1. 1
MMMMisterele Romaniei vol. 1isterele Romaniei vol. 1isterele Romaniei vol. 1isterele Romaniei vol. 1
culese de Grig de pe net
Intotdeauna cautam misterele in afara granitelor acestei tari. De ce? Pentru ca
ceilalti si le-au promovat din plin, prin filme, carti, emisiuni. Noi, romanii, nu stim
nici macar in ce tara minunata traim. Nu avem habar ca aici, unde ne taram zilele de
la un an la altul, in vremurile de demult traia un popor ales care carmuia destinele
Europei. Altii au avut grija ca, in ani, sa ne determine sa ne privim cu reticenta pe
noi, ca oameni, tara noastra si poporul nostru. Asa ca la ora actuala avem impresia
ca ne tragem din niste ciobani care au ajuns intamplator cu turmele lor de mioare
prin zona.
Nimeni nu are habar ca apelativul de "cioban" se folosea in vremurile de demult sub
alta forma, semnificand nu meseria de paznic la oi ci reprezentand menirea
poporului din care ne tragem, aceea de carmuitori de popoare. Am fost aici inainte
de scrierea sumeriana si vom ramane tot aici oricat de mult si-ar dori unii si altii sa
ne asimileze. Va intrebati ce puteti face impotriva marilor puteri asimilatoare? A
celor care vor sa ne distruga credinta, istoria si neamul?
Nimic mai simplu: nu uitati. Si aveti grija ca cei care vor veni dupa voi sa nu uite. Nu
uitati nimic din ceea ce, odata, demult, a facut din noi un popor ales.
Cuprins
Vol. 1
ImparaŃii traco-iliri si Străromâni 3
ConspiraŃia anti-dacică: Ascunderea originii dacice a unor împaraŃi romani 9
Testamentul Lupului Alb 16
O enigmă nedezlegată: tezaurul dacic 18
łinutul uriaşilor sau loc de trecere între două lumi ?! 20
Argedava tainuita 24
Am dezgropat uriaşi cu mâna mea, în 1950 29
Uriaşii de ieri 33
Blestemul uriaşilor din creierii munŃilor 35
Oameni din neamul zmeilor 37
Piramidele de la Sona 41
Bozioru-Scăieni 49
Peşterile rupestre din MunŃii Buzăului 53
Călugării carpatini Iconari - sculptori de suflete 56
TăbliŃele cerate de la Roşia Montană 59
TăbliŃele de la Sinaia 65
Misterul tăbliŃelor de la Tărtăria 93
Dacii liberi (A. Păunescu) 96
Misterul balaurilor, călătorii norilor 97
Localizarea Kogaionului 102
2. 2
Leagănul civilizaŃiilor şi al nemuririi 112
Stema veche şi stindardul Daciei 114
Dragonul dacic de pe Columna lui Traian il reprezinta pe Dumnezeu 119
Blestemul focului 122
TradiŃii şi legende româneşti – broasca lui Noe 130
Mitologia Mării Negre 131
Potopul biblic a fost confirmat 136
Românul care aşteaptă potopul 138
Podul uriaşilor 141
Misterele din MunŃii Bucegi 143
Atac în Bucegi sau efecte ale exploziilor solare ?! 147
Sarcofagele din inima Retezatului 166
În CarpaŃi există o poartă către un alt univers 167
Blestemul dinozaurilor vii 169
Misterul sfincşilor din CarpaŃi 171
Misterele Calimanilor: inscriptii vechi de 2500 ani la Muzeul Megalitilor 180
Melodii într-o limbă care nu există 183
Copiii diavolului 185
Pericolele de sub Bucureşti 190
Catacombele Bucureştiului şi ale altor oraşe din Romania 198
Forturile, bateriile, tunelurile din Bucuresti 209
Unde a fost mormantul lui Vlad Tepes? 227
Buzaul, traversat de galerii subterane 234
Catacombe in centrul vechi al Slatinei 235
Reteaua subterana - Braila 237
Tunelul de refugiu al conacului Golescu-Grant 239
Tunelul Castelului Bran a fost construit in anii 1930 242
Planurile unui tunel de la Manastirea Arbore scos la vanzare pe „Okazii” 243
Tunelul sfintilor la Straja 245
Lacuri subterane 246
Misterul apelor pierdute din Dobrogea 248
Sculpturile Mării Sarmatice. TrovanŃii 250
TradiŃii magice la români 252
3. 3
Imparatii trImparatii trImparatii trImparatii tracoacoacoaco----iliri si Straromaniiliri si Straromaniiliri si Straromaniiliri si Straromani
Constantius ChlorusConstantius ChlorusConstantius ChlorusConstantius Chlorus
Primul imparat de certa origine tracica este Maximin Tracul (235-238).
Acesta fusese pastor in regiunea sa natala, Moesia, si fusese ridicat tot mai
sus de Sever Alexandru (222-235) datorita capacitatii sale militare si
aspectului sau impunator: avea 2,40m inaltime si era uimitor de voinic.
Vorbea latina cu accent tracic. Atins de bolile sufletesti ce caracterizeaza de
obicei pe detinatorii puterii ajunsese, de exemplu, sa isi colecteze sudoarea,
consuma 18 kg carne si 27 de litri de vin pe zi etc1. Mai mult, ridicarea sa pe
tron a facut-o prin asasinarea binefacatorului sau !!2
Tot prin crima urca pe tron si Decie (C. Messius Decius), in 249, fiind si el de
origine traco-ilira(3). Domneste pana in 251. Urmeaza: Marcus Acilius
Aureolus (267-268) si el de origine umila, ca majoritatea imensa a
imparatilor traco-iliri, Marcus Aurelius Valerius Claudius (268-270), Aurelian
- Lucius Domitianus Aurelianus - (270-275), Probus - M. Aurelius Probus -
(272-282) din Sirmium(i), Marcus Aurelius Carus (282-283), Aurelius
Valerius Diocletianus (284-305) vestit dusman al Crestinismului, Valerius
Maximianus Herculis (286-305), persecutor inversunat al ucenicilor lui
Hristos, Constantius Chlorus (293-306), tatal Sfantului Constantin cel Mare
si unul dintre imparatii pagani cei mai toleranti (poate si din pricina religiei
sotiei sale Elena – care era crestina), Caius Galerius Valerius Maximianus
(305-311) mare persecutor al crestinilor, Galerius Valerius Maximinus Daia
(305-313), si el un mare dusman al Bisericii, Flavius Valerius Severus (305-
307), aflat cam pe aceeasi linie si, tot asa, Valerius Licinianus Licinius (308-
324), Domitius Alexander (308-328), Flavius Iulius Crispus (317-328).
Urmeaza apoi primul imparat straroman, Sfantul Imparat Constantin Cel
Mare (Flavius Valerius Constantinus Magnus; 305-337), fiul lui Constantius
Chlorus si al sfintei Elena - daca de origine -, primul si cel mai mare imparat
al Neamului Romanesc. Vin apoi urmasii sai. Primul este Constantinus II
(317-340), imparat arian, prigonitor al Bisericii, Dalmatius, nepotul Sfantului
Constantin cel Mare, proclamat august intre 335-337, Hannibalius, de
asemenea nepot al Sfantului Constantin cel Mare, august 335-337 (ambii au
fost respinsi de armata dupa moartea Sfantului Imparat Constantin cel Mare);
Constans, imparat cu adevarat ortodox (333-350), Vetranius (350),
Constantius II, imparat arian (337-361), Constantinus Galus (351-354),
Nepotianus (350), Flavius Claudius Iulianus, pagan si mare persecutor al
4. 4
crestinilor, supranumit Iulian Apostatul (361-363). Urmeaza o noua dinastie
straromana, deschisa de Flavius Iovianus, imparat ortodox (363-364), si
continuata de Flavius Valentinianus I (364-375), Flavius Valens (364-378),
arian, Gratianus (367-383), imparat al Apusului, ortodox, Flavius
Valentinianus II (375-392), Flavius Constantius III (417-421), Valentinian III
(425-455), Marcianus (450-457), Leon I Thrax (Tracul) (457-477), Leon II
(456-474), Vitalianus (513-515), Anastasius (491-518), Iustin I (518-527),
Iustinian I (527-565), Flavius Iustinianus II (565-578), Tiberius (578-582),
Focas (602-610), ultimul imparat al Imperiului Roman de Rasarit (Romania),
care Imperiu va fi transformat de Heraclius in Imperiu grecesc, zis Romaic
(cunoscut ca Imperiul Bizantin).
Credem ca aceasta insiruire este suficienta pentru a deschide o perspectiva
noua asupra unei perioade pe care istoriografia noastra oficiala are tristul
obicei de a o trata cu prea putin interes(4).
Revenind la firul istoriei, sa observam ca Imperiul Roman cunoaste in secolul
III un declin tot mai accentuat. Unii istorici au pus acest declin pe seama
invaziilor venite in special din Rasarit. Neamurile migratorilor, lovind val
dupa val, au sfaramat in timp puterea imperiala. Acesta este insa o
observatie empirica si partinitoare(5), ce exclude nu doar aspecte secundare
ale problemei, ci chiar si pe Dumnezeu, realitatea absoluta.
Prima vina pentru aceasta decadere o constituie vointa indreptata spre rau a
cetatenilor romani. Hedonismul ajunge in aceasta epoca la apogeu, la fel si
ura fata de crestini. Prigoana acestor oameni ai lui Dumnezeu si complacerea
in cele mai josnice pacate aduce dupa sine si pedeapsa divina. Invaziile
migratorilor sunt consecinta, nu cauza decadentei romane, asa cum
stapanirea filistenilor s-a impus evreilor datorita decaderii lor morale si nu
invers. Trebuie observat insa un fapt semnificativ: aceasta epoca, numita si a
anarhiei militare, este deschisa de un traco-roman (Maximin Tracul) si
continuata de alti imparati sau candidati la tron de aceeasi origine traco-
ilira.
Referindu-se la situatia Germaniei cucerite de Imperiul Roman, Th.
Mommsen spune: Ca intotdeauna in asemenea situatii, in fiecare canton se
forma o partida a docililor partizani ai Romei si una nationala, care pregatea
rascoala in secret(6). Acelasi lucru s-a intamplat si cu traco-ilirii. Spre
exemplu, la inceputuri, populatiile traco-ilire din Panonia si Iliria au opus
Romei o rezistenta indarjita, reeditata atunci cand impozitele sau alte
5. 5
obligatii deveneau suparatoare.(7) In contrast, Tracia a jucat cu
predominanta rolul de aliat fidel al romanilor, chiar in contra celorlalti traci.
Asemenea deosebiri au existat chiar si in Dacia nord-dunareana, unde
triburile din Oltenia au refuzat, in vremea lui Traian, sa lupte impotriva
romanilor. Aceeasi lupta intre tabere nationale opuse ca aceea dintre
taberele nationale ale galilor, germanilor sau altor neamuri a avut insa in
cazul iliro-tracilor o influenta hotaratoare, definitorie, asupra istoriei
Imperiului. Numerosi si capabili ei au ajuns sa ocupe functii importante in
armata si administratie, pozitii pe care le-au folosit in interesul propriu
pentru clarificarea conflictelor dintre tabere, antrenand dupa ei tot Imperiul.
Este de observat ca acest fenomen incepe a se manifesta destul de tarziu
fata de primele contacte traco sau iliro-romane. Se dovedeste astfel ca
romanizarea - cea care a declansat aceste lupte - s-a manifestat mai tarziu
decat se crede de obicei, ceea ce necesita gasirea unui alt factor de latinizare
decat cele valabile pana la inceputul sec. I d.Hr. Acesta este crestinismul.
