Despre daci 2

IMPARATII ROMANI DE ORIGINE TRACO-DACA
Chiar dacă au fost înfrânţi în război, dacii au ajuns împăraţi la Roma. Constantin
cel Mare şi alţi împăraţi romani erau de origine dacică
Constantin cel Mare, primul împărat creştin al lumii (Sfântul
Constantin), şi mama sa, împărăteasa Elena (Sfânta Elena), erau daci –
ne asigură cercetătoarea Aurora Peţan. Împăratul Constantin a pus
statuile dacilor pe Arcul său de la Roma. Daci sunt reprezentaţi şi pe
sarcofagul împărătesei Elena.
Dar nu numai Constantin cel Mare, ci şi alţi împăraţi ai Romei au fost de
obârşie dacică: Regalian, strănepotul lui Decebal, Aureolus, ciobanul din
Carpaţi, Galeriu, “olteanul” “care i-a răzbunat pe daci”, precum şi Daia şi
Licinius.
“Împăraţii romani de origine dacică sunt un subiect foarte puţin cunoscut. Poate numele
lor le sunt familiare multora, dar cu privire la originea lor dacică s-a păstrat tăcere. De-a
lungul timpului, cei mai mulţi istorici români, dar şi unii străini, le-au contestat originea,
în ciuda documentelor care ne garantează obârşia lor dacică”, scrie Aurora Peţan, într-
un articol intitulat“Împăraţii daci ai Romei”

“De ce manualele de istorie nu pomenesc nimic despre rolul dacilor în istoria imperiului
roman?” – este întrebarea la care autoarea oferă un răspuns în finalul materialului.
Într-un interviu acordat în 2007 revistei “Formula As”, Aurora Peţan menţiona că
statuile dacilor păstrate în muzeele Romei, făcute de romani în perioada lui Traian,
pentru Forul de la Roma, îi înfăţişează pe aceştia cu mâinile împreunate, dar nu legate,
cum procedau romanii cu prizonierii barbari.
În opinia cercetătoarei, faptul că dacii sunt reprezentaţi
(glorificaţi) alături de romani pe Columna lui Traian este un
lucru total inedit şi un mare mister:
“De ce romanii (mai precis Traian) au decis să-i reprezinte pe
daci, popor considerat "barbar", în centrul de elită al lumii
romane? De ce nu au fost reprezentate personalităţile romane,
cum ar fi fost mult mai logic? Este un Mare, Mare Mister. Nu
trebuie să uităm că acest for a fost construit pentru a-l glorifica
pe împăratul Traian. Dar, în urma constatărilor arheologice,
putem adauga că, în acelaşi timp, acest loc de o mare importanţă
pentru romani a fost dedicat în mare parte şi glorificării dacilor. Învinşii au fost

glorificaţi şi omagiaţi de învingători. Acest lucru consider că este de o mare importanţă şi
poate fi considerat total ieşit din comun. Adică, romanii au adus, au implantat, de bună
voie, imaginea dacilor, un popor învins, imaginea lumii "barbare", în locul cel mai de
preţ al lor, Forul”.
“Ei nu sunt prizonieri: nu există nici măcar o singură statuie de dac cu mâinile în lanţuri.
Ochii lor ascund o enigmă, expresia lor este aceea a unor înţelepţi. De ce au vrut romanii
să îi aibă, în mijlocul Romei şi în mijlocul imperiului lor, pe aceşti enigmatici iniţiaţi, cu
privirea lor senină, dar de nedescifrat? De ce i-au adus în for şi le-au închinat o
grandioasă columnă, celebrându-le moartea şi sacrificiul? Nu Traian şi neamul său de
cuceritori ai lumii sunt cei ce i-au scos pe daci din istorie. Dimpotrivă! Lor trebuie să le
fim recunoscători pentru ca i-au făcut nemuritori, prin trupul marmurei. Noi suntem cei
ce vrem să-i dam afară pe daci din ţara lor, prin nepăsarea noastră.“

IN MOMENTUL DE FATA CIND TOATE POPOARELE MODERNE ISI CAUTA CU
STRASNICIE "ACTE DE IDENTITATE ISTORICA", AR FI O CRIMA DIN PARTEA
NOASTRA, A ROMANILOR, SA FIM NEPASATORI LA CEEA CE NE APARTINE.
Daca am auzit de Burebista, Deceneu si Decebal ca despre cei ce au contribuit la
formarea si mentinerea regatului Dac, iar despre Traian ca cel care a cautat sa
distruga civilizatia daca cucerind 14% din teritoriile ei, furindu-le tezaurul si
transportindu-l la Roma unde a fost topit (parte din monedele turnate din el fiind
date cadou celor ce au luat parte la jefuirea, asa-zisa "cucerire" a Daciei), sa vedem
ce s-a mai intimplat cu marele neam al tracilor (pelasgilor).
In jurul anului 300 dupa Christos, marele neam al tracilor avind nucleul dacic ca
element conducator, ajunge din nou in fruntea tuturor neamurilor europene si... ale
lumii. Imparatul Galenius cel Batrin, fiul Romulei (femeie daca din cetatea Recidava),
pe numele lui adevarat Vacarul Armentarius, dupa ce primeste de la Senatul roman
titlul de imparat roman, se declara dusmanul numelui de roman considerindu-l
imporopriu si schimbind numele din Imperiul Roman in acela de Imperiu Dacic
(Fontes II, 6-7). Majoritatea populatiei acestui imperiu fiind formata din daci-traci,
cum de altfel si armata.
Limba dacica este cunoscuta in istorie sub numele de "latina vulgara", fiind de fapt
limba imperiului. Scriitorul roman Lactantius in "Romanos Dominarentur" (Fontes II,
6-7) se plinge ca dacii Nord-Dunareni au ajuns stapinii romanilor, iar toata suita lui
Galerius cel Batrin provenea din dacii de la Nordul Dunarii.
Astfel ca DIN CUCERITI, DACII AU DEVENIT CUCERITORI, SCHIMBIND NUMELE
IMPERIULUI ROMAN IN IMPERIUL DACIC, aceasta fiind concluzia celui mai mare
dusman al dacilor de atunci, Lactantius in 325 AC.

REGALIAN,STRANEPOTUL LUI DECEBAL
Nu stim ce s-a intamplat cu dacii dupa cucerirea Daciei de catre romani. Daca ar fi sa
dam crezare manualelor, ei s-au romanizat rapid si fara cale de intoarcere, in decursul
a doar un secol si jumatate. Totusi, amintirea lui Decebal a ramas vie in secolele
urmatoare, iar numele de “dac” este purtat cu mandrie de mai multe personaje
istorice, ajunse pe cele mai inalte trepte ale ierarhiei militare sau politice a Imperiului
roman. Dupa constitutia lui Caracalla din 212, prin care toti cetatenii imperiului
nascuti liberi deveneau cetateni romani cu drepturi depline, orice dac devenit cetatean
roman putea urca in ierarhiile vremii.
Regalian este cel dintai dac care a urcat in aceasta ierarhie. Documentele epocii spun
ca dacul cel ambitios a intrat in istorie in preajma anului 260 d.Cr. Si sustineau ca este
un urmas al lui Decebal, un stranepot al marelui rege martir. Poate fi intru totul
adevarat, sau poate fi doar o genealogie imaginara. Ceea ce insa nu se poate pune la
indoiala este originea dacica a lui Regalian. In anul 260, in vreme ce pe tronul Romei
se afla Gallienus, dacul Regalian, general cu talent de strateg, se afla in fruntea
trupelor din zona Dunarii, din Pannonia si Moesia. Nu mult dupa anul 260, el pune la
cale o rebeliune, in urma careia este proclamat imparat de catre trupele sale. Monedele
emise de el si de sotia (sau mama) sa, Sulpicia Dryantilla, o femeie cu nume dacic, s-au
limitat la zona dunareana. Dupa preluarea puterii, duce lupte impotriva sarmatilor,
dar Gallienus vine de la Roma impotriva lui si il invinge. Conform surselor scrise,
Regalian este ucis intr-un complot de propriii sai partizani, aliati cu roxolanii.
Dacia – abandonata sau eliberata?
Figura lui Regalian este deosebit de importanta in istoria provinciei Dacia, deoarece
coincide cu un moment-cheie: abandonarea provinciei de catre Gallienus. Desi
Aurelian este considerat autorul retragerii trupelor si administratiei romane din
Dacia, totusi, izvoarele istorice si arheologice ne confirma faptul ca provincia Dacia a
fost abandonata mai devreme, in vremea lui Gallienus, iar Aurelian nu a facut decat sa
consemneze in acte un fapt deja consumat si pe care oficialitatile multa vreme nu au
avut curajul sa-l recunoasca.Scrierile vechi ne informeaza ca “Dacia a fost pierduta”
in vremea adversarului lui Regalian, iar arheologia ne arata ca tot in vremea acestui
imparat au incetat inscriptiile romane din Dacia, precum si baterea de monede. Acest
moment coincide si cu o serie de atacuri dure ale carpilor (daci liberi) asupra

provinciei.
AUREOLUS, CIOBANUL DIN CARPATI
Tot in vremea lui Gallienus a trait si Marcus Acilius Aureolus, dac dintr-o familie de
ciobani, el insusi pastor in tinerete. Istoricul bizantin Zonaras spune despre el:
“Aureolus era din tara getica, numita mai tarziu Dacia, si de neam obscur, fiind mai
intai pastor…”. Intrat ca soldat de rand in armata romana, a castigat simpatia
imparatului Valerianus si a ajuns ingrijitor al cavaleriei. Dupa ce a castigat si
increderea lui Gallienus (succesorul lui Valerian la tron), a fost trimis de imparat in
anul 265 sa lupte impotriva unui uzurpator din Galia, Postumus, dar Aureolus s-a aliat
cu acesta impotriva imparatului de la Roma. A fost proclamat suveran la Mediolanum
de catre armatele sale, in anul 268. Totul se petrecea in plina criza politica a
imperiului, celebra criza a secolului al Iii-lea, cand s-au succedat la tronul Romei o
multime de imparati, mai toti provinciali, mai adesea sprijiniti de armata. Gallienus a
pornit impotriva celui de-al doilea dac autoproclamat imparat, Aureolus, care i-a cerut
ajutor lui Postumus. Acesta insa l-a refuzat, tradand prietenia care ii lega. Totusi, cel
care a murit in asediul de la Mediolanum a fost Gallienus, iar Aureolus a reusit sa-si
pastreze titlul, pana in vremea lui Aurelian, dar a fost tradat si ucis, ca si Regalian, de
propriii lui soldati.

IMPARATUL GALERIU, "OLTEANUL" CARE I-A RAZBUNAT PE DACI
Galerius Maximianus (292-311) i-a urmat la domnie lui Diocletian, al carui protejat a
fost. S-a nascut intr-un sat din apropiere de Serdica (Sofia), dintr-o mama daca, venita
din nordul Dunarii, din Dacia Traiana.Se crede ca, dupa numele sau romanizat,
Romula, mama sa ar fi venit de undeva din Oltenia, din Dacia Malvensis, poate chiar
din orasul Romula (astazi Resca, jud. Olt). Lactantiu, scriitorul crestin care ne
confirma originea dacica a imparatului Galeriu, ne mai da cateva informatii uluitoare
despre acest dac ajuns imparat. In primul rand, a vrut sa supuna la obligatia platii
impozitelor Roma si intreaga Italie, drept razbunare pentru umilirea dacilor de catre
Traian, care le-a impus tribut dacilor. In al doilea rand, a vrut sa schimbe numele
Imperiului roman in Imperiul dacic. Inainte de a muri, imparatul s-a retras in satul
sau natal, care a fost numit Romulianum, dupa numele mamei sale. Galeriu a ramas in
istorie pentru persecutiile sale impotriva crestinilor, atat in vremea lui Diocletian, cat
si dupa urcarea sa pe tron. Totusi, inainte de a muri, a dat primul edict de toleranta
din istoria crestinilor, reeditat apoi de Constantin cel Mare. Pe arcul sau de triumf de
la Salonic apar figuri de daci cu steagul lor national in forma de sarpe cu cap de lup.

