Tratat...
<ul><li>Unul din principiile Uniunii Monetare Europene este  convergenţa în trei faze , astfel: </li></ul><ul><li>Faza I (...
<ul><li>Caracteristicile acestei perioade au fost: </li></ul><ul><li>fixarea irevocabilă a ratelor de schimb (31 decembrie...
<ul><li>Principiul  ireversibilităţii procesului  de unificare monetară rezultă din :  </li></ul><ul><ul><li>fixarea unei ...
<ul><li>Criteriile de convergenţă  au pus destule probleme guvernelor din zona euro. Institutul Monetar European a publica...
Situaţia ţărilor UE faţă de criteriile de convergenţă în perioada 1995-1997 <ul><li>Institutul Monetar European a publicat...
La 3 mai 1998, Consiliul Monetar a decis ca 11 din cele 15 ţări membre ale Uniunii Europene care doreau să adopte moneda u...
<ul><li>Ţări care au adoptat euro : </li></ul><ul><li>- Austria, Irlanda, Olanda, Finlanda, Belgia, Luxemburg, Spania, Por...
ROLUL ŞI FUNCŢIILE BĂNCII CENTRALE EUROPENE ÎN PROCESUL EMITERII ŞI CIRCULAŢIEI MONEDEI UNICE <ul><li>Sistemul European al...
 
 
 
 
 
 
 
Moneda şi schimburile economice paritate, curs, cotare, coşuri valutare   <ul><li>Cotarea monedelor  - este operaţiunea pr...
<ul><li>În vederea creşterii lichidităţii internaţionale şi furnizării unor mijloace de plată mai stabile, FMI şi SME au c...
Lichiditatea şi agregatele monetare Cererea şi oferta de monedă <ul><li>Lichiditatea este   calitatea unui activ de a fi n...
<ul><li>M asa monetară reprezintă ansamblul mijloacelor de plată respectiv de lichiditate, existente la un moment dat în e...
<ul><li>Analiza situaţiei monetare, a structurii şi evoluţiei diferitelor componente ale acesteia, în scopul  elaborării ş...
<ul><li>Ea se defineşte ca diferenţa între total activ şi total pasiv din  bilanţul băncii centrale. </li></ul><ul><li>Act...
<ul><li>Agregatul M2  include în plus de M1 ansamblul plasamentelor la termen şi în vederea economisirii susceptibile de a...
Cererea şi ofertă de monedă.  Teorii monetare <ul><li>Cererea de monedă exprimă cantitatea de bani necesară, justificată d...
<ul><li>Economiştii clasici au privit cererea de bani în termenii celebrei ecuaţii a schimburilor a lui  Irvin  Fisher :  ...
<ul><li>Cererea de monedă mai este determinată şi de comportamentul agenţilor economici faţă de monedă, concretizată în te...
<ul><li>Milton Friedman  reformulează teoria cantitativă a banilor, analizând cererea de bani, plecând de la considerentul...
Oferta de monedă <ul><li>Oferta de monedă este generată de sistemul financiar-bancar care emite şi pune în circulaţie mone...
<ul><li>Procesul de multiplicare a monedei scripturale este cuantificat de multiplicator ul  monetar care exprimă raportul...
Echilibrul pieţei monetare   <ul><li>Piaţa monetară este o  piaţă de oligopol  cu puţini ofertanţi de monedă şi de aceea e...
Băncile şi operaţiunile bancare <ul><li>În cadrul sistemelor bancare, funcţie de natura activităţii, băncile se structurea...
SCURT ISTORIC AL SISTEMULUI BANCAR <ul><li>1668  - Banca suedeză Riksbank  </li></ul><ul><li>1694  – Banca Angliei </li></...
<ul><li>Stabilirea şi implementarea politicii monetare şi de credit, prin următoarele operaţiuni: </li></ul><ul><li>- de p...
<ul><li>2. Emisiunea de monedă </li></ul><ul><li>- banca centrală deţine monopolul emisiunii monetare. In principiu, moned...
<ul><li>Elaborarea şi aplicarea politicii de curs de schimb ,  prin: </li></ul><ul><li>- elaborarea balanţei de plăţi şi a...
<ul><li>4. Stabilirea şi administrarea rezervelor valutare, rezerve care pot fi formate din : </li></ul><ul><li>aur deţinu...
<ul><li>5. Autorizarea, supravegherea şi reglementarea instituţiilor de credit   </li></ul><ul><li>Banca Centrală are comp...
<ul><li>6.  Funcţia de bancă a băncilor   </li></ul><ul><li>-  deschide şi operează conturi curente pentru fiecare institu...
<ul><li>Funcţia de creditare </li></ul><ul><li>Procesul de distribuire şi redistribuire în economie a mijloacelor de plată...
Scontul Este o formă particulară a dobânzii, care operează în legatură cu înscrisurile cambiale. Scontarea este una din pr...
<ul><li>7. Funcţia de împrumutător de ultimă instanţă </li></ul><ul><li>- acordă împrumuturi băncilor comerciale, pentru a...
<ul><li>8. Funcţia de bancă a statului   </li></ul><ul><li>În majoritatea statelor Banca Centrală este proprietatea statul...
Băncile comerciale şi tipurile de operaţiuni ce le prestează   <ul><li>OPERAŢIUNI ACTIVE  </li></ul><ul><li>- operaţiuni d...
Bilantul bancilor comerciale Împrumuturi la banca centrală Conturi corespondente (ale altor bănci) Împrumuturi de la alte ...
OPERAŢIUNI BANCARE DE ATRAGERE A FONDURILOR <ul><li>Tipuri de conturi bancare </li></ul><ul><li>- conturi de depozit (la t...
Contul de depozit la termen <ul><li>Avantaje: </li></ul><ul><li>- obţinerea de către client a unei rate mai mari a dobânzi...
Deschiderea conturilor <ul><li>Clienţii persoane fizice  – BI/Ci si cererea de deschidere a contului </li></ul><ul><li>Cli...
Închiderea unui cont <ul><li>Atunci când contul devine inactiv </li></ul><ul><li>La cererea clientului </li></ul><ul><li>D...
Standarde bancare internaţionale <ul><li>Convenţia de la Basel </li></ul><ul><li>Acordul de al Basel I privind standardele...
<ul><li>Acordul de la Basel II –  iunie 2004   </li></ul><ul><li>cerinţe minime de fonduri proprii :  rata de adecvare a c...
<ul><li>PRIMA DIRECTIVĂ DE COORDONARE BANCARĂ (1977)  –  a definit conceptul de “instituţie de credit” şi a precizat condi...
<ul><li>I nstituţiile de credit specializate se structurează în următoarele categorii:  </li></ul><ul><li>case de economii...
Lichiditatea bancară   <ul><li>Lichiditatea bancară este capacitatea băncilor de a asigura în orice moment efectuarea plăţ...
Creditul şi dobânda în condiţiile economiei de piaţă   <ul><li>Creditul este operaţiunea prin care se iau în stăpânire ime...
Tipuri de credite <ul><li>creanţele comerciale </li></ul><ul><li>creditele de trezorerie  </li></ul><ul><li>creditele de e...
Clasificarea creditelor <ul><li>După  persoana creditorului , creditele sunt: </li></ul><ul><li>- credite comerciale ; </l...
<ul><li>După  perioada de creditare , creditele se împart în: </li></ul><ul><li>- credite pe termen scurt, până la 1 an ; ...
Elementele creditului <ul><li>1. subiectele raportului de credit - creditorul şi debitorul; </li></ul><ul><li>2. promisiun...
Funcțiile creditului <ul><li>funcţia de mobilizare a disponibilităţilor băneşti şi de redistribuire a acestora; </li></ul>...
Efecte ale creditării <ul><li>sporirea capacităţii productive şi comerciale a agenţilor economici prin redistribuirea capi...
<ul><li>Acordarea unui credit presupune asumarea unui risc de creditare care se manifestă sub forma : </li></ul><ul><li>ri...
Evaluarea solicitantului de credit  PF   <ul><li>tipul de locuinţă a clientului   </li></ul><ul><li>locul de muncă  </li><...
Evaluarea solicitantului de credit  PJ   <ul><li>Documentele care trebuie prezentate de un client persoană juridică la ban...
Evaluarea solicitantului de credit  PJ   <ul><li>Banca, prin ofiţerul de credit, trebuie să realizeze  : </li></ul><ul><ul...
<ul><li>Dobânda e st e preţul banilor, remunerarea pe care cel care dă cu împrumut o primeşte pentru capitalul împrumutat....
Dobânda <ul><li>Dobănda pasivă ,  sau bonificată este, dobânda pe care băncile o acordă deponenţilor pentru disponibilităţ...
Dobânda nominală şi dobânda  reală <ul><li>Datorită procesului inflaţionist, rata dobânzii implică două componente: </li><...
<ul><li>P entru calculul dobânzii la creditele acordate pe perioade mai mari de un an de zile se utilizează formula dobânz...
<ul><li>dobânda reală, ca diferenţă între dobânda  nominală şi gradul de eroziune a capitalului, rata inflaţiei, determina...