Primul imparat din seria traco-ilira, Maximin Tracul, de o mandrie bolnava,
datorata probabil nu doar vigorii sale aproape incredibile ci si constientizarii
trufase a caracterului exceptional al ascensiunii sale sociale, a fost unul
dintre cei mai aprigi prigonitori ai crestinilor. El a poruncit de la inceput
uciderea conducatorilor Bisericii [episcopi, preoti, diaconi] vinovati de
invatatura cea dupa Evanghelie (Eusebiu, Ist. Bis., VI,28).
Primul edict general impotriva crestinilor apartine lui Decie (249-251).
Amintirea acestuia este trista, data fiind inversunarea cu care atat el cat si
oamenii sai au prigonit Biserica. Aurelian (270-275) a inceput spre sfarsitul
domniei o mare persecutie anti-crestina. Stiuta fiind originea lui se pune
intrebarea ce legatura este intre retragerea trupelor din Dacia nord
dunareana si aceasta persecutie? Sa fi incercat Aurelian eliminarea
crestinismului din Dacia nordica prin intermediul paganilor migratori ? Sa se
fi temut de numarul mare al crestinilor de la Dunare ? Ca nu avea o
justificare reala aceasta retragere se vede din aceea ca dupa circa trei
decenii, fara ca situatia militara sa se schimbe semnificativ, Sf. Constantin cel
Mare va recupera in mare parte Dacia Romana. Starneste mirarea si mai mult
faptul ca, dupa cate se pare, Aurelian nu a retras de fapt trupele decat din
actuala Transilvanie, provinciile numite astazi Banat si Oltenia nefiind deloc
abandonate(ii). Ori bogatia in aur si alte averi subpamantene a Transilvaniei
facea mai mult decat justificata mentinerea ei. Si cu toate acestea nu numai
ca de-a lungul timpului Transilvania a fost relativ putin vizata de invazii -
indreptate in general spre sudul Dunarii - dar a si fost in mod de necrezut
6. 6
parasita de trupele romane. Singura explicatie pe care o pot gasi tinand cont
de toate aceste elemente este aceea a Transilvaniei centru al crestinismului
nord-dunarean.
Dupa cum spune un celebru cunoscator al istoriei bisericesti: sub imparatii
Diocletian (284-305), Galeriu (293-305), Maximian Hercule (286-305) si
Constantiu Chlor (293-306), Biserica a suferit cea mai grea persecutie. Acesti
imparati, in frunte cu Diocletian, au dat contra crestinilor patru edicte de
persecutie, trei in 303 si al patrulea in ianuarie-februarie 304, prin care
decretau daramarea locasurilor de cult crestine, interzicerea adunarilor
crestine, arderea cartilor sfinte si a arhivelor crestine, pedepsirea aspra a
clericilor si crestinilor care nu apostaziau de la credinta in Hristos. In 298,
Galeriu a procedat la o «curatire» a soldatilor crestini din armata(9). Mai
departe autorul citat ofera o larga lista de martiri(10), atat din acel an cat si
din urmatorii ani ai persecutiilor. Este de asemenea cunoscuta atitudinea lui
Licinius, care dupa un inceput promitator in 313 decade la statutul de
persecutor al crestinilor, mai ales din cauza unor ambitii personale, pierzand
in final totul.
Nu incercam aici realizarea unei relatari amanuntite a situatiei din Imperiul
Roman in timpul dinastiei pagane traco-ilire (daca poate fi numita dinastie).
Acesta este scopul altor lucrari, cu caracter mai general. Dorim sa aratam aici
doar interactiunea dintre gesturile acestor zeloti iliro-traci si dublul fenomen
al formarii Romanilor si aparitiei Imperiului Roman de Rasarit. Si, intr-adevar,
efectul pe care ei l-au avut asupra istoriei este considerabil, atat luand in
considerare pozitia lor de imparati cat si laturile specifice pe care ei le-au
dat acesteia.
Un prim element al puterii acestor imparati il constituie trupele tracice. Fiind
in numar de peste 200.000 de soldati, militarii traci formau o forta
extraordinara... insa doar la nivel teoretic, ori doar pentru dusmanii externi.
Aflati in diferite parti ale Imperiului, impartiti intre ei prin religii si pareri
politice, confirmand prin toata atitudinea lor apartenenta la neamul lor cel
dezbinat, tracii de sub arme erau o putere mult mai mica decat ar fi putut fi,
cel putin din punct de vedere politic. Totusi imparatii traco-romani s-au
folosit de aceste trupe in mare masura, iar rezultatele n-au fost deloc
neglijabile, fie si considerand doar succesele lui Galerius.
A doua latura a fortei specifice pe care o posedau e importanta elementului
iliro-tracic in Imperiu. Acesta se intindea din zona Venetiei si din Noricum
pana departe in Rasarit. In afara importantei militare ei erau si o insemnata
7. 7
putere economica si culturala. Puterea economica a Daciei, atat de mult
dezvoltata sub conducerea inteleapta a diferitilor regi si mai ales a lui
Decebal, trebuia sa fi sporit mult sub organizata stapanire romana. Totodata
se dezvoltasera si regiuni cu o economie latenta - daca o putem numi astfel
- ca cele din Iliria si Pind, dezavantajate initial de marea faramitare
geografica si statala. Traco-ilirii aveau o larga arie de activitate. Din Iliria in
Dacia se intindeau o sumedenie de mine si de ape aurifere ce erau
exploatate de Imperiu. Alaturi de mine se gaseau in mod firesc centre
mestesugaresti, atat pentru prelucrarea metalelor cat si conexe - ceramica,
zidarie, producerea carbunilor, dulgherie etc. Si probabil nici nu mai este
cazul sa prezentam activitatile agro-pastorale si conexe, in care iliro-tracii
totdeauna excelasera. Si totusi, aceasta imensa forta economica n-a fost
folosita, nici protejata corespunzator de atacurile externe.
La fel s-a intamplat si cu domeniul cultural. Se uita cand se trateaza acest
teritoriu de influenta enorma pe care cultura traco-ilira a avut-o asupra
grecilor si astfel, implicit, asupra romanilor. Cati se gandesc, de exemplu, la
influenta pe care originea si instructia tracica a avut-o asupra unor
personalitati ca filosoful Anistene, maestrul celebrului Diogene, sau
Menandros, Miltiade, Temistocles, Kimon, Tucidide etc. ? Cati isi amintesc de
faptul ca atat Orfeu cat si Dionisos, cu opusa lor mistica si mitologie, ca si
alti zei adoptati de greci si apoi de romani, au izvorat de la traci ? Sau de
avansata cultura a getilor de care aminteste Iordanes ? Nu este locul aici a
trata despre multele laturi ale culturii tracice, fie si de ne-am limita la opera
lui Mircea Eliade De la Zamolxis la Genghis-Han, sau la altele similare. Este
insa o realitate incontestabila stiintific faptul ca traco-ilirii au avut o cultura
cel putin la fel de avansata ca si cea greceasca, sortita insa sa ramana in
umbra. Si aceasta nu doar din cauza caracterului ei ezoteric, ci si
dezinteresului pe care militarii traco-iliri ajunsi pe tronul Romei l-au avut
fata de cultura.
Nu se poate nega faptul ca toti imparatii citati mai sus au fost ostasi viteji si
este de remarcat ca aproape totdeauna ascensiunea lor a fost realizata pe
linie militara. Nu li se poate nega in general nici dragostea de neam, fie ea si
intr-o forma alterata. Dar ceea ce uimeste este atitudinea lor absurd-ostila
fata de crestinism, asemanatoare cu a zelotilor din vremea vietii pamantene
a Mantuitorului. De ce oare nu au incercat sa obtina un crestinism de limba
tracica ? De ce au fost oare atat de obtuzi incat sa nu inteleaga puterea pe
care ar fi adus-o neamului lor crestinismul ? Pozitia lor este cel putin
ciudata. Desi dusmani ai Romei, nu aveau curajul sa se desprinda de ea, nici
8. 8
cultural, nici religios, nici administrativ. Poate ca originea lor umila, socul
inerent unei ascensiuni sociale atat de rapide si stralucitoare, lipsa de
clarviziune, sa fi fost unele din elementele ce au dus la comportarea lor atat
de irationala. Ceea ce ramane de necontestat este insa rezultatul purtarii lor.
Loviturile pe care le-a suferit armata din partea unor astfel de conducatori s-
au adaugat loviturilor primite de aceasta din partea inamicilor adusi de
Dumnezeu ca pedeapsa pentru prigonirea ucenicilor Sai. Alte lovituri le-a
suferit administratia, precum si alte domenii ale vietii publice ale Imperiului
sfasiat de o permanenta si absurda lupta interna. Daca adaugam aici si
hedonismul promovat de familiile aristocrate care, tot mai putin implicate in
conducere de acesti imparati autoritari, aveau prea mult timp liber, prea
multi bani si prea putina morala si responsabilitate, hedonism atat de
atragator pentru majoritatea paganilor si atat de greu de controlat in situatia
conflictuala interna a Imperiului, avem o imagine despre haosul care tindea
sa cuprinda cel mai mare stat al vremii.
Autor: Preot Mihai-Andrei Aldea
Sursa:
http://www.vistieria.ro/index.php/istoria-romanilor/articole/antichitate/75-
impraii-traco-iliri-i-strromani.html
9. 9
Conspiratia antiConspiratia antiConspiratia antiConspiratia anti----dacica: Ascunderea originii dacice a unordacica: Ascunderea originii dacice a unordacica: Ascunderea originii dacice a unordacica: Ascunderea originii dacice a unor
imparati romaniimparati romaniimparati romaniimparati romani
Imparatii romani de origine dacica sunt un subiect foarte putin cunoscut.
Poate numele lor le sunt familiare multora, dar cu privire la originea lor
dacica s-a pastrat tacere. De-a lungul timpului, cei mai multi istorici romani,
dar si unii straini, le-au contestat originea, in ciuda documentelor care ne
garanteaza obarsia lor dacica. Totusi, fara acesti daci ajunsi la carma
Imperiului, istoria Daciei, a Europei si chiar a intregii crestinatati ar fi fost
alta. Istoria oficiala le contesta dacismul si astazi, din motive greu de inteles.
Regalian, stranepotul lui DecebalRegalian, stranepotul lui DecebalRegalian, stranepotul lui DecebalRegalian, stranepotul lui Decebal
Nu stim ce s-a intamplat cu dacii dupa cucerirea Daciei de catre romani.
Daca ar fi sa dam crezare manualelor, ei s-au romanizat rapid si fara cale de
intoarcere, in decursul a doar un secol si jumatate. Totusi, amintirea lui
Decebal a ramas vie in secolele urmatoare, iar numele de “dac” este purtat cu
mandrie de mai multe personaje istorice, ajunse pe cele mai inalte trepte ale
ierarhiei militare sau politice a Imperiului roman. Dupa constitutia lui
Caracalla din 212, prin care toti cetatenii imperiului nascuti liberi deveneau
cetateni romani cu drepturi depline, orice dac devenit cetatean roman putea
urca in ierarhiile vremii.
RegalianRegalianRegalianRegalian
Regalian este cel dintai dac care a urcat in aceasta ierarhie. Documentele
epocii spun ca dacul cel ambitios a intrat in istorie in preajma anului 260
d.Cr. Si sustineau ca este un urmas al lui Decebal, un stranepot al marelui
rege martir. Poate fi intru totul adevarat, sau poate fi doar o genealogie
imaginara. Ceea ce insa nu se poate pune la indoiala este originea dacica a
lui Regalian. In anul 260, in vreme ce pe tronul Romei se afla Gallienus, dacul
Regalian, general cu talent de strateg, se afla in fruntea trupelor din zona
Dunarii, din Pannonia si Moesia. Nu mult dupa anul 260, el pune la cale o
rebeliune, in urma careia este proclamat imparat de catre trupele sale.
