1. Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea Istorie şi Filosofie
Catedra Arheologie şi Istorie Antică
Referat
Tema: Polisul grecesc Callatis.
A efectuat studentul anul I master
Spînachi Ivan
A verificat: Arnăut Tudor
Chişinău 2011
2. Polisul grecesc Callatis
Marturiile literare antice despre Callatis si teritoriul sau,si mai ales la data fondarii cetatii sunt
putine si destul de expeditive Pseudo-Skymnos relateaza ca « Cetatea Callatis a aparut ca o
colonie a heracleotilor la porunca unui oracol ;acestia au intemeiat-o cind Amyntas se
instapineaza peste Macedonia ».Daca este vorba de Amyntas I (540-498 i.d.Hr),data intemeierii
ar fi sfirsitul secolului VI i.d.Hr.Callatis a fost desemnat de izvoarele literare ( Scylas din
Cariadna, Strabon, Pliniu cel Batran, Ptolemeu, Arian) ca polis si se dovedeste a fi unul din cele
mai vechi orase ale tarii.
Aflam de la Pliniu cel Batran ca primul nume al asezarii ar fi fost Cervatis sau Acervatis, dar
cercetari mai recente au aratat ca numele indica mai degraba un hidronim, care marca probabil
una din limitele teritoriului callatian.
Originea megariana a Callatidei este atestata de majoritatea izvoarelor literare, astfel fiind o
colonie doriana, orasul pare a fi fost inca de la inceput un centru producator de grane. Dovezi ale
puternicei dezvoltari economice inca de la jumatatea sec. IV a. Chr. Sunt emiterea monedelor de
aur si argint, existenta unei incinte inca de la sfarsitul sec. IV a.Chr, organizarea unui teritoriu
agricol – chora, teritoriu protejat de fortificatii.
Colonia a fost fondata pe locul unei asezari getice cunoscuta sub numele de Acervetis sau
Cerbatis,pe un teren fertil aflat in vecinatatea marii si a unui lac cu apa dulce,actualul Lac
Mangalia.
In secolul IV i.d.Hr. cetatea inregistreaza o mare dezvoltare economica,social-politica,relevata
atit de izvoarele scrise cit si de descoperirile arheologice.Orasul dispune de un teritoriu rural pe
care-l exploateaza,atelierele sale produc din plin si se bucura de un regim democratic dupa
modelul cetatilor-state din sudul egeean,in special al Megarei.Ridica acum puternicele ziduri
care o apara dinspre uscat,se amenajeaza instalatii portuare,se construiesc temple,edificii publice
si civile,se ridica monumente.
In ceea ce priveste istoria politica a orasului, el este supus de la sfarsitul sec.IV a.Chr.
autoritatii macedonene, impotriva careia se rascoala in anii 312-311 a.Chr. si rezista unui asediu
care s-a intins probabil pe trei ani si care a inceput in anii 310-309 a.Chr., dupa care va fi readusa
sub autoritatea diadohului Lysimach. In ceea ce priveste conflictul nu se cunoaste data capitularii
definitive a orasului si nici conditiile impuse de Lysimach.
Cetatea si aliatele sale pontice se vor afla sub dominatie macedoneana pina in anul 281 i.d.Hr.la
moartea lui Lysimach.
Un alt important eveniment la care a participat in mod direct Callatida se petrece intre anii 262-
261 a.Chr., este celebrul razboi pentru Tomis in care se confrunta pe de o parte Callatis, aliata cu
Histria si de cealalta parte Byzantion. Evenimentul este relatat de Memnon intr-un pasaj
deopotriva de important pentru istoria celor doua colonii dobrogene.