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Id fagaras hunedoara moneda si credit

3,212 views

Published on

0 Comments
2 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
3,212
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
4
Actions
Shares
0
Downloads
0
Comments
0
Likes
2
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Id fagaras hunedoara moneda si credit

  1. 1. MONED Ă ȘI CREDIT “ Money is what Money does” Facultatea de Ştiinţe Economice CURS ID - ECTS Anul II
  2. 2. Capitolul I Moneda şi rolul său în viaţa economico-socială <ul><li>Moneda este un etalon care, aducând lucrurile la o măsură comună, le egalizează, căci nu este posibil să existe nici comunitate de interese fără relaţii de schimb, nici relaţii de schimb fără egalitate, nici egalitate fără unitate de măsură comună. </li></ul>
  3. 3. <ul><li>Banii sunt o denumire generică pentru toate felurile de monede şi de semne de valoare. Din multitudinea definiţiilor date banilor se desprind două idei dominante : </li></ul><ul><li>una care consideră banii o marfă cu însuşiri speciale, desprinsă din lumea diversă a mărfurilor şi având o existenţă obiectivă şi </li></ul><ul><li>alta , după care banii sunt o expresie a voinţei oamenilor, un semn sau o creanţă asupra emitentului sau economiei deci un instrument cu însuşiri subiective. </li></ul>
  4. 4. <ul><li>Banii ca instrument de schimb au cunoscut două mari epoci: </li></ul><ul><li>Epoca premonetară , în care semnul cu însuşirile şi funcţiunile de instrument de schimb, era creaţia liberei voinţe a indivizilor, fără nici un amestec din partea autorităţilor şi suveranităţii statului. </li></ul><ul><li>Epoca monetară, în care semnul cu însuşirile sale ne apare ca tutelat de stat, sau chiar ca o creaţie a statului. </li></ul>
  5. 5. <ul><li>Moneda are trei elemente esențiale și anume: </li></ul><ul><li>Legea </li></ul><ul><li>Materia </li></ul><ul><li>Forma monedei. </li></ul><ul><li>Moneda metalică a cunoscut trei mari etape: </li></ul><ul><li>Moneda cântărită - aparută în Babilon şi în Egipt sub formă de lingouri care trebuiau cântărite la fiecare tranzacţie. </li></ul><ul><li>Moneda numărată - către anul 800 î.H. - lingourile au fost divizate în piese, invenţie ce a cunoscut o mare difuzare. </li></ul><ul><li>Moneda bătută - sub controlul autorităţilor, mai întâi religioase, apoi politice care garantau valoarea pieselor, adică titlul şi greutatea metalului conţinut. </li></ul>
  6. 6. Definirea monedei <ul><li>Moneda poate fi definită în general ca un instrument etalon legal de plată pentru facilitarea schimbului, pentru acumulări şi stingerea obligaţiilor, măsurător general de valori, care se bucură de încrederea publică şi poartă girul statului şi care atunci când moneda este confecţionată din metal preţios îi garantează greutatea şi titlul </li></ul><ul><li>Moneda este intermediarul modern al schimburilor şi unitatea de cont prin care sunt exprimate preţurile şi datoriile </li></ul>
  7. 7. <ul><li>După modul de utilizare şi scopul acestor utilizări, moneda cunoaşte mai multe forme sau tipuri: </li></ul><ul><li>Moneda de cont - (bani scripturali) = disponibilităţile aflate în conturile bancare şi circulând între aceste conturi prin virament sau transfer între conturi. Disponibilităţile în cont pot proveni din depuneri sau acordări de credite de către bănci în favoarea unor titulari de cont. Orice creaţie de bani de cont echivalează pentru bănci cu emiterea unor creanţe asupra lor. În condiţiile actuale banii de cont constituie principala masă a banilor în circulaţie. </li></ul><ul><li>Moneda de credit - denumire generică pentru sumele băneşti care au la origine o operaţie de credit: cecurile, cambiile. </li></ul><ul><li>Moneda de tezaur - bani de hârtie emişi de M.F. sau Trezorerie fără garanţie materială, în general în cupiuri de valoare redusă în vederea acoperirii unor nevoi financiare ale statului. </li></ul><ul><li>Moneda divizionară - submultiplii ai unităţii monetare (banul faţă de leu). </li></ul><ul><li>Moneda fictivă (fiduciară) - bani fără valoare proprie, cu sau fără existenţă materială, care circulă numai în virtutea încrederii acordate de deţinători emitentului. </li></ul>
  8. 8. Func ț iile monedei <ul><li>Funcţiunea de evaluare, de măsurare a valorilor economice. </li></ul><ul><li>Funcţiunea de mijlocire a schimbului de bunuri şi servicii. </li></ul><ul><li>Funcţiunea de mijlocire a plăţilor. </li></ul><ul><li>Funcţiunea de mijlocire a creditului. </li></ul><ul><li>Funcţiunea de mijlocire a economiilor (tezaurizare). </li></ul><ul><li>Funcţiunea de păstrare şi transfer al valorilor. </li></ul><ul><li>Funcţiunea socială de distribuire a bunurilor şi serviciilor. </li></ul>
  9. 9. <ul><li>F uncţiuni principale, şi anume: </li></ul><ul><li>intrument de schimb şi de circulaţie a bunurilor; </li></ul><ul><li>unitate de exprimare a preţului bunurilor şi serviciilor ce se schimbă în activitatea economică sau denominator comun al acestora; </li></ul><ul><li>mijloc legal de plată pentru stingerea drepturilor şi obligaţiilor către indivizi; </li></ul><ul><li>F uncţiuni secundare: </li></ul><ul><li>mijloc de păstrare sau tezaurizare de valori în timp; </li></ul><ul><li>mijloc de transport sau deplasare de valori în spaţiu; </li></ul><ul><li>mijloc de circulaţie a capitalurilor dintr-o mână în alta pe calea creditului. </li></ul>
  10. 10. <ul><li>Moneda in România </li></ul><ul><li>P rimele emisiuni monetare au avut loc în : - Ţara Românească în timpul lui Vladislav - Vlaicu 1364-1377, </li></ul><ul><li>- în Moldova pe timpul lui Petru Muşat 1374-1392, </li></ul><ul><li>- în Transilvania în perioada stăpânirii lui Ion Zapadie (1533-1540) şi în perioada autonomiei 1541-1590. </li></ul><ul><li>L eul (denumire provenita de la o monedă olandeza - Leöwen ) s-a definit printr-o cantitate de 5 grame argint şi 0.32258 grame aur . </li></ul>
  11. 11. Puterea de cumpărare a monedei <ul><li>Valoarea banilor = puterea de cumpărare </li></ul><ul><li>P uterea de cumpărare este reciprocă unui indice de preţ : </li></ul><ul><li>Indici speciali – cu referire la un anume sector economic, unde ritmul modificărilor de preţuri poate afecta nivelul general al preţurilor. </li></ul><ul><li>Indicele general al preţurilor , care reuneşte într-o expresie finală produsele şi serviciile cele mai reprezentative ale economiei. </li></ul><ul><li>Indicii de consum – între care cel mai reprezentativ este indicele costului vieţii, folosit pentru exprimarea evoluţiei puterii de cumpărare. </li></ul><ul><li>Calcul indicilor de preț se face pe baza unui coș de bunuri </li></ul>
  12. 12. Capitolul II Moneda şi sistemele monetare <ul><li>Începând cu secolul al XI-lea şi până la jumatatea secolului al XIX-lea sistemele băneşti au fost bimetaliste. În cadrul acestui sistem baterea monedelor etalon pentru ambele metale era liberă, circulaţia lor fiind simultană şi paralelă. </li></ul>
  13. 13. <ul><li>În funcţie de modalitatea de stabilire a raportului valoric dintre cele două metale, bimetalismul a cunoscut trei variante: </li></ul><ul><li>- bimetalismul integral </li></ul><ul><li>- bimetalismul paralel </li></ul><ul><li>- bimetalismul parţial. </li></ul><ul><li>Bimetalismul integral se caracteriză prin următoarele trăsături: </li></ul><ul><li>- Statul fixa prin lege un raport de schimb de 1 parte aur la 15,5 părţi argint, pentru menţinera unui raport fix de schimb în circulaţia monedelor. </li></ul><ul><li>- Baterea monedelor din ambele metale era nelimitată, monedele având putere liberatorie egală. </li></ul>
  14. 14. <ul><li>b. Bimetalismul paralel se caracteriza prin aceea că raportul de valoare dintre cele două metale monetare era liber. Legea monetară prevedea că moneda putea fi confecţionată ca şi în prima variantă din ambele metale. Monedele de argint şi aur circulau independent, după valoarea lor proprie, având putere liberatorie nelimitată. Mărfurile aveau două rânduri de preţuri, în aur şi argint. Această variantă s-a practicat în Germania. </li></ul><ul><li>c. Bimetalismul parţial ( şchiop sau compozit ) s-a caracterizat prin: </li></ul><ul><li>aurul era metalul din care era bătută moneda etalon în mod nelimitat; </li></ul><ul><li>argintul era folosit atât la baterea monedei etalon pe baza unui raport de valoare stabilit prin lege, cât şi la baterea de monedă divizionară care se găsea în alt raport valoric faţă de moneda etalon, având o putere liberatorie limitată. </li></ul>