Specialistii inca nu s-au dumirit ce cauta acesti daci pe arcul lui Galeriu, dar unii
dintre ei au presupus ca este vorba de soldati daci din regiunea natala a imparatului.
Dacismul lui Galerius este incontestabil, la fel si adversitatea sa fata de romani si de
numele de “roman”, declarata deschis de imparat. Nu ar fi exclus ca seria lunga de
documente ce relatau cucerirea Daciei, toate disparute astazi, sa fi fost cenzurate sau
distruse in vremea lui Galeriu sau a altor imparati de mai tarziu, care au incercat sa
apere astfel memoria dacilor.
Dar CONSTANTIN SI ELENA.ENIGMA DACILOR DE PE ARCUL DE
TRIUMF
cel mai mare imparat roman de origine dacica este Constantin, primul imparat
crestin din istorie. S-a nascut la sud de Dunare, la Naissus, in Serbia de astazi, pe
atunci provincia Moesia Superior. Tatal sau, imparatul Constantius Chlorus, era tot
din Naissus. In anul 325, in vremea conciliului de la Niceea, la Naissus este atestat un
episcop care isi spune “Dacus”. Prezenta dacilor la sudul Dunarii, atat inainte de
cucerirea Daciei cat si dupa aceea, este incontestabila. Deci, Constantin era, mai exact,

un moeso-dac. Desi nu stim in ce fel dacismul sau i-a influentat actiunile, stim sigur un
lucru: el este cel care, la doar doua secole dupa cucerirea Daciei, spoliaza
monumentele din splendidul for al lui Traian. Marea friza de piatra a lui Traian,
masurand peste 30 de metri (dupa altii mult mai mult) si fiind a treia ca marime din
intreaga antichitate, este sparta in bucati de Constantin. Patru bucati sunt incastrate
in arcul sau de triumf de la Roma, dupa ce figura lui Traian este stearsa din
reprezentarile reliefurilor. Mai mult, opt din grandioasele statui de daci, inalte de trei
metri, care impodobeau forul lui Traian, sunt scoase de la locul lor si urcate pe Arcul
imparatului Constantin. Ce logica sa aiba dislocarea unor statui colosale de daci si
plasarea lor pe un monument al unui imparat roman, daca nu faptul ca acesta era
nascut tot in tara dacilor? Cu siguranta, Constantin avea o mare pretuire pentru
stramosii sai. Documentele ne spun chiar ca ar fi incercat sa aduca Dacia sub
stapanirea sa si a refacut podul de peste Dunare. Totusi, cum de a fost posibila aceasta
“profanare” a forului lui Traian? Specialistii spun ca era nevoie de material de
constructie si ca, in acelasi timp, nu mai existau artisti talentati ca in vremurile
anterioare, arta romana aflandu-se intr-un declin evident. E adevarat, pe langa piesele
luate din forul lui Traian, pe Arcul lui Constantin exista si reliefuri atribuite de
specialisti epocilor lui Hadrian si Marc Aureliu. Deci, Constantin ar fi luat ce i-a placut
de pe monumentele predecesorilor sai. Iulian Apostatul ne povesteste ca, dupa ce a
vazut pentru prima data forul lui Traian, Constantin a fost abatut timp de mai multe
zile, spunand ca el nu va avea niciodata un for atat de grandios. Dar nu este suficienta
aceasta explicatie. Oricat de mare ar fi fost lipsa de materiale si de artisti talentati, nici
un imparat nu ar fi indraznit sa distruga monumentele unui predecesor, daca acesta
era pretuit, memoria sa era onorata si facea parte din galeria sacra a parintilor Romei.
Gestul atat de neobisnuit si de socant al plasarii celor opt statui de daci pe Arcul de
triumf al lui Constantin isi gaseste in acest fel o explicatie. Statuile de pe arc
simbolizeaza obarsia dacica, mandra si iubitoare de libertate, a imparatului. Din
aceasta perspectiva, nu ar fi deloc absurd sa ne gandim ca scrierea de capatai a lui
Traian despre cucerirea Daciei a disparut, ca si celelalte scrieri ce relateaza acest
eveniment dramatic din istoria dacilor, din ordinul lui Constantin. Daca Galerius nu a
contribuit la disparitia acestor scrieri, se poate sa o fi facut Constantin.
Imparatul Constantin. El a pus statuile dacilor pe Arcul sau de la Roma
Constantin cel Mare este cel care a mutat capitala imperiului la Byzantion, numit dupa
moartea sa Constantinopol, iar dupa cucerirea de catre turci, in sec. Xv, Istanbul.
Orientul a devenit astfel izvorul spiritual si cultural al intregii Europe. In vreme ce
occidentul bajbaia in intunericul in care barbarii migratori l-au aruncat, in orient
straluceau luminile Bizantului crestin, Noua Roma. Cat de mult a contribuit dacismul
lui Constantin la aceasta transferare a gloriei romane in orient este foarte greu de
spus. Dar dacii de pe Arcul lui Constantin vegheaza vechea Roma si astazi, semn al
dainuirii spiritului dac peste timp.
Elena, mama lui Constantin, era nascuta, se pare, in Asia Mica, intr-o familie foarte
modesta. A avut o legatura neoficiala cu Constantius Chlorus, viitorul imparat, si l-a
nascut pe Constantin in teritoriul dacic de la sudul Dunarii. Scrierile vechi spun ca
Elena a contribuit foarte mult la intarirea crestinismului ca religie a imperiului. Ea a
primit titlul de Augusta. Calatorind la Ierusalim, se spune ca a descoperit resturile
crucii lui Isus, pe care le-a adus la Roma. Descoperirea s-a facut in urma unor sapaturi
pe care ea insasi le-a comandat si coordonat. De aceea, astazi, Sfanta Elena este
patroana arheologilor. Sarcofagul sau din porfir rosu egiptean se afla la Muzeul

Vatican, in sala numita “Crucea greceasca”. Este ornamentat, in mod destul de bizar,
cu scene de lupta. Intre soldatii reprezentati se disting cu claritate figuri de daci, cu
inconfundabilele lor caciuli. Sfintii imparati Constantin si Elena, praznuiti de Biserica
Ortodoxa la 21 mai, au schimbat definitiv cursul istoriei.
UN MISTER ISTORIC,STATUILE DACILOR DIN ROMA
. Muzeele Romei sunt pline de statui nestiute de daci. Infatisarea lor reprezinta, insa, un
mister. Invinsii au figuri de invingatori si decoreaza cele mai importante monumente romane.
Admirati de zeci de mii de vizitatori, dar uitati total de urmasii lor din Carpati, dacii din
Vatican si de pe Arcul lui Constantin ii lasa repetenti pe istoricii nostri si pe domnul ministru
al Culturii.
Intre doua statui de matroane romane, Rutilia, fiica lui Lucius, si Rutilia, fiica lui Publius, se afla un

bust colosal, sapat in marmura frigiana: cel mai mare bust din intreaga galerie Chiaramonti a
Vaticanului, care numara peste 800 de sculpturi greco-romane, reprezinta un dac. Cu palma dreapta
asezata peste incheietura mainii stangi, cu mantia despicata la coate, fruntea usor incruntata si gura
intredeschisa, priveste inainte, drept si linistit: dupa aproape doua mii de ani, el inca priveste spre
Dacia.
Intalnire de taina:
Dacii din Vatican
Putini sunt acei ce stiu ca in muzeele lumii exist
a un numar mare de statui, busturi si capete
reprezentand daci. O prima inventariere a acestor
opere de arta a fost facuta in 1946 si numara 26 de
piese. O a doua numaratoare, facuta in 1980, a
crescut numarul acestora la 40. In sfarsit, o teza de
doctorat, dedicata recent acestui subiect, de catre un
specialist in istoria artei, Leonard Velcescu, strange
laolalta peste o suta de astfel de reprezentari de daci,

iar numarul lor este cu siguranta mai mare. Cele mai multe dintre aceste lucrari sunt de mari
dimensiuni, statuile pot ajunge chiar pana la trei metri, capetele si busturile sunt colosale. Nici un
alt popor subjugat de Roma nu a beneficiat de atat de multa atentie din partea artistilor plastici, iar
Columna lui Traian, opera geniala, care a revolutionat arta romana, este un argument in plus in acest
sens. Cele mai multe dintre statuile de daci au fost descoperite de-a lungul timpului in Forul lui
Traian. Foarte probabil, au fost facute la comanda imparatului invingator, special pentru a-i
impodobi forul. Toate sunt insotite de eticheta "prizonier dac". Sunt daci cu priviri semete, dar cu o
atitudine linistita, fie tineri, fie mai batrani, fie nobili, fie daci de rand. In galeria Chiaramonti din
Muzeul Vatican se afla un astfel de bust de nobil dac, ce depaseste trei metri, cu tot cu soclu, daltuit
in marmura frigiana violacee cu vinisoare. Turistii de toate neamurile se opresc impresionati si se
fotografiaza langa sculptura cu numarul de inventar 1697, fara sa stie al cui chip si suflet este inchis
in marmura pretioasa.
Trei capete colosale de daci, deosebit de expresive, desi cu privirile sterse de trecerea timpului, se
afla in acelasi muzeu, in sala Braccio Nuovo, galerie rareori accesibila publicului. Am gasit-o
inchisa, dar la o simpla privire prin sticla dusmanoasa care ne despartea, am zarit chipurile
inconfundabile ale dacilor, dominand intrarea in incapere. Cum nu puteam rata o intalnire atat de
tulburatoare cu istoria, am obtinut permisiunea speciala de a vizita sala a doua zi, sub supravegherea
unui jandarm. Am lasat repede in urma atatea minuni tentante ale artei adapostite la Braccio Nuovo,
incepand cu mozaicurile pretioase, vechi de doua mii de ani, care imi furau ecoul pasilor, si pana la
colosala statuie a fluviului Nil personificat, si am alergat, printre zei decadenti, amazoane ranite si
imparati romani, spre intalnirea cu cei trei daci. Pe partea dreapta a salii, la numarul 9, se afla un
comatus, dac de rand in floarea varstei, cu plete bogate, usor ondulate, si barba scurta. In
comparatie cu el, capetele de romani din stanga si din dreapta sa sunt de doua ori mai mici. Tot pe
partea dreapta,

Cap de dac - Vatican
parca urmarindu-i din ochi pe daci, se afla un bust al imparatului Traian. Turul salii continua pe
partea stanga unde, aproape de iesire si oarecum fata in fata cu cel dintai cap de dac, se afla si
celelalte doua. Un tanar comatus poarta numarul de ordine 115 si inscriptia "Captivus Dacus" (Dac
prizonier). Are barba foarte scurta, parul taiat pe frunte, buzele intredeschise si aceeasi atitudine
mandra, dar calma. In sfarsit, la numarul 124, se afla un tarabostes (nobil), cu binecunoscuta
caciula. Este mai in varsta decat ceilalti doi, barba stufoasa ii este elegant aranjata, are parul tuns
scurt la spate si fruntea usor incruntata. Privirea ii este dreapta, pometii usor proeminenti, intreaga
infatisare denota inteligenta si hotarare. Despre acest chip s-a spus, de multa vreme, ca ar fi al insusi
marelui rege Decebal.
La usa salii, turistii protesteaza: vor si ei inauntru. Sunt singura, privilegiata, in imensitatea salii,
fata in fata cu chipurile atat de vii, atat de adevarate, ale unor daci de seama. Pasii carabinierului se
apropie, anuntandu-mi sfarsitul intalnirii. Ii mai privesc in ochi inca o data pe cei trei daci. In
tacerea Vaticanului, aproape ca ii aud murmurand, cu buzele intredeschise, o rugaciune.

Calea Triumfului:
Dacii de pe Arcul lui Constantin
In luna februarie, la orele opt ale diminetii, Roma inca nu este inundata de turisti. Aproape de
Colosseum, pe drumul pe care imparatii romani isi desfasurau procesiunile triumfale, se afla cel mai
mare arc de triumf din Roma, ramas in picioare din antichitate. Este Arcul lui Constantin, ridicat de
senat in cinstea acestuia dupa victoria sa de la podul Milvius, impotriva lui Maxentiu. Evenimentul
se intampla la inceputul secolului al Iv-lea al erei crestine. Patru dintre basoreliefurile de pe acest
arc infatiseaza scene de lupta dintre daci si romani. Trecusera deja doua secole de la aceste lupte,
dar ele, se pare, mai dainuiau in memoria romanilor. Se considera ca aceste basoreliefuri faceau
parte, initial, dintr-un monument al lui Traian, apoi au fost refolosite la monumentul lui Constantin.
Capul lui Traian din aceste scene a fost inlocuit cu cel al lui Constantin, dar dacii nu au putut fi
inlocuiti. Dar, fapt si mai tulburator, pe cele opt coloane corintice cu care este ornat arcul, patru pe o
parte si patru pe cealalta parte, se afla opt statui colosale de daci. Aceste statui impresionante
strajuiesc arcul la o inaltime de aproape 25 de metri. Patru dintre ele reprezinta nobili daci, iar
celelalte patru, oameni de rand, fara caciuli. Cu totii au o atitudine demna, au capetele usor aplecate
si mainile impreunate. Au barbi falnice, pletele le flutura liber sau se scurg de sub caciuli. Mantiile,

ornate cu franjuri pe margini, sunt prinse pe un umar si le ajung pana la calcaie. Pantalonii sunt
stransi la glezne, in picioare au opinci.
Arcul lui Constantin cu cele opt statui colosale de daci, asezate deasupra coloanelor
Privind in sus, catre ei, ai impresia ca se uita la tine cu blandete si intelegere, dar in acelasi timp,
scruteaza zarea, pana dincolo de mari si tari, in Dacia lor. Statuile provin, cu siguranta, tot din Forul
lui Traian. Fie impodobeau arcul lui Traian, fie alte monumente din acest for. Dar ce cauta niste
statui de daci, pe un monument ridicat la doua secole dupa epoca lui Traian? Reprezentau oare dacii
modelul de dusman greu de infrant, devenit un simbol, un stereotip? Sau figurile pline de demnitate
si intelepciune ale celor opt daci glorificau, din contra, maretia imparatului triumfator? Indiferent de
raspuns, dacii din Roma par invingatori, nu invinsi.
Turistii incep sa umple Colosseum-ul, cei mai multi ignorand frumusetea statuilor de pe arcul de
triumf. Ma alatur lor, fara sa pot fi impresionata prea tare de acest imens amfiteatru, in care a curs
atat de mult sange, s-au ucis atatea animale si atatia oameni. Colosseum-ul este, pentru mine, cel
mai bun loc pentru a admira, de la inaltime, chipurile scaldate de eternitate ale dacilor de pe Arcul
lui Constantin.

