Primiți-vă unii pe alții așa cum v-a primit Cristos!

1. “De aceea, primiţi-vă unii pe alţii după cum şi Cristos v-a primit
pe voi spre gloria lui Dumnezeu” (Rm 15, 7).
Cuvântul vieţii din Februarie 2015

2. Voind să meargă la Roma şi de acolo să continue drumul spre
Spania, apostolul Paul trimite mai întâi o scrisoare
comunităţilor creştine prezente în acel oraş.

3. În aceste comunităţi, care
în curând vor mărturisi
printr-un imens număr de
martiri sincera şi profunda
adeziune la evanghelie, nu
lipsesc, ca pretutindeni,
tensiuni, neînţelegeri şi
chiar rivalităţi. Creştinii
din Roma prezintă, într-
adevăr, o variată origine
socială, culturală şi
religioasă.

4. Sunt persoane provenite din iudaism, din lumea greacă şi
di vechea religie romană, poate din stoicism sau din alte
orientări filosofice. Acestea duc cu ele propriile tradiţii
de gândire şi convingeri morale.

5. Unii sunt definiţi „slabi”, deoarece urmează uzanţe alimentare
deosebite, sunt de exemplu vegetarieni, sau fac apel la
calendare care indică zile speciale de post; alţii sunt numiţi
„tari”, deoarece, liberi de aceste condiţionări, nu sunt legaţi de
tabu-uri alimentare sau de ritualuri deosebite.

6. Tuturor Paul le adresează o invitaţie urgentă:

7. “De aceea, primiţi-vă unii pe alţii după cum şi Cristos v-a primit
pe voi spre gloria lui Dumnezeu”.

8. Ceva mai înainte în
scrisoare, deja intrase în
subiect, adresându-se mai
întâi celor „tari”, pentru
a-i invita să-i „primească”
pe cei „slabi”, „fără să
discute opiniile lor”; apoi
celor „slabi”, ca să-i
primească la rândul lor pe
cei „tari” fără a-i judeca,
aşa cum şi ei au fost
„primiţi” de Dumnezeu.

9. Paul este de fapt convins că fiecare, deşi într-o
diversitate de păreri şi de uzanţe, acţionează din
iubire faţă de Domnul.

10. Nu există, aşadar, nici un motiv de a-l judeca pe cel care
gândeşte diferit, cu atât mai puţin de a-l scandaliza printr-o
acţiune arogantă şi cu superioritate. Ceea ce trebuie să
ţintească este binele tuturor, „edificarea reciprocă”, cu alte
cuvinte construirea comunităţii, unitatea ei (cf 14, 1-23).

11. Este vorba despre aplicarea
– şi în acest caz – a marii
legi a trăirii creştine, pe
care Paul o amintise ceva
mai înainte în scrisoare:
«Plinătatea Legii este
iubirea» (13,10). Pentru că
nu „umblă în iubire” (14,15),
creştinii din Roma nu aveau
spiritul de frăţietate, care
trebuie să-i însufleţească
pe membrii oricărei
comunităţi.

12. Apostolul propune ca model
de acceptare reciprocă
primirea din partea lui
Isus, atunci când, la
moartea sa, în loc să se
complacă în sine, a luat
asupra sa slăbiciunile
noastre (cf 15,1-3).
De la înălţimea crucii i-a
atras pe toţi la sine şi l-a
primit pe evreul Ioan
împreună cu centurionul
roman, pe Maria Magdalena
împreună cu răufăcătorul
răstignit împreună cu el.

13. “De aceea, primiţi-vă unii pe alţii după cum şi Cristos v-a primit
pe voi spre gloria lui Dumnezeu”.

14. Şi în comunităţile noastre creştine, deşi suntem cu toţii „iubiţi de
Dumnezeu, numiţi sfinţi” (1,7), nu lipsesc, la fel ca în comunităţile
din Roma, dezacorduri şi contraste între diferite moduri de a
vedea şi culturi adesea distante unele de altele.