  15. 15. Sisteme monetare <ul><li>Sistemul monetare cuprinde ansamblul normelor legale şi instituţiilor care reglementează, organizează şi supraveghează relaţiile monetare ale unui stat . </li></ul><ul><li>Elementele sistemului monetar clasic sunt: </li></ul><ul><li>1. etalonul monetar </li></ul><ul><li>2. unitatea monetară </li></ul><ul><li>3. baterea şi circulaţia monedei </li></ul><ul><li>4. emisiunea şi circulaţia bancnotelor. </li></ul>
  16. 16. <ul><li>În dezvoltarea lor modernă, sistemele monetare au cunoscut mai multe etape, care, de la statornicirea monometalismului aur au evoluat în timp, cunoscând următoarele forme: </li></ul><ul><li>Sistemul monetar bazat pe etalonul aur - monedă (Gold Specie Standard) </li></ul><ul><li>Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-lingouri (Gold Bullion Standard) </li></ul><ul><li>Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-devize (Gold Exchange Standard) </li></ul><ul><li>Sistemul monetar bazat pe etalonul devize (Exchange Standard). </li></ul>
  17. 17. <ul><li>Sistemul monetar internaţional (Conferința de la Bretton Woods - 1944) , într-o accepţiune generică, constituie un ansamblu de norme şi tehnici, convenite şi acceptate pe baza unor reglementări instituţionalizate, menite să coordoneze comportamentul monetar al ţărilor în raporturile de plăţi şi de stingere a angajamentelor reciproce determinate de schimburile comerciale, necomerciale şi mişcările internaţionale de capital. </li></ul>
  18. 18. Principiile Sistemului Monetar International <ul><li>Universalitatea - orice stat care recunoaşte prevederile statutului FMI poate adera la acest organism şi implicit la principiile Sistemului Monetar Internaţional. </li></ul><ul><li>Stabilitatea cursului de schimb - este unul din principiile fundamentale de funcţionare a SMI, aplicarea lui în practică fiind condiţia de bază pentru realizarea cooperării monetare şi asigurarea stabilităţii monetare şi economice. </li></ul><ul><li>Acest principiu presupunea fixitatea parităţilor şi cursurilor valutare . Pentru aceasta, moneda naţională a statului membru trebuia să aibă o valoare paritară stabilită în aur sau dolari, 1$ = 0.888671 g aur fin. </li></ul><ul><li>Convertibilitatea reciprocă a monedelor , prin desfiinţarea restricţiilor asupra plăţilor curente, precum şi convertibilitatea în aur a dolarului. </li></ul>
  19. 19. <ul><li>Crearea unui volum de rezerve adecvat n evoilor de echilibrare a balanţelor de plăţi </li></ul><ul><li>Autorităţile monetare ale ţărilor membre la FMI sunt obligate să constituie rezerve monetare adecvate nevoilor de echilibrare a balanţei de plăţi compuse din: </li></ul><ul><li>rezervele oficiale de aur </li></ul><ul><li>rezervele valutare, îndeosebi dolari USA </li></ul><ul><li>deţinerile de DST (după 1970). </li></ul><ul><li>Echilibrul balanţelor de plăţi </li></ul><ul><li>Ţările membre ale FMI aveau obligaţia să supravegheze şi să asigure menţinerea echilibrului balanţelor de plăţi. Pentru asigurarea şi menţinerea acestui echilibru, precum şi pentru ajustarea deficitelor sau excedentelor exagerate, se utiliza de comun acord cu FMI, tehnica devalorizării sau revalorizării monedelor naţionale. </li></ul>
  20. 20. <ul><li>Acordurile de la Bretton Woods din anul 1944 au prevăzut în acest sens crearea a două noi instituţii: Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD). </li></ul><ul><li>FMI - creditarea temporară a deficitelor balanţelor de plăţi ale ţărilor care se angajează să aplice politicile de redresare economică stabilite prin acordurile încheiate cu FMI. </li></ul>
  21. 21. <ul><li>Oraganele de conducere ale FMI sunt: </li></ul><ul><li>Consiliul Guvernatorilor , care este instanţa supremă de decize a Fondului, compusă din miniştrii de finanţe sau guvernatorii băncii centrale sau alte personalităţi de rang comparabil din fiecare din cele 184 de ţări membre ale FMI. Se întruneşte odată pe an cu ocazia Adunării anuale a FMI şi a Băncii Mondiale. </li></ul><ul><li>Comitetul Monetar şi Financiar Internaţional (CMFI) compus din 24 guvernatori reprezentând ţările sau grupul de ţări care au locul în Consiliul de Administraţie. Se întruneşte de două ori pe an </li></ul><ul><li>Consiliul de Administraţie compus din 24 administratori reprezentând 184 ţări membre ale FMI. Consiliul are sediul la Washington, este responsabil cu conducerea afacerilor curente ale instituţiei şi ţine trei şedinţe oficiale pe săptămână luând decizii prin consens, rareori prin vot. La această dată 8 administratori reprezintă fiecare o singură ţară, Grermania, Arabia Saudită, China, SUA, Franţa; Japonia; Anglia, Rusia, iar restul de 16 reprezintă fiecare un grup de ţări din restul de ţări membre. </li></ul><ul><li>Directorul General - prezidează Consiliul de Administraţie şi efectuează operaţiunile curente ale fondului. </li></ul>
  22. 22. <ul><li>Resursele de creditare ale FMI sunt de două feluri : resurse proprii şi resurse împrumutate. </li></ul><ul><li>Resursele proprii sunt formate din; cotele părţi subscrise şi vărsate de ţările membre, rezervele constituite pe seama profitului net, alte resurse proprii. </li></ul><ul><li>Resursele atrase cuprind: împrumuturile pe care FMI le contractează de la state şi bănci centrale şi în mod excepţional şi din surse private , pentru a-şi completa resursele proprii în vederea sprijinirii ţărilor membre. </li></ul>
  23. 23. <ul><li>Fondul Monetar Internaţional pune resursele sale la dispoziţia ţărilor membre pentru rezolvarea deficitelor de balanţă de plăţi în două modalităţi; </li></ul><ul><li>sub forma &quot;tragerilor de la FMI&quot;. </li></ul><ul><li>sub forma &quot;creditelor propriu zise&quot;. </li></ul>
  24. 24. Banca Mondială <ul><li>Grupul Băncii Mondiale este format din: Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), Corporaţia Financiară Internaţională (CFI), Asociaţia Internatională pentru Dezvoltare (IDA), Agenţia pentru Garantarea Multilaterală a Investiţiilor (MIGA) şi Centrul Internaţional de Reglementare a Disputelor în Investiţii (ICSID) </li></ul>
  25. 25. Obiective ale Băncii Mondiale <ul><li>investiţii în oameni , în sanătatea şi educaţia acestora; </li></ul><ul><li>dezvoltarea socială , construcţia instituţiilor guvernamentale cheie a reducerii sărăciei; </li></ul><ul><li>construirea abilităţilor guvernelor de a furniza servicii de calitate eficiente şi transparente; </li></ul><ul><li>protecţia mediului; </li></ul><ul><li>susţinerea şi încurajarea dezvoltării afacerilor private; </li></ul><ul><li>promovarea reformelor pentru realizarea unei dezvoltări durabile şi ecologice; </li></ul>
  26. 26. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN <ul><li>Acesta a debutat în anul 1972 în varianta „şarpelui monetar”, urmând redefiniri ale acestuia care au culminat cu crearea, în anul 1979, a Mecanismului Ratelor de Schimb al Sistemului Monetar European. </li></ul><ul><li>CE a decis ca monedele europene să oscileze una faţă de alta cu cel mult ±2,25%, fiind creat astfel mecanismul „ şarpelui monetar” . </li></ul>
  27. 27. <ul><li>Sistemului Monetar European (SME) , 13 martie 1979 </li></ul><ul><li>Principiile de bază ale noului sistem erau următoarele: </li></ul><ul><li>Cursuri de schimb fixe, dar ajustabile la perioade de timp relativ lungi; aceste cursuri se stabileau prin definirea şi respectarea unui &quot;curs pivot&quot; al fiecărei monede participante faţă de etalonul comun reprezentant de ECU. </li></ul><ul><li>Repartizarea echilibrată a sarcinilor de intervenţie şi de ajustare care reveneau diverselor ţări participante. </li></ul><ul><li>Solidaritatea ţărilor membre, realizată în principal, prin crearea unei rezerve valutare comune şi prin credite reciproc acordate în caz de dificultăţi în ceea ce priveşte balanţa de plăţi sau finanţarea intervenţiilor. </li></ul>
  28. 28. <ul><li>C aracteristici tehnice ale sistemului </li></ul><ul><li>o monedă comună (ECU); </li></ul><ul><li>un mecanism al ratelor de schimb; </li></ul><ul><li>indicatori de divergenţă; </li></ul><ul><li>un sistem de ajutorare reciprocă; </li></ul><ul><li>reguli de realiniere. </li></ul>
  29. 29. <ul><li>ECU a fost definit pe baza unui coş valutar format din monedele tuturor ţărilor participante, ponderea iniţială a monedelor din coş stabilindu-se în funcţie de nivelul participării fiecărei ţări la comerţul comunitar. </li></ul><ul><li>Fiecare monedă participantă avea un curs central denumit şi &quot;curs pivot&quot; care era exprimat în ECU. În jurul acestor &quot;cursuri pivot&quot; bilaterale au fost stabilite marje de variaţie de ±2,25% (Mecanismul Ratelor de Schimb ) </li></ul><ul><li>Pentru fiecare monedă participantă s-a stabilit un &quot;indicator de divergenţă&quot; , menit să permită repartizarea echilibrată a sarcinilor de intervenţie. </li></ul>