Intoarcerea dacilor
Un bust enorm, probabil, candva, statuie intreaga, se afla la Muzeul Borghese: un tanar dac, cu
ambele maini lipsa si cu fata zdrobita. Alte statui, capete si busturi de daci se gaseau odinioara in
Roma, in muzeele Torlonia, Lateran, Capitolin, sau chiar in atelierele unor sculptori, precum
Canova si Tadolini sau Monteverde, iar lista nu se opreste aici. Din pacate, colectiile au fost mutate
de colo-colo, au fost vandute, descompuse, reintregite, iar urma dacilor a fost pierduta adesea. Dar
Roma nu este singura care ascunde astfel de comori. La Florenta se afla cateva statui minunate de
daci, din porfir, alte statui se gasesc la Napoli. In afara Italiei, ii gasim in multe muzee si colectii
private: la Oxford, Berlin, la Paris (Luvru), Madrid, la Praga, la Toulouse, Bruxelles, la Sankt
Petersburg (Ermitaj), la Copenhaga, Smyrna, Atena, la New York, in Israel etc. Cel mai recent cap
de dac a fost descoperit in 1999, in Forul lui Traian, si a fost expus, de curand, pentru scurta vreme,
la Muzeul National de Istorie a Romaniei din Bucuresti.
Dacilor din muzee le mai zambeste cate un turist grabit, iar blitz-ul vreunui aparat de fotografiat le
mai aminteste poate, vag, de scanteierile sabiei curbate, in ultima lor lupta de aparare a
Sarmisegetuzei. Dacii din parcuri privesc de secole trecatorii, mereu altii, tot mai grabiti, iar cate o
pasare se mai odihneste pe faldul mantiei aristocratice, prinse pe umarul stang cu o fibula

domneasca. Iar in depozitele prafuite, din cand in cand, un paianjen isi tese panza in cate o palma de
dac... Cine sa le poarte de grija? Cine sa le redea identitatea? Cine sa le descifreze misterul si sa-i
readuca, simbolic macar, acasa?
Leonard Velcescu un cercetator pasionat al istoriei
Leonard Velcescu s-a stabilit in Franta de mai multa vreme. Teza lui de doctorat in istoria artelor,
sustinuta in anul 2000 la Sorbona, are ca subiect tocmai aceste reprezentari de daci. Un tanar
modest si o lucrare de mare valoare, care nu doar inventariaza busturi, capete si statui, ci patrunde
in adancul unor intelesuri care nu au mai fost accesibile nimanui inaintea sa. Raspunsurile pe care ni
le-a dat la cele cateva intrebari pe care i le-am adresat ne-au convins de importanta cu totul
exceptionala, nebanuita, a acestui subiect. Fie ca eforturile sale sa-i fie rasplatite, macar cu bucuria
si mandria pe care le vor simti cei care, datorita lui, vor afla, poate pentru prima data, despre acesti
daci vitregiti de soarta si despre insemnatatea lor imensa in istorie.
"Statuile au fost sculptate dupa modele reale.
Multi prizonieri daci au fost adusi la Roma"

- Lucrarile de specialitate ne indicau un numar mic de statui de daci. Dumneavoastra ati gasit
peste o suta. Cum ati dat de urma lor si de unde provin?
- Am inceput cu ani in urma aceasta cercetare a imaginilor de daci in sculptura, cautand prin salile
muzeelor si prin rezervele lor. Multe lucruri importante stau prin rezerve, uitate si abandonate. De
altele am aflat datorita mentiunilor mai vechi, din literatura de specialitate. Aceste sculpturi de daci,
pastrate acum in muzee si colectii particulare, au fost gasite in mare parte in Forul lui Traian si au
fost facute de artistii antici romani (oficiali, de la "curte") in perioada lui Traian. Exista insa si statui
de daci facute intr-o perioada mai tarzie, posterioara lui Traian (de exemplu, in timpul lui Hadrian),
care au cu totul alta origine si o alta istorie. Este foarte important de retinut ca, din punct de vedere
iconografic, in timpul lui Traian, arta romana se afla la apogeul ei, iar calitatea sculpturilor de daci,
din punct de vedere portretistic, este remarcabila. Nicidecum nu au fost lucrate ca o imagine
stereotipa, adica toate la fel, cum se reprezentau de pilda divinitatile, ci au fost sculptate dupa
modele reale (prizonierii daci au fost dusi in numar mare la Roma), intr-un stil realist roman,
caracteristic pentru aceasta perioada. Detaliile sunt minutios realizate si naturaliste, reprezentand
fizionomia detaliata a fiecarui personaj: atitudine demna, privire agera, de neinvins, calma la
exterior, r
elativ agitata la interior, gata sa treaca la actiune, la momentul potrivit. Cand ma refer la sculpturile
de daci redate in teza mea, vorbesc, bineinteles, de statui, statui acefale (fara cap), busturi, capete,
multe fragmente (brate, maini, picioare, incaltaminte - opinci de tipul celor ce se poarta astazi in
Mehedinti - Izverna etc.). Mai am in studiu o serie de imagini de "barbari" (daci) care nu sunt inca
incluse in catalogul cartii, inca nu le-am studiat complet: unele sunt antice, altele au fost facute intr-
o perioada mai recenta, intr-un stil de amator, provincial, rustic etc.
- Toate statuile provin din Forul lui Traian? Care era rostul lor? Unde erau asezate in
antichitate?
- Aceste statui de daci au fost facute de romani in perioada lui Traian, pentru Forul de la Roma.
Conform reconstituirilor Forului lui Traian facute de italieni si, ceva mai recent, de americani, cred
ca au fost la origine in jur de o suta de statui de daci. In curtea principala a forului, aceste statui se
aflau la inaltime, dea
supra porticurilor (galeriilor) care inconjurau piata
principala a acestui for, cam in dreptul fiecarei
coloane care sustinea porticul. Acestor statui din
marmura trebuie sa li se adauge si statuile din porfir
rosu-visiniu care au facut parte din faimosul portic
din porfir al forului. Nu se poate sti exact cate statui
de daci au facut parte din acest portic, mentionat de
mai multe ori in antichitate. De altfel, asa s-a aflat de
existenta lui, din scrieri, caci deocamdata arheologii
nu au gasit nimic si nu au reusit sa-l localizeze in complexul forului. De ce nu s-a mai gasit nici o
urma? Pentru ca toate complexurile monumentale din Roma au fost "jefuite", materialele au fost
descompletate, luate si reutilizate la constructii, mai ales in timpul Renasterii. Si cum Forurile
Imperiale erau garnisite cu diferite marmuri colorate de toate tipurile si nuantele, asa se poate
explica de ce acest portic a disparut complet: era construit din porfir rosu, material de constructie
deosebit de cautat in Renastere si Baroc. Si acest portic din porfir se pare ca a existat cu adevarat,
caci au fost gasite 5 statui de daci din porfir rosu-visiniu. Doua se afla la Luvru, trei la Florenta, iar
cateva fragmente in rezervele Forului lui Traian.

STATUI DACI-IN GRADINA BORGHESE -ROMA
"Dacii au mainile impreunate,
nu legate, asa cum procedau romanii
cu prizonierii barbari"
- Se considera ca toate aceste reprezentari sunt ale unor daci prizonieri. Exista si statui de
daci liberi, in alte posturi decat cea de prizonier?
- Toata literatura de specialitate considera ca este vorba de reprezentari de daci "prizonieri", insa eu
nu sunt de acord cu aceasta interpretare. Este mult de spus, dar incerc sa rezum in cateva cuvinte.
Daca observam cu atentie aceste statui, se poate remarca faptul ca personajele sunt intr-o pozitie
demna, normala, linistita, de repaus, si nicidecum intr-o pozitie agitata, furioasa, umilitoare. Aceasta
pozitie cu mainile impreunate (nu legate!) se poate vedea si azi la taranii nostri. Cand ceream voie
sa fotografiez in Romania, la sate, tarani in costumul popular, mi se raspundea "asteptati, va rog",
isi dregeau putin hainele de pe ei, le scuturau putin cu mana si - aici devine interesant - impreunau
mainile in fata, la nivelul pantecului, deci luau exact aceeasi pozitie pe care o au statuile de daci. Un
alt indiciu este acela ca romanii, pentru a face prizonier un "barbar", il legau cu mainile la spate,

pentru a-i reduce mobilitatea mainilor, cu catuse (foarte asemanatoare cu cele din zilele noastre), cu
lanturi. Insa in cazul dacilor, nici vorba de asa ceva. Prin urmare, pot sa spun ca nu am intalnit la
nici una din sculpturile de daci din Forul lui Traian aceasta imagine (reala) de prizonier, descrisa
mai sus.
- Daca nu este vorba de niste prizonieri de razboi, care era totusi rostul lor intr-un for care
celebra tocmai infrangerea dacilor?
- Este foarte mult de discutat in jurul acestui subiect, care are numeroase ramificatii si paranteze.
Pot sa va spun ca aceste sculpturi ocupau un loc foarte important din punct de vedere iconografic,
fiind ca o imagine a "barbarilor" in inima lumii romane, adica la Roma. De ce romanii (mai precis
Traian) au decis sa-i reprezinte pe daci, popor considerat "barbar", in centrul de elita al lumii
romane? De ce nu au fost reprezentate personalitatile romane, cum ar fi fost mult mai logic? Este un
Mare, Mare Mister. Nu trebuie sa uitam ca acest for a fost construit pentru a-l glorifica pe imparatul
Traian. Dar, in urma constatarilor arheologice, putem adauga ca, in acelasi timp, acest loc de o mare
importanta pentru romani a fost dedicat in mare parte si glorificarii dacilor. Invinsii au fost
glorificati si omagiati de invingatori. Acest lucru consider ca este de o mare importanta si poate fi
considerat total iesit din comun. Adica, romanii au adus, au implantat, de buna voie, imaginea
dacilor, un popor invins, imaginea lumii "barbare", in locul cel mai de pret al lor, Forul.
- Exista, intre aceste chipuri, vreunul despre care sa se poata spune cu destula certitudine ca
este al regelui Decebal?
- Sa nu uitam, domeniul artei nu este o stiinta exacta, aici putem vorbi de ipoteze plauzibile, de idei
mai mult sau mai putin sustinute, dovedite, analizate etc. Da, este foarte posibil sa existe si un portet
al lui Decebal. Am intalnit printre aceste sculpturi de daci mai multe (trei), care se aseamana foarte
mult intre ele si care par a reprezenta acelasi personaj. In mod logic, ne punem intrebarea
urmatoare: de ce oare romanii si-au dat silinta de a reprezenta acelasi chip de dac de mai multe ori ?
Este foarte posibil ca acest dac sa fie un anume dac, o personalitate, regele dacilor, insusi Decebal.
Iar aceste ipoteze devin si mai sustinute, daca comparam aceste capete (unul de la Vatican si doua
de la Florenta - Gradina Boboli si Muzeul Domului) cu imaginile lui Decebal de pe Columna lui
Traian: avem marea surpriza de a constata ca asemanarile sunt foarte mari. Un al patrulea cap de
dac, pastrat in Rusia, la Ermitaj, prezinta mari asemanari cu celelalte trei. Dar ceea ce m-a intrigat
putin - si din acest motiv am ezitat sa-l tratez laolalta cu celelalte trei - este faptul ca personajul, desi
seamana mult cu celelalte, pare sa fie mai in varsta. Este posibil sa faca parte din familia lui
Decebal? De ce nu? Textele antice chiar pomenesc de un frate al lui Decebal, pe nume Diegis. E
drept, nu este decat o ipoteza. Mai mentionez ca in Forul lui Traian si in alte muzee (la New York,
de exemplu) am gasit si copii "barbari". Am discutat cu conservatorii de la Forul lui Traian si de la
Vatican, si acestia au fost de acord ca aceste reprezentari de copii, gasite in Forul lui Traian, sunt
copii "barbari" (si nicidecum copii de romani), iar imbracamintea ce se identifica pe aceste
fragmente si tipurile figurilor lor pledeaza pentru iconografia dacica. Deci, copii daci.

STATUI DACI -MUZEUL LOUVRE-PARIS
Mai rea decat moartea: uitarea
Galeria Braccio Nuovo, dominata de daci
Au auzit istoricii nostri de Leonard Velcescu si de nepretuita sa lucrare? Au auzit ei de aceste
minunate statui, martore ale identitatii noastre? A incercat Ministerul Culturii sa le inventarieze, sa
imprumute macar o parte din ele si sa organizeze o expozitie in Romania? Sau cel putin sa finanteze
efectuarea unor duplicate, pentru a-i aduce acasa pe acesti daci ramasi pe meleaguri straine, de doua
mii de ani? Sau a incercat sa fotografieze toate aceste reprezentari risipite in intreaga lume si sa
alcatuiasca un album?
Aceste chipuri de daci ne privesc, peste mari si tari si peste secole departare. Ei nu sunt prizonieri:
nu exista nici macar o singura statuie de dac cu mainile in lanturi. Ochii lor ascund o enigma,
expresia lor este aceea a unor intelepti. De ce au vrut romanii sa ii aiba, in mijlocul Romei si in
mijlocul imperiului lor, pe acesti enigmatici initiati, cu privirea lor senina, dar de nedescifrat? De ce

i-au adus in for si le-au inchinat o grandioasa columna, celebrandu-le moartea si sacrificiul? Nu
Traian si neamul sau de cuceritori ai lumii sunt cei ce i-au scos pe daci din istorie. Dimpotriva! Lor
trebuie sa le fim recunoscatori pentru ca i-au facut nemuritori, prin trupul marmurei. Noi suntem cei
ce vrem sa-i dam afara pe daci din tara lor, prin nepasarea noastra. Noi suntem cei care continuam
sa le risipim cetatile, fara sa le vedem sufletul in fiecare piatra, cum adevarat jelesc versurile
poetului: "De teama sa nu inviem,/ Ne-au risipit cetatile, ne-au ucis altarele,/ Toate frumusetile, ca-
ntr-un blestem,/ Ni le-au schilodit. Si-am ramas doar cu soarele./ Din el ne-am croit poteci in
padure, in munte,/ Langa vetre marunte./ Daca te uiti bine, inapoi/ In pietre, nemuritori, suntem noi,
numai noi".

