“Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale şi învaţă-mă cărările tale!” (Ps. 25, 4)

1. Cuvântul Vieții
Martie 2018

2. “Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale şi învaţă-mă
cărările tale!”
(Ps. 25, 4)

3. Regele și profetul
David, autorul
acestui psalm,
este copleșit de
suferință și
lipsuri și se
simte în pericol
în fața
dușmanilor săi.

4. Ar dori să găsească o cale de ieșire din
această situație dureroasă, dar
experimentează neputința sa.

5. De aceea, işi înalţă privirea către Dumnezeul lui
Israel, care de-o veșnicie are grijă de poporul său și
îl invocă plin de speranță să-i vină în ajutor.

6. Cuvântul Vieții din această lună subliniază, în mod deosebit,
ruga sa de a cunoaște căile și cărările Domnului, ca lumină
pentru alegerile proprii mai ales în momentele dificile.

7. “Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale şi învaţă-mă
cărările tale!”

8. Şi nouă ni se întâmplă să fim nevoiţi să facem
alegeri decisive pentru viața noastră, care implică
întreaga noastră conștiința și personalitate:

9. uneori avem în
faţa noastră
multe căi posibile
și suntem nesiguri
care ar fi mai
bună,

10. alteori pare să nu avem niciuna…

11. A căuta o cale pentru a merge mai departe este
profund uman, iar câteodată simţom nevoia să-i
cerem ajutorul celui pe care îl considerăm prieten.

12. Credința creștină ne face să intrăm în prietenia cu
Dumnezeu: El este Tatăl care ne cunoaște îndeaproape și îi
place să ne însoțească pe calea nostră.

13. Zi de zi, El ne invită pe fiecare dintre noi să intrăm în
mod liber într-o aventură, având ca busolă iubirea
dezinteresată față de El și faţă de toți fiii săi.

14. Drumurile, cărările sunt, de asemenea, ocazii de a
ne întâlni alți călători pentru a descoperi împreună
noile destinații de împărtășit.

15. Creștinul nu este niciodată o persoană izolată,

16. ci face parte dintr-un popor în drumul spre planul lui
Dumnezeu Tatăl asupra omenirii, pe care Isus ni l-a
revelat prin cuvintele și întreaga sa viață: fraternitatea
universală, civilizația iubirii.

17. “Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale şi
învaţă-mă cărările tale!”

18. Iar căile Domnului sunt îndrăzneţe, uneori par a fi la
limita posibilităților noastre, ca podurile de frânghie
ridicate între pereții stâncilor.

19. Acestea înfruntă obiceiurile egoiste, prejudecățile,
umilința falsă pentru a deschide orizonturi de dialog, de
întâlnire, de angajament la binele comun.

20. Mai presus de toate cer o iubire mereu nouă, stabilită pe
stânca iubirii și a fidelității lui Dumnezeu faţă de noi,
capabilă să ajungă până la iertare.

21. Este condiția esențială pentru a construi relații de
dreptate și pace între persoane și popoare.

22. Chiar și mărturia unui gest simplu de iubire, însă
autentic, poate lumina calea în inimile celorlalți.

23. În Nigeria, la o întâlnire în care tinerii și adulții puteau să
îşi împărtășeasă trăiri personale de iubire evanghelică,
Maya, o fetiță, a povestit:

24. Ieri, în timp ce ne jucam, un copil m-a împins și am căzut.
Mi-a spus ”îmi pare rău” și l-am iertat.

25. Aceste cuvinte au deschis inima unui bărbat al cărui
tată a fost ucis de Boko Haram: ”Am privit-o pe Maya.
Dacă ea, care este o copilă, poate ierta, înseamnă că
și eu pot face la fel”.

26. “Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale şi
învaţă-mă cărările tale!”

27. Dacă vrem să ne încredințăm unui ghid sigur în drumul
nostru, să ne amintim că Isus a spus despre sine: ”Eu sunt
Calea…”(In. 14,6).

28. Adresându-se tinerilor reuniți la Santiago de Compostela
pentru Ziua Mondială a Tineretului din 1989,

29. Chiara Lubich i-a încurajat cu aceste cuvinte:

30. "[...] Definindu-se pe sine însuși ca fiind “Calea”, a
vrut să spună că trebuie să mergem așa cum a umblat
El [...]. Se poate spune că drumul făcut de Isus are
un nume: iubire [...]

31. Iubirea pe care Isus a trăit-o și ne-a adus-o este o
iubire specială și unică [...]
Este aceeași iubire care arde în Dumnezeu.[...]

32. [...] Dar pe cine să iubim?

33. Bineînțeles, să-l iubim pe Dumnezeu este prima noastră
datorie. Apoi: să-l iubim pe fiecare aproape. [...]

34. De dimineață până seara, fiecare
legatură cu ceilalți trebuie trăită
cu această iubire.

35. În casă, la universitate, la
locul de muncă, pe terenul
de sport, în vacanță, în
biserică, pe stradă, trebuie
să profităm de diferitele
ocazii pentru a-i iubi pe
ceilalți ca pe noi înșine,
văzându-l pe Isus în ei, fără
a neglija pe cineva, ba chiar
fiind noi primii care îi iubesc
pe toţi.

36. [...] Să intrăm cât mai profund posibil în sufletul
celuilalt; să înțelegem cu adevărat problemele sale,
nevoile, necazurile și chiar bucuriile sale, pentru a putea
împărtăși totul cu el. [...]
Să fim într-un anumit fel, celălalt.

37. La fel ca Isus care, Dumnezeu, s-a făcut din iubire om ca
și noi. Astfel, aproapele se simte înțeles și ușurat, pentru
că există cineva care duce împreună cu el greutățile şi
durerile sale și îi împărtășește micile sale bucurii.

38. ”A trăi ceea ce trăieşte celălalt”, ”a trăi ceea ce trăiesc
ceilalţi”: acesta este un mare ideal, este superlativul
[…]”.

39. Text de Letizia Magri
* * *
Comentariul Cuvântului Vieții este tradus lunar în 96 de limbi și dialecte,
și ajunge la milioane de persoane din toată lumea imprimat sau prin intermediul
radioului, televiziunii sau via internet.
Pentru mai multe informații accesați www.focolare.org
* *
Acest PPS, e publicat in diverite limbi pe site-ul www.santuariosancalogero.org