Referindu-se la acest conflict, istoricii au remarcat starea de slabiciune a Histriei si rolul
important pe care l-a avut cetatea Callatis. Razboiul impotriva Bizantului, desfasurat in conditii
necunoscute, s-a sfarsit prin infrangerea celor doua cetati dobrogene. Restabilirea Callatidei din
3. punct de vedere economic este atestata de reteaua legaturilor, pe care de-a lungul sec. IV-II a.Chr
continua sa le intretina nu numai cu cetatile din Marea Neagra ori din Propontida, dar si cu
porturi si sanctuare din Grecia si Mediterana Orientala. Expresia legaturilor economice intense
ale orasului este si numarul mare de amfore si spampile amforice descoperite aici. Numarul lor
este de ordinul miilor, iar centrele de export sunt diverse: Thasos, Heracleea Pontica, Rhodos,
Sinope, Chersonesul Tauric, Cos, etc.
Contactul Callatidei cu Roma are loc in sec. I a.Chr., cand legiunile romane, conduse de Marc
Lucullus Varro in razboiul impotriva lui Mithridates al VI-lea Eupator, regele Pontului, cuceresc
orasele de pe litoralul dobrogean. Este posibil ca in acest conflict Callatis sa fi facut cauza
separata, de unde incheierea numai de catre callatieni a foedus-ului (tratat de alianta militara) cu
romanii; intelegerea urma sa fie fixata la Roma in Capitoliu si la Callatis, in locul cel mai
potrivit, templul Concordiei .
In anii 71-72 i.d.Hr. in cursul celui de-al doilea razboi dintre romani si aliatii pontici,orasele
grecesti au fost cucerite de catre romani.O inscriptie descoperita la Mangalia cuprinde textul
tratatului (foedus) incheiat cu acesta ocazie intre Roma si Callatis.
Fara a fi fortata,cetatea Callatis a acceptat protectia romana si impreuna cu celelalte colonii
grecesti va face parte din imperiu.
Pentru perioada romana, sec. I-III p.Chr. evolutia orasului Callatis este cunoscuta doar din
informatiile epigrafice si arheologice. In aceasta perioada orasul si-a pastrat teritoriul agricol,
fapt dovedit de descoperirea a cinci fragmente care apartineau hotarniciei callatiene din epoca lui
Traian. De asemenea Callatis si-a pastrat caracterul grecesc si traditia doriana, dovedite de limba,
calendar si institutii. Spre sfarsitul perioadei romane timpurii, mai exact in a doua parte a
domniei lui Gallienus, Dobrogea a fost supusa unui puternic atac al gotilor si herulilor, de pe
urma caruia au avut de suferit mai ales cetatile de pe litoral. A avut de suferit si Callatisul, nu se
stie cu exactitate daca populatia gotica a patruns in cetate, dar a atacat cartierele extra-muros (
din afara zidurilor cetatii) incendiind intregul sector din partea de sud-vest a cetatii.
Ultima perioada a antichitatii, epoca romano-bizantina poarta amprenta crestinismului, astfel
ca si la Callatis s-au descoperit marturii ale acestei religii, devenita de la sf. sec.IV p.Chr. singura
religie oficiala a Imperiului Roman. In Notitia Episcopatum este mentionata si la Callatis o
episcopie si dupa cum se stie incepand cu sec. V p.Chr., in general, creste rolul episcopatului in
administrarea orasului si a teritoriului sau.
Cetatea Callatis este refacuta cu ocazia celor doua mari eforturi de reconstructie urbanistica si a
frontierelor din timpul lui Diocletian si Constantin cel Mare, sfarsitul sec. III p.Chr. si sec. IV
p.Chr, cat si perioada Anastasius-Justinian, sfarsitul sec. V p.Chr. si sec. VI p.Chr.
Abandonarea orasului in primele decenii ale secolului VII d.Hr. s-a datorat in mare masura
atacurilor avaro-slave din acesta perioada si caderii frontierei de la Dunare in urma rascoalei
centurionului Phocas in anul 602 d.Hr.