SE RESTABILEŞTE DREPTATEA! A CÂTA OARĂ?

Societatea Internaţională "Reînvierea Daciei" şi revista "Dacia
magazin" se mândresc cu faptul că ideile şi dovezile despre vechimea şi
prioritatea culturii daco-geţilor în ansamblul concertului mondial
cultural - idei ilustrate cu competenţă în cartea doctorului Napoleon
Săvescu, "Noi nu suntem urmaşii Romei" - îşi găsesc confirmarea, o dată
în plus, în expoziţia deschisă în New York la "Institutul pentru studiul
lumii antice" din cadrul Muzeului Universităţii din Manhattan ( 15 E 84
St ) unde pot fi văzute şi admirate exponate uluitoare ce dovedesc, fără
niciun dubiu, că CEA MAI VECHE CULTURĂ A LUMII A FOST ÎN
SPAŢIUL NOSTRU DE ORIGINE (s.r.)
"THE NEW YORK TIMES", cel mai prestigios ziar din Statele
Unite ale Americii, publică, la 1decembrie a.c. - în secţiunea Science -
un articol despre această expoziţie, articol scris de John Noble Wilford
şi intitulat "A Lost European Culture, Pulled From Obscurity".
Prezentăm mai jos fragmente traduse în limba română din acest articol.
O CULTURĂ EUROPEANĂ PIERDUTĂ,
SCOASĂ DIN OBSCURITATE
Înaintea gloriei care a fost Grecia şi Roma, înainte chiar de primele
oraşe ale Mesopotaniei sau a templelor de-a lungul Nilului, au trăit în
valea de jos a Dunării şi la poalele Balcanilor oameni care au fost primii
în artă, tehnologie şi comerţ la mare distanţă.
Timp de 1.500 de ani, începând mai devreme de anul 5.000 Î.Chr., ei au
lucrat pământul şi au construit oraşe, unele cu 2.000 de locuinţe. Ei au
fost meşteri pricepuţi în arta bronzului, noua tehnologie a acelui timp.
În mormintele lor s-a găsit o varietate impresionantă de ornamente de
cap şi bijuterii pentru gât şi, într-un cimitir, au fost descoperite, ca
ansamblu de aur, cele mai vechi artifacte din întreaga lume.
Uluitoarele desene ale vaselor vorbesc de rafinamentul limbajului
vizual al culturii lor...

Peste 250 de artifacte muzeale din Bulgaria, Moldova şi România sunt
expuse pentru prima dată în Statele Unite.
Doctorul David W. Anthony, profesor de antropologie la colegiul
Hartwick din Oneonta, NY, curatorul expoziţiei: "Vechea Europă a fost
printre cele mai sofisticate şi tehnologic avansate locuri din lume" şi a
devzoltat "multe dintre semnele politice, tehnologice şi ideologice ale
civilizaţiei."...
La recenzia făcută expoziţiei, Roger S. Bagnall, director al institutului,
a mărturisit că până acum "Foarte mulţi arheologi nu auziseră de
aceste vechi culturi europene". Admirând ceramicile colorate, Dr.
Bagdall, un specialist în arheologia egipteană, a remarcat că, în acel
timp, "egiptenii cu siguranţă nu făceau vase ca acestea."
Un catalog al expoziţiei, publicat de Princeton University Press, este
primul compendiu de cercetare în engleză despre descoperirile Vechii
Europe... Cartea include eseuri ale experţilor din Marea Britanie,
Franţa, Germania, Statele Unite şi din ţările în a existat acea cultură...
Pe un vast teritoriu care acum aparţine Bulgariei şi României, oamenii
s-au stabilit în sate cu una sau mai multe case adunate înăuntrul
gardurilor. Casele, unele cu două etaje, erau încadrate în lemn, cu
pereţi în tencuială de argilă şi podea din pământ întărit...
Câteva oraşe ale oamenilor din Cucuteni,... o cultură robustă din
nordul vechii Europe, au crescut la mai mult de 800 de acri, ceea ce
arheologii consideră un spaţiu mai mare decât orice altă aşezare umană
cunoscută în acel timp. Escavaţii viitoare au rolul de a descoperi dovezi
definitive ale palatelor, templelor sau ale clădirilor civice mari...
Una dintre cele mai cunoscute (figurine) este figura în argilă arsă a uni
om care şade, cu umerii aplecaţi şi mâinile la faţă, ca într-o
contemplare. Numit "Gânditorul", această piesă şi o figurină feminină
au fost găsite într-un cimitir al culturii Hamangia, în România...
Un set de 21 de figurine feminine mici, aşezate în cerc, a fost găsit într-
un site aparţinând perioadei pre-Cucuteni din nord-estul României...
"Gânditorul", de exemplu, eşti tu sau eu, arheologii şi istoricii
confruntaţi cu şi perplecşi de către o cultură "pierdută" din sud-estul
Europei, cultură care a avut o viaţă adevărată înainte ca un singur
cuvânt să fi fost scris şi o singură roată mişcată."...
N.R. Expoziţia este deschisă publicului larg până în 25 aprilie 2010.
Pe internet se pot vedea exponate la site-ul:
http://www.nytimes.com/2009/12/01/science/01arch.html
Nota redacţiei
Unii dintre cei mai renumiţi arheologi ai lumii sunt uluiţi şi recunosc
vechimea şi perfecţiunea culturii înflorite pe meleagurile noastre
străbune cu mult înaintea cunoscutelor civilizaţii greceşti şi romane.
Continuitatea noastră ca popor evoluat încă de la răsăritul civilizaţiei
mondiale este dovedită, de asemenea, prin tradiţiile populare care s-au
păstrat până în vremea noastră.

Discontinuitatea noastră ca popor şi ca limbă există numai în mintea
acelora pentru care adevărul şi dovezile ştiinţifice remarcabile nu
înseamnă nimic, fiindcă minciuna şi dezinformarea perpetuate de-a
lungul anilor sunt aliaţii lor la care, spre ruşinea lor, nu renunţă.
Noi avem sacra datorie faţă de contemporani şi faţă de urmaşi de a
prezenta adevărul, aşa cum a fost scos la iveală din ceaţa trecutului.
ARKAIM,MISTERIOASA CETATE A GETILOR
Arkaim, cea mai misterioasă cetate ridicata de geti
Arkaim, cea mai misterioasă aşezare antică, situată în regiunea Celiabinsk, în sudul Uralilor, a fost
descoperită în 1987, în timpul lucrărilor de adâncire a văii răului din apropiere, care urma să fie
inundată. Autorităţile locale doreau să construiască un rezervor imens de apă, pentru irigarea
câmpurilor aride. De atunci, istorici, arheologi şi numeroşi cercetători au încercat să înţeleagă
secretele acestei cetăţi circulare, mai ales pe cele legate de naţia care a locuit aici în urmă cu peste
4000 de ani, la vârsta la care a fost datată aşezarea. Arkaim, la fel de vechi cât Babilonul
Săpăturile au scos la iveală o structură bazată pe cercuri concentrice, cu scop presupus ritualic, că
cele care fac parte din cultul Soarelui, descoperit peste tot în lume, de la Sarmizegetusa până în
Mexic. La prima datare, oraşul Arkaim s-a dovedit a fi de-o vârstă cu Egiptul şi Babilonul.
S-a avansat ipoteza că populaţia care a întemeiat Arkaimul aparţinea celei mai vechi civilizaţii,
numită indo-europeană, deşi, dacă luăm în calcul ordinul de vechime, ar trebui redefinită ca
europeano-indiană. Vadim Cernobrovi, un arheolog rus, este de părere că cei care au întemeiat acest
oraş antic pe valea Arkaim ar fi arieni. Tipic pentru cultura ariană, căci şi în Arkaim se află un
templu solar şi un observator astronomic de “tip Stonehenge”, dar de dimensiunile celor din Munţii
Orăştiei de pe teritoriul geto-dacilor.
Vadim Cernobrovi este copleşit de înfăţişarea cetăţii solare: “Un zbor deasupra Arkaimului cu
elicopterul îţi lasă o impresie incredibilă. Uriaşele cercuri concentrice din vale sunt perfect
vizibile. Oraşul şi împrejurimile sunt înscrise în aceste cercuri. Încă nu ştim importanţa lor, dacă
erau făcute în scop defensiv, ştiinţific, educaţional sau pur şi simplu ţineau de vreun ritual”.
O cetate abandonată
Cetatea a fost construită pe un deal, un loc virgin, fără să fi existat altă aşezare înainte, după un
model care, după părerea cercetătorilor ruşi, imita secţiunea unui trunchi de copac, dar în planuri în
trepte, fiecare cerc coborând o treaptă faţă de cel precedent.
Întregul ansamblu reprezintă un complex complicat, având probabil rost civil, citadin, dar şi funcţie

religioasă, fiind orientat după poziţia unor constelaţii. Cetatea circulară conţine 60 de clădiri, 25 în
cercul interior şi 35 în afara acestuia. Fiecare casă asigura tot confortul, cu spaţii structurate în jurul
unei vetre deschise, din care cauza acoperişul era boltit, cu orificiul de evacuare a fumului protejat,
ca să nu pătrundă ploaia sau ninsoarea. Fiecare casă avea o anexă, o cămară pentru păstrarea
alimentelor. Apa era adusă printr-un sistem de conducte subterane, foarte ingenios şi util. Unele
treceau prin apropierea vetrei, unde aveau şi rolul de a regla tirajul focului, folosit, în opinia
cercetătorilor, şi la confecţionarea unor bunuri de uz comun, din cupru şi bronz. Un alt sistem de
conducte trecea pe sub cămări, apă rece curgătoare având rol de răcire a încăperii.
Cetate protejată printr-un sistem anti-furtună
Piaţa centrală din Arkaim, de formă neregulată, avea pe margini, din loc în loc, altare ritualice
pentru foc. Cercetătorii au observat că oraşul era echipat cu un sistem antifurtună, care îl proteja
împotriva ploilor torenţiale, apa scurgându-se, prin canale, în vale. Casele erau protejate împotriva
incendiilor, materialele de construcţie fiind impregnate cu o substanţă ignifugă. Cu atât mai curios
este modul în care locuitorii au părăsit oraşul, incendiindu-l intenţionat, după ce şi-au strâns strictul
necesar, fără să fi fost ameninţaţi. Cercetătorii au ajuns la această concluzie pentru că nu există
rămăşiţe umane şi nici indicii că ar fi avut loc vreo luptă în împrejurimi. Un mod similar de părăsire
a cetăţilor l-au practicat şi mayaşii.
În zonă apar fulgere globulare, iar oamenii sunt cuprinşi de atacuri de panică
Specialiştii de la staţiile de monitorizare a anomaliilor din Urali au semnalat o serie de fenomene
curioase, care se manifestă în aria oraşului-cetate: fluctuaţii ale parametrilor magnetici şi de
temperatură, care se măreşte sau scade cu 5 grade Celsius spontan, fără să fie un efect al schimbării
atmosferice, precum şi fulgere globulare. Şi turiştii care se perindă prin Arkaim se plâng anual de
stări nefireşti, sunt cuprinşi inexplicabil de panică, cu creşterea tensiunii şi accelerarea bătăilor
inimii, dar şi de o stare de febră, toate dispărând brusc, aşa cum apar. Mulţi copaci din zona prezintă
malformaţii şi trunchiuri torsionate, semne că există focare geopatogene, ceea ce ar putea explica de
ce oamenii şi animalele nu se simt bine dacă stau prea mult în zonă. În plus, geologii au constatat că
există şi fracturi de plăci tectonice în valea Arkaimului, munţii din jur fiind activi seismic, o altă
sursă a anomaliilor fizice. Stările nefireşti semnalate de oameni pot fi provocate şi de canalele
subterane de apă, concentrări de resurse minerale sau terenuri mlăştinoase, toate acestea fiind
descoperite nu departe de cetatea de la Arkaim.
Geţii din actualul teritoriu al României, constructorii cetăţii
Istoricul Jean Deshayes, autorul lucrării “Civilizaţiile vechiului Orient”, atribuie genul acesta de
construcţie circulară, total atipic pentru regiune, masageţilor, geţi care au emigrat în masă, în mai
multe etape, ajungând până la Munţii Urali, în China şi Tibet, păstrând de-a lungul timpului religia
şi simbolistica solară. Deshayes remarcă “organizarea de stup” a cetăţilor circulare, care a influenţat
ulterior arta funerară a vechiului Orient.
Relieful concentric al ţării noastre, model pentru cetate
Până să mergem mai departe cu masageţii, acest popor uitat de istoria ţării de provenienţă,
România, e bine de amintit o particularitate a geografiei ţării noastre: are un relief concentric, care
coboară în trepte, de la Munţii Carpaţi la Subcarpaţi, la dealuri şi podişuri, apoi la câmpii. Un model
circular sacru, am putea spune, pentru triburile plecate în bejenie. În ce priveşte cetatea solară
Arkaim (în limba română arhaică “im” înseamnă noroi, mal), probabil că “arcă” fusese doar un
popas spre destinaţia finală, de aceea au şi părăsit-o, aparent fără motiv.
Cert este că în ruinele cetăţii au fost descoperite săbii scurte cu lame curbate, ceramică ornamentată
cu zig-zaguri, spirale şi cruci cu raze, aceleaşi simboluri fiind prezente şi pe cămăşile din pânză
topită purtate de localnicii văii Arkaim. Toate acestea duc cu gândul la folclorul geto-dac, deşi
vechimea cetăţii Arkaim este mult mai mare. În schimb, urmele arheologice descoperite în Ucraina
sunt extrem de asemănătoare cu cele descoperite în România, pe malurile Dunării şi ale Prutului, şi
datând din urmă cu 4-5 milenii.
Mesageţii, adoratorii Soarelui
Istoricul Burchard Brentjes, autorul vastei lucrări “Civilizaţia veche a Iranului”, îi descrie în
termeni elogioşi pe aceşti masageti, “aşezaţi pe fluviul Sar Daria şi mai la est, principalii duşmani

