„Dacă cineva vrea să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze.” (Mt 16, 24)

1. Cuvântul Vieții
Septembrie 2017
“Dacă cineva vrea să
vină după mine, să se
lepede de sine, să-și ia
crucea și să mă urmeze”
(Mt 16, 24)

2. “Dacă cineva vrea să vină după mine,
să se lepede de sine, să-și ia crucea și
să mă urmeze”
(Mt 16, 24)

3. Isus este în mijlocul vieții sale publice, în plinătatea vestirii
lui că Împărăția lui Dumnezeu este aproape, și se
pregătește să meargă la Ierusalim.

4. Discipolii lui, care au intuit măreția misiunii sale și au recunoscut
în El pe Trimisul lui Dumnezeu, așteptat de tot poporul lui
Israel, sperau în sfârșit eliberarea de sub puterea romană și
începutul unei lumi mai bune, purtătoare de pace și prosperitate.

5. Dar Isus nu vrea să alimenteze aceste iluzii; spune clar,
călătoria lui la Ierusalim nu-l va duce la triumf, ci mai
degrabă la refuz, la suferință și la moarte; revelează, de
asemenea, că va învia a treia zi.

6. Cuvinte așa de dificile de înțeles și de acceptat, încât Petru
reacționează și refuză un proiect așa de absurd; caută chiar
să-l descurajeze pe Isus.

7. După ce îl mustră aspru pe Petru, Isus se adresează tuturor
discipolilor cu această invitație impresionantă:

8. “Dacă cineva vrea să vină după mine, să
se lepede de sine, să-și ia crucea și să
mă urmeze.”

9. Dar ce anume cere Isus discipolilor săi,
de ieri și de astăzi, cu aceste cuvinte?

10. Vrea ca să ne disprețuim pe noi înșine?
Ca să ne consacrăm toți unei vieți ascetice? Ne cere să căutăm
suferința ca să fim mai plăcuți lui Dumnezeu?

11. Acest Cuvânt ne îndeamnă mai degrabă să mergem pe
urmele lui Isus, primind valorile și exigențele Evangheliei,
ca să ne asemănăm cu El și mai mult.

12. Și asta înseamnă să trăim întreaga viață cu plenitudine, așa
cum a făcut-o El, și atunci când apare umbra crucii pe drum.

13. “Dacă cineva vrea să vină după mine, să
se lepede de sine, să-și ia crucea și să
mă urmeze”

14. Nu putem s-o negăm; fiecare are crucea sa: durerea, în
variatele sale forme, face parte din viața umană, dar ni se
pare incomprehensibilă, contrară dorinței noastre de fericire.

15. Și totuși, tocmai aici Isus ne învață să descoperim o
lumină neașteptată.

16. Așa cum se întâmplă atunci când, intrând câteodată în unele
biserici, descoperim cât de minunate și luminoase sunt vitraliile
lor, care din exterior par întunecate și fără frumusețe.

17. Dacă vrem să-l urmăm, Isus ne cere să facem o completă
răsturnare de valori, să nu ne mai concentrăm pe noi
înșine, refuzând logica căutării interesului personal.

18. Ne propune să fim mai atenți la exigențele celorlalți, decât ale
noastre; să cheltuim energiile noastre ca să-i facem fericiți pe
ceilalți, așa cum El, care nu a pierdut nici o ocazie pentru a
încuraja și a da speranță celor pe care i-a întâlnit.

19. Iar cu acest drum de eliberare a egoismului, poate să înceapă
pentru noi o creștere în umanitate, o cucerire a libertății care
realizează pe deplin personalitatea noastră.

20. “Dacă cineva vrea să vină după mine, să
se lepede de sine, să-și ia crucea și să
mă urmeze”

21. Isus ne invită să fim martori ai Evangheliei, chiar și atunci când
această fidelitate este pusă la încercare de mici sau mari
neînțelegeri ale mediului social în care trăim.

22. Isus este cu noi, și ne vrea cu El în acest joc în care să
ne punem viața pentru idealul cel mai înalt:
fraternitatea universală, civilizația iubirii.

23. Această radicalitate în iubire este o exigență profundă a
inimii umane, așa cum mărturisesc și personalități ale
tradițiilor religioase necreștine, care au urmat vocea
conștiinței lor până la capăt.

24. Gandhi scrie: „Dacă cineva mă ucide și eu mor cu o
rugăciune pe buze pentru asasinul meu, cu amintirea lui
Dumnezeu și cu conștiința prezenței sale vii în sanctuarul
inimii mele, numai atunci se poate spune că posed
nonviolența celor puternici.”

25. Chiara Lubich a găsit
în misterul lui Isus
răstignit și părăsit
medicina pentru a
vindeca orice rană
personală și orice lipsă
a unității între
persoane, grupuri și
popoare, și a
împărtășit cu mulți
această descoperire.

26. În 2007, cu ocazia unei manifestări a Mișcărilor și
Comunităților religioase din diferite biserici, la
Stuttgart, ea a scris:

27. “Și totuși, fiecare dintre noi, în viață, suferă dureri, cel puțin
un pic asemănătoare cu ale sale […] Când simțim […] aceste
dureri ne amintesc de El care le-a făcut proprii: sunt aproape
o prezență a sa, o participare la a sa durere.

28. Să facem ca Isus, care n-a
rămas împietrit, ci,
adăugând la acel strigăt
cuvintele: ‹‹Tată, în mâinile
tale încredințez sufletul
meu›› (Lc 23, 46), s-a
abandonat din nou Tatălui.

29. Precum El, și noi putem să mergem dincolo de durere și
să depășim încercarea, spunându-i:
«Te iubesc în aceasta, Isus abandonat; te iubesc, îmi
amintește de tine, este o expresie a ta, o față a ta.»

30. Și, dacă în momentul următor ne aruncăm să-i iubim pe frați
și facem ceea ce dorește Dumnezeu, experimentăm, de mai
multe ori, că durerea se transformă în bucurie […]

31. Micile grupuri în care trăim […] pot să cunoască diviziuni mici
sau mari. Și în această durere putem să vedem fața sa,
depășind acea durere în noi și făcând totul pentru a reconstrui
fraternitatea cu ceilalți […]

32. Cultura comuniunii are ca viață și model
pe Isus răstignit și abandonat.

33. Text de Letizia Magri
* * *
Comentariul Cuvântului Vieții este tradus lunar în 96 de limbi și dialecte,
și ajunge la milioane de persoane din toată lumea imprimat sau prin intermediul
radioului, televiziunii sau via internet.
Pentru mai multe informații accesați www.focolare.org
* *
Acest PPS, e publicat in diverite limbi pe site-ul www.santuariosancalogero.org