Monedele emise de el si de sotia (sau mama) sa, Sulpicia Dryantilla, o femeie
cu nume dacic, s-au limitat la zona dunareana. Dupa preluarea puterii, duce
lupte impotriva sarmatilor, dar Gallienus vine de la Roma impotriva lui si il
invinge. Conform surselor scrise, Regalian este ucis intr-un complot de
propriii sai partizani, aliati cu roxolanii.
10. 10
Dacia a fost eliberata de sub ocuparea romanaDacia a fost eliberata de sub ocuparea romanaDacia a fost eliberata de sub ocuparea romanaDacia a fost eliberata de sub ocuparea romana ????
Figura lui Regalian este deosebit de importanta in istoria provinciei Dacia,
deoarece coincide cu un moment-cheie: abandonarea provinciei de catre
Gallienus. Desi Aurelian este considerat autorul retragerii trupelor si
administratiei romane din Dacia, totusi, izvoarele istorice si arheologice ne
confirma faptul ca provincia Dacia a fost abandonata mai devreme, in vremea
lui Gallienus, iar Aurelian nu a facut decat sa consemneze in acte un fapt
deja consumat si pe care oficialitatile multa vreme nu au avut curajul sa-l
recunoasca.Scrierile vechi ne informeaza ca “Dacia a fost pierduta” in vremea
adversarului lui Regalian, iar arheologia ne arata ca tot in vremea acestui
imparat au incetat inscriptiile romane din Dacia, precum si baterea de
monede. Acest moment coincide si cu o serie de atacuri dure ale carpilor
(daci liberi) asupra provinciei.
Contextul acesta este rareori invocat de istoricii nostri, care pun retragerea
romanilor doar pe seama atacurilor pricinuite de barbari si de goti (chiar
daca izvoarele subliniaza ca este vorba de carpi, istoricii insista ca prin
“carpi” trebuie sa intelegem “goti”). Uzurparea puterii lui Gallienus in zona,
prin rebeliunea dacului Regalian si atacurile dacilor liberi, ne poate sugera ca
retragerea armatei si a administratiei romane din provincie nu reprezinta un
abandon al Daciei ci, din contra, o eliberare. Deci, romanii au fost, efectiv,
alungati din provincie de catre daci si au sustinut apoi, ca justificare, ca
Dacia este greu de aparat, din pricina atacurilor barbare. Ulterior, Aurelian a
creat in sudul Dunarii o alta Dacie, numita “Dacia Aureliana” si mai apoi
“Dacia Ripensis”, pentru a pastra aparenta unei Dacii romane. Ce s-ar fi
intamplat daca Regalian nu l-ar fi uzurpat pe Gallienus sau daca dacii liberi
nu ar fi venit in ajutorul fratilor lor din tinutul ocupat de romani? Poate ca
Dacia ar fi continuat, pentru cine stie cata vreme, sa fie provincie romana. In
acest fel, Dacia a fost prima provincie a imperiului din care romanii au fost
nevoiti sa se retraga.
Aureolus, ciobanul din Carpati, sAureolus, ciobanul din Carpati, sAureolus, ciobanul din Carpati, sAureolus, ciobanul din Carpati, s----a proclamat imparat al Romeia proclamat imparat al Romeia proclamat imparat al Romeia proclamat imparat al Romei
Tot in vremea lui Gallienus a trait si Marcus Acilius Aureolus, dac dintr-o
familie de ciobani, el insusi pastor in tinerete. Istoricul bizantin Zonaras
spune despre el: “Aureolus era din tara getica, numita mai tarziu Dacia, si de
neam obscur, fiind mai intai pastor…”. Intrat ca soldat de rand in armata
romana, a castigat simpatia imparatului Valerianus si a ajuns ingrijitor al
cavaleriei. Dupa ce a castigat si increderea lui Gallienus (succesorul lui
11. 11
Valerian la tron), a fost trimis de imparat in anul 265 sa lupte impotriva unui
uzurpator din Galia, Postumus, dar Aureolus s-a aliat cu acesta impotriva
imparatului de la Roma. A fost proclamat suveran la Mediolanum de catre
armatele sale, in anul 268. Totul se petrecea in plina criza politica a
imperiului, celebra criza a secolului al III-lea, cand s-au succedat la tronul
Romei o multime de imparati, mai toti provinciali, mai adesea sprijiniti de
armata.
Gallienus a pornit impotriva celui de-al doilea dac autoproclamat imparat,
Aureolus, care i-a cerut ajutor lui Postumus. Acesta insa l-a refuzat, tradand
prietenia care ii lega. Totusi, cel care a murit in asediul de la Mediolanum a
fost Gallienus, iar Aureolus a reusit sa-si pastreze titlul, pana in vremea lui
Aurelian, dar a fost tradat si ucis, ca si Regalian, de propriii lui soldati.
Imparatul Galeriu, “olteanul” care iImparatul Galeriu, “olteanul” care iImparatul Galeriu, “olteanul” care iImparatul Galeriu, “olteanul” care i----a razbunat pe dacia razbunat pe dacia razbunat pe dacia razbunat pe daci
Galerius Maximianus (292-311) i-a urmat la domnie lui Diocletian, al carui
protejat a fost. S-a nascut intr-un sat din apropiere de Serdica (Sofia), dintr-
o mama daca, venita din nordul Dunarii, din Dacia Traiana. Se crede ca, dupa
numele sau romanizat, Romula, mama sa ar fi venit de undeva din Oltenia,
din Dacia Malvensis, poate chiar din orasul Romula (astazi Resca, jud. Olt).
Lactantiu, scriitorul crestin care ne confirma originea dacica a imparatului
Galeriu, ne mai da cateva informatii uluitoare despre acest dac ajuns
imparat. In primul rand, a vrut sa supuna la obligatia platii impozitelor Roma
si intreaga Italie, drept razbunare pentru umilirea dacilor de catre Traian,
care le-a impus tribut dacilor. In al doilea rand, a vrut sa schimbe numele
Imperiului roman in Imperiul dacic. Inainte de a muri, imparatul s-a retras in
satul sau natal, care a fost numit Romulianum, dupa numele mamei sale.
Galeriu a ramas in istorie pentru persecutiile sale impotriva crestinilor, atat
in vremea lui Diocletian, cat si dupa urcarea sa pe tron. Totusi, inainte de a
muri, a dat primul edict de toleranta din istoria crestinilor, reeditat apoi de
Constantin cel Mare. Pe arcul sau de triumf de la Salonic apar figuri de daci
cu steagul lor national in forma de sarpe cu cap de lup. Specialistii inca nu s-
au dumirit ce cauta acesti daci pe arcul lui Galeriu, dar unii dintre ei au
presupus ca este vorba de soldati daci din regiunea natala a imparatului.
Dacismul lui Galerius este incontestabil, la fel si adversitatea sa fata de
romani si de numele de “roman”, declarata deschis de imparat. Nu ar fi
exclus ca seria lunga de documente ce relatau cucerirea Daciei, toate
12. 12
disparute astazi, sa fi fost cenzurate sau distruse in vremea lui Galeriu sau a
altor imparati de mai tarziu, care au incercat sa apere astfel memoria dacilor.
Maximinus DaiaMaximinus DaiaMaximinus DaiaMaximinus Daia
Daia si LiciniusDaia si LiciniusDaia si LiciniusDaia si Licinius
Maximinus Daia (sau Daza) era nepotul imparatului Galeriu. S-a nascut in
Dacia Aureliana, la sud de Dunare, avand-o ca mama pe sora imparatului. A
ajuns sa fie adoptat de unchiul sau, dar chiar si dupa adoptie, a tinut sa-si
pastreze numele dacic. In schimb, despre Licinius, izvoarele spun ca se
tragea dintr-o familie de tarani daci din Moesia Superior. S-a nascut in anul
265 si a ajuns prieten foarte bun cu Galeriu. Imparatul Galeriu i-a conferit lui
Licinius titlul de “Augustus” in vestul imperiului, in anul 308, in timp ce Daia,
nepotul imparatului, si Constantin (si acesta de origine moeso-dacica) au
fost numiti “fiii augustilor”. In felul acesta, toti cei patru suverani care formau
tetrarhia (forma de conducere cu patru imparati, doi de rang superior si doi
de rang mai mic), erau de origine dacica.
Dupa moartea lui Galeriu, in 311, Licinius si-a impartit imperiul frateste cu
Daia, dar in 313, s-a aliat cu Constantin, casatorindu-se cu sora lui vitrega,
la Mediolanum (Milano). Constantin si Licinius se reunisera la Milano pentru
un eveniment extrem de important: promulgarea edictului prin care religia
crestina devenea egala in drepturi cu celelalte religii ale imperiului. De
cealalta parte, Daia s-a aliat cu uzurpatorul Maxentiu. Conflictul dintre
Licinius si Daia era previzibil. Daia a fost infrant si, spun unele surse, a
preferat sa se sinucida. Locul sau a fost luat de Constantin, cumnatul lui
Licinius. Dar tradarea a fost platita. Licinius si Constantin au intrat intr-un
conflict, in urma caruia cel din urma a iesit invingator si a devenit unic
imparat al imperiului. Cu acesti patru imparati de origine dacica, ce au
condus imperiul simultan, a inceput o noua epoca in istoria Imperiului
roman.
Imparatul ConstantinImparatul ConstantinImparatul ConstantinImparatul Constantin
Constantin si Elena. Enigma dacilor de pe Arcul lui ConstantinConstantin si Elena. Enigma dacilor de pe Arcul lui ConstantinConstantin si Elena. Enigma dacilor de pe Arcul lui ConstantinConstantin si Elena. Enigma dacilor de pe Arcul lui Constantin
Dar cel mai mare imparat roman de origine dacica este Constantin, primul
imparat crestin din istorie. S-a nascut la sud de Dunare, la Naissus, in Serbia
de astazi, pe atunci provincia Moesia Superior. Tatal sau, imparatul
Constantius Chlorus, era tot din Naissus. In anul 325, in vremea conciliului
13. 13
de la Niceea, la Naissus este atestat un episcop care isi spune “Dacus”.
Prezenta dacilor la sudul Dunarii, atat inainte de cucerirea Daciei cat si dupa
aceea, este incontestabila. Deci, Constantin era, mai exact, un moeso-dac.
Desi nu stim in ce fel dacismul sau i-a influentat actiunile, stim sigur un
lucru: el este cel care, la doar doua secole dupa cucerirea Daciei, spoliaza
monumentele din splendidul for al lui Traian.
Marea friza de piatra a lui Traian, masurand
peste 30 de metri (dupa altii mult mai mult) si
fiind a treia ca marime din intreaga antichitate,
este sparta in bucati de Constantin. Patru bucati
sunt incastrate in arcul sau de triumf de la Roma,
dupa ce figura lui Traian este stearsa din
reprezentarile reliefurilor. Mai mult, opt din
grandioasele statui de daci, inalte de trei metri,
care impodobeau forul lui Traian, sunt scoase de
la locul lor si urcate pe Arcul imparatului
Constantin. Ce logica sa aiba dislocarea unor
statui colosale de daci si plasarea lor pe un
monument al unui imparat roman, daca nu faptul
ca acesta era nascut tot in tara dacilor? Cu
siguranta, Constantin avea o mare pretuire
pentru stramosii sai.
Documentele ne spun chiar ca ar fi incercat sa
aduca Dacia sub stapanirea sa si a refacut podul de peste Dunare. Totusi,
cum de a fost posibila aceasta “profanare” a
forului lui Traian? Specialistii spun ca era nevoie
de material de constructie si ca, in acelasi timp,
nu mai existau artisti talentati ca in vremurile
anterioare, arta romana aflandu-se intr-un declin
evident. E adevarat, pe langa piesele luate din
forul lui Traian, pe Arcul lui Constantin exista si
reliefuri atribuite de specialisti epocilor lui
Hadrian si Marc Aureliu. Deci, Constantin ar fi
luat ce i-a placut de pe monumentele
predecesorilor sai.
