3. Când Domnul acţionează, împlineşte lucrări minunate. De
îndată ce a creat universul a văzut că era un „lucru bun”
(Gen 1,25),
4. în timp ce, după crearea bărbatului şi a femeii,
încredinţându-le lor toată creaţia, a văzut că era un „lucru
foarte bun” (Gen 1,31).
5. Dar lucrarea Sa, care le depăşeşte pe toate, este aceea
împlinită de Isus: cu moartea şi învierea Sa a creat o lume nouă
şi un popor nou.
6. Un popor căruia Isus i-a dăruit viaţa Cerului, o fraternitate
autentică datorită acceptării reciproce, a împărtăşirii şi a
dăruirii de sine.
7. Scrisoarea lui Petru îi face conştienţi pe primii creştini că
iubirea lui Dumnezeu i-a făcut să devină „o seminţie aleasă, o
preoţie împărătească, un neam sfânt, poporul lui Dumnezeu”
(citeşte integral v. 9-10).
8. Dacă şi noi, asemenea primilor creştini, am deveni cu adevărat
conştienţi de ceea ce suntem, de cât de mult a lucrat îndurarea lui
Dumnezeu în noi, între noi şi în jurul nostru, am fi uimiţi, nu am
putea să conţinem toată bucuria şi am simţi nevoia de a o
împărtăşi cu alţii, de a „proclama lucrările minunate ale Domnului”.
9. Dar este dificil, deci aproape imposibil să dăm mărturie în mod
eficient despre frumuseţea modului nou de a socializa căruia Isus
i-a dat viaţă, dacă rămânem izolaţi unii de alţii. Este deci normal
ca invitaţia lui Petru să fie adresată întregului popor.
10. “Domnul a creat un popor
nou, ne-a eliberat de
egoism, de ură şi de
ranchiună, ne-a dat ca lege
iubirea reciprocă care face
din noi o singură inimă şi un
singur suflet …”.
Nu putem să ne arătăm certăreţi şi dezbinaţi sau pur şi
simplu indiferenţi unii faţă de alţii, şi apoi să proclamăm:
11. În poporul nostru creştin există, da, diferenţe în modul de a
gândi, în tradiţii şi culturi, dar aceste diversităţi trebuie
primite cu respect, recunoscând frumuseţea acestei mari
varietăţi, conştienţi că unitatea nu este uniformitate.
12. Este drumul pe care îl vom parcurge în timpul Săptămânii de
Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor – care în emisfera
nordică se celebrează între 18 şi 25 ianuarie – şi pe tot
parcursul anului.
13. Cuvântul Vieţii ne invită să încercăm să ne cunoaştem mai
bine între creştinii diferitelor Biserici şi comunităţi, pentru a
ne povesti reciproc lucrările minunate ale Domnului.
14. Atunci vom putea “proclama” în manieră credibilă aceste
lucrări, mărturisind că suntem uniţi între noi chiar în această
diversitate şi că ne susţinem concret unii pe alţii.
15. Chiara Lubich a încurajat cu putere acest drum: «Iubirea este cea
mai puternică forţă a lumii: în jurul celui care o trăieşte izbucneşte
o revoluţie creştină pacifică, astfel încât ne face să repetăm
creştinilor de azi ceea ce, cu secole în urmă, ziceau primii creştini:
“Suntem de ieri şi deja suntem răspândiţi în toată lumea”. […]
17. Noi toţi împreună din diferite Biserici suntem mai mult de un
miliard. Mulţi şi prin urmare ar trebui să fim mai vizibili. Dar
noi suntem atât de dezbinaţi încât mulţi nu ne văd, nici nu-l
văd pe Isus prin intermediul nostru.
18. El a spus că lumea ne va recunoaşte ca fiind ai săi şi, prin noi,
l-ar fi recunoscut pe El datorită iubirii reciproc, datorită
unităţii: „Prin aceasta vor recunoaște toți că sunteți discipolii
mei: dacă aveți dragoste unii față de alții” (In 13,35). […]
19. Timpul de faţă, cu ceea ce este, cere fiecăruia dintre noi
iubire, cere unitate, comuniune, solidarietate. Şi cheamă, de
asemenea, Bisericile să restabilească unitatea ruptă de secole».
20. Text di Pr.Fabio Ciardi OMI
* * *
Comentariul Cuvântului Vieții este tradus lunar în 96 de limbi și dialecte,
și ajunge la milioane de persoane din toată lumea imprimat sau prin intermediul
radioului, TV sau via internet.
Pentru mai multe informații accesați www.focolare.org.
*
Acest PPS, in diverite limbi, e publicat pe www.santuariosancalogero.org
“Chemaţi să
proclamăm lucrările
minunate ale
Domnului”
(cf 1 Pt 2,9).