  30. 30. <ul><li>Sistemul de ajutorare reciprocă avea ca bază: </li></ul><ul><li>- punerea în comun a unei părţi din rezervele valutare: fiecare bancă centrală transfera la FECOM ( Fondul European de Cooperare Monetară ) 20% din rezervele sale în aur şi dolari, în schimbul unei cantităţi corespunzătoare de ECU; </li></ul><ul><li>- mecanismele de creditare reciprocă: pe termen foarte scurt - în volum nelimitat şi pe o durată de maxim 45 zile; pe termen scurt - pe o durată de maxim 9 luni; pe termen mediu - în volum mai mare, însă în mod condiţionat. </li></ul>
  31. 31. <ul><ul><ul><li>Unificarea Monetară </li></ul></ul></ul><ul><li>Prima tentativă spre o uniune monetară în Europa apare odată cu raportul Werner în 1970. Acest raport schiţează un obiectiv de uniune monetară pentru anul 1980 şi prevedea: </li></ul><ul><li>convertibilitatea monedelor; </li></ul><ul><li>diminuarea fluctuaţiilor ratelor de schimb până la fixitatea irevocabilă a parităţilor; </li></ul><ul><li>libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor şi forţei de muncă; </li></ul><ul><li>liberalizarea mişcărilor de capital; </li></ul><ul><li>integrarea băncilor centrale ale statelor membre într-un sistem integrat de bănci centrale; </li></ul><ul><li>introducerea unei monede unice; </li></ul>
  32. 32. UNIUNEA MONETAR Ă EUROPEN Ă <ul><li>Arhitectura Uniunii Economice şi Monetare a fost conturată, în principal, prin Tratatul de la Maastricht, semnat la 9 februarie 1992. </li></ul><ul><li>Principiile esenţiale ale procesului de unificare europeană au fost: </li></ul><ul><ul><ul><li>O monedă unică </li></ul></ul></ul><ul><ul><ul><li>Convergenţa în 3 faze </li></ul></ul></ul><ul><ul><ul><li>Ireversibilitatea procesului </li></ul></ul></ul>
  33. 33. <ul><li>Unul din principiile Uniunii Monetare Europene este convergenţa în trei faze , astfel: </li></ul><ul><li>Faza I (1992-1993) , (a început în iulie 1990), a rămas rezervată înfăptuirii depline a Pieţei unice, a liberei circulaţii a capitalurilor şi intensificării coordonării politicilor monetare şi economice ale statelor membre. </li></ul><ul><li>Faza a II-a (1994-1999) , prevăzută să înceapă la 1 ianuarie 1994, s-a caracterizat printr-o coordonare mai strânsă a politicilor economice şi o accentuare a disciplinei bugetare, realizată îndeosebi prin interzicerea acoperirii deficitelor entităţilor publice prin credite acordate de băncile centrale. De asemenea, a fost prevăzută crearea Institutului Monetar European înfiinţat la 1 ianuarie 1994, cu rolul de a contribui la o mai bună coordonare a politicilor monetare în Europa şi de a asigura tranziţia spre Banca Centrală Europeană, Sistemul European al Băncilor Centrale şi moneda unică. </li></ul><ul><li>Faza a III-a (începând cu 1 ianuarie 1999) a fost definită ca momentul în care se înfăptuieşte faza finală a Uniunii Economice şi Monetare, în care intră numai ţările care îndeplinesc criteriile de convergenţă. </li></ul>
  34. 34. <ul><li>Caracteristicile acestei perioade au fost: </li></ul><ul><li>fixarea irevocabilă a ratelor de schimb (31 decembrie 1998); </li></ul><ul><li>implementarea unei politici monetare unice, bazată pe stabilitatea preţurilor; </li></ul><ul><li>introducerea monedei unice, prin înlocuirea rapidă a monedelor naţionale ale statelor participante cu euro (1 ianuarie 1999). </li></ul><ul><li>Acele ţări care nu au îndeplinit condiţiile necesare la data demarării etapei a treia au făcut obiectul unor derogări, pe baza unei decizii a Consiliului, neaplicându-li-se dispoziţiile referitoare la politica monetară şi la sistemul de sancţiuni ale deficitelor excesive </li></ul><ul><li>Marea Britanie şi Danemarca şi-au rezervat, în cadrul unor protocoale speciale, dreptul de a nu participa la Uniunea Economică şi Monetară la începutul celei de-a treia faze. </li></ul>
  35. 35. <ul><li>Principiul ireversibilităţii procesului de unificare monetară rezultă din : </li></ul><ul><ul><li>fixarea unei scadenţe (1 ianuarie 1999) pentru începerea celei de-a treia etape; </li></ul></ul><ul><ul><li>respingerea clauzei de a opta pentru neparticiparea la zona euro (&quot;opting out&quot;) care ar fi permis unei ţări să nu participe la faza finală, dar să rămână în continuare membră a Uniunii Europene (excepţie au făcut Danemarca şi Marea Britanie); </li></ul></ul><ul><ul><li>modalitatea de trecere la faza a treia, care era condiţionată de îndeplinirea unor criterii de convergenţă foarte precise: </li></ul></ul><ul><ul><li>- rata inflaţiei să nu depăşească cu mai mult de 1,5% performanţa celor mai bune trei economii ale UE; </li></ul></ul><ul><li>- deficitul bugetar să reprezinte cel mult 3% din PIB; </li></ul><ul><li>- datoria publică să se situeze la cel mult 60% din PIB; </li></ul><ul><li>- să se respecte marjele de fluctuaţie restrânse ale cursurilor valutare din cadrul Sistemului Monetar European, fără să se fi procedat la devalorizări în ultimii doi ani; </li></ul><ul><li>- rata anuală a dobânzii pe termen lung să fie cu cel mult 2% mai mare decât media ratelor de dobândă din statele care au realizat cele mai bune performanţe în materie de stabilitate a preţurilor. </li></ul>
  36. 36. <ul><li>Criteriile de convergenţă au pus destule probleme guvernelor din zona euro. Institutul Monetar European a publicat în data de 25 martie 1998 un Raport prin care criteriile stabilite de Tratatul de la Maastricht au fost abordate astfel: </li></ul><ul><li>stabilitatea preţurilor : valoarea de referinţă (2,7%) a fost calculată ca medie aritmetică a ratelor de inflaţie din trei ţări cu cele mai bune performanţe în domeniu plus 1,5%. Cele trei ţări cu stabilitatea cea mai mare a preţurilor erau: Austria (1,1%), Franţa (1,2%) şi Irlanda (1,2%). </li></ul><ul><li>criteriul finanţelor publice : în ceea ce priveşte deficitul bugetar, singura ţară care nu a îndeplinit condiţia impusă a fost Grecia (4,0%); </li></ul><ul><li>criteriul datoriei publice a fost respectat doar de 4 state: Franţa (58%), Luxemburg (6,7%), Finlanda (55,8%) şi Marea Britanie (53,4%). </li></ul><ul><li>- d epăşirea valorii de referinţă nu excludea participarea la Uniunea Monetară, criteriul considerându-se îndeplinit şi dacă rata scădea suficient de mult pentru a atinge nivelul impus într-un viitor apropiat. </li></ul><ul><li>criteriul ratei de schimb : s-a înregistrat o convergenţă susţinută în acest domeniu. În perioada martie 1996 - martie 1998, zece state membre ale UE au participat la Mecanismul Ratelor de Schimb. În cazul Italiei şi al Finlandei nu se putea respecta perioada de evaluare de doi ani pentru că ele s-au alăturat mecanismului amintit în octombrie, respectiv noiembrie 1996. Drahma grecească nu putea participa la Uniunea Monetară Europeană de la început pentru că nu îndeplinea criteriile, urmând a se alătura la 1 ianuarie 2001. Crizele din septembrie 1992 au determinat Marea Britanie să părăsească Mecanismul Ratelor de Schimb. </li></ul><ul><li>rata dobânzii pe termen lung : valoarea de referinţă (7,8%) s-a calculat ca medie aritmetică a ratelor dobânzii pe termen lung din trei ţări cu nivelul cel mai scăzut al inflaţiei plus 2%. Aceste rate erau: Austria (5,6%), Franţa (5,5%) şi Irlanda (6,2%). </li></ul>
  37. 37. Situaţia ţărilor UE faţă de criteriile de convergenţă în perioada 1995-1997 <ul><li>Institutul Monetar European a publicat în data de 25 martie 1998 un Raport prin care criteriile stabilite de Tratatul de la Maastricht în urma căriua s-au tras următoarele concluzii: </li></ul><ul><li>14 din cele 15 ţări membre au înregistrat o rată a inflaţiei sub 2% pe o perioadă de un an (până la 1 ianuarie 1998); </li></ul><ul><li>14 din cele 15 ţări au respectat criteriul ratelor dobânzii pe termen lung; </li></ul><ul><li>monedele a 10 state au participat pe o perioadă mai mare de 2 ani la Mecanismul Ratelor de Schimb al SME, cursul acestor monede situându-se aproape de nivelul central stabilit; </li></ul><ul><li>14 din cele 15 ţări au înregistrat un deficit bugetar mai mic sau egal cu 3% din PIB în 1997; </li></ul><ul><li>În majoritatea statelor membre datoria publică s-a situat sub 60% din PIB. </li></ul>
  38. 38. La 3 mai 1998, Consiliul Monetar a decis ca 11 din cele 15 ţări membre ale Uniunii Europene care doreau să adopte moneda unică au îndeplinit criteriile de convergenţă. Acestea au fost: Austria, Irlanda, Olanda, Finlanda, Belgia, Luxemburg, Spania, Portugalia, Germania, Italia, Franţa. Grecia nu a reuşit să îndeplinească criteriile de convergenţă, şi ca urmare nu a a fost inclusă în primul val, adoptând moneda euro în 2001. Marea Britanie, Suedia, Danemarca – au refuzat deocamdată să introducă euro.