Gestul atat de neobisnuit si de socant al plasarii celor opt statui de daci pe
Arcul de triumf al lui Constantin isi gaseste in acest fel o explicatie. Statuile
Columna Traiana, cu statuia
Sfantului Petru asezata in locul
celei a lui Traian (sec.XVI)
Scena disparuta: sinuciderea
lui Decebal. Desi soldatul
roman face semnul prin care il
lasa in viata, regele dac
prefera moartea
14. 14
de pe arc simbolizeaza obarsia dacica, mandra si iubitoare de libertate, a
imparatului. Din aceasta perspectiva, nu ar fi deloc absurd sa ne gandim ca
scrierea de capatai a lui Traian despre cucerirea Daciei a disparut, ca si
celelalte scrieri ce relateaza acest eveniment dramatic din istoria dacilor, din
ordinul lui Constantin.
Falsificarea istorieiFalsificarea istorieiFalsificarea istorieiFalsificarea istoriei
Se impune o intrebare: de ce manualele
de istorie nu pomenesc nimic despre rolul
dacilor in istoria imperiului roman? A
existat si continua sa existe o adevarata
conspiratie in jurul acestui subiect.
Istoricii nostri, dar si unii straini, in
special maghiari, au facut tot posibilul
pentru a “demonta” originea dacica a
unor personaje ajunse pe tronul
imparatiei romane. Despre mama lui,Galeriu s-a
spus ca era o barbara, ba roxolana, ba ilira, ba, in
cazul cel mai bun, daca romanizata, desi sursele ne
spun raspicat ca era daca de la nordul Dunarii, chiar
daca avea nume latin. Despre informatiile pe care ni
le da Lactantiu cu privire la Galeriu s-a spus ca nu
merita sa fie luate de bune. Despre cele din “Historia
Augusta”, care ne atesta originea dacica a lui
Regalian, la fel, ca ar fi vorba de niste nascociri. De
ce toate acestea? Din doua motive diferite, dar cu un
unic scop. Unii istorici maghiari, in frunte cu A.
Alfldi (1940), au vrut sa demonstreze ca, dupa
abandonarea provinciei, in Dacia nu a mai ramas
niciun dac si ca nu a existat niciun fel de
continuitate de-a lungul mileniului “intunecat”, pana
la venirea maghiarilor in Transilvania. Aparitia unor personaje istorice
importante, de obarsie dacica, le incurca socotelile, si au recurs la
contestarea surselor documentare, pentru a demonstra ca nu este vorba de
daci autentici.
Istoricii romani, in schimb, au cautat sa demonstreze ca, dupa abandonarea
Daciei, toata populatia ramasa in provincie era deja complet romanizata. Prin
urmare, si imparatii de origine dacica trebuiau sa fie tot romani. La acea
Imparatul Traian,
reprezentat pe columna
Scena stearsa a capului lui Decebal
prezentat multimii pe un scut
15. 15
vreme, “nu trebuiau” sa mai existe decat romani, eventual proveniti din
stramosi daci romanizati. Dar faptul ca scrierile la care ne-am referit insista
asupra originii dacice a acestor imparati ne arata cu claritate ca ei nu erau
daci integral si definitiv romanizati, ci originea lor etnica era foarte
importanta. Cunosteau, desigur, limba latina, erau integrati in societatea
romana provinciala, dar obarsia lor era dacica.
Daca ar fi fost daci complet romanizati, fara sa mai poarte vreo mostenire
dacica, li s-ar fi spus romani, pur si simplu, fara prea multa insistenta pe
originea etnica. Probabil din acest motiv, istorici precum Constantin
Daicoviciu, Radu Vulpe si altii au contestat dacismul lui Regalian ori al lui
Galerius (despre Constantin nici nu se discuta, dat fiind ca s-a nascut la
sudul Dunarii). Radu Vulpe chiar a insistat asupra faptului ca mama lui
Galeriu, Romula, nu era daca, ci provenea dintr-o familie de colonisti iliri
stabiliti in Dacia, desi nici un document nu sugera asa ceva. Dupa trei
decenii, intr-o alta lucrare a aceluiasi istoric, Romula “devenea” o daca
romanizata. In schimb, Dimitrie Cantemir nu se sfia sa-l numeasca pe
Aureolus “hatmanul calarimii Avreulus Dacul”.
Deci, atat pe istoricii maghiari, cat si pe cei romani, ii deranja existenta unor
daci dupa retragerea romanilor din Dacia. Si intr-un caz, si in celalalt, s-a
dorit inlaturarea dacilor din istorie, prin incalcarea adevarului stiintific
furnizat de izvoarele scrise. Aceasta falsificare persista pana astazi, iar
istoria oficiala nu recunoaste originea dacica a acestor imparati. Stergerea
dacilor din istorie pare sa fie urmarea unui blestem ce s-a nascut demult,
dar continua si astazi. Istoricii nostri desavarsesc opera celor ce au ars
scrierile despre daci si i-au lasat intr-un intuneric ce pare sa nu se mai
sfarseasca.
16. 16
Testamentul Lupului AlbTestamentul Lupului AlbTestamentul Lupului AlbTestamentul Lupului Alb
Poate ca ar trebui sa ne amintim ca suntem generatie de Daci Liberi, ca
Spiritul Marelui Lup Alb vegheaza, asa cum Sfinxul in tacere si prin taceri ne
vorbeste ? Suntem Stapani pe deciziile noastre, daca dorim cu original, si
nimeni nu ne poate manipula sau constrange la nimic, o farama din Spiritul
Marelui Lup Alb ajunge sa nea? trezim, sa ne redescoperim spiritul de
Luptatori, sa nu mai permitem sa fim umiliti, sa nu lasam ca valorile sa ne fie
calcate-n picioare, sa ne opunem ingradirilor si niminicieia? o farama si-acea
farama din Spiritul Marelui Lup Alb se afla-n fiecare pui de Dac !
Imaginea mitica a Lupului Alb - capetenia lupilor, era respectata cu sfintenie
de catre stramosii nostrii ca pe cel care a fost salvatorul dacilor, din cetatea
Sarmisegetuza asediata de romani si in general cel care-i ajuta in orice
moment de cumpana. Este surprinzatoare similitudinea intre legenda Lupului
alb si legenda zeului Apollo. cesta isi avea templul pe insula Alba ( Leuke), pe
malul Marii Negre ( actuala Insula a Serpilor). In fiecare toamna Apollo se
retragea in * misterioasa tara a hiperboreenilor, unde domeste aprigul
Boreas * pentru a petrece iarna. El era conducatorul acestor hiperboreeni si
era denumit Lycantropul , adica Lupul, in mitologie ramanand cu denumirea
de * Lupul Luminos *.
Pentru a contracara credinta in puterea magico-mistica a lupului,
crestinismul primitiv l-a investit pe Sfantul Petru (Samedru) cu atributele de
pastor al lupilor , care sunt considerati cainii sai, precum si pe fratele sau ,
Apostolul Andrei, care se spune ca a propovaduit Evanghelia Mantuitorului in
* teritoriile lupilor *, printre care si Dobrogea. (Dumitru Manolache - Sfantul
Apostol Andrei si protocrestinismul in spatiul romanesc. Lupii mielului)
Se pot banui cel putin doua izvoare ale acestei ipostaze de patron al lupilor:
una poate dacogetica - daca locuitorii Daciei vor fi practicat intr-adevar
Lycantropia (cuvant grecesc insemnand transformarea unui om in animal. In
Evul Mediu, Lycantropia era una dintre acuzatiile pentru care erau arse pe
rug vrajitoarele. In psihiatrie este asimilata cu dedublarea personalitatii).
O alta ipostaza este in mod sigur alano-oseta, stiind ca alanii au stationat un
rastimp destul de lung pe teritoriul fostei Dacii si ca urmasii lor - osetii din
Caucazul de nord, au avut in epica lor precrestina un cult al zeului Tutyr ,
venerat ca pastor al lupilor. ( Victor Kernbach - Universul mitic al romanilor).
Pentru poporul roman imaginea lupului persista ca o dominanta mitica. In
17. 17
patru substraturi mitice se reia si se verifica imaginea sacra a lupului:
Substratul aborigen local , cel al lupului neolitic; substratul indo-european ,
cel al lupului dac si daco-celtic; substratul neo-indo-european , cel al
lupului latin ingemanat cu cel dac intr-o sinteza daca-romana; substratul
iudeo-crestin primitiv, care preia si rastalmaceste aspectele zoomitologice
ale lupului din celelalte trei substraturi mitice precedente intr-o viziune de
bestiar apocaliptic. ( Romulus Vulcanescu in Mitologie Romana)
Semnificative sunt cuvintele bocetului cules de catre Constantin Brailoiu :
Si-ti va mai iesi / Lupul inainte / Ca sa te spaimante / Sa nu te spaimanti, /
Frate, cum sa-l prinzi / Ca lupul mai stie / Seama codrilor / Si-a potecilor /
Si el te va scoate / La drumul de plai / La-un fecior de crai. - Sa te duca-n
paradis / C-acolo-i de trai / In dealul cu jocul / C-acolo ti-e locul / In camp
cu bujorul / C-acolo ti-e dorula?
18. 18
O enigmă nedezlegată: tezaurul dacic
Cu 1.600 de ani în urmă, istoricul Dio Cassius a notat: “Se găsiră şi
comorile lui Decebal, cu toate că erau ascunse sub apa râului Sargetia…
Căci Decebal, prin mijlocul captivilor lui, abătu râul, săpă albia lui şi punând
într-însa mult aur şi argint, precum şi alte lucruri de mare preŃ şi care puteau
suferi umezeala, puse peste ele pietre şi grămădi pământ; după aceea aduse
din nou râul în albia lui, iar în peşteri, tot cu ajutorul acelor captivi, ascunse
veşmintele şi alte lucruri de felul acesta.
După ce făcu acestea, el ucise pe captivi, ca să nu spună nimănui nimic. Dar
Bicilis, un soŃ de-al lui, care ştia ce se lucrase, fu prins şi dădu pe faŃă toate
acestea…” Cele de mai sus erau scrise la 200 de ani după cel de-al doilea
război daco-roman. Nu se ştie dacă ele reprezintă adevărul istoric, dar o
realitate a rămas: după acel război, imperiul şi-a refăcut finanŃele, un an
romanii au fost scutiŃi de impozit, Traian a organizat timp de 123 de zile
sărbători la Roma şi a construit o serie de edificii măreŃe. Cercetătorii au
evaluat la 165 de tone aur şi 330 tone argint prada luată de Traian din Dacia,
dar oare acesta era tot aurul strămoşilor noştri? Unii oameni de ştiinŃă,
evaluând producŃia de aur din MunŃii Apuseni la 15-20 tone/an (exploatarea
era intensă şi străveche, să nu uităm că aur din minele de lângă Brad s-au
găsit şi în tezaurele antice din piramidele egiptene, fapt demonstrat prin
analize chimice), au estimat stocul de metal galben acumulat de daci la circa
1.000 tone! Atunci unde este restul? Cu siguranŃă că Decebal nu a ascuns tot
tezaurul în acelaşi loc. În plus, în mod sigur, fiecare tarabostes avea averea
lui. Să nu uităm nici stocurile de la exploatările miniere, care erau nu numai
în Apuseni, ci şi în Banat, în zona Ocna de Fier. Unde poate fi acel aur?