ai lui Cirus”. După cum scria şi istoricul grec Hekataios, care trăia la curtea regelui Cirus, “ei
cinstesc ca zeu numai Soarele şi animalul închinat lui, calul, sunt războinici de temut, pedeştri şi
călare, sunt echipaţi cu platoşe, iar armele lor sunt spade, securi de luptă, de aramă.
Harnaşamentele cailor le sunt împodobite cu aur, iar ei poartă în bătălii centuri şi fruntare de
aur”.
Regina mesageţilor îi înmoaie capul duşmanului său într-un burduf plin de sânge
Una dintre cetăţile masagetilor a fost descoperită de arheologul sovietic S.P. Tolstov, în 1940, la Sar
– Daria. Era tot o cetate circulară, în vârf de deal, înconjurată de un zid dublu de apărare, umplut cu
pământ, ca murul dacic. Nu departe de această cetate s-au înfruntat oştile lui Cirus, în 530 î.Hr., cu
cele masagete, conduse de regina Tomiris. Herodot ne spune că “cea mai mare parte a oştii lui
Cirus a fost nimicită, iar Cirus însuşi şi-a găsit acolo sfârşitul. Tomiris a umplut un burduf cu
sânge de om, a pus să fie căutat leşul lui Cirus printre mormanele de perşi morţi şi când l-a găsit i-
a înmuiat capul în burduf, ocărând mortul: “Ţi-am promis atunci când mi-ai ucis fiul prin
înşelăciune că o să te înving şi o să te satur de sânge!”"
Enigma amazoanelor de pe monumentul circular de la Adamclisi
Urmaşul lui Cirus, Darius, a pătruns în 517 î.Hr. cu oştile în ţinutul masageţilor, Horezm, care a
trebuit să se supună, “în afară de triburile conduse de Tomiris”, conform cronicilor. Darius a fost
oprit din războaiele de cucerire dincoace de Dunăre, “unde numai podul construit de perşi (peste
Dunăre) îl salva pe rege şi armata lui să împărtăşească soarta lui Cirus, fugăriţi de ostile geţilor”. Un
alt mare comandant al antichităţii, Alexandru cel Mare, a poftit să-i cucerească pe masageţi, dar a
dat greş. Horezmul a rămas în afară cuceririlor lui, totuşi, unul dintre prinţii locali, Faramane, a vrut
să încheie cu Alexandru o alianţă împotriva sciţilor de la Marea Neagră.
Conform istoricului expediţiilor lui Alexandru, Arian, Faramane venise cu 1550 de călăreţi şi-i
promitea că, dacă Alexandru va accepta alianţă, va aduce şi pe vecinii lui, colchii şi amazoanele!
Conform lui Brentjes, alianţa lui Faramane a reuşit să-i alunge pe sciţii din Ucraina şi de mai
departe. Poate că această mare bătălie este consemnată pe monumentul circular de la Adamclisi,
unde apar şi amazoane prinse în luptă (mulţi istorici susţin că monumentul este mult mai vechi
decât pătrunderea lui Traian în Dacia). Faramane a înfiinţat statul “Amu Daria”.
“Cetatea berbecului viril” a dahilor
Istoricul Burchard Brentjes scrie despre un trib al dahilor (“dahii şi dachii tot unii sunt”, ne spune
Miron Costin în “Letopiseţul Ţării Moldovei”) care se aşezase la nord de lacul Aral şi care tăbărî, la
250 î.Hr., sub conducerea lui Arsache şi a lui Tiridates, în nord-estul Iranului. Cetatea lor circulară,
care pare a fi construită după planul Arkaimului, se numea “Koi – Kirlan”, tradusă în mod ciudat de
către istoricii uzbeci drept “Cetatea Berbecului mort”!!, deşi conform limbii române actuale, sensul
ar fi mai degrabă “berbecul viu”. Fără supărare, “coi” e cuvânt străvechi, cu conotaţii de virilitate!
Urmaşii dahilor lui Arsache au întemeiat dinastia Frates şi au avut mai mulţi conducători cu numele
de Mitreadates. Iar Surenas (originar probabil din munţii cu acelaşi nume, Şureanu, unde a înflorit
cultul solar din timpuri străvechi), strălucită căpetenie a oştilor regelui part Orodes al II-lea, a învins
şapte legiuni de romani, conduse de legendarul Crassus, în anul 60 î.Hr. După modelul răzbunării
reginei masageţilor, Tomiris, lui Crassus i s-a tăiat capul şi i s-a turnat pe gură aur topit, “ca să-l
sature de setea de aur care l-a mânat la război”.
Zvastici solare şi la Staraia Riazan
În urmă cu câţiva ani, arheologul Ilia Ahmedov a descoperit în Rusia, lângă Staraia Riazan, o cetate
având o construcţie considerată de “tip Stonehenge”, numai că avea dimesiuni mai mici şi era din
lemn, ca cea de la Sarmizegetusa, din Munţii Şureanu. Sanctuarul circular este situat pe culmea cea
mai înaltă, la joncţiunea râurilor Oka şi Pronia, o arie bogată arheologic, începând cu paleoliticul.
Echipa de arheologi a constatat că sanctuarul are 7 metri în diametru şi este format din coloane din
lemn de jumătate de metru grosime, situate la distanţe egale una de alta. În centru se afla o altă
construcţie, rectangulară, şi un pilon. Alte două găuri de piloni au fost descoperite în partea de est şi
de sud a sanctuarului.
Pilonii cercului formează o poartă prin care se vede cum apune soarele vara. Pilonul din afara
cercului punctează răsăritul. Bucăţi de ceramică cu simboluri identice cu cele de la Sarmizegetusa,

în zig-zag, asemeni unor raze solare, şi altele şerpuite ca valurile unei ape, au fost descoperite lângă
sanctuar. Vasele proveneau din epoca bronzului şi aveau un scop ritualic. În preajma sanctuarului nu
a fost descoperită nicio aşezare. Nici nu era bine pentru sănătatea omului să existe o aşezare la
confluenţa a două râuri, iar preoţii din vechime ştiau acest lucru.
Originile getice ale cetăţii Arkaim
Din moment ce numai masageţii şi dacii lui Arsache ridicau cetăţi circulare prin stepele Asiei,
putem presupune că “arienii” care au construit Arkaim erau strămoşii lor. Gordon Childe, profesor
la Universitatea din Oxford, publică, în anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, “The
History of Civilization”. El situa leagănul arienilor, în timpul primei lor apariţii, în spaţiul carpato-
dunarean. Astfel de construcţii circulare, “aparate ale lui Uriel”, cu rol astronomic, astrologic şi
agronomic, sunt caracteristice primei civilizaţii.
Reamintim că în “Cartea aştrilor cereşti”, Enoh, patriarhul antediluvian, este învăţat de îngerul
Uriel cum să construiască un “aparat ceresc”, pe care să-l lase pământenilor. Reconstruit după
instrucţiunile lui Uriel, de către cercetătorii britanici Christopher Knight şi Robert Lomas, acesta a
ieşit exact de forma şi dimensiunea sanctuarului rotund de la Sarmizegetusa. Şi atunci, nici nu ne
mai miră de ce, oriunde se găsesc astfel de sanctuare, în jur sunt denumiri străvechi ce amintesc de
uriaşul Uriel: Urali la ruşi, Uroiul, la noi, cu mituri despre uriaşi. Ca o regulă, toate aceste “aparate”
sunt bazate pe anumite zile, solstiţiile de vară şi iarnă, când razele soarelui cad pe o anumită parte a
sanctuarului. Toate au o cale procesională pavată cu plăci de granit care duce la un templu, din care
soarele poate fi văzut, prin ferestre şi portaluri, în toate ipostazele sale. Acelaşi model sacru îl aveau
şi preoţii daci, care construiau “aparatul solar” din lemn şi granit. Arkaim nu este decât o altă cetate-
sanctuar închinată Soarelui, de slujitorii lor străvechi: arienii din bazinul carpato-dunarean.
La sfârşitul anului trecut, o echipă de speologi români a descoperit într-o peşteră din Munţii Apuseni unele dintre
cele mai vechi picturi paleolitice din Europa Centrală. În luna mai 2010, acestea au fost atestate ca fiind autentice
de către o echipă de specialişti francezi. Este vorba despre un număr de aproximativ zece figuri de animale,
realizate în cărbune de culoare neagră pe pereţii unei galerii mai înalte a peşterii.
Rinocerul desenat de oamenii preistorici care au locuit în Apuseni
Speologii Tudor Rus, de la Clubul de Speologie Speodava Ştei, Mihai Besesec, Valentin Alexandru Radu, Roxana
Laura Ţoiciu, de la “Asociaţia de Speologie Speowest Arad”, şi Marius Kenesz de la “Speo Club Zarand Brad” au
descoperit în peştera Coliboaia din Parcul Natural Apuseni, judeţul Bihor, cele mai vechi picturi paleolitice din
Europa Centrală. Este vorba despre aproximativ zece figuri de animale (un bizon, un cal, foarte posibil o felină,
unul sau două capete de urs şi doi rinoceri), realizate de oamenii preistorici care au trăit în această regiune a
pământului.
Celebra de acum peşteră este străbătută de un râu subteran care formează mai multe sifoane. Picturile sunt
conservate într-o galerie mai înaltă.
Viorel Traian Lascu, preşedintele Federaţiei Române de Speologie, ne-a declarat că “este foarte probabil ca în
perimetrul respectiv să fi mai existat şi alte asemenea picturi care, din cauza apei, au fost distruse”.
Artă parietală unicat de acum 23.000-35.000 de ani
Picturile sunt de culoare neagră, fiind desenate cu cărbune. Ele “reprezintă animale, printre care un bizon, un cal,
posibil o felină, unul sau două capete de urs şi doi rinoceri. Aici se găsesc, de asemenea, şi câteva gravuri. Pe sol
sunt răspândite oase de urs. În timpul şederii în peşteră, urşii au zgâriat şi au lustruit pereţii peşterii”, se arată în
comunicatul oficial dat publicităţii de specialişti. Acest aspect constituie o dovadă a autenticităţii desenelor.
Deşi au fost descoperite la sfârşitul anului trecut, abia la 16 mai 2010, o echipă franceză, formată din speologii
Marcel Meyssonnier şi Valérie Plichon, specialistul în preistorie Françoise Prudhomme, specialiştii în artă de peşteră
Jean Clottes şi Bernard Gély şi paleontologul specializat pe ursul de peşteră Michel Philippe au atestat
autenticitatea picturilor, pe care le-au încadrat perioadei vechi a artei parietale Graventtian sau Aurignacian, adică
în urmă cu 23.000 şi 35.000 de ani.

Descoperirea este cu atât mai importantă, cu cât este prima dată când se atestă artă parietală aşa de veche în
Europa Centrală. Conform domnului Viorel Traian Lascu, în această zonă a Europei a mai fost descoperit un bizon
desenat undeva pe teritoriul Ucrainei, dar care este mult mai recent. Domnia sa este de părere că peştera în care
au fost descoperite picturile nu reprezintă un unicat, în munţii Bihorului existând mai multe asemenea peşteri şi
grote, motiv pentru care nu exclude posibilitatea existenţei şi a altor “opere” parietale. O asemenea ipoteză are
drept argument descoperirea mai multor obiecte “de tranzit comercial” din perioada neolitică, paleolitică şi epoca
bronzului, care demonstrează o migraţie şi o circulaţie permanentă în această regiune.
Verdictul pus de specialiştii francezi urmează a fi susţinut şi de datarea cu C14, care se va face în câteva
laboratoare din Europa, pentru a nu exista nici un fel de suspiciune cu privire la autenticitatea picturilor.
Scene de vânătoare sau simboluri ale unor ceremonii magice?
La scurt timp după studierea desenelor, specialiştii francezi au declarat că este aproape sigur că oamenii preistorici
care au realizat aceste picturi erau vânători-culegători, nicidecum agricultori sau crescători de animale.
O problemă delicată o constituie descifrarea semnificaţiei acestor desene. Dat fiind că în Europa există mai multe
zone cu picturi rupestre, problema a dat naştere la mai multe teorii. Una dintre ele explică faptul că desenele ar
reprezenta scene de vânătoare care aveau un scop magic. Cu alte cuvinte, oamenii preistorici ar fi “vânat” în mod
simbolic pe pereţii peşterilor ceea ce urmau să vâneze din belşug în realitate.
O altă teorie, îmbrăţişată şi de cercetătorii francezi care au studiat picturile de la Coliboaia, explică faptul că
animalele desenate în peşteri nu au toate legătură cu cele vânate în realitate, ci sunt mai degrabă simboluri ale
unor ceremonii magice sau religioase. Acesta ar fi şi motivul pentru care multe dintre picturi sunt executate adânc
în interiorul cavernelor.
Peştera Coliboaia a fost pusă în stare de conservare prin grija Federaţiei Române de Speologie şi a Administraţiei
Parcului Natural Apuseni, sub autoritatea arheologică a Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea şi cea administrativă a
Consiliului Judeţean Bihor.
Accesul publicului larg nu este posibil în această peşteră, atât din cauza condiţiilor dificile de acces, cât şi datorită
grijii pentru conservarea şi protejarea picturilor faţă de amatorii de suveniruri sau braconierii de relicve preistorice.
Un exemplu este cel al urmei de paşi imprimate în calcit, decupată profesionist de hoţi, ajunsă, după cum se pare,
în Germania.
Cele mai importante picturi rupestre din Europa
Cele mai importante picturi rupestre din paleolitic, datate în jurul anului 31.000 î.Hr., se află în peştera Chavet din
departamentul Ardčche, din Franţa. La fel de celebre sunt şi picturile din Altamira, din Spania, create între 14.000
şi 12.000 î.Hr., precum şi cele din peşterile Lascaux, Dordogne, din Franţa, executate între 15.000 şi 10.000 î.Hr.
Cea mai importantă pictură din mezolitic este cea a războinicilor în marş, de la Cingle de Mola, Castellón, Spania,
care datează între 7.000 şi 4.000 î.Hr.
CINE A INLATURAT SCENA MORTII LUI DECEBAI DE PE COLUMNA
LUI TRAIAN

Columna lui Traian adaposteste multe mistere, pe care istoria se incapataneaza sa le treaca cu
vederea. Degradat, prost interpretat, magnificul monument nu prea ii mai intereseaza pe
istoricii nostri. S-au scris cateva studii, s-au dat cateva interpretari si s-a inchis dosarul. Se
asterne praful peste o istorie a dacilor scrisa cu condeiul rupt, de niste istorici grabiti, o istorie
din care adevarul inca nu s-a aratat decat in mica masura.
Primul "film" de razboi din istorie
Victoria lui Traian asupra dacilor a fost mai mult decat o simpla victorie militara: a fost inceputul
unui jaf care a scos Imperiul roman din criza. Tezaurul dacic regal, estimat la cifre fabuloase
conform autorilor vremii (mii de tone de aur si argint, rectificate de istorici la cateva sute, prin
stergerea unui zero), a dus la o scadere a pretului aurului in imperiu, la scutirea cetatenilor romani
de impozite pe timp de un an, la spectacole si jocuri ce au durat 123 de zile - cele mai lungi din
istoria imperiului. Romanii si-au exprimat bucuria pentru infrangerea dacilor, punand sa fie ucisi in
jocurile de circ 10 000 de gladiatori sclavi si 11 000 de fiare salbatice.