  39. 39. <ul><li>Ţări care au adoptat euro : </li></ul><ul><li>- Austria, Irlanda, Olanda, Finlanda, Belgia, Luxemburg, Spania, Portugalia, Germania, Italia, Franţa, Grecia, Slovenia, Cipru, Malta, Slov a cia (16) </li></ul><ul><li>Ţări care îşi direcţionează politicile economice şi financiare în vederea adoptării euro: </li></ul><ul><li>- Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Bulgaria (8) </li></ul><ul><li>Ţări care au refuzat introducerea euro: </li></ul><ul><li>- Marea Britanie, Suedia şi Danemarca (3) </li></ul>
  40. 40. ROLUL ŞI FUNCŢIILE BĂNCII CENTRALE EUROPENE ÎN PROCESUL EMITERII ŞI CIRCULAŢIEI MONEDEI UNICE <ul><li>Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) este compus din Banca Centrală Europeană (BCE) şi băncile centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene </li></ul><ul><li>Eurosistemul cuprinde Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale din statele membre ale Uniunii Europene care au adoptat euro. </li></ul>
  41. 48. Moneda şi schimburile economice paritate, curs, cotare, coşuri valutare <ul><li>Cotarea monedelor - este operaţiunea prin care se stabileşte preţul unei monede într-o altă monedă, deci operaţiunea de stabilire a cursurilor valutare se numeşte cotare. Practica internaţională cunoaşte două tehnici de cotare: cotarea directă sau incertă şi cotarea indirectă sau certă. </li></ul>
  42. 49. <ul><li>În vederea creşterii lichidităţii internaţionale şi furnizării unor mijloace de plată mai stabile, FMI şi SME au creat noi mijloace de plată internaţională sub forma unor monede coş . Astfel, FMI a creat Drepturile Speciale Tragere (DST) în anul 1969 iar SME a creat în 1979, ECU (European Curency Unit) care ulterior, odată cu unificarea monetară, s-a transformat în 1999 în moneda unică euro (pentru început doar ca monedă de cont), cu existenţă fizică din 2002. </li></ul><ul><li>În componenţa actuală a DST intră: dolarul USA, euro, lira sterlina, zenul japonez </li></ul>
  43. 50. Lichiditatea şi agregatele monetare Cererea şi oferta de monedă <ul><li>Lichiditatea este calitatea unui activ de a fi negociabil imediat, fără riscul unei pierderi sensibile de capital. </li></ul><ul><li>După criteriul lichidităţii, adică după gradul mai apropiat sau mai îndepărtat de starea lichidă, analiza economică, distinge trei categorii de lichidităţi: </li></ul><ul><li>- lichidităţi primare, adică activele care sunt perfect lichide, ele permiţând să se facă plăţi imediate (bancnotele, moneda divizionară, depozitele la vedere); </li></ul><ul><li>- lichidităţi secundare (cvasimoneda), formate din activele care nu sunt imediat lichide, dar care pot fi transformate rapid în bani (sau lichidităţi primare), fără riscul de pierdere de capital, adică sunt monetizabile (depozitele la termen, ca şi activele financiare cu scadenţa apropiată); </li></ul><ul><li>- lichidităţi terţiare, constituite din active financiare a căror scadenţă este pe termen mediu sau lung (acţiuni şi obligaţiuni, bonuri de tezaur, certificate de trezorerie, alte titluri de credit). În cazul acestor active financiare, transformarea lor în lichidităţi primare nu se poate face decât printr-o vânzare care comportă riscuri de pierdere de valoare </li></ul>
  44. 51. <ul><li>M asa monetară reprezintă ansamblul mijloacelor de plată respectiv de lichiditate, existente la un moment dat în economie. </li></ul><ul><li>S tructura masei monetare inclu d e următoarele active: </li></ul><ul><li>moneda efectivă sau numerarul (bilete de bancă şi moneda metalică); </li></ul><ul><li>moneda de cont – respectiv disponibilităţi în conturi curente; </li></ul><ul><li>depunerile la termen şi în vederea economisirii; </li></ul><ul><li>alte active, cu grad mai mare sau mai mic de lichiditate. </li></ul>
  45. 52. <ul><li>Analiza situaţiei monetare, a structurii şi evoluţiei diferitelor componente ale acesteia, în scopul elaborării şi conducerii politicii monetare se realizează utilizând anumiţi indicatori monetari . Ca indicatori monetari se utilizează de regulă agregatele monetare şi rata dobânzii. </li></ul><ul><li>Agregatele monetare sunt mărimi definite de autorităţile monetare care servesc ca suport politicii monetare ale acelor autorităţi şi, pentru supravegherea creşterii şi diversificării mijloacelor de plată din economie. </li></ul><ul><li>M1 regrupează toate mijloacele de plată sub forma monedei efective (bilete de bancă şi monedă divizionară) şi a depunerilor în conturi curente nepurtătoare de dobânzi şi care reprezintă partea cea mai activă a masei monetare sau lichiditatea primară . </li></ul>
  46. 53. <ul><li>Ea se defineşte ca diferenţa între total activ şi total pasiv din bilanţul băncii centrale. </li></ul><ul><li>Activul băncii centrale reflectă în general modalităţile prin care aceasta creează moneda, şi anume: </li></ul><ul><li>distribuirea de credite băncilor comerciale, altor instituţii de credit şi tezaurului ; </li></ul><ul><li>rescontarea efectelor comerciale şi a celor publice; </li></ul><ul><li>cumpărarea de monedă străină şi devize. </li></ul><ul><li>Pasivul reflectă mărimea şi repartizarea pe deţinători a monedei primare (bilete de bancă, monedă divizionară, disponibilităţile în contul tezaurului şi în conturile băncilor creatoare de monedă scripturală etc.). </li></ul><ul><li>Viteza tranzacţiilor sau viteza de circulaţie a monedei este raportul dintre valoarea tuturor tranzacţiilor şi M1 concretizată în numărul de tranzacţii la care serveşte o unitate monetară, într-o unitate de timp, în procesul circulaţiei mărfurilor şi serviciilor, în cel al achitării datoriilor, precum şi cel al mişcării capitalurilor. </li></ul><ul><li>M1*V=P*Y </li></ul>
  47. 54. <ul><li>Agregatul M2 include în plus de M1 ansamblul plasamentelor la termen şi în vederea economisirii susceptibile de a fi mobilizate şi transformate în lichidităţi denumită “cvasimonedă ” sau “lichiditate secundară ”. </li></ul><ul><li>Agregatul M3 cuprinde mai mult decât M2 şi alte active cu grade diferite de lichiditate şi în structura cărora pot fi incluse certificate de depozit, bonuri de casă, conturi de economii pe termen mediu, alte titluri emise de agenţii economici pe piaţa financiar-monetară. </li></ul><ul><li>Agregatul L regrupat cu M3, înglobează, în general, titluri emise pe termen mediu şi lung negociabile şi care pot fi transformate mai rapid sau mai lent în mijloace de plată, respectiv în lichidităţi. </li></ul><ul><li>In România: M1, M2, M3 </li></ul><ul><li>În zona euro: M1, M2, M3 </li></ul><ul><li>În SUA: M1, M2, M3, L </li></ul>
  48. 55. Cererea şi ofertă de monedă. Teorii monetare <ul><li>Cererea de monedă exprimă cantitatea de bani necesară, justificată de c aracteristicile şi proporţiile economiei. Ea cunoaşte trei forme de manifestare, şi anume: </li></ul><ul><li>a. cererea tranzacţională de monedă; </li></ul><ul><li>b. cererea de precauţie; </li></ul><ul><li>c. cererea speculativă; </li></ul>
  49. 56. <ul><li>Economiştii clasici au privit cererea de bani în termenii celebrei ecuaţii a schimburilor a lui Irvin Fisher : </li></ul><ul><li>M · V = P · T </li></ul><ul><li>T eori a cantitativ ă a banilor o reprezintă varianta “venit” sau “ecuaţia de la Cambridge”, elaborată de Alfred Marshall şi Arthur Cecil Pigou </li></ul><ul><li>M = K·Y </li></ul>
  50. 57. <ul><li>Cererea de monedă mai este determinată şi de comportamentul agenţilor economici faţă de monedă, concretizată în teori a lui Keynes . După Keynes, preferinţa pentru lichiditate a agenţilor economici şi populaţiei este determinată de patru mobiluri: </li></ul><ul><li>mobilul veniturilor , adică tendinţa agenţilor economici de a păstra bani lichizi, de a nu-i cheltui pe măsura încasării lor; </li></ul><ul><li>mobilul afacerilor care constă în păstrarea unui volum de bani în aşteptarea unor plasamente viitoare avantajoase; </li></ul><ul><li>mobilul prudenţei , acţiunea de pregătire a agenţilor spre a face faţă unor situaţii viitoare neprevăzute; </li></ul><ul><li>mobilul speculaţiei , ce constă în aceea că deţinerea de bani lichizi poate fi o acţiune mai avantajoasă din punct de vedere al câştigului, decât deţinerea altor titluri de valoare, ceea ce determină pe realizatorii de economii să le plaseze în astfel de active. </li></ul>