Din când în când, aurul dacic a trimis câte un “semnal”, cele mai
semnificative fiind:
– În secolul XVI, la vărsarea Streiului în Mureş, un pescar a scos de pe
fundul apei câteva monede de aur. Mai sus, într-o boltă zidită, a găsit
40.000 galbeni şi bucăŃi de aur nativ. Unul dintre beneficiarii comorii a
încercat să vândă câte ceva la Alba Iulia, dar a aflat cardinalul
Martinuzzi, care, prin mijloace “specifice” a recuperat totul, în urma
unor cercetări intense în apa râului el rotunjindu-şi tezaurul. Cardinalul
a început să cheltuie fără socoteală, construind un castel la Vântu de
Jos şi cumpărând cu nemiluita cai, bijuterii şi alte obiecte de lux,
atrăgând astfel atenŃia asupra lui. Drept urmare, împăratul Ferdinand de
Habsburg l-a trimis în zonă pe generalul Castaldo, care l-a lichidat pe
Martinuzzi, dar nu a mai găsit decât 2.000 de monede de aur.
– Un cronicar povestea că la Gherla, un alt domeniu al lui Martinuzzi, s-
au găsit 1.600 kg. aur nativ si 250.000 florini.
19. 19
– Cronicile vorbesc de nişte butoaie cu monede vechi de aur aflate în
posesia domnitorului Petru Rareş al Moldovei.
– La 1716, un clujean pe nume Pavel Varga, îmbogăŃit brusc, lăsa un
testament în care pomenea de o mare comoară din care luase ceva,
restul, care ar fi putut îmbogăŃi toată populaŃia Transilvaniei, rămânând
ascuns.
– Pe la 1800, copilul unui Ńăran a găsit 264 monede de aur pe Dealul
Anineşului.
– În 1804, un preot din Vâlcele a descoperit la rădăcina unui fag bătrân
400 de monede dacice tip “koson”. Ulterior, în aceeaşi vară, s-au mai
găsit 35, respectiv 987 monede de acelaşi tip.
– În 1970, un lucrător a găsit o monedă tip “koson” (nume care se
presupune a proveni de la regele Cotiso, ceea ce ar confirma vechimea
şi acumulările din tezaurul dac) în zona sanctuarelor de la
Sarmisegetuza.
Enigmele rămân. Dacă evaluarea la 1.000 tone a tezaurului dacilor este măcar
aproximativ reală, înseamnă că romanii au mai fost păcăliŃi o dată de
înŃeleptul Decebal, chiar si după moarte, Bicilis jucând, probabil, rolul de
“pion otrăvit”. Chiar dacă o parte din aur a fost îngropată în albia Streiului,
restul poate fi oriunde în arealul fostului regat dacic, zona cetăŃilor de lângă
Orăştie fiind cea mai “fierbinte”, dar să nu uităm că toată zona montană
dintre Olt şi łara HaŃegului, probabil chiar şi Masivul Godeanu, era un spaŃiu
strategic, cu drumuri de culme şi cu cetăŃi la gura văilor. Dacă mai adăugăm
şi zona aşezărilor şi a exploatărilor aurifere din MunŃii Apuseni şi Munceii
Dognecei, aria de căutare se măreşte, la fel şi şansele de a se mai găsi ceva şi
doar norocul sau eroziunea naturală pot aduce ceva nou
20. 20
Tinutul uriasilor sau loc de trecere intre doua lumiTinutul uriasilor sau loc de trecere intre doua lumiTinutul uriasilor sau loc de trecere intre doua lumiTinutul uriasilor sau loc de trecere intre doua lumi ?!?!?!?!
Desi cei mai multi dintre noi criticam purtarea unora dintre apostoli cu IIisus,
de multe ori ne purtam aidoma lor. Pentru ca cei 12 apostoli au reprezentat
toate categoriile umane, toate caracterele existente. Sa nu-l uitam pe Iuda,
cel care, indeplinind porunca lui Dumnezeu, si-a tradat Mintuitorul, ajungind
sa fie blestemat de o lume intreaga si sa fie identificat mereu cu tradarea cea
mai crunta. Dar sa nu-l uitam nici pe Toma, cel care nu credea decit in ceea
ce vedea. El nu a crezut in Invierea Domnului sau decit in clipa in care i-a
atins ranile. Si iar l-am criticat toti pe Toma, fara sa luaam seama la un
aspect esential. Anume ca lumea noastra de astazi sta sub semnul lui Toma.
Noi nu-i vom spune necredinciosul, pentru ca el credea in Domnul sau si se
temea de mistificari. Asa suntem toti, nu credem daca nu vedem cu ochii
nostri. Iar cand vedem ceva incredibil, incercam sa ne convingem ca asa ceva
nu exista.
Elefantul preistoricElefantul preistoricElefantul preistoricElefantul preistoric
Oltenia a fost mereu o pagina speciala din istoria si geografia Romaniei. Ca
istorie, a fost una din zonele cele mai puternice, care a dat Tarii Romanesti
domnitori de vaza. Numarul mare al manastirilor fortificate a facut ca acest
tinut romanesc sa fie, mai mult ca oricare altul din lume, un adevarat
avanpost al crestinatatii. Oamenii erau deopotriva agricultori, buni crestini si
luptatori – nu trebuie sa uitam ca aici s-au nascut elitele cavaleriei romane.
La ora actuala Oltenia este printre cele mai sarace zone din Romania. Dar
oltenii nu se plang. Ei sunt in continuare aceeasi oameni muncitori care nu se
plang si care incearca sa-si poarte crucea cu demnitate.
Satenii din comuna Cosoveni sunt departe de a fi printre cei mai bogati
dintre olteni. Dimpotriva, mineritul, in loc sa le fi adus bogatie, le-a adus
doar necazuri, iar daca inainte de a se deschide exploatarile, comuna avea
cateva sute de case, acum cu greu mai pot fi numarate 40 – 50. Unii ar spune
ca celor din Cosoveni le-a aparut Satana care le-a aratat drumul pavat cu
aur, fara sa le spuna ca e cel ce duce in Iad. Iar in loc de bogatii si
prosperitate, oamenii se lupta acum cu saracia si poluarea. Cu toate astea,
comuna a fost mereu martora unor evenimente daca nu ciudate, cel putin
greu de explicat. Mai exact, aici s-au semnalat mereu lumini ciudate si
zgomote stranii, oamenii spun ca simt deseori prezente stranii, ca au
impresia ca sunt urmariti de cineva, dar ca nu vad pe nimeni. Localitatea,
aflata in imediata apropiere a Baniei, a iesit din anonimat in urma unei
21. 21
descoperiri de exceptie – oasele unui elefant preistoric care a trait in acele
locuri in urma cu mai bine de 2.000.000 de ani in urma. Dupa cum spun
specialistii, nu e vorba de oase de mastodont sau de mamut, ci de un
stramos urias al elefantilor de astazi. Descoperirea a avut loc in urma cu
cativa ani si a generat bucurie in randul oamenilor, care au fost convinsi ca e
semn de bogatie. Locul din care a fost dezgropat scheletul este o fosta
cariera de pietris, iar elefantul preistoric a fost gasit la o adincime de circa 6
– 8 metri.
Tinutul uriasilor veniti din cerTinutul uriasilor veniti din cerTinutul uriasilor veniti din cerTinutul uriasilor veniti din cer
Batranii din sat nu au fost foarte surprinsi de ceea ce s-a gasit. Ei cunosc
legende care vorbesc despre oameni uriasi ce ar fi trait in zona in urma cu
multa vreme. Ecaterina Sandache, spune:
“Se spune ca pe locurile astea ar fi coborit din ceruri, pe niste balauri
zburatori, niste uriasi. Si atat de mult le-a placut locul, incit au decis sa
ramana. Si au avut grija uriasii si de oameni si de dobitoace. Si toata lumea
traia in pace si in armonie. Pana cand unul dintre ei a descoperit ca din
strugurii pe care ei ii mincau, se putea face o licoare buna de baut. Atunci se
spune ca a fost descoperit vinul, dar odata cu el s-a terminat si buna
intelegere. Uriasii se imbatau si se luptau intre ei, isi faceau rau unul altuia si
impreuna le faceau rau oamenilor care se asezasera in tinutul lor. Strigatele
de disperare ale oamenilor au fost auzite de Bunul Dumnezeu care a trimis
un inger de-al Sau sa le curme suferinta. Iar ingerul, dupa ce i-a luat pe
oameni si i-a pus pe cel mai inalt munte, a scufundat tinutul cu tot cu uriasi,
de nu a mai ramas in viata nici unul. De atunci stapinesc oamenii aici.”
La ora actuala nimeni nu mai pune la indoiala faptul ca in vremuri
indepartate au existat uriasi pe Terra. Acesta e un lucru cunoscut, fiecare
popor vorbind de uriasii care l-au precedat. Pana si Biblia aminteste de
popoare de uriasi, chiar pe vremea cand Moise isi conducea poporul catre
tarimul fagaduintei. Exista picturi si basoreliefuri care arata zei de cativa ori
mai mari ca oamenii si exista cetati cu scari de piatra pe care un om normal
nu poate trece decit catarandu-se. Singurele necunoscute sunt identitatea
uriasilor si modul in care au ajuns ei pe Pamant. Spusele batrinei au un
simbure de adevar in ele. Pentru ca aici, in urma cu milioane de ani in urma,
a existat marele Lac Getic, ale carui urme se pot vedea si la ora actuala in
straturile de pamant excavate. Iar descoperiri de animale preistorice s-au
facut in toata Oltenia: la Leu, la Timiseni, la Stoina.
22. 22
Lemnul care nu putreziseLemnul care nu putreziseLemnul care nu putreziseLemnul care nu putrezise
Incet, din tenebrele pamantului apar marturii ale existentei vietii, marturii
care schimba de la un an la altul geografia istorica a tinutului fostilor bani ai
Craiovei. Cat ii priveste pe cosoveneni, acestia spun ca nu se mai mira de
nimic. In comuna lor s-au petrecut mereu fapte greu de crezut. In urma cu
vreo 20 de ani, la cativa kilometri in afara localitatii a fost instalat un santier
pentru constructiile de locuinte. Voiau comunistii sa ii mute pe sateni in
blocuri si sa le ia pamanturile. Intr-o zi, un excavator a distrus ceea ce parea
a fi o fintina imensa. Anatol Mihailovici, actualmente pensionar, lucrator pe
santierul de atunci, spune ca dimensiunile fintinii erau impresionante. Era
facuta dintr-un lemn care nu putrezise, desi era sub pamant de cel putin
cateva sute de mii de ani, cit aveau vechime straturile de pamant de
deasupra ei. Latura fintinii era de vreo 20 de metri.
“Unii spuneau ca era o baie de pe vremea romanilor, dar nu era adevarat,
pentru ca adincimea ei depasea cateva zeci de metri. Cat am apucat noi sa
sapam, pentru ca imediat a venit ordin de la Bucuresti sa astupam totul cum
a fost. Au luat lemnul pe care-l scosesem si au turnat deasupra beton. Peste
beton au pus pamantul si pietrisul excavat. Iar pe noi, cei care lucrasem si
vazusem fintina, ne-a imprastiat pe santiere din nord si la Canal si ne-au
amenintat ca daca vreunul vorbeste nu va mai iesi din puscarie. Nici acum nu
stiu ce anume descoperisem.”
Dar indiferent ce descoperisera muncitorii, santierul a fost ridicat si localnicii
lasati in pace. Cu toate acestea, descoperiri au mai fost facute in Oltenia.
Astfel, in apropiere de Timiseni, excavatoarele au distrus ceea ce parea a fi
un cuptor urias. La ce anume era bun cuptorul sau cui apartinea, asta e mai
greu de spus.
“Desi nu vedem pe nimeni, simtim permanent o prezenta stranie”“Desi nu vedem pe nimeni, simtim permanent o prezenta stranie”“Desi nu vedem pe nimeni, simtim permanent o prezenta stranie”“Desi nu vedem pe nimeni, simtim permanent o prezenta stranie”
Intre timp, animati de dorinta de imbogatire, localnicii din Cosoveni au
amenajat un lac imens pe locul unde a fost descoperit elefantul preistoric.