Vestigii arheologice
In ceea ce priveste vestigiile arheologice,ceea ce cunoastem si a fost descoperit in urma
sapaturilor,este zidul construit in vremea romana tirzie.Historia Augusta,cronica oficiala a
4. Imperiului Roman,aminteste ca imparatul Gallenius 9253-268) a trimis doi arhitecti din
Bizant,pe Cleodamos si Athenaios,sa refaca fortificatiile oraselor de pe coasta dobrogeana a
Marii Negre.
In coltul de nord-est al cetatii se afla basilica.Ansamblul acesteia se compune din trei parti :
basilica propriu-zisa,atrium-ul si palatul.Acesta dateaza din secolul al V-lea d.Hr..
Basilica propriu-zisa,servind ca lacas de cult crestin,orientata neobisnuit nord-sud,prezinta
importante asemanari atit ca plan cit si ca tehnica constructiva cu edificii de acelasi tip din
Siria,deosebindu-se in schimb de celelalte basilici din Dobrogea.Este se pare opera unui arhitect
sirian si servea,probabil,drept sediu al episcopiei orasului.
Inca de la sf. sec. XIX ruinele anticului oras Callatis au atras atentia specialistilor Astfel
cercetari sporadice au fost intreprinse de C.Butculescu, iar o prima inregistrare a zidului de
incinta si a ruinelor cetatii se datoreaza lui Pamfil Polonic, care fara a dispine de mijloacele
necesare unei cerectari sistematice, le consemna in anul 1901 asa cum apareau pe alocuri, le
suprafata terenului.
Mangalia inceputului de sec. XX era o localitate relative mica, a carei cladiri suprapuneau
arealul orasului antic. Fiecare noua fundatie, fiecare amenajare edilitara sau gospodareasca,
prilejuiau noi descoperiri de monumente si obiecte rare care, in cele mai multe cazuri incapeau
pe mana amatorilor de antichitati romani sau straini.
Aceasta stare de lucruri va fi semnalata si supusa dezbaterii publice de marele arheolog
Vasile Parvan, care inca din anul 1915 va lua primele masuri practice: “… am hotarat sa se
adune la Primaria locala obiectele antice de pret ce se mai gaseau in localitate, le-am declarat
proprietatea statului si le-am dat in primire domnului primar cu proces verbal in regula. Am
dat in acelasi timp parintelui paroh al orasului calitatea de delegat permanent al nostru si de
custode al sectiei infiintate”.
Deci din anul 1915 se poate vorbi depre crearea unui nucleu muzeal la Mangalia.
In anul 1916 V.Canarache semnala: “…Primaria, politia, perceptia, capitania portului,
cafeneaua si muzeul, toate erau la un loc, in aceesi cladire, o adevarata cetate noua, zidita din
blocuri de piatra veche, cu urme de sculptura si de litere scrise, cu mucegai si parfum din
trecutul indepartat….”
Paralel cu aceasta actiune de salvare si conservare a patrimoniului arheologic, va actiona
pentru inceperea primelor cercetari sistematice D.M.Teodorescu, desemnat de V.Parvan sa
porneasca prima campanie de sapaturi sistematice la Mangalia. Rezultatele spectaculoase ale
acestei cercetari- dezvelirea unei parti impinatorului edificiu de epoca romano-bizantina au
facut “… sa se destepte interesul localnicilor pentru muzeu; unii au facut donatii, altii si-au
adus obiectele antice si le-au depozitat la Primarie, alatiri de ale Statului, asa ca acuma e
numai o chestie de local si de mobilieir pentru ca si acest oras sa-si aiba Muzeul sau, menit sa
se imbogateasca destul de repede si sa constituie o adevarata podoaba pentru oras”.