  51. 58. <ul><li>Milton Friedman reformulează teoria cantitativă a banilor, analizând cererea de bani, plecând de la considerentul că banii sunt ceruţi ca element al averii. El consideră că există cinci forme de avere: </li></ul><ul><li>banii, formă a averii, caracterizată prin aceea că e primită ca atare la plată, pentru stingerea datoriilor determinate de achiziţionarea de mărfuri şi altor datorii, la o valoare nominală fixă; </li></ul><ul><li>obligaţiunile, formă a averii ce dă dreptul deţinătorului să primească un venit fix; </li></ul><ul><li>acţiunile, formă a averii ce dă dreptul deţinătorului să participe la distribuirea profitului intreprinderii; </li></ul><ul><li>bunurile fizice; </li></ul><ul><li>capitalul uman sau capacitatea de muncă a omului (“human weallth”). </li></ul>
  52. 59. Oferta de monedă <ul><li>Oferta de monedă este generată de sistemul financiar-bancar care emite şi pune în circulaţie moneda prin următoarele mecanisme: </li></ul><ul><li>Banca Centrală oferă şi crează moneda sa prin: </li></ul><ul><li>emisiune de moneda </li></ul><ul><li>împrumuturi acordate tezaurului prin achiziţionarea de bonuri de tezaur; </li></ul><ul><li>atragerea de capitaluri din exterior în valute şi devize străine prin intervenţii pe piaţa schimburilor valutare şi punerea în contrapartidă pe piaţă a monedei centrale; </li></ul><ul><li>achiziţionarea de pe piaţă a unor creanţe ale agenţilor economici; </li></ul><ul><li>împrumuturi pe care le acordă băncilor comerciale sub forma reescontului sau primirea în pensiune a efectelor reprezentative ale creanţelor. </li></ul><ul><li>Băncile comerciale oferă monedă prin acordarea de credite clienţilor lor şi prin mecanismul formării şi utilizării depozitelor bancare din care în anumite limite pot acorda apoi credite. </li></ul><ul><li>Trezoreria oferă monedă, prin aceea că execută operaţiuni de trecere dintr-un cont bugetar într-un cont la vedere şi în mod indirect prin împrumuturile pe care le contractează la diferitele bănci comerciale, banca centrală şi agenţi, prin emiterea şi negocierea bonurilor de tezaur, certificatelor de trezorerie, pentru a acoperi deficitul bugetar. </li></ul>
  53. 60. <ul><li>Procesul de multiplicare a monedei scripturale este cuantificat de multiplicator ul monetar care exprimă raportul între volumul noilor depozite şi noile rezerve. </li></ul><ul><li>Mm = D/R = 1/r </li></ul><ul><li>unde Mm - multiplicator monetar </li></ul><ul><li> D - depozitul la vedere </li></ul><ul><li> R - rezervele obligatorii </li></ul><ul><li> r - rata rezervelor. </li></ul>
  54. 61. Echilibrul pieţei monetare <ul><li>Piaţa monetară este o piaţă de oligopol cu puţini ofertanţi de monedă şi de aceea echilibrarea acesteia se face în mod greoi. Cererea şi oferta de bani interacţionează pe această piaţă, stabilind o situaţie de echilibru dinamic . </li></ul><ul><li>Rata dobânzii influenţează cererea şi oferta de monedă, care la rândul lor influenţează această rată. Echilibrul monetar se atinge atunci când oferta de monedă egalizează cererea de monedă. </li></ul><ul><li>Cererea de monedă este o funcţie crescătoare faţă de venit şi descrescătoare faţă de rata dobânzii. Oferta este o funcţie crescătoare faţă de rata dobânzii. </li></ul>
  55. 62. Băncile şi operaţiunile bancare <ul><li>În cadrul sistemelor bancare, funcţie de natura activităţii, băncile se structurează în: </li></ul><ul><li>bănci de emisiune, sau centrale; </li></ul><ul><li>bănci comerciale sau de depozit; </li></ul><ul><li>bănci de afaceri; </li></ul><ul><li>bănci specializate şi organisme de credit nebancare. </li></ul>
  56. 63. SCURT ISTORIC AL SISTEMULUI BANCAR <ul><li>1668 - Banca suedeză Riksbank </li></ul><ul><li>1694 – Banca Angliei </li></ul><ul><li>1800 - Banca Franţei </li></ul><ul><li>1880 - Banca Naţională a României (o treime din capital aparţinea statului, iar în 1929, doar 10% din capital mai aparţinea statului român. După cel de-al doilea război mondial, Banca Naţională a României a fost preluată de stat şi a făcut parte din sistemul bancar al unei economii centralizate. Această situaţie a continuat să existe până la restructurarea sistemului bancar, după 1989, când a fost reorganizată ca bancă centrală) </li></ul>
  57. 64. <ul><li>Stabilirea şi implementarea politicii monetare şi de credit, prin următoarele operaţiuni: </li></ul><ul><li>- de piaţă monetară </li></ul><ul><li>- de creditare a băncilor </li></ul><ul><li>- de control al lichidităţii prin rezerve minime obligatorii </li></ul>FUNCŢIILE BĂNCII CENTRALE
  58. 65. <ul><li>2. Emisiunea de monedă </li></ul><ul><li>- banca centrală deţine monopolul emisiunii monetare. In principiu, moneda se emite în concordanţă cu creşterea economică. </li></ul><ul><li>- banca centrală asigură tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor şi ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a celor care nu sunt puse în circulaţie, precum şi pentru custodia şi distrugerea, când aceasta este necesară, a matriţelor, cernelurilor şi a bancnotelor şi monedelor retrase din circulaţie. </li></ul>FUNCŢIILE BĂNCII CENTRALE
  59. 66. <ul><li>Elaborarea şi aplicarea politicii de curs de schimb , prin: </li></ul><ul><li>- elaborarea balanţei de plăţi şi a altor documente privind poziţia investiţională internaţională a ţării; </li></ul><ul><li>- stabilirea cursurile de schimb pentru operaţiunile proprii pe piaţa valutară; calculează şi publică cursurile medii pentru evidenţa statistică; </li></ul><ul><li>- păstrarea şi administrarea rezervelor internaţionale ale statului. </li></ul>FUNCŢIILE BĂNCII CENTRALE
  60. 67. <ul><li>4. Stabilirea şi administrarea rezervelor valutare, rezerve care pot fi formate din : </li></ul><ul><li>aur deţinut în tezaur în ţară sau depozitat în străinătate; </li></ul><ul><li>active externe, sub formă de bancnote şi monede metalice sau disponibil în conturi la bănci sau la alte instituţii financiare în străinătate </li></ul><ul><li>alte active de rezervă recunoscute pe plan internaţional, inclusiv dreptul de a efectua cumpărări de la FMI în cadrul tranşei de rezervă, precum şi deţinerile de DST; </li></ul><ul><li>bonuri de tezaur, obligaţiuni şi alte titluri de stat, emise sau garantate de guverne străine sau de instituţii financiare interguvernamentale, negociabile sau nu, exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru banca centrală. </li></ul>FUNCŢIILE BĂNCII CENTRALE
  61. 68. <ul><li>5. Autorizarea, supravegherea şi reglementarea instituţiilor de credit </li></ul><ul><li>Banca Centrală are competenţă exclusivă pentru autorizarea instituţiilor de credit, în anumite condiţii care se referă la: </li></ul><ul><li>- pregătirea profesională şi profilul conducătorilor băncii; </li></ul><ul><li>- nivelul minim al capitalului social subscris, care trebuie vărsat, în formă bănească, în totalitate, la momentul constituirii; </li></ul><ul><li>- tipurile de activităţi pe care le va efectua instituţia de credit; </li></ul><ul><li>- studiul de fezabilitate al băncii; </li></ul><ul><li>- acţionarii semnificativi şi fondatorii băncii; </li></ul><ul><li>- structura acţionariatului; </li></ul><ul><li>- sediul băncii. </li></ul>FUNCŢIILE BĂNCII CENTRALE
  62. 69. <ul><li>6. Funcţia de bancă a băncilor </li></ul><ul><li>- deschide şi operează conturi curente pentru fiecare instituţie de credit autorizată să funcţioneze. </li></ul><ul><li>- solicită celorlalte instituţii de credit să-şi păstreze la banca centrală o parte a depozitelor, sub formă de rezerve minime obligatorii , ca depozite nepurtătoare de dobândă (sau cu o dobândă mică). </li></ul><ul><li>- acţionează ca bancher al instituţiilor de credit naţionale. </li></ul>FUNCŢIILE BĂNCII CENTRALE