Cu toate astea, nu toti sunt de acord cu ceea ce se intampla. Unii dintre ei
cred ca in felul acesta va fi tulburat somnul uriasilor si ca acestia se vor trezi
din mormint ca sa-i pedepseasca. Iar faptul ca unul dintre sateni s-a si
inecat in lac, e pus pe seama acestui lucru. Si oamenii incep sa se teama, mi
ales ca, de la o vreme, se simt urmariti. G. B., afirma:
23. 23
“E o senzatie cumplita. Desi nu vedem pe nimeni, simtim permanent o
prezenta stranie. Ca si cum cineva ne urmareste, ne analizeaza. Iar din lac
razbat tot felul de zgomote ciudate, de ti se face pielea de gaina. Se aud
lovituri ca intr-o poarta imensa, metalica.”
Cine si de ce loveste poarta de sub Cosoveni sau ce fel de poarta e, raman
doar simple intrebari. Deocamdata. In plus, oamenii vad tot felul de luminite
ciudate si toate in preajma locului unde a fost dezgropat elefantul preistoric.
Mihalcea Radescu, ne spune:
“Tiu minte de la bunicul meu, Dumnezeu sa-l ierte, ca prin `40 - 41 ar fi
fost descoperit in zona o jumatate de craniu imens. Oamenii spuneau ca ar fi
fost al unuia din uriasii de pe vremuri. A venit un neamt de la Bucuresti, cu
ordin de la Maresal si l-a ridicat. Bunicul spunea ca numai ochii erau asa, ca
la vreo 20 – 30 cm si ca dupa dinti nu parea a fi de animal. Au incarcat
craniul pe un camion si l-au trimis in Germania. Se spune ca Hitler credea in
lucruri de acest gen si era convins ca va descoperi un secret mare prin care
sa stapineasca lumea.”
E adevarat, nu s-au mai gasit alte oase, de picior sau de mana, aparand
intrebarea, fireasca, ce anume cauta craniul, singur, intr-un astfel de loc. Iar
singurele explicatii ar fi ca celelalte oase au fost mincate de alte animale
(poate chiar de alti uriasi, n. a.) sau ca uriasul a avut – ca si alti oameni peste
timp, dorinta ca parti din trupul sau sa fie ingropate in diverse locuri care i-
au placut in timpul vietii, craniul ajungind in Oltenia. Si ar mai fi o explicatie,
dar cel putin lugubra. Aceea ca, asa cum oamenii din vechime, aduceau
sacrificii umane in lacasurile sfinte, uriasul a fost, la randul sau sacrificat,
pentru ca spiritul sau sa pazeasca locul unde a avut loc sacrificiul.
Sunt supozitii care in mod sigur nu vor putea fi justificate intr-o singura
viata.
24. 24
Argedava tăinuită
Situată în linie dreaptă la 10 Km Sud-Vest de Casa Poporului, Capitala de început a
Statului Dac Centralizat făurit de Burebista, Argedava, reprezintă astăzi un promontoriu,
căruia i se spune Nucet; o movilă ce înaintează ca o săgeată spre albia Argeşului, pe malul
drept al acestuia, la care ajungi prin traversarea Comunei Popeşti-Novaci, denumită Popeşti,
şi notată pe hartă în JudeŃul Giurgiu.
Platoul Nucetului măsoară 160 m lungime de la Nord la Sud, 120 m lăŃime de la Est la Vest şi
are o înălŃime de 20 m. FortificaŃiile sunt amplasate în partea de Sud-Sud-Est şi Vest-Sud-
Vest de Nucet. Promontoriul Nucetului are 6 niveluri de civilizaŃie, fiind locuit neântrerupt
pâna în zilele noastre. Nucetul este numai creştetul unui complex de cetăŃi getice întinse pe o
rază de cel puŃin 17 Km, de la Grădinari - Ogrezeni şi până la AdunaŃii Copăceni, puternice
fortificaŃii construite pe structurile străvechi ale unor aşezări, ale căror datare depăşeşte
10.000 de ani, socotiŃi de la anul de graŃie în care scriem aceste rânduri, adică 2002 conform
calendarului creştin.
Studiate în teren, movilele de astăzi se dovedesc a fi Rovinele “din câmpii“ la care
face referire Mihai Eminescu, fortificaŃii pe linia Argeşului, folosite mii şi mii de ani ca linie
de apărare a łării Zeilor, în spatele Okeanului Potamos, pe direcŃia Centrului Spiritual al
łării.
Aici identificăm, şi noi, desfăşurarea bătăliei de la Rovine a lui Basarab Mircea zis
“Cel Bătrân”, tot în aceste locuri şi Mihai Voevod Pătraşcu fiul Teodorei – Basarab, zis “Cel
Viteaz” – Reunificatorul, şi-a concentrat forŃele armate împortiva invadatorilor străini la
Ogrezeni, unde şi-a format “ogreziile”, adică batalioanele, iar la Gorneni, în apropiere, a fost
dat semnalul de luptă.
25. 25
Ultimul Basarab, Constantin Brâncoveanu, pentru a proteja Argedava şi împrejurimile
sacre cu pădurea Novăceanca, a ridicat nenumărate biserici pe care le-a înzestrat cu pământ şi
păduri, în felul acesta urmărind protejarea acestor locuri.
Astfel, biserica din Nucet este ridicată de Domnul
Constantin Brâncoveanu la 1688, ornată cu
splendidul brâu brâncovenesc, sursă de inspiraŃie a
lui Constantin Brâncuşi pentru Coloana Infinitului.
Deasupra altarului acestei biserici au existat doi
dragoni. Astăzi mai poate fi admirat numai unul
singur.
Alegerea nu credem că a fost deloc întâmplătoare, locul cu pricina fiind un important
centru ecleziastic în secolul al V e.n., aşa după cum ne arată şi numele ce-l poartă … Popeşti
(Popii din Nucet). Denumirea de Nucet foarte posibil se trage de la Sfântul Nicetas care a
întemeiat în Dacia, la … Angesem, un episcopat ridicat la rang de Mitropolie în sec. VI,
alături de Episcopia de Milcov. Denumirea de Novaci, face trimitere la “uriaşi”.
În apropiere, pe o altă Rovină, în Comuna Mihăileşti, încă o biserică brâncovenească
ridicată în anul 1712, azi năpădită de “investitori” care i-au smuls pământul dăruit de marele
Domn, ne arată măreŃia locului. Cimitirul de lângă biserică, astăzi mai mult devastat, mai
păstrează încă cruci având pe ele desenate … Soarele. Deasemenea, în satul Novaci, Comuna
Popeşti, o altă biserică veche protejează încă un alt loc sacru.
Argedava a fost aleasă, în mod neinspirat, drept loc de conac, de unii fanarioŃi,
dispăruŃi fulgerător în străfundurile cetăŃii cu tot cu castelele lor efemere.
AnunŃată de Cezar Boliac în 1869, cetatea Argedava a început a fi “cercetată” de către
arheologi, neîntrerupt, pâna în zilele noastre.
Astfel, Vasile Pârvan, cel ce identifică Argeşul ca fiind Argessis din vechime, îşi
extinde săpăturile de la Piscul Crăsanilor la Argedava în anul 1926. Sapă şi … moare în anul
1927, nu înainte de a fi convins că a descoperit cetatea de scaun a lui Burebista.
După această dată, monopolul săpăturilor l-a avut Dinu V. Rosetti.
Decretul în cinstea lui Acornion descoperit la Balcic şi controversele în jurul acestui
document au avut darul să încurce iŃele descifrării primei capitale a lui Burebista. Aşa e când
vrei să demonstrezi că … găina a precedat oul.
Argedava a mai fost vizitată şi transformată în şantier arheologic şi de distinsa familia
Vulpe: Radu, Ecaterina Dunăreanu-Vulpe iar mai apoi Alexandru. RenumiŃii arheologi
identifică, fără dubii, cetatea de la Popeşti cu Argedava, fapt prea bine cunoscut de localnici
de la moşii lor.
Astfel, partea de Nord a Nucetului (Curtea Princiară) şi vestul Nucetului (Necropola
Zeilor) au revenit lui Dinu V. Rosetti, iar partea de Est şi Sud-Est cu cele două palate plus
clădirea cu absidă au revenit arheologilor Ecaterina Dunăreanu Vulpe şi Radu Vulpe.
Ulterior întreg Nucetul a fost devastat.
26. 26
Săpături recente au efectuat, din anul 1990, Nona Pălincaş şi Calista Fischer.
Rezultatul cercetărilor arheologice s-au concretizat într-o comunicare de specialitate,
“Evaluare arheologică a probelor C14 din cetatea de la Popeşti (România) fondată în perioada
târzie de bronz “ – 2000.
Lucrarea şi Referatele au meritul de a demonstra, fără putinŃă de tăgadă, că Popeşti
este cercul de foc al arheologiei noastre.
Vizionările din teren ne-au demonstrat stadiul avansat de ruină în care se află cetatea,
total neprotejată împotriva intemperiilor, lăsată la voia întâmplării şi hazardului.
Mai mult cunoaştem de la localnici, care amabili ne-au destăinuit interesante lucruri,
(spre ştiinŃa Domniilor Voastre, vă îndemnăm de a merge în teren şi de a vă convinge
personal ), următoarele :
- Nucetul şi toate Rovinele de pe aliniamentul Grădinari – Ogrezeni – AdunaŃii
Copăceni au fost ridicate de “uriaşi care au cărat pământul cu poala“.
- Nucetul este numai creştetul Argedavei, cetatea de scaun a lui Burebista, decapitat în
satul Buda din apropriere în anul 44 i.e.n., 5464 ani socotiŃi de noi, luând drept referinŃă
inscripŃia de la Biserica Curtea de Argeş, de pe mormântul lui Neagoe Basarab, unde marele
domnitor cărturar ne arată că a săvârşit această mănăstire la anul 7025, informaŃie care
actualizată, dovedeşte că astăzi suntem în anul 7510.
- Înainte de cel de al doilea război mondial, în Nucet au fost aduşi mai mulŃi deŃinuŃi,
păziŃi de militari care i-au pus pe aceştia să sape în cetate.
Săpăturile arheologice au reînceput în anul 1946, dar cu mare intensitate din 1950
până în 1954 şi cu o largă asistenŃă internaŃională. La aceste săpături au fost folosiŃi localnici
sub pază, ca muncitori cu ziua la săpat, plătiŃi cu … 8 lei pe zi. Copiii săraci erau folosiŃi la
strângerea şi curăŃarea diverselor obiecte dezgropate, precum şi a unor oseminte umane de
oameni … uriaşi, apreciaŃi de localnici ca având o înălŃime de peste 5 m. Astfel au fost
deshumaŃi din Nucet, “Necropola Zeilor”, vestul cetăŃii, scheletele a peste … 80 de “uriaşi”.
Această din urmă informaŃie am găsit-o şi la MăriuŃa,
altă cetate geto-dacă, în urma discuŃiilor purtate cu un
localnic ce a săpat în cetate. Localitatea MăriuŃa este
situată în JudeŃul Calăraşi, unde au fost deshumate trei
schelete de uriaşi, dintre care unul făra cap. Săpăturile
au fost coordonate în acest punct arheologic de către
profesorul Simon Mihai, dispărut în anul 1990, în
condiŃii neclare.
- “Arheologii” din Argedava, “cu mâinile la
spate, vorbind când în româneşte când în altă limbă”, au
pus copiii săraci, în special fetiŃele, să spele “ciotoaiele”
şi “căpăŃânile ăle mari”, după care minorii erau puşi să
le bocească. ÎntrebaŃi de localnici, “arheologii” le-au
spus că acei “uriaşi” sunt Jidovii (!?).
Aşa ne-au relatat octogenarul orb Manolache Manole, Ghencea Ioana şi Ghencea
Marin din satul Popeşti, participanŃi la săpăturile arheologice.
27. 27
Din partea de Nord-Est a cetăŃii, a fost ridicată cu macaraua o placă foarte mare de
andezit având desenată pe ea … Soarele. În ce muzeu a fost oare expusă ?