Minele Daciei au furnizat in continuare aur imperiului, finantand ample programe de constructii,
intre care si grandiosul for al lui Traian. Pentru realizarea acestuia s-a excavat un deal intreg, iar
pentru a marca acest efort a fost inaltata o columna. Era o columna alba, goala, iar inscriptia de pe
soclul sau spunea ca acest monument s-a ridicat pentru a marca inaltimea colinei excavate. Era
viitoarea Columna a lui Traian. La un moment dat, la scurta vreme dupa inaugare, cuiva i-a venit
ideea decorarii columnei. Probabil arhitectului Apollodor din Damasc. Monumentul, inalt de 38 m,
a fost decorat cu benzi sapate in spirala, acoperite cu scene de lupta, asemenea cadrelor unui film,
reprezentand desfasurarea celor doua razboaie daco-romane. Multi specialisti sustin chiar ca
reprezentarile de pe columna erau in culori, ca marmura a fost pictata. Astfel a luat nastere unul
dintre cele mai grandioase monumente din cate a avut antichitatea, admirat si imitat de-a lungul
timpului. Doar inscriptia a ramas aceeasi, fara sa pomeneasca nimic de razboaiele cu
dacii.

Pe columna apar foarte multe scene in miscare, complexe, elaborate, compuse pe mai multe planuri.

Figurile sunt expresive si, desi sunt peste 2500 de fete reprezentate pe columna, rareori se gasesc
unele care sa semene intre ele. Nimic nu este repetitiv, totul este plin de dinamism, de durere si
compasiune. Desi romanii sunt prezentati mereu invingatori, desi nu exista nici o imagine de roman
ucis in lupta, in vreme ce dacii sunt aratati zdrobiti in toate infruntarile, chirciti, cazuti sub copitele
cailor, sagetati, decapitati, cu toate acestea, se desprind din aceste reprezentari o mare compasiune
si admiratie a autorului fata de daci. Dacii lupta pana in ultima clipa pentru a-si apara libertatea si
pamantul. Mai mult, in afara de celebra scena a sinuciderii lui Decebal, exista mai multe scene de
sinucidere in masa a dacilor, care nu au acceptat sa ajunga prizonieri in mainile romanilor: fie isi
strapung pieptul sau gatul cu pumnalul, fie, intr-o scena mult discutata, beau otrava. (Dupa alte
interpretari, ar fi vorba de impartirea ultimelor provizii de apa, nu de impartirea otravii.) Scena este
una dintre cele mai dramatice de pe Columna. Durerea este sfasietoare, dar este mai mult durerea
infrangerii decat chinul mortii.

Multi dintre cei ce au studiat temeinic reliefurile de pe columna au afirmat ca la baza povestirii
ilustrate pe acest monument se afla cartea pierduta a imparatului Traian despre razboaiele cu dacii;
ca, de fapt, columna nu este decat "ilustratia" acelei carti, respectand succesiunea episoadelor,
evenimentele, personajele si descrierile din carte. Multe din episoadele columnei sunt enigmatice.
Ele erau probabil intelese de romani, care erau familiarizati cu textul cartii lui Traian si recunosteau
usor pe fusul columnei cele descrise in carte. Pentru noi insa, care nu am avut sub ochi aceasta
carte, ele raman o enigma.
Misterul unei scene sterse de pe Columna
Desi timpul si-a lasat amprenta pe suprafata columnei, ea a ramas totusi intreaga, dupa aproape
doua mii de ani. Culorile s-au sters primele, apoi numeroase detalii s-au tocit, elementele metalice

adaugate s-au pierdut (armele din mainile razboinicilor erau dificil de reprezentat in marmura, in
relief, din pricina fragilitatii lor, asa incat au fost inserate arme metalice). La Muzeul de Istorie a
Romaniei exista o copie a columnei in marime naturala, executata in anii 30, si ajunsa in tara in
1967. Dar in vreme ce scenele de pe columna de la Roma cresc in spirala de la baza spre inaltime,
unde nu mai pot fi vazute de la distanta, copia de la Bucuresti nu este compusa pe inaltime, ci este
desfasurata pe orizontala, scena cu scena, in asa fel incat sa poata fi vazute toate detaliile. (In
antichitate, columna putea fi "citita" din cladirile care o inconjurau, si care aveau cel putin doua
etaje.)

Undeva spre varful columnei, sub capitel, unde ochiul
privitorului ajunge cu greu, iar detaliile sunt aproape imposibil de distins, se desfasoara scenele cele
mai dramatice: caderea Sarmizegetusei, sinuciderea lui Decebal si sfarsitul razboiului. De fapt,
sfarsitul istoriei unui neam. Dupa ce Decebal a inteles ca nu mai are scapare, a ales sa-si curme
singur viata, pentru a nu trai dezonoarea de a fi legat de carul triumfal al lui Traian. Urmarit prin
padure de un grup de romani, Decebal alearga calare, alaturi de alti nobili daci. Este ajuns din urma,
iar in momentul in care soldatul din spate ii intinde mana intr-un gest care ii oferea viata (dar si
sclavia), Decebal se lasa sa cada de pe cal si isi duce spre gat sabia incovoiata. In scena urmatoare,
doi copii daci sunt capturati de romani, probabil fiii lui Decebal. Iar in scena imediat urmatoare, doi
soldati prezinta unei multimi, pe un scut, capul lui Decebal. Ambii au privirea intoarsa, nici unul nu
se uita spre scut si spre capul sangerand al regelui dac. Sursele scrise spun ca atat capul cat si
mainile regelui au fost duse la Roma si azvarlite pe treptele templului Gemoniilor. In scena imediat
urmatoare, trei nobili daci, cu siguranta de mare vaza, sunt prinsi in munti de un grup numeros de
soldati romani. Intre ei poate se aflau si fratele lui Decebal, Diegis, si marele preot, Vezina. Pentru
prinderea celor trei a fost mobilizat un numar foarte mare de soldati romani, dupa cum rezulta din
ilustrarea a nu mai putin de 16 figuri de legionari. Ultimele rezistente dacice sunt inabusite in munti.
Un grup de daci, cu bagaje, se intorc la casele lor (sau, din contra, parasesc tara ocupata), apoi un sir
de animale domestice inchide lungul sir al reliefurilor de pe coloana. Nu urmeaza nici o procesiune,
nici un mars triumfal, nici o defilare glorioasa a armatei, nici o intrare stralucitoare in Roma. Un
final neasteptat pentru un monument care trebuia sa celebreze victoria, triumful, gloria lui Traian,
un final macabru si plin de tragism.

Crestinii, acuzati
Specialistii care au studiat Columna au oferit o interpretare credibila: crestinii ar fi sters scena! In
anul 1536, soclul Columnei a fost eliberat din ruinele forului lui Traian din ordinul Papei Paul al Iii-
lea. Marele arhitect Fontana s-a ocupat de restaurarea lui, incepand cu 1558. In sfarsit, in 1589-
1590, in varful Columnei, in locul statuii lui Traian, disparuta inca din antichitate, a fost asezata
statuia Sfantului Petru. Se presupune ca scena prezentarii capului lui Decebal a disparut in aceasta
perioada, deoarece atingea sensibilitatea crestinilor, era prea macabra pentru gustul lor si de aceea a
fost stearsa.
Un martor incomod
Columna a fost obiect de mare admiratie, inca de timpuriu. Multi artisti ai Renasterii s-au inspirat
din reliefurile sale, iar regii Europei au vrut sa aiba, nu de putine ori, o copie sau o columna
similara. S-au facut desene si gravuri dupa reliefuri, inca de pe la 1400. Cele mai precise au fost

executate de artistul Sante Pietro Bartoli, la inceputul secolului al Xvii-lea, cand Ludovic al Xvi-lea
a comandat o copie dupa columna. Pentru realizarea mulajelor au fost ridicate schele pana in varful
columnei. Bartoli a profitat de aceasta oportunitate si, urcandu-se pe schele, a copiat in cel mai mic
detaliu toate scenele de pe Columna. In desenele lui, scena astazi distrusa este intreaga, cu toate
amanuntele sale. Albumul sau de gravuri, dedicat lui Ludovic, pe care il numeste "Traian al Frantei"
a fost editat in 1673. Lipsa de interes si de informare a celor care ar fi trebuit sa se ocupe de
studierea si interpretarea scenelor de pe Columna a dus la tainuirea, cu sau fara voie, a unui episod
de mare importanta pentru istoria noastra. Orice studiu temeinic al imaginilor de pe fusul Columnei
trebuie sa plece de la analiza imaginilor copiate, fie prin mulaje, fie prin desen, in perioada
secolelor Xv-Xviii. Si acestea nu sunt putine!
Albumul de desene al lui Sante Pietro Bartoli exista si in Romania, in cateva exemplare. Unul se
afla la cabinetul de stampe al Bibliotecii Nationale a Romaniei, iar un altul la Sibiu, daruit
bibliotecii Astra de catre Badea Cartan... Da, acel Badea Cartan, ciobanul care a rupt cinci perechi
de opinci mergand pe jos pana la Roma, anume ca sa vada Columna. Acel Badea Cartan care a
presarat in jurul Columnei pamant adus de acasa si boabe de grau. Acel roman patriot, despre care
ziarele Romei au scris ca este "un dac coborat de pe Columna". A carat de-a lungul vietii cu
spinarea, peste munti, mii de carti in limba romana, din "Romania libera", in Ardealul ocupat. Intre
ele, si aceste nepretuite reproduceri dupa reliefurile Columnei, pe care specialistii continua sa le
ignore.
Unii cercetatori sustin ca Bartoli ar fi reprodus din imaginatie unele detalii disparute de pe
Columna. Nu putem sti deocamdata daca scena cu capul lui Decebal este reconstituita de artist sau
chiar exista intacta in secolul al Xvii-lea, pe piatra monumentului. Alfonso Chacon, un calugar
spaniol care a scris comentarii despre Columna in limba latina, in secolul al Xvi-lea, spune ca
alaturi de cap se aflau si cele doua maini taiate ale regelui, dar in desenul lui Bartoli nu vedem decat
capul. Exista doua explicatii: fie calugarul nu a vazut detaliile scenei, deoarece era deja stearsa, si s-
a orientat in descriere dupa stirile din izvoare, care sustineau ca atat capul cat si mainile regelui au
fost duse la Roma, fie a vazut scena originala, a descris-o cu exactitate, dar Bartoli a gasit-o deja
stearsa si a reconstituit-o fara cele doua maini. Singurul mod in care se poate afla perioada in care
scena a fost distrusa este consultarea tuturor reproducerilor dupa Columna existente, de la cele mai
vechi, datand de pe la 1400, pana la cele mai recente.