  63. 70. <ul><li>Funcţia de creditare </li></ul><ul><li>Procesul de distribuire şi redistribuire în economie a mijloacelor de plată, bancnote, se realizează prin intermediul sistemului bancar, băncile de diferite tipuri, dar cu preponderenţă băncile comerciale, fiind intermediarii de bază între agenţii economici şi banca de emisiune. </li></ul><ul><li>Forma primară, clasică, de creditare prin emisiune a economiei, de către banca centrală o reprezintă mecanismul scontului şi rescontului titlurilor de credit </li></ul>FUNCŢIILE BĂNCII CENTRALE
  64. 71. Scontul Este o formă particulară a dobânzii, care operează în legatură cu înscrisurile cambiale. Scontarea este una din principalele operaţiuni active ale băncilor comerciale. S contul (scontarea) este o operaţiune de creditare prin care un credit comercial exprimat printr-o cambie se transformă într-un credit bancar prin avansarea de către bancă a unor disponibilităţi în contul debitorului înainte de scadenţa titlului. V – valoarea nominala a inscrisului T – timpul (zile) ramas pana la scadenta R – taxa de scont
  65. 72. <ul><li>7. Funcţia de împrumutător de ultimă instanţă </li></ul><ul><li>- acordă împrumuturi băncilor comerciale, pentru a sprijini acele bănci care, temporar, nu au suficiente fonduri lichide pentru a plăti sumele cerute de deponenţi. </li></ul><ul><li>- rata dobânzii la care banca centrală acordă aceste împrumuturi de ultimă instanţă are un nivel ridicat, tocmai pentru a determina băncile cu probleme să apeleze mai întâi la alte surse de împrumut. </li></ul>FUNCŢIILE BĂNCII CENTRALE
  66. 73. <ul><li>8. Funcţia de bancă a statului </li></ul><ul><li>În majoritatea statelor Banca Centrală este proprietatea statului </li></ul><ul><li>banca centrală gestionează contul Trezoreriei statului . </li></ul><ul><li>atunci când guvernul împrumută bani din economie, banca centrală acţionează ca agent şi consultant al acestuia . </li></ul><ul><li>Banca centrală gestionează datoria publică , rambursând valoarea titlurilor ajunse la scadenţă şi înlocuindu-le cu noi emisiuni (dacă este cazul). </li></ul><ul><li>gestionează şi ţine evidenţa operaţiunilor financiare ale ţării cu organismele internaţionale . </li></ul>FUNCŢIILE BĂNCII CENTRALE
  67. 74. Băncile comerciale şi tipurile de operaţiuni ce le prestează <ul><li>OPERAŢIUNI ACTIVE </li></ul><ul><li>- operaţiuni de creditare a agenţilor economici </li></ul><ul><li>- operaţiuni de creditare a persoanelor fizice </li></ul><ul><li>- operaţiuni de plasament. </li></ul><ul><li>OPERAŢIUNI PASIVE </li></ul><ul><li>- formarea capitalului propriu; </li></ul><ul><li>- atragerea depozitelor; </li></ul><ul><li>- rescontul sau refinanţarea. </li></ul>
  68. 75. Bilantul bancilor comerciale Împrumuturi la banca centrală Conturi corespondente (ale altor bănci) Împrumuturi de la alte bănci Depozite la vedere Depozite la termen Valori mobiliare Resurse pe termen lung Capital social Fonduri proprii CASA Depozite la banca centrală Conturi corespondente (la alte bănci) Credite acordate altor bănci Credite acordate Trezoreriei Credite acordate clienţilor Valori mobiliare Imobilizări PASIV ACTIV
  69. 76. OPERAŢIUNI BANCARE DE ATRAGERE A FONDURILOR <ul><li>Tipuri de conturi bancare </li></ul><ul><li>- conturi de depozit (la termen) </li></ul><ul><li>- conturi curente (la vedere) </li></ul><ul><li>- conturi de împrumut </li></ul><ul><li>Pentru PJ băncile mai deschid şi alte conturi în funcţie de activităţile specifice: </li></ul><ul><li>- conturi blocate (capital social) </li></ul><ul><li>- conturi blocate cu destinaţie specială </li></ul><ul><li>-conturi cu suma dobândită prin participare la licitaţiile valutare </li></ul>
  70. 77. Contul de depozit la termen <ul><li>Avantaje: </li></ul><ul><li>- obţinerea de către client a unei rate mai mari a dobânzii </li></ul><ul><li>- accesul la dobândă lunar </li></ul><ul><li>- posibilitatea împrumutului de la bancă, în baza contului de depozit, fără a mai fi necesară o garanţie suplimentară </li></ul>Contul curent (la vedere) Avantaje pentru client: - acces permanent la banii din cont - clientul poate folosi un carnet de cecuri - diferite venituri îi pot fi plătite direct din acest cont şi prin intermediul contului poate face plăţi pentru diverse servicii - dobânda este vărsată în cont Avantaje pentru bănci: - obţin un venit regulat , în condiţiile unei dobânzi plătite foarte reduse - costurile determinate de gestionarea lor nu sunt ridicate, comparativ cu nivelul sumelor depozitate
  71. 78. Deschiderea conturilor <ul><li>Clienţii persoane fizice – BI/Ci si cererea de deschidere a contului </li></ul><ul><li>Clienţii persoane juridice </li></ul><ul><li>- actele de constituire a societăţii </li></ul><ul><li>- acte doveditoare privind dreptul de utilizare a sediului social </li></ul><ul><li>- documente de contact cu banca (cerere deschidere cont, fişă de specimente de semnături ale persoanelor desemnate să reprezinte societate) </li></ul><ul><li>- certificatul de înregistrare a firmei </li></ul><ul><li>- dovada plăţii unei taxe de deschidere cont </li></ul>
  72. 79. Închiderea unui cont <ul><li>Atunci când contul devine inactiv </li></ul><ul><li>La cererea clientului </li></ul><ul><li>Dacă modul în care este folosit un cont este nesatisfăcător: </li></ul><ul><li>- emiterea de cecuri care nu pot fi achitate la prezentare </li></ul><ul><li>- incoveniente repetate, determinate de lipsa de corectitudine şi seriozitate în relaţiile cu banca </li></ul><ul><li>- utilizarea necorespunzătoare a instucţiunilor privind plăţile sau încălcarea regulilor de etică bancară </li></ul><ul><li>Atunci când limita stabilită pentru plăţi în descoperit de cont a fost depăşită </li></ul><ul><li>În caz de iresponsabilitate psihică </li></ul><ul><li>Ca efect al decesului unui client al băncii </li></ul><ul><li>În cazul falimentului unei firme – client al băncii </li></ul>
  73. 80. Standarde bancare internaţionale <ul><li>Convenţia de la Basel </li></ul><ul><li>Acordul de al Basel I privind standardele de capital a prevăzut următoarele elemente: </li></ul><ul><li>definirea capitalului: </li></ul><ul><ul><li>capital de bază: capital social, rezerve obligatorii; </li></ul></ul><ul><ul><li>capital suplimentar (max. 100% din capitalul de bază): rezerve din reevaluări, alte rezerve, provizioane generale, împrumuturi pe termen lung. </li></ul></ul><ul><li>stabilirea ponderilor de risc : 0% - risc nul (rezerve, titluri de stat); 20% - risc minim (depozite interbancare, obligaţiuni guvernamentale); 50% - risc mediu (obligaţiuni municipale, credite ipotecare); 100% - risc mare (titluri de valoare, credite). </li></ul><ul><li>indicatorul de adecvare a capitalului: raportul minim care trebuie să fie menţinut între capitalul băncii şi suma activelor ponderate în baza gradului de risc: </li></ul><ul><ul><li>capital de bază + capital suplimentar raportate la active ponderate cu gradul de risc să fie cel puţin 8%; </li></ul></ul><ul><ul><li>capital de bază raportat la active ponderate cu gradul de risc să fie cel puţin 4%. </li></ul></ul>
  74. 81. <ul><li>Acordul de la Basel II – iunie 2004 </li></ul><ul><li>cerinţe minime de fonduri proprii : rata de adecvare a capitalului minim 8%; active ponderate în funcţie de: </li></ul><ul><ul><li>riscul de credit; </li></ul></ul><ul><ul><li>riscul de piaţă; </li></ul></ul><ul><ul><li>riscul operaţional. </li></ul></ul><ul><li>control individualizat : accentuarea rolului autorităţii de supraveghere; implementarea unor mecanisme de intervenţie timpurie a băncii centrale; </li></ul><ul><li>disciplină de piaţă : cerinţe de raportare mai detaliate către banca centrală şi către public (structura acţionariatului, expunerile la risc, adecvarea capitalului la profilul de risc). </li></ul>Standarde bancare internaţionale
  75. 82. <ul><li>PRIMA DIRECTIVĂ DE COORDONARE BANCARĂ (1977) – a definit conceptul de “instituţie de credit” şi a precizat condiţiile necesare pentru acordarea autorizaţiei în domeniul bancar. </li></ul><ul><li>A DOUA DIRECTIVĂ DE COORDONARE BANCARĂ (1988-1989 ) - Licenţa Unică Bancară </li></ul>Standarde bancare europene
