2. "... Vă rugăm pentru Cristos:
împăcați-vă cu Dumnezeu!"
(2 Cor 5,20).
3. Este îndemnul sfântului Paul adresat corintenilor, făcut după
marea veste, inima întregii evanghelii: Dumnezeu a împăcat lumea
cu sine prin Cristos (cf 2 Cor 5,19).
4. Pe cruce, în moartea Fiului său, Dumnezeu ne-a dat
dovada supremă a iubirii sale. Prin crucea lui Cristos,
Dumnezeu ne-a împăcat cu sine.
6. Este revelaţia pe care o aşteaptă întreaga omenire:
da, Dumnezeu este aproape de toţi cu iubirea sa şi-l
iubeşte pe fiecare om cu pasiune.
7. Lumea noastră are nevoie de acest anunţ, dar îl putem
face numai dacă mai întâi îl facem şi îl repetăm nouă
înşine, în aşa fel încât să ne simţim înconjuraţi din toate
părţile de această iubire, chiar dacă totul în jurul nostru
ne-ar face să gândim contrariul.
8. "... Vă rugăm pentru Cristos:
împăcați-vă cu Dumnezeu!"
9. Această credinţă în iubirea lui Dumnezeu nu poate, însă, să rămână
închisă în adâncul fiecăruia, aşa cum explică bine apostolul Paul:
10. Dumnezeu ne-a dat nouă misiunea de a-i duce pe ceilalţi la
împăcarea cu El (cf 2 Cor 5,18) încredinţând fiecărui creştin marea
responsabilitate de a da mărturie despre iubirea lui Dumnezeu faţă
de creaturile sale.
11. Cum? Tot comportamentul nostru ar trebui să facă demn
de crezare acest adevăr pe care-l vestim.
12. Isus a spus clar că înainte de a aduce darul la altar,
ar trebui să ne împăcăm cu aproapele nostru, dacă el
ar avea ceva împotriva noastră
(cf Mt 5,23-24).
13. Iar acest lucru este valabil în primul rând în interiorul
comunităţilor noastre: familii, grupuri, asociaţii, Biserici.
14. Cu alte cuvinte suntem chemaţi să dărâmăm toate barierele care
se opun bunei înţelegeri dintre persoane şi popoare. […]
15. "... Vă rugăm pentru Cristos:
împăcați-vă cu Dumnezeu!"
17. Ţinându-i locul, trăind cu El şi asemenea Lui, să ne iubim unul
pe altul aşa cum ne-a iubit El, fără închideri şi prejudecăţi, ci
deschişi să primim şi să apreciem valorile pozitive ale aproapelui
nostru, gata să ne dăm viaţa unii pentru alţii.
18. Aceasta este porunca prin excelenţă a lui Isus,
semnul distinctiv al creştinilor, valabil şi azi, la fel
ca pe timpul primilor ucenici ai lui Cristos.
19. A trăi acest cuvânt, înseamnă a deveni reconciliatori.
20. Şi în felul acesta fiecare gest al nostru, fiecare cuvânt al
nostru, fiecare atitudine a noastră, dacă va fi îmbibat cu
iubire, va fi ca acela al lui Isus.
21. Vom fi, ca şi El, purtători de bucurie şi de speranţă,
de înţelegere şi de pace, adică purtători ai acelei lumi
reconciliate cu Dumnezeu (cf 2 Cor 5,19)
pe care o aşteaptă întreaga creaţie.
22. "... Vă rugăm pentru Cristos:
împăcați-vă cu Dumnezeu!"
(2 Cor 5,20).
Text de: Chiara Lubich
Publicat în Città Nuova 1996/24, pg. 37
***
Cuvântul Vieții este tradus în 96 de limbi și ajunge la milioane de persoane
în toată lumea imprimat, prin intermediul radioului, TV sau internet.
Pentru mai multe informații: www.focolare.org
Varianta electronică tradusă în diferite limbi este publicată pe
www.santuariosancalogero.org