Pedepsirea lui Traian
Traian a avut o faima buna printre contemporani si chiar multa vreme dupa moartea sa. Ziua lui de
nastere era inca sarbatoare nationala in secolul al Iv-lea. Chiar daca unii istorici antici l-au mai
criticat, in ansamblu a fost considerat un imparat bun, un model. Pentru romani, desigur. Pentru daci
a fost un exterminator, masacrand forta de lupta a dacilor si ducand la Roma o jumatate de milion
de prizonieri, daca e sa dam crezare surselor vremii. Si totusi, ceva s-a intamplat cu posteritatea lui
Traian. Este de neinteles cum aproape toate scrierile din vremea lui Traian, in care se pomenea de
daci, au disparut. Cu greu ne putem imagina ce s-a intamplat. Intr-o scurta enumerare, au disparut:
jurnalul de razboi al lui Traian, intitulat "Dacica" (sau "De bello dacico"); cartea medicului lui
Traian, Crito, intitulata "Getica"; scrierea lui Apollodor din Damasc, despre constructia podului de
la Drobeta; toate operele istoricilor de curte ai lui Traian (cel putin patru la numar), care au scris
despre imparat si despre razboaiele sale cu dacii; biografia lui Traian, scrisa de Tacitus; capitolele

din istoria aceluiasi autor, in care erau infatisate luptele cu dacii; istoria Daciei scrisa de Dio
Chrysostomos, invatat exilat in Dacia in vremea lui Domitian, dar foarte iubit de Traian; edictul lui
Traian, in care erau consemnate toate operatiunile din timpul celor doua razboaie, ca si cheltuielile
de razboi; scrierile lui Pliniu cel Tanar, prieten apropiat al lui Traian, care a povestit si el pe larg
despre cucerirea Daciei; poemul lui Caninius, un bun prieten al lui Pliniu, care a scris in versuri
istoria razboaielor cu dacii; istoria Daciei, cuprinsa in capitolul 22 al istoriei lui Appianus; biografia
lui Traian, scrisa de Plutarh, celebrul istoric grec; capitolele despre Dacia din istoria lui Ammianus
Marcellinus; istoria domniei lui Traian semnata de Dio Cassius; capitolele din istoria romana a
aceluiasi autor, care tratau despre razboaiele lui Domitian si expeditiile lui Traian in Dacia. Doar din
acestea din urma ne-au ramas niste rezumate stangace: singurele informatii care au ajuns pana la noi
despre razboaiele cu Traian. In rest, totul s-a pierdut! Absolut tot. Pana la noi nu a ajuns nici macar
un rand!
Este oare o coincidenta, o simpla intamplare, disparitia tuturor acestor documente? Sau a avut loc,
din motive necunoscute si la o data greu de precizat, o incercare de stergere a memoriei lui Traian
din istorie, ori cel putin a episodului dacic? Inca si mai ciudat este ca si monumentele lui Traian,
cele mai multe dintre ele, au avut o soarta asemanatoare cu cea a cartilor. Doar Columna, mare,
impunatoare si greu de doborat, a ramas in picioare. Putina lume stie ca a existat un fel de
continuare a subiectului Columnei, conceputa si realizata exact in acelasi stil si cu acelasi talent ca
si reliefurile de pe Columna, dar pe o suprafata plana. Este vorba de marea friza a lui Traian, ce
masura 32 de metri (dupa unii chiar peste 100 m!) si impodobea Basilica Ulpia ori un arc triumfal
grandios, disparut astazi. Abia in aceasta friza, care condenseaza intr-un fel razboaiele cu dacii, este
reprezentat triumful lui Traian, procesiunea glorioasa. Dupa numai doua secole, forul lui Traian este
profanat de urmasi, friza sparta in mai multe bucati, dintre care patru au fost incastrate in Arcul lui
Constantin, precum si opt statui de daci, utilizate la impodobirea aceluiasi Arc. Imparatul
Constantin cel Mare se nascuse la sudul Dunarii, la putini ani dupa retragerea romanilor din Dacia,
zona locuita de daci. Nu este exclus ca aceasta obarsie moeso-daca a lui Constantin sa-l fi
determinat pe imparat sa-si impodobeasca Arcul cu statui de daci si sa distruga monumentul lui
Traian, pentru a-l incorpora in al sau.
Stim, asadar, ca la doar doua secole dupa moartea sa, forul lui Traian incepea sa fie descompus. Un
astfel de gest nu se poate explica decat prin caderea in dizgratie a lui Traian, caci romanii aveau un
cult pentru inaintasii lor. In acest fel s-ar putea explica disparitia aproape in totalitate a
documentelor lui si ale celor despre el, precum si spolierea monumentelor inchinate lui. Probabil tot
atunci a fost doborata de pe Columna statuia colosala de bronz aurit a imparatului, probabil atunci a
fost jefuita si urna de aur ce ii adapostea cenusa, asezata in soclul Columnei. E adevarat, nu avem
absolut nici o informatie directa in acest sens. Dar daca aceste presupuneri nu sunt gresite, putem
intelege de ce, odata cu Traian, au disparut din istorie si dacii. Ramane insa o mare enigma: care ar
fi fost motivul unei asemenea pedepse, caci Traian avea, in ochii compatriotilor lui, imaginea unui
imparat bun si drept. Poate vreunul dintre imparatii Romei de origine dacica, despre care istoria
noastra nu pomeneste niciodata, a vrut sa razbune tragica soarta a dacilor. Sau poate altcineva, mult
mai tirziu, caci unele scrieri despre daci inca erau citate in secolul al Vi-lea. Sau poate e doar o
simpla razbunare a sortii... Oricum ar fi, important este ca, de-a lungul vremii, durerea si revolta
pentru inrobirea Daciei au dainuit, iar gestul stergerii de pe Columna a scenei celei mai umilitoare
pentru daci este o dovada limpede in acest sens.

POTOPUL LUI NOE AAVUT LOC IN MAREA NEAGRA

Putini stiu ca Marea Neagra este o mare foarte tanara. Pe vremuri, in locul ei era un lac cu
apa dulce, cu o intindere mult mai mica. Intr-o buna zi, Mediterana a rupt istmul care o
separa de acest lac si apele ei au navalit cu o forta nemaipomenita, inundand foarte repede
sute de kilometri de asezari. S-a iscat un exod urias, oamenii au fugit departe de mare,
raspandindu-si limbile, traditiile si povestile in Europa si Asia. Intre aceste povesti se afla si
cea a unui mare potop, ramasa in Biblie sub numele de "Potopul lui Noe"
Urgia
A fost odata ca niciodata, in vremea cand, in Moldova, preafrumoasele de la Cucuteni zugraveau
spirale ametitoare alb-rosii, pe oalele de lut, incifrand in ele taina vietii, a mortii si a intregului
univers. Pe atunci, mai spre miazazi, stramosii nostri inca mai strabateau campia presarata de dune
ce lega Dobrogea de Crimea, prin luncile Nistrului, ale Bugului si ale Niprului, care in vremea
aceea se varsau in Dunare. Dunarea insasi serpuia departe, spre rasarit, catre sudul Rusiei actuale,
iar Insula Serpilor era un deal, probabil pe malul Nistrului. Pamanturile acestea erau fertile si au fost
populate intens, iar oamenii

r oamenii acestor locuri au ajuns la un nivel ridicat
de civilizatie. Inainte fusese o perioada foarte aspra
de glaciatiune, dar acum viata inflorea din nou, mai
cu seama in aceasta gradina a Raiului. Vremea se
incalzise mult si devenise umeda, vegetatia si toate
resursele vietii erau din belsug. Ghetarii se topeau,
iar nivelul oceanului planetar se ridica pe nesimtite.
Mediterana inghitea si ea apele ghetarilor, intr-un
ritm mult mai rapid decat acest lac - stramosul Marii
Negre. Diferenta de nivel dintre cele doua ajunsese
deja la 150 de metri.
Intr-o buna zi, limba de pamant care despartea
Mediterana de lacul pontic a cedat, iar apele au
navalit cu o forta de neimaginat. Mai intai s-a auzit
un muget din departari, care se apropia cu repeziciune. Zgomotul devenea atat de puternic, incat
parea ca vuieste intreg cerul, iar pamantul se scutura din tatanile sale. Vuietul se auzea de la 200 de
kilometri departare, ceva cumplit, ce nu mai pomenise nimeni, niciodata, din mosi-stramosi. Nu
putea fi, in conceptia acelor oameni, decat pedeapsa zeilor. Apoi au venit apele, prabusindu-se in lac
cu puterea a 200 de cascade Niagara, dupa ce au sapat in acea limba de pamant, spulberand-o si
transformand-o in stramtoare. Cei care erau in preajma nu au apucat sa se dumireasca.

Au disparut sub ape mii, poate zeci de mii de oameni. Potopul a inaintat repede, inghitind
pamanturi, asezari, paduri, cursuri de apa. Segmente intregi de rauri si fluvii au disparut pe fundul
viitoarei mari. Cei ce se aflau mai departe, auzind vuietul ingrozitor, si poate apucand sa si
primeasca vesti de la vreun mesager ingrozit, care reusise sa scape de urgie, au apucat sa
impacheteze repede cate ceva din putinul lor si sa fuga cat mai departe de mare, fie pe uscat, fie cu
luntrile, pe cursurile raurilor, in sus. Apele cresteau cu 15 cm pe zi, asa incat exodul a fost aproape
spontan. Vestea s-a raspandit departe, tot mai departe, iar cei la care apele nu ajunsesera inca isi
faceau si ei bagajele. Au plecat sate intregi, popoare intregi, populand Europa, Asia si ajungand,
poate, pana in Africa. Revarsarea a durat aproape doi ani, iar in final au fost inghitite de ape o suta
de mii de km patrati de pamanturi. Generatia potopului si urmatoarele generatii au trait cu trauma
acestei cumplite pedepse divine, asa cum a fost interpretat cataclismul. Multa vreme, nimeni nu s-a
incumetat sa treaca dintr-o parte in alta prin stramtorile nou aparute, Bosfor si Dardanele. Va trece
mult timp pana ce grecii vor avea curajul sa patrunda in aceasta mare intunecata, "neprimitoare",
plina de mister si de povesti fantastice. Argonautii vor fi cei dintai, porniti in cautarea bogatiilor
fabuloase ale Colchidei. Dupa ei au venit negustorii, care au impanzit tarmurile Marii Negre cu
colonii. Acestia se vor aventura si mai departe, intrand in nou-formatul Bosfor Cimerian si Marea

de Azov, care tocmai luase nastere, dupa ce acoperise cu totul apele Donului. Iar de aici inainte
pasim in istorie, pe un pamant statornic, pe care zeii nu il vor mai rascoli cu asemenea cumplite
catastrofe.
Doi americani in Marea Neagra
Teoria revarsarii bruste a Mediteranei in Marea Neagra a fost lansata de doi cercetatori americani
oceanologi, William Ryan si Walter Pitman. Cercetarile lor au inceput in anii '60, dar puzzle-ul era
prea complicat, si abia prin 1990 incepuse sa se dezlege cu adevarat. Echipa lor a cules mostre de
sedimente de pe fundul Marii Negre, care incifrasera in ele o istorie plina de surprize. Zonele care
au fost inundate au oferit sedimente care apartineau evident unui tinut uscat, inundat brusc de o apa
sarata. S-au gasit apoi sedimente specifice apelor dulci, care au fost acoperite brusc de un strat de
sedimente aduse de ape sarate, fara nici o tranzitie. Marea fusese inainte un lac de apa dulce si era
clar ca acele ape venisera dintr-o data, nu se scursesera treptat, milenii la rand.
Walter Pitman si William Ryan
Apa sarata, fiind mai grea, s-a lasat la fund, ducand la crearea "zonei moarte", lipsita de oxigen. La
suprafata au ramas apele dulci, alimentate de numeroasele rauri care se varsa in mare. Marea
Neagra este asadar o mare vie, pana la adancimea de cca 200 m, iar mai jos de atat, absenta
oxigenului impiedica viata sa se manifeste. Dar, in acelasi timp, se conserva tot ce se gaseste pe
fundul marii, caci in absenta oxigenului, materiile organice nu se descompun. Asa incat fundul
marii este un adevarat muzeu de asezari si epave foarte bine conservate.
Martorii acestui teribil potop au pastrat in amintirea lor evenimentul, pe care il regasim in Biblie ca
"Potopul lui Noe". In Vechiul Testament, potopul are insa loc mai tarziu, in vreme ce datarile celor
doi cercetatori plaseaza catastrofa acum cca 7600-7500 de ani, deci pe la 5500 i.Hr. Nu poate fi o
simpla coincidenta faptul ca Facerea Lumii e plasata, de traditie, tot cam atunci, mai precis in anul