15. Adesea se opun tradiţinalişti şi inovatori – ca să folosim un limbaj
poate puţin simplist, dar uşor de înţeles - , persoane mai
deschise şi altele mai închise, interesate de un creştinism mai
social sau mai spiritual.

16. Diversităţile sunt alimentate de convingeri politice şi de origini
sociale diferite. Fenomenul actual al emigraţiei adaugă adunărilor
noastre liturgice şi diferitelor grupuri ecleziale componente
ulterioare de diversificare culturală şi de provenienţă geografică.

17. Aceleaşi dinamici pot apărea în relaţiile dintre creştinii diferitelor
Biserici, dar şi în familie, în ambientele de muncă sau în cele politice.
Se strecoară atunci ispita de a-l judeca pe cel care nu gândeşte ca noi
şi de a ne considera superiori, într-o sterilă opoziţie şi excludere
reciproce.

18. Modelul propus de Paul nu este uniformitatea care platizează, ci
comuniunea între diverşi, care îmbogăţeşte. Nu din întâmplare două
capitole mai înainte, în aceeaşi Scrisoare, el vorbeşte despre unitatea
trupului şi despre diversitatea membrelor, precum şi despre varietatea
carismelor care îmbogăţesc şi însufleţesc comunitatea (cf 12, 3-13).

19. Modelul nu este, ca să folosim o imagine a papei Francisc, sfera
unde orice punct se află la aceeaşi distanţă de centru, fără ca să
fie vreo diferenţă între un punct şi altul. Modelul este poliedrul
care are suprafeţe diferite între ele şi o compoziţie asimetrică,
unde toate parţialităţile îşi menţin propria originalitate.

20. “Până şi persoanele care pot fi criticate pentru greşelile lor, au
ceva de adus care nu trebuie să se piardă. Este unirea
popoarelor, care, în ordinea universală, îşi păstrează specificul
lor; este totalitatea persoanelor într-o societate care caută un
bine comun care cu adevărat îi încorporează pe toţi”.

21. “De aceea, primiţi-vă unii pe alţii după cum şi Cristos v-a primit
pe voi spre gloria lui Dumnezeu”.

22. Cuvântul vieţii este o
invitaţie urgentă de a
recunoaşte ceea ce
este pozitiv în celălalt,
cel puţin pentru faptul
că Cristos şi-a dat
viaţa şi pentru acea
persoană pe care aş
vrea să o judec.

23. Este o invitaţie de a asculta lăsând să cadă mecanismele de
apărare, de a rămâne deschişi schimbării, de a primi diversitatea
cu respect şi cu iubire, pentru a ajunge să formăm o comunitate
plurală şi totodată unită.

24. Acest cuvânt a fost ales de către Biserica Evanghelică din Germania
ca să fie trăit de către membrii ei şi să le fie lor lumină pentru
întreg anul 2015. A-l împărtăşi, cel puţin în această lună, cu membrii
diferitelor Biserici, vrea să fie deja un semn de primire reciprocă.

25. Astfel îi vom putea da glorie lui Dumnezeu într-un singur suflet
şi un singur glas (15,6), pentru că, aşa cum a spus Chiara
Lubich în catedrala reformată „Sf. Petru” din Geneva:

26. «Timpul prezent […] cere de la fiecare dintre noi iubire,
cere unitate, comuniune, solidaritate.

27. Şi cheamă şi Bisericile să refacă unitatea ruptă de secole.
Aceasta este reforma reformelor pe care Cerul ne-o cere.
Este primul şi cel mai necesar pas către frăţietatea universală
cu toţi bărbaţii şi femeile din lume. Căci lumea va crede dacă
noi vom fi uniţi».

28. “De aceea, primiţi-vă unii
pe alţii după cum şi
Cristos v-a primit pe voi
spre gloria lui Dumnezeu”.
Text de Pr. Fabio Ciardi OMI
* * *
Cuvântul Vieții este tradus în 96 de limbi și ajunge la milioane de persoane
în toată lumea imprimat, prin intermediul radioului, TV sau internet.
Pentru mai multe informații: www.focolare.org
**
Varianta electronică tradusă în diferite limbi este publicată pe
www.santuariosancalogero.org