Din partea de Est a cetăŃii au fost ridicate cca. 6 vetre de cult şi stâlpii unui Calendar
Geto-Dac. Se naşte întrebarea: unde sunt aceste vetre de cult şi Stâlpii Calendarului ?
- Desenul unei vetre de cult este prezentat sumar de Mioara Turcu în “CetăŃi geto-
dacice în Câmpia Munteniei”.
O cantitate însemnată de monezi de toate tipurile au fost descoperite cu ocazia
săpăturilor, ponderea deŃinând-o cele de argint. Ulcelele pline de argintărie găsite de localnici
erau recompensate cu “un ban pentru Ńuică“.
Aşa după cum ne-o dovedeşte urna de incinerare, precum şi ceşcuŃa găsită în interior,
cultul înmormântării practicat la un moment dat în cetate a fost acela al incinerării, şi totuşi,
osemintele de care am făcut vorbire, ne demonstrează că, mult timp mai înainte de practicarea
acestui cult, înhumarea constituia un ritual specific acelor oameni deosebit de înalŃi. (Zeii !?)
De o parte şi de alta a Argedavei se întind mai mult de 7 cetăŃi getice care comunică
între ele printr-un tunel subteran, îndelung căutat. Izvoarele locale ne relatează că în partea de
Est a cetăŃii, s-a descoperit un tunel care porneşte din Nucet către pintenul pe care este
aşezată biserica şi cimitirul, tunel aflat la cca. 17 m adâncime, şi că tunelul cu pricina a fost
declarat … fântână şi acoperit urgent cu pământ luat din alt loc. (!?)
În faŃa Nucetului, către râul Argeş, două balastiere scot la iveală trunchiuri de copaci
şi pomi de dimensiuni impresionante carbonizate, semn al existenŃei în trecut a unei mari
grădini. Eden ?
Toate Rovinele adăpostesc palate subterane legate între ele, ce întrec în grandoare
orice cetate sau complex de cetăŃi descoperite pâna acum în Dacia. Recentele excavări ale
celor două balastiere vor conduce la completa distrugere a Nucetului. Acest deznodământ
“planificat din neştiinŃă” trebuie evitat cu orice preŃ.
- Constatările din teren ne-au întărit convingerea că în lipsa oricărei protecŃii
artificiale, Nucetul se surpă zi de zi în valea Argeşului, mai ales că “binevoitorii” dau foc
lăstărişului ce apără cetatea, lăstăriş care renaşte primăvară de primăvară, spre disperarea
unora, apărând cu îndârjire Argedava.
“ Noi ştim multe, dar cine să ne asculte ? “ ne-a declarat un nonagenar din comuna
Popeşti.
AfirmaŃiile unor istorici, precum că toate cetăŃile din Muntenia, inclusiv Argedava, şi-
au încetat brusc activitatea în anii 11-12 e.n. ca urmare a expediŃiei militare a unui oarecare
general roman, Sextus Aelius Catus, ce ar fi deportat o populaŃie de 50.000 de locuitori din
Dacia la sud de Dunăre, combinată cu o presupusă altă acŃiune de acelaşi gen, în anii 62-66
e.n., ce ar fi fost săvârşită de Tiberius Platius Silvanus Aelianus, guvernator al Moesiei, care
şi el ar fi deportat o populaŃie de 100.000 de geŃi la sud de Dunăre, noi le considerăm vorbe în
vânt scrise de antici şi preluate fără discernământ de unii contemporani, fără prea multă cu-
getare, deci lipsite de temei istoric real care, ca şi multe alte neadevăruri, au făcut mult rău
neamului nostru geto-dac.
łinând cont de cele prezentate mai sus, noi considerăm că se impune alcătuirea unui
colectiv de specialişti patrioŃi, care să aprofundeze cercetările cu privire la cetatea getică de la
28. 28
Popeşti, Argedava, prin restudierea documentelor de până acum, depistarea de noi documente
istorice, organizarea unor săpături arheologice în Nucet şi în împrejurimi, în scopul
demonstrării unei realităŃi istorice : Popeşti este Argedava lui Burebista situată pe râul Argeş,
fost Argessis.
Şi noi considerăm că Argedava este vestita cetate Hellis menŃionată de antici drept
Cetatea Soarelui. În susŃinerea acestei teze Ńinem cont de poziŃionarea cetăŃii, măreŃia locului
şi întinderea fortificaŃiilor.
Trebuie să specificăm că se impune alcătuirea unui plan de investigaŃii arhgeologice
la capătul căruia întreaga cetate să fie restaurată şi protejată, astfel ea putând deveni un centru
turistic, istoric şi arheologic de cea mai mare importanŃă pentru Ńara noastră şi pentru
umanitate.
Apreciem la superlativ iniŃiativa Domnului Prof. Dr. Napoleon Săvescu de a ridica la
Orăştie o statuie a lui Burebista. A fost binevenită. Un act de dreptate şi de cinstire a marelui
rege. Monumentul ridicat în Ardeal stă drept pavăză întregii românimi.
Pentru cinstirea acestui strămoş al nostru, al tuturor geto-dacilor, credem noi că se
impune înălŃarea unei mari statui şi în CASA CU GEłI a lui Burebista, adică la ARGE-
DAVA, acolo unde a văzut pe Pământ, acest MARE GET cerul, pentru întâia şi ultima oară,
în Nucet.
Statuia lui Burebista este bine să fie amplasată în partea de Nord, pe locul Palatului Princiar,
cu faŃa către Capitala Bucureşti.
Aici, pe malul Argessis-ului, unde s-a născut acea minte luminată care a făcut posibilă
apariŃia pe harta vechii lumii a Marii Dacii şi a celui mai mare stat monoteist din lume, unde
s-a născut ideea unificării, sau, cine poate şti, a reunificării întregului neam, trebuie să se
înalŃe statuia Marelui Spirit şi Suflet de Get care a fost Burebista.
Facem menŃiunea că cercetările trebuie extinse şi asupra mediului ambiant, care face
din Argedava o comoară nu numai arheologico-istorică dar şi una de cult, dat fiind vechimea
cultului Soarelui pe această Rovină. ProprietăŃile curative ale apelor şi izvoarelor din această
zonă, şi în mod deosebit mediul ambiant din cetate, au efecte benefice asupra organismului
uman, o simplă plimbare prin cetate având darul de a linişti psihicul şi a tonifica organismul,
în vreme ce o sticlă cu apă din Argeş, lăsată în cetate câteva ore, are efecte benefice pentru
cel ce o bea, lucru prea bine ştiut de localinici de la moşii lor, oameni de altfel foarte
longevivi. Toate cu o condiŃie : să intri în Cetatea Zeilor cu gândurile curate.
44.313070° 25.964819°
29. 29
«Am dezgropat uriaşi cu mâna mea, în 1950»
Articol semnat de Sorin Golea, Claudiu Pacearca
PomeniŃi de toate mitologiile lumii, uriaşii au fost una dintre cele patru rase de umanoizi
de pe Pământ. Există multe zvonuri că ar fi fost găsite morminte ale unor asemenea fiinŃe,
dar nu a existat nici un om care să fi spus că le-a văzut cu ochii lui. Libertatea a mers pe
urmele uriaşilor şi a găsit un om care a participat la săpăturile arheologice de la Argedava,
judeŃul Giurgiu. IoniŃă Florea (80 de ani) a văzut scheletele giganŃilor. Iar arheologii ne-
au explicat, de fapt, despre ce e vorba.
"Aici era Nucetul. PărinŃii mei spuneau că în aceste
locuri stăteau uriaşii. Ei le spuneau jidovi, că aşa îi nu-
meau aici pe uriaşi. Credeam că sunt poveşti, dar am
avut ocazia să văd un schelet", spune IoniŃă Florea, în
vârstă de 80 de ani, din comuna Popeşti, judeŃul Giur-
giu. Despre ce e vorba?
În nordul acestei localităŃi a fost descoperită, în anul 1926, o cetate dacică, ieşită
din comun prin mărime. Cel care a făcut săpături aici a fost arheologul Vasile
Pârvan, care era convins că a găsit prima capitală a lui Burebista. S-au efectuat
săpături în mai multe rânduri, până aproape de anul 2000. S-a dovedit în timp că
a fost, într-adevăr, prima cetate de scaun a lui Burebista, care a unificat apoi
toate triburile dacilor şi a devenit un rege ce stăpânea aproape jumătate din Eu-
ropa.
«Când găseam oasele, ne trimiteau acasă»
Ceea ce a frapat la Argedava sunt informaŃiile conform cărora în timpul săpătu-
rilor arheologice s-ar fi descoperit scheletele a 80 de uriaşi, adică umanoizi înalŃi
de aproximativ 4 metri. Acest lucru s-ar fi întâmplat prin 1946 -1954. InformaŃii
despre schelete de uriaşi descoperite pe teritoriul României au mai existat. Dar
până acum nu s-a găsit nici o persoană care să declare că le-a văzut. "Eu am
început să sap aici în 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de
oameni din sat. Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tânăr, şi m-am dus
pentru că ne dădeau 400.000 de lei pe zi. Puteam să cumpăr cu ei doar un
kilogram de mălai. Era sărăcie la acea vreme. Odată, după ce am săpat la o
adâncime de patru metri, am găsit o glavă (craniu - n.r.) foarte mare, cam de vreo
două sau trei ori cât al unui om. Le-am spus arheologilor. Şeful era atunci Rosetti
(Dinu V. Rosetti - n.r.). Ne-a trimis imediat acasă pe noi, sătenii, şi au săpat doar
ei. Oasele le-au pus într-un camion cu prelată. Unde le-au dus, nu ştiu. Am săpat
aşa timp de trei ani şi am mai găsit uriaşi. Să zic aşa, aveau vreo patru metri
lungime. Când găseam oasele, arheologii ne trimiteau acasă, să nu vedem noi ce
e acolo. Dar noi vedeam, că nu eram orbi. Şi uite aşa am dezgropat uriaşi cu mâ-
na mea în 1950", a spus IoniŃă Florea.
30. 30
La Argedava s-au mai găsit şi calendare solare asemănătoare cu cele de la
Sarmizegetusa, dar care au dispărut, cu tot cu oasele de uriaşi, nu se ştie unde.
Novac e cel mai renumit
Au rămas legendele uriaşilor porecliŃi "Jidovi", nu se ştie de ce, peste tot în zona
de sud a Munteniei. La sud de Popeşti există o vale care se întinde de la Olt
până la Giurgiu. Legenda spune că un uriaş, pe nume Novac, cel mai renumit
dintre toŃi, s-a luptat cu un balaur care le făcea rău oamenilor. SimŃindu-se învins,
balaurul a fugit şi a lăsat o dâră pe pământ. Aceasta este "Brazda lui Novac".
În Tangâru, la aproximativ 15 kilometri de Popeşti, se află o altă ridicătură de
pământ, tot o fostă cetate dacică, atestată arheologic.
"Măgura asta a fost făcută de jidovi, de uriaşi. Aşa spun poveştile din
bătrâni. De aici până dincolo de Teleorman o să vedeŃi asemenea măguri
(movile - n.r.) făcute de uriaşi", ne-a spus Ion Ene, de 71 de ani, din comuna
Tangâru, judeŃul Giurgiu.