  76. 83. <ul><li>I nstituţiile de credit specializate se structurează în următoarele categorii: </li></ul><ul><li>case de economii şi împrumuturi; </li></ul><ul><li>bănci mutuale de economii; </li></ul><ul><li>uniuni de credit; </li></ul><ul><li>bănci ipotecare; </li></ul><ul><li>bănci agricole; </li></ul><ul><li>bănci de comerţ exterior; </li></ul><ul><li>băncile de investiţii; </li></ul><ul><li>societăţi de asigurări; </li></ul><ul><li>companii financiare; </li></ul><ul><li>fondurile de pensii; </li></ul><ul><li>fondurile mutuale; </li></ul><ul><li>fondurile cu capital de risc (Venture Capital). </li></ul>
  77. 84. Lichiditatea bancară <ul><li>Lichiditatea bancară este capacitatea băncilor de a asigura în orice moment efectuarea plăţilor dispuse de clienţi şi restituirea la cerere a depozitelor făcute de deponenţi. </li></ul><ul><li>Pentru a preveni şi a preîntâmpina apariţia lipsei de lichiditate, băncile urmăresc optimizarea structurii activelor bancare, având în vedere două criterii: </li></ul><ul><li>- selecţia activelor prin confruntarea profitabilităţii cu riscurile a sumate; </li></ul><ul><li>- diversificarea portofoliului plasamentelor. </li></ul>
  78. 85. Creditul şi dobânda în condiţiile economiei de piaţă <ul><li>Creditul este operaţiunea prin care se iau în stăpânire imediată valori, resurse, în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare şi de plată a unei sume suplimentare numită dobândă, sumă ce remunerează pe împrumutător. </li></ul><ul><li>Operaţiunea priveşte două părţi. O parte acordă creditul, creditorul şi cealaltă care îl primeşte, se îndatorează , debitorul </li></ul>
  79. 86. Tipuri de credite <ul><li>creanţele comerciale </li></ul><ul><li>creditele de trezorerie </li></ul><ul><li>creditele de echipament </li></ul><ul><li>creditele acordate pentru achiziţionarea de bunuri imobiliare: </li></ul><ul><li>creditele pe descoperit de cont (overdraft) </li></ul><ul><li>liniile de credit </li></ul>
  80. 87. Clasificarea creditelor <ul><li>După persoana creditorului , creditele sunt: </li></ul><ul><li>- credite comerciale ; </li></ul><ul><li>- credite bancare ; </li></ul><ul><li>- credite obligatare ; </li></ul><ul><li>- credite ipotecare ; </li></ul><ul><li>După destinația creditului , creditele se împart în: </li></ul><ul><li>- credite pentru producţie; </li></ul><ul><li>- credite pentru investiţii ; </li></ul><ul><li>- credite pentru comerţ. </li></ul>
  81. 88. <ul><li>După perioada de creditare , creditele se împart în: </li></ul><ul><li>- credite pe termen scurt, până la 1 an ; </li></ul><ul><li>- credite pe termen mediu, de la 1 an la 5 ani ; </li></ul><ul><li>- credite pe termen lung, de la 5 la 25, 30, 50 ani. </li></ul><ul><li>După calitatea creditelor, acestea se împart în credite: </li></ul><ul><li>- performante ; </li></ul><ul><li>- neperformante. </li></ul>Clasificarea creditelor
  82. 89. Elementele creditului <ul><li>1. subiectele raportului de credit - creditorul şi debitorul; </li></ul><ul><li>2. promisiunea de rambursare </li></ul><ul><li>3. termenul de rambursare - scadenţa; </li></ul><ul><li>4. dobânda; </li></ul><ul><li>5. tranzacţia sau acordarea creditului; </li></ul><ul><li>6. consemnarea şi transferabilitatea. </li></ul>
  83. 90. Funcțiile creditului <ul><li>funcţia de mobilizare a disponibilităţilor băneşti şi de redistribuire a acestora; </li></ul><ul><li>funcţia de emisiune; </li></ul><ul><li>c. funcţia de reflectare şi stimulare a eficienţei activităţii agenţilor economici. </li></ul>
  84. 91. Efecte ale creditării <ul><li>sporirea capacităţii productive şi comerciale a agenţilor economici prin redistribuirea capitalurilor; </li></ul><ul><li>concentrarea capitalului prin mobilizarea disponibilităţilor latente; </li></ul><ul><li>reducerea cheltuielilor pe care le generează circulaţia masei monetare; </li></ul><ul><li>dimensionarea şi adaptarea masei de bani în circulaţie la necesarul economiei. </li></ul>
  85. 92. <ul><li>Acordarea unui credit presupune asumarea unui risc de creditare care se manifestă sub forma : </li></ul><ul><li>riscului de neplată; </li></ul><ul><li>riscului de imobilizare; </li></ul><ul><li>riscului de rată a dobânzii. </li></ul><ul><li>Pentru prevenirea şi limitarea riscului de creditare pe lângă o analiză riguroasă a situaţiei economice şi financiare a debitorului băncile îşi mai iau şi garanţii care pot fi: </li></ul><ul><li>garanţii personale - cauţiunea (fidejusiunea) şi girul sau avalul; </li></ul><ul><li>garanţii reale: dreptul de reţinere, gajul cu sau fără deposedare, ipoteca </li></ul>
  86. 93. Evaluarea solicitantului de credit PF <ul><li>tipul de locuinţă a clientului </li></ul><ul><li>locul de muncă </li></ul><ul><li>vârsta debitorului </li></ul><ul><li>starea civilă / numărul de persoane în întreţinere </li></ul><ul><li>venitul lunar net </li></ul><ul><li>garanţiile creditului </li></ul><ul><li>Informaţiile bancare </li></ul>
  87. 94. Evaluarea solicitantului de credit PJ <ul><li>Documentele care trebuie prezentate de un client persoană juridică la bancă: </li></ul><ul><li>- cerere de credit </li></ul><ul><li>- plan de afaceri </li></ul><ul><li>- situaţia evolutivă a patrimoniului şi a principalilor indicatori economico-financiari </li></ul><ul><li>- situaţia creanţelor şi datoriilor </li></ul><ul><li>- BVC / flux de numerar </li></ul><ul><li>- ultima balanţă de verificare / ultimul bilanţ şi cont de profit şi pierdere </li></ul>
  88. 95. Evaluarea solicitantului de credit PJ <ul><li>Banca, prin ofiţerul de credit, trebuie să realizeze : </li></ul><ul><ul><li>analiză non-financiară </li></ul></ul><ul><li>a. Analiza factorilor de risc din mediul extern (dpdv social, tehnologic, economic) </li></ul><ul><li>b. Analiza factorilor de risc interni ai firmei (ciclul de viaţă al produsului, tehnologia folosită, capacitatea managerială) </li></ul><ul><li>c. Analiza pieţei. </li></ul><ul><ul><li>analiză financiară </li></ul></ul><ul><li>a. Lichiditatea </li></ul><ul><li>b. Solvabilitatea </li></ul><ul><li>c. Gradul de îndatorare </li></ul><ul><li>d. Viteza de rotaţie a activelor circulante </li></ul><ul><li>e. Viteza de rotaţie a furnizorilor </li></ul><ul><li>f. Rentabilitatea </li></ul><ul><li>e. Acoperirea dobânzii </li></ul>
  89. 96. <ul><li>Dobânda e st e preţul banilor, remunerarea pe care cel care dă cu împrumut o primeşte pentru capitalul împrumutat. </li></ul><ul><li>Nivelul dobânzii, mărimea sa, sunt influenţate de mai mulţi factori dintre care cei mai semnificativi sunt: </li></ul><ul><li>productivitatea capitalului; </li></ul><ul><li>lichidita t ea; </li></ul><ul><li>riscul rambursării; </li></ul><ul><li>raportul dintre cererea şi oferta de credite. </li></ul>
  90. 97. Dobânda <ul><li>Dobănda pasivă , sau bonificată este, dobânda pe care băncile o acordă deponenţilor pentru disponibilităţile menţinute în conturi la vedere sau la termen. Ea reprezintă remuneraţia pe care o oferă băncile petru resursele atrase de pe piaţă. </li></ul><ul><li>Dobânda activă , sau percepută, este dobânda pe care băncile o percep pentru creditele acordate clienţilor lor, credite, care au la bază sursele atrase de către acestea. Cele două categorii de dobândă sunt interdependente, se află în strânsă corelaţie şi sunt influenţate de o serie de factori care le determină nivelul şi ritmul de modificare. </li></ul>
  91. 98. Dobânda nominală şi dobânda reală <ul><li>Datorită procesului inflaţionist, rata dobânzii implică două componente: </li></ul><ul><li>dobânda nominală, exprimată ca atare (prin rata curentă, de piaţă); </li></ul>D - dobânda; C - capitalul investit; r - rata dobânzii; t - timpul în zile.
  92. 99. <ul><li>P entru calculul dobânzii la creditele acordate pe perioade mai mari de un an de zile se utilizează formula dobânzii compuse </li></ul>C - capital final; K - capital iniţial; R - dobânda anuală petru o unitate monetară; n - timpul în ani.
  93. 100. <ul><li>dobânda reală, ca diferenţă între dobânda nominală şi gradul de eroziune a capitalului, rata inflaţiei, determinată de evoluţia procesului inflaţionist. </li></ul>

×