Mariile eforturi ale savantului V.Parvan, de infiintare a unui muzeu si de salvare a
patrimoniului atat de bogat al anticului Callatis, care in viziunea sa ar fi trebuit sa devina “o
rezervatie arheologica si turistica, carte vie pentru pentru educatia generatiilor viitoare”, au
fost continuate in anii urmatori de un grup de profesori si istorici care-si vor desfasura
activitatea la Mangalia intre cele doua razboaie mondiale. Ei isi vor impleti munca de
cercetare cu cea de colectionare a pieselor antice si de publicare a rezultatelor obtinute,
5. constienti de importanta activitatii pe care o depun. Din scrierile lor razbate indignarea pentru
soarta vitrega a vestigiilor orasului antic.
Th. Sauciuc – Saveanu si Oreste Tafrali vor sintetiza date din istoria politica si economica a
coloniei doriene, asa dupa cum apare ea in izvoarele literare antice si vor publica rezultatele
cercetarilor intreprise in incinta si necropolele callatiene. Din anul 1930, de cercetarea
trecutului istoric al cetatii isi vor lega activitatea Radu Vulpe si Vl.Dumitrescu. Activitatea lor
meritorie se va solda si cu strangerea unui bogat material arheologic, care se cerea adapostit si
valorificat din punct de vedere muzeistic si stiintific.
Colectia abia infiripata in localul primariei, se imprastiasera odata cu retragerea trupelor
inamice de pe teritoriul Dobrogei, la sfarsitul primului razboi mondial.
Toate eforturile de mai apoi pentru infiintarea unui muzeu s-au lovit de nenumarate greutati.
Dupa indelungi staruinte, in anul 1925, O.Tafrali va obtine de la autoritatile locale ingaduinta sa
foloseasca vechea biserica romano-catolica ca sala pentru muzeu. Din pacate si aceste marturii
au fost in buna parte risipite in timpul celui de al doilea razboi mondial.
In anii 1949 si 1950, odata cu reorganizarea cercetarilor arheologice pe baze noi, stiintifice, s-au
luat masuri pentru salvarea si conservarea patrimoniului istoric si la Mangalia.
Un colectiv al Academiei RPR si mai apoi al Institutului de Arheologie din Bucuresti vor
intreprinde, incepand cu anul 1949 sapaturi; in timpul lucrarilor de refacere si sistematizare ale
Mangaliei, incepute in anul 1958, s-a asigirat in cadrul santierelor de constructii o supraveghere
permanenta, organizandu-se totodata sapaturi de salvare si cercetare, atat de catre Institutul de
Arheologie al Academiei RPR, cat si de Muzeul de Arheologie Constanta.
Munca depusa va fi incununata de o realizare importanta pe plan muzeistic. In anul 1959, cu
sprijinul organelor locale a fost infiintat la Mangalia un Muzeu de arheologie, deschis intr-o mica
si frumoasa cladire. Callatis-ul a oferit un numar impresionant de monumente arheologice si
vestigii, imbogatind astfel colectiile Muzeului de Istorie Nationala si a Muzeului de Istorie
Nationala si Arheologie Constanta.
In anii 1993-1994,Muzeul de Arheologie Callatis Mangalia a initia in zona fostului Hotel
Scala-acum President ample cercetari arheologice cu caracter de salvare ocazionate de lucrarile
de reparatie ale hotelului.Pe o suprafata de 1000 mp au fost descoperite aspecte de urbanism de
epoca romano-bizantina,ale unui cartier sudic al Callatisului
Sapatura arheologica efectuata in 1993 intr-unul din cei mai importanti tumuli cunoscut sub
denumirea « movila Documaci »,a descoperit un complex funerar de mari dimensiuni.Complexul
funerar este format dintr-un mormint de mari dimensiuni orientat est-vest si o constructie de
forma rectangulara a carei functionalitate nu a putut fi stabilita inca.
Cu exceptia unui zgrafitto pastrat incomplet si care poate fi considerat o chrisma,in rest nu
exista alte semne crestine intr-o perioada cind in necropola romano-bizantina intilnim nu numai
semnul crucii dar si invocatii cu caracter crestin.