5508! Prapadul a avut dimensiuni apocaliptice, iar dupa incetarea lui se nastea, intr-adevar, o lume
noua. In 1998, William Ryan si Walter Pitman au scris impreuna o carte pasionanta, "Potopul lui
Noe", aparuta recent si in limba romana, in traducerea Patriciei Serbac, la Editura Dacica. BBC a
facut un documentar pe baza acestei carti, iar teoria lor a fost preluata si dezbatuta de lumea
stiintifica. Intre cei care i-au sustinut pe cei doi, se numara si Robert Ballard, descoperitorul
Titanicului, care in anul 2000 a plecat in cautarea asezarilor neolitice aflate pe fundul marii. Ballard
a gasit unelte si resturile unei asezari umane, la 95 m adancime, insa analizele nu au fost suficient
de concludente pentru a clasa aceste vestigii drept antediluviene. S-au detectat apoi constructii
rectangulare de piatra, la 150 m adancime, cu siguranta facute de mana omului, s-au analizat
moluste extrase din aceste asezari, care s-au dovedit a fi de apa dulce, iar cercetarile continua.
Cercetatorii romani: pro si contra
E general acceptat de catre toti cercetatorii faptul ca Marea Neagra si-a extins mult suprafata in
perioada post-glaciara. Ceea ce insa nu e acceptat de toti este daca inundarea marii s-a produse
treptat, de-a lungul mileniilor, sau brusc, in urma unei catastrofe.
Potopul intr-o reprezentare romantica
La noi, biologul Sergiu Haimovici a subscris teoriei lui Ryan si Pitman, aratand ca aparitia speciilor
acvatice mediteraneene Spondilus Gaederopus si Sparus Aurata pe litoralul romanesc al Marii
Negre nu se poate explica decat prin acest eveniment al revarsarii bruste a Mediteranei. Geologul N.
Panin si-a manifestat retinerea in fata teoriei lui Ryan si Pitman, fara insa a o contesta. Cel care a
contestat-o insa puternic, cu ecouri in cercurile stiintifice straine, a fost geologul Liviu Giosan, de la
"Woods Hole Oceanographic Institution" din Massachusetts. El a facut cercetari in Delta Dunarii si
a ajuns la concluzia ca, daca a avut loc un asemenea eveniment, acesta a fost de proportii mult mai
mici, nivelul Marii Negre ridicandu-se cu doar 10 metri. Din pacate, istoricii si arheologii nu au luat

in seama dezbaterile cu privire la modificarea conturului Marii Negre, desi efectele unei astfel de
catastrofe, de proportii mai mici sau mai mari, sunt fundamentale pentru a intelege deplasarea de
populatii, aparitia unor culturi noi si disparitia brusca a altora.
Inundarea Marii Negre nu este o descoperire recenta. Recenta este doar teoria revarsarii
catastrofice. La inceputul secolului XX, marina tarista ce sonda fundul Marii Negre in NV a
descoperit in adanc o vale scufundata, ce porneste din dreptul actualului brat Sf. Gheorghe si se
intinde spre est, spre Crimea. Aceasta era vechea albie a Dunarii, prin care fluviul se varsa in mare,
mult mai departe decat astazi. La noi, inca de la inceputul secolului XX, se stia ca Marea Neagra
fusese un lac cu suprafata mult mai mica si ca raurile care se varsa acum in mare isi aveau gurile de
varsare mult mai in interior. Ihtiologul A. A. Brauner arata, la inceputul secolului trecut, ca raurile
Nistru, Nipru si Bug aveau, si ele, vaile lor, acum scufundate, care se indreptau spre SE, deci erau
afluenti ai Dunarii, iar Insula Serpilor este un rest din vechiul mal al Dunarii. In 1924, T. Poruciuc
arata ca grindurile submarine nu sunt altceva decat malurile fostelor albii ale raurilor inundate, iar
acum, marea se afla cu mai mult de 50 de metri mai sus decat fostul lac. Insula Serpilor era un deal
pe malul Dunarii si pe coasta dreapta a Nistrului. Pe baza sondajelor facute de marina britanica in
1919, C. Bratescu a aratat in 1927 ca fenomenul trebuie sa fie general pe toata coasta de vest si de
nord a Marii Negre. Cu alte cuvinte, la un moment dat, marea a fost inundata, nivelul ei crescand
enorm, iar malurile locuite au disparut sub ape, pe distante de multi kilometri. In 1936, Gh. Nastase,
profesor la Facultatea de Geografie din Iasi si fost cadet in armata tarista, a alcatuit o lucrare pe
baza sondajelor facute de rusi, in care descria vaile submerse ale Dunarii, Cogalnicului, Nistrului si
Niprului, aratand ca fostul lac era mai jos decat marea actuala cu cel putin 50 m. Alti cercetatori
sustineau ca e vorba de o diferenta de nivel de cel putin 100 m, iar vechiul lac avea malurile cu cca
100 km mai la est decat actuala mare. Deci, cercetatorii nostri stiau foarte bine ca Marea Neagra
arata cu totul altfel, acum ceva vreme. A fost insa nevoie de tehnologia si fondurile americane ca sa
se poata face sondaje, scanari, analize si a se ajunge la concluziile la care au ajuns Ryan si Pitman.
De la legenda la istorie

Povestea unui mare potop este mult mai veche decat Biblia si exista in traditia a numeroase
populatii.
Cercetatorii s-au intrebat daca a existat candva un potop universal sau e vorba de catastrofe locale,
in diferite parti ale lumii. Se pare ca cea de-a doua ipoteza este mai vrednica de crezare. Revarsarea
Mediteranei in Marea Neagra a lasat marturii in texte vechi, anterioare Bibliei, la populatii care au
trait nu foarte departe de locul catastrofei. Mesopotamienii au o asemenea poveste, foarte
asemanatoare cu cea a lui Noe din Vechiul Testament, insa inregistrata cu 3-4000 mii de ani inainte
de Hristos si transmisa ulterior in documente. E posibil ca evreii sa fi luat povestea potopului dintr-
o sursa comuna cu mesopotamienii, sau sa o fi luat direct de la acestia. Grecii aveau si ei mai multe
legende legate de potop, dintre care cea mai interesanta e consemnata de Diodor din Sicilia, in
insula Samos. Acesta vorbeste de un potop produs de revarsarea apelor Marii Negre in Mediterana,
peste Bosfor si Dardanele, fapt ce a dus si la inundarea partiala a Samosului. Ipoteza a fost sustinuta
stiintific de unii geologi, care au aratat ca din pricina topirii ghetarilor, in perioada post-glaciara,
nivelul Marii Negre a crescut treptat, ajungand acum 12000 de ani mai sus decat cel al Mediteranei.
Un curent puternic de apa dulce a trecut din Marea Neagra peste Bosfor in Mediterana, alimentand-
o, pana cand nivelele celor doua mari s-au egalizat. Asta s-ar fi intamplat acum 7500 de ani. Apoi a
inceput schimbul de apa si in sens invers, Marea Neagra primind apa sarata din Mediterana. Insa cei
doi cercetatori americani pomeniti mai sus au demonstrat ca apa sarata a intrat brusc in Marea
Neagra, nu treptat.
Interesant este faptul ca egiptenii nu au nici o legenda care sa pomeneasca despre un potop. Dar
acest lucru este explicabil, caci potopul a fost perceput in toate culturile ca o pedeapsa, ceea ce nu
putea fi valabil pentru egipteni, care traiau din inundatiile periodice ale Nilului: pentru ei inundatia
insemna belsug si viata, nu pedeapsa. In folclorul nostru exista referiri la potop, dar sunt de sorginte
biblica. E posibil sa existe insa si la noi povesti precrestine care sa fi inregistrat teribilul eveniment,
pe care specialistii in folclor le-ar putea identifica.
Stramosii nostri, la margine de potop
Povestile marilor sunt fara sfarsit
Inainte de inundare, pe tarmurile lacului si ale raurilor care se varsau in el, locuiau populatii cu un
nivel de civilizatie avansat. Sudul Dobrogei era unit cu Crimea, Donul se varsa direct in lac, caci
Marea de Azov nu exista si nici stramtoarea Kerci (vechea delta a Donului a fost descoperita pe
fundul marii), Nistrul, Niprul si Bugul se varsau in Dunare care, la randul ei, se varsa in lac la mare
distanta de actualul tarm. Oamenii ce locuiau in acele locuri au fugit ingroziti din fata prapadului,
ducand cu ei limbile, culturile si povestile lor stramosesti. Intre cei ce au fugit de urgia apelor s-au
aflat si stramosii nostri, ce locuiau pe tarmurile fostului lac. Ei erau probabil strans inruditi, daca nu
cumva acelasi neam, cu cei ce locuiau in nord-vestul si in nordul lacului, in Ucraina si sudul Rusiei
actuale. Lucru straniu, dar arheologii si istoricii nu au luat pana acum in considerare aceasta uriasa
descoperire din domeniul geologiei, care ar fi trebuit sa influenteze major cercetarile istorice. Cum
catastrofa s-a petrecut destul de recent, la inceputul neoliticului, efectele ei trebuie sa fie vizibile in
arheologie. In 1978, Alexandra Bolomey, specialista in arheozoologie, se intreba de ce in Dobrogea
lipseste cu totul cultura Cris, raspandita in restul Romaniei, dar si in nordul Bulgariei, Serbiei si

Ungariei, iar in Dobrogea, neoliticul incepe doar cu cultura Hamangia, din neoliticul terminal. Ea
si-a pus problema daca in Dobrogea nu a existat un fel de potop, datorat, la un moment dat, fie
revarsarii Dunarii, fie impreuna cu ea, si a altor ape curgatoare din regiune. Insa o astfel de
revarsare nu avea cum sa duca la un hiatus de civilizatie, doar o catastrofa de proportii putea
produce asa ceva. Istoricii insa nu au fost receptivi la aceste intrebari.
Incotro au fugit acesti stramosi ai nostri? Spre Europa si Asia, presupun, in mod logic, Ryan si
Pitman. Probabil pe cursul Dunarii in amonte, spre centrul Europei, ducand la nasterea culturii
Vincea. Apoi, spre nordul si apusul Europei, punand bazele culturii ceramicii lineare. O alta ramura
a format cultura Hamangia. O a patra a plecat pe Nipru in amonte, intemeind poate una din ramurile
proto-indoeuropene. Apoi spre Asia, o alta ramura a proto-indoeuropenilor s-a intins spre nord-est,
pana in Urali, pe langa Marea Caspica. Toharii se vor fi desprins din aceeasi ramura, inaintand pana
spre actualul desert Takla Makan, din vestul Chinei. Spre sud-est, fugarii au ajuns in Levant, Egipt
si Mesopotamia. Ubaizii si semitii ar putea fi ramuri ale aceluiasi exod post-diluvian, la fel si
egiptenii predinastici. Unitatea exceptionala a culturii Vincea, pe o suprafata foarte mare, precum si
cea a ceramicii lineare, arata ca e vorba de o raspandire aproape instantanee.
Asa s-ar explica, in opinia celor doi specialisti americani, aparitia aproape simultana a culturilor
Hamangia, Vincea si cea a ceramicii liniare.
Istoricii nostri au o relatie mai speciala cu timpul, in sensul ca nu reusesc sa tina pasul cu el. Daca
ipotezele lansate dincolo de ocean nu au ajuns pana la urechile lor si nici luarile de pozitie ale
biologilor si geologilor romani, speram ca aparitia cartii in limba romana o sa determine o reactie
din partea lor. Istoria noastra se poate rescrie in urma acestor descoperiri, la fel ca istoria intregii
Europe. Ca sa nu gandim mai departe, pana in Levant si Egipt. Misterioasa explozie a indo-
europenilor ce s-au imprastiat in Europa si Asia ar putea capata un sens, iar cei ce au trait candva pe
malurile fostui lac - in mare masura stramosi ai nostri - trebuie readusi in istorie, cu toate
consecintele care decurg dintr-o astfel de luminare a trecutului.
Cartea "Potopul lui Noe", de William Ryan si Walter Pitman, poate fi comandata la Editura Dacica
(www.dacica.ro, tel. 021-312.13.42).AURORA PETAN
CIVILIZATIA DE SUB MAREA NEAGRA

Robert Ballard, cel care a descoperit epava
Titanicului, este un savant ale carui metode,
desi controversate, au dat roade pana acum.
Pentru ca ipotezele sale, de cele mai multe ori diferite de ale majoritatii cercetatorilor, erau
demonstrate in final de descoperirile facute, descoperiri care-i faceau pe multi sa-si bage capul in
nisip, facandu-se ca uita ca tot ei erau printre cei mai vasnici contestatari ai ipotezelor emise.. In
urma cu cativa ani, Ballard a mai emis o ipoteza, anume aceea ca Potopul descris de Biblie ar fi fost
localizat pe actualul teritoriu al Marii Negre. Asa ca o echipa condusa de Ballard a poposit pe

tarmul Turciei, reusind sa filmeze, la mai putin de 20 km de tarm, mai multe artefacte specifice
perioadei comunei primitive. Mai exact, era vorba despre o stânca cioplita si de doua unelte de
piatra dotate cu câte o gaura, probabil pentru suportul lor lemnos. In plus, submarinul a reusit sa
filmeze si niste bârne foarte bine conservate de apa marii, pe care se vad semne de prelucrare
artificiala. Aceste descoperiri arata ca, in urma cu multi ani, Marea Neagra a fost un lac al carui
tarm era locuit. In perioada de sfârsit a erei glaciare, datorita incalzirii atmosferei si topirii
ghetarilor nivelul Mediteranei a crescut fara precedent. Apoi, in urma cu 7000 de ani, datorita
presiunii apei - si probabil in urma vreunui cutremur - fâsia de pamânt care separa Mediterana de
lac a fost efectiv pulverizata si apele sarate ale Mediteranei au inundat micul lac, transformându-l in
ceea ce este astazi. Torentul a fost fantastic.
Forta apei a depasit de 2 - 300 de ori pe cea a cascadei Niagara, calculându-se ca pentru echilibrarea
nivelelor apelor ar fi fost nevoie de aproximativ 40 de zile. In sprijinul acestei teorii, cercetatorii
arata ca in anumite zone ale fundului Marii Negre, exista ape dulci, ramasite ale vechiului lac. Din
cauza lipsei curentilor si a oxigenului, acele ape au ramas neamestecate cu apa marii.
Mai mult, mediul de acolo este lipsit de oxigen, ceea ce inseamna ca exista conditii optime de
conservare a habitatului de acum câteva mii de ani. Echipa lui Ballard a descoperit pe fundul Marii
Negre, cateva specii de scoici, unele disparute, altele pe cale de disparitie, dar toate cu o vechime
cuprinsa intre 7.500 - 15.000 de ani, ceea ce i-a facut pe cercetatori sa afirme ca Marea Neagra a
fost, pe vremuri, un lac cu apa dulce. Mai mult, cativa membri ai echipei lui Ballard sustin ca acesta
este convins ca actuala Mare nu a existat in urma cu 10 - 15.000 de ani, aici traind o civilizatie
prospera, careia ii apartin constructiile ciudate semnalate de sonar pe fundul apei. Si ca totul sa fie
si mai incurcat, s-a pronuntat cuvintulAtlantida.
Harta intocmita cu ajutorul sonarelor a lasat sa se intrevada ca pe vremuri, fundul marii era, in fapt,
" un tarm plat, cu o plaja de nisip care cobora lin", dupa cum spune insusi coordonatorul lucrarilor.

Despre daci 2

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Viewers also liked

Viewers also liked (20)

Similar to Despre daci 2

Similar to Despre daci 2 (20)

More from NELU NELU

More from NELU NELU (17)

Despre daci 2