«Au venit la noi, din Est, cu 7000 de ani în urmă»
"Cu aproximativ 7000 de ani în urmă, în zona României se dezvoltase o civilizaŃie
înaintată, sedentară, cu o cultură strălucitoare. Peste ei au venit populaŃii din Est,
numite de arheologul american Maria Gimbutas civilizaŃia kurganelor. DiferenŃa
dintre populaŃiile autohtone şi cele invadatoare era în primul rând de înălŃime, cei
veniŃi fiind mai înalŃi - lucru atestat arheologic - războinici, buni metalurgi şi
constructori de cetăŃi aşezate pe înălŃimi. Aşa se explică faptul că în legende
toate cetăŃile vechi sunt construite de uriaşi, iar agricultura performantă este
legată de plugul metalic adus de ei. Altfel spus, uriaşii au venit din Est, cu 7000
de ani în urmă. Răspândirea acestor populaŃii de uriaşi în toată Europa, apoi în
Orientul Mijlociu şi nordul Africii, a dus, se pare, la naşterea legendelor despre
uriaşi. E foarte posibil ca ei să se fi asimiliat în marea masă a populaŃiilor autoh-
tone, mai mici de înălŃime, aşa cum spun, de altfel, şi legendele, şi astfel să fi
dispărut. ReminiscenŃe ale acestor uriaşi le vedem cu ochii noştri: se mai nasc
din când în când oameni foarte înalŃi. Medicii le spun persoane bolnave de
gigantism. Şi aici este de amintit faptul că mitologiile vorbesc despre uriaşi ca
despre o rasă umanoidă degenerată, nereuşită", ne-a explicat arheologul Traian
Popa.
GiganŃi sau titani există, sub o formă sau alta, în mitologiile şi legendele
multor popoare. Dăm exemplu Biblia, unde apar în mai multe rânduri.
- Prima referire o găsim în capitolul Geneză din Biblie: "Uriaşii erau pe pământ în
vremea aceea, şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele
31. 31
oamenilor". Sau: "... nişte neamuri mai mari şi mai puternice decât tine, ... un
popor mare şi înalt la statură, copiii lui Anac, ... despre care ai auzit zicându-se:
Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac?" (capitolul Deuteronomul).
- CelŃii considerau că primele fiinŃe care au
locuit Pământul au fost giganŃii, abia după ei
venind oamenii. Pietrele de la Stonehenge au
şi ele poveşti ce se referă la un gigant care a
cumpărat pietre uriaşe, magice, de la o
vrăjitoare. Apoi le-a transportat prin aer până
în Câmpia Salisbury.
- Mitologia greacă pomeneşte de titani, fraŃi ai
zeilor, care s-au răsculat împotriva acestora,
dar au pierdut lupta şi au fost închişi în întu-
nericul veşnic.
- Mitologia română spune că existenŃa
umanoidă a cunoscut mai multe "rase" şi a
început cu căpcăunii, forme nereuşite de
umanizare, care au dispărut. După ei au venit
uriaşii, care s-au ridicat împotriva lui
Dumnezeu. Divinitatea a trimis Potopul şi i-a
omorât pe toŃi. După uriaşi au venit oamenii,
care vor fi înlocuiŃi cu blajinii, o rasă de fiinŃe
mici de statură, cu suflet bun, care sunt pe
placul lui Dumnezeu.
În general, toate legendele consideră că rasa uriaşilor a dispărut, iar locul ei a
fost luat de oameni.
Probe tangibile
Antropologistul german Larson Kohl a descoperit in 1936, pe malul lacului
Elyasi, in Africa de Sud, oseminte unane gigantice. Paleontologii si
antropologiigermani Gustav von Konigswald si Frank Wedenreich(1873-1948) au
gasit intre 1937 si 1941, in farmacii chinezesti sau in Hong-Kong, mai multe
oseminte umane de talie uimitoare.
Profesorul Weidenreich a facut, in 1944, o expunere privind aceste resturi de
giganti, in prezenta American Ethnological Society. Doctorul Rex Gilroy, un
arheolog australian, director al Mount Tork Natural History Museum, a gasit la
Mount Victoria amprente fosile de picioare de giganti a caror autenticitate nu a
putut fi pusa la indoiala. In plus, au fost gasite trei resturi de maxilare umane
gigantice: unul in Africa de Sud, unul in Java si unul in China de sud. Aceste
fragmente de schelete gigantice pun numeroase intrebari. Doctorul Burkhalter,
de la Societatea Franceza de Preistorie, a scris in 1950 intr-o revista a muzeului
din Beytouth ca existenta giganticilor in Paleoliticul vechi este un fapt stiintific
stabilit.
32. 32
In timpul sapaturilor efectuate in Caucaz, in 1964, s-au gasit intr-o grota din
Alguetca, in apropiere de Mangliss, schelete de oameni masurand 2,8-3m. Prin
urmare, cercetatori recunoscuti si competenti au descoperit elemente importante
care vin sa confirme existenta giganticilor pe Terra intr-o epoca foarte veche.
33. 33
Uriasii de ieri
Argedava si Valea Mortii, doua situri arheologice descoperite in Romania si dincolo de
Ocean, in Desertul Colorado, sunt invaluite intr-un mister ce dureaza de cel putin 60 de ani.
Schelete de uriasi, artefacte ciudate, apartinand unei civilizatii necunoscute, simboluri
mistice, confiscate de lumea stiintifica si invaluite in tacere.
GIGANTII DE LA NUCET
Cea mai uimitoare descoperire din Romania, necropola de uriasi de la Argedava – Popesti-
Novaci, este si cea mai tainuita. Este vorba de scheletele roz (ca in urma unei iradieri) a 80 de
uriasi, apreciati de localnici ca avand o inaltime de peste 5 metri, deshumate la Nucet, de la
Necropola Zeilor, din vestul cetatii. Necropola a fost pomenita pentru prima oara in 2003, la
Congresul III de Dacologie, de catre profesorul de istorie si filosofie Gheorghe Bardan Raine
si cercetatorul Gheorghe Serbana. O proba accesibila a acestor descoperiri este doar caseta
video inregistrata la congres.
COMPLEXUL DIN VALEA MORTII
Dincolo de Ocean, autoritatile au asternut tacerea asupra
“descoperirii secolului”, cum o denumise presa din 1947. In
Desertul Colorado, in legendara Vale a Mortii, s-a descoperit un
complex de 32 de pesteri ce se intind pe o suprafata de 180 de
mile in care s-au gasit schelete umane ce depasesc 2,50 metri
inaltime, imbracate ciudat, cu costume de piele, pantaloni bufanti,
stransi la glezne si jachete lungi. Dr. Bruce Russell a fost primul
cercetator care a rupt tacerea. Pe langa uriasi, s-au descoperit si
ramasitele unor specii disparute, dinozauri, tigri preistorici,
elefanti imperiali, expuse in nise, ca la muzeu.
ORASUL SUBTERAN
Legendele indienilor Paiute vorbesc de un adevarat oras subteran locuit de uriasi, legende
confirmate de un miner. In urma surparii unui tunel, a cazut intr-o sala enorma, avand in
mijloc o masa rotunda de piatra, cu tronuri de piatra si cu un sistem de conducte de piatra ce
pareau a fi fost pentru iluminare cu gaz. Pe pereti, a vazut sulite de aur inscriptionate. A reusit
sa iasa la suprafata prin niste tunele, iar locul de iesire parea a fi un doc, cam la jumatatea
muntelui. Cercetatorii au confirmat ca, in antichitate, Valea Mortii a fost sub ape.
CIMITIRE
Profesorul Vine Deloria, de la Universitatea din Arizona, a acuzat autoritatile ca au asternut
tacerea si asupra altor situri, cum ar fi tumulele din Arizona continand schelete de uriasi si de
mastodonti. Sau, de asemenea, necropola din Cincinnati, unde au fost descoperite tablite cu
inscriptii, spade, stofe, tumulele din Kentucky, Tennesse si Mississippi, toate continand
34. 34
schelete de oameni depasind 2,50 metri si artefacte inscriptionate cu scrieri nedescifrate. La
Cayuga, Niagara, se afla “Cimitirul
gigantilor”, descoperit in 1880, care a
avut noua schelete masurand peste 2,70
metri. Smithsonian Institute a expus din
toate aceste situri cateva artefacte,
motivand ca scheletele s-au prefacut in
pulbere.
SCHELETELE DIN PANTELIMON
In Romania, schelete de uriasi au mai fost
descoperite la Polovragi, in mai multe
etape de sapaturi, finalizate pana in 1994, la Cetateni, doua schelete, deshumate in 2005, din
dealul de sub manastirea Negru Voda. Nu s-au continuat cercetarile. Din Pantelimon –
Lebada, in octombrie 1989, au fost scoase 20 de schelete de uriasi. La Scaieni, necropola de
uriasi a fost descoperita de localnici, in 1985. Au fost scoase doua schelete, dar situl nu a fost
niciodata cercetat.
35. 35
Blestemul uriasilor din creierii muntilor
Unul dintre cele mai raspindite mituri in Muntii Apuseni este cel al uriasilor. Se
spune din batrini ca Decebal a fost de acord sa- i lase sa traiasca in Apuseni,
linistiti, cu conditia ca acestia sa-i pazeasca comorile. Mitul uriasilor parea
ingropat o data cu batrinii care dispareau de pe aceasta lume unul dupa celalalt.
El a reinviat in urma unei intimplari petrecute in zona satului hunedorean
Ardeu, cu 30 de ani in urma.
O seara de vara a anului 1974. La cariera de calcar de linga Ardeu, toata
lumea-si terminase treaba, mai putin doi barbati vigurosi care continuau sa
sape la 100 de metri distanta de cariera efectiva, pe coasta dealului pe care
este asezata si acum ruina unei cetatui dacice.
Unul dintre ei este Aurel Florea si are acum 73 de ani (tinand cont ca
suntem in 2006): Am tot dat cu crampu' (tirnacopul - n.r.) pina cind am ajuns la
aproape un metru adincime. Apoi am dat sa mai scoatem pamintul cu lopetile.
Ne-am vazut de treaba linistiti cind am dat de ceva tare cu lopata. Am crezut c-o
fi o oala cu griu de pe vreme dacilor, ori cu bani, ca s-or mai gasit atitea oale si
cioburi pe Dealul Cetatuii. Apoi am curatat pamintul cu grija. N-o mai trecut
mult si, in loc sa scoatem la suprafata oala, am vazut ca era vorba de un craniu
de om mare rau de tot, cit un bostan sanatos. Ne-am speriat rau de tot si l-am
ingropat la loc, dupa care am sapat groapa mai incolo, la doi metri.
Aurel Florea si colegul sau s-au speriat pentru ca, in copilarie, au auzit de
blestemul uriasilor ce va cadea asupra celor care nu le vor lasa copilul mort sa se
odihneasca in pace: Sa nu mai aiba hodina in trup si liniste in suflet, cum n-or
mai avut cit or trait mama, tata si fratii copilului de uriasi, dupa ce al mai mic
dintre ei o murit otravit de oameni.
Batrinii din Ardeu spun ca familia de uriasi din muntii de linga Ardeu a fost
insarcinata de Decebal sa pazeasca un plug de aur in marime naturala, la care
erau legati doi boi, tot din aur, si tot din marime naturala, piese la care
capetenia dacilor tinea tare mult si pe care le-a ascuns intr-o pestera, a carei
intrare a fost apoi zidita. Povestea fiind transmisa din tata-n fiu, nescrisa insa
niciodata, nu se mai pastreaza prea multe amanunte legate de perioada istorica
a intimplarii, ci doar fapte. Mosnegii spun ca, aflind de comoara de sute de
kilograme de aur, un grup de flacai ce doreau sa devina bogati peste noapte
s-au incumetat in munti. Si-au luat cu ei sabii, coase, furci si tirnacoape, plus
trei carute trase de boi, ca sa aiba cu ce-si cara inapoi prada. Pestera era
pazita, cu rindul, de tatal si fiul cel mare din familia uriasilor. In ziua in care
grupul de pradatori a ajuns aproape de pestera, de paza era fiul cel mare al
uriasilor. Cu mincare la el, parintii l-au trimis pe cel mai mic. Acesta a uitat insa
sa ia cu el si cele trei pâini de care fratele sau avea nevoie ca sa se sature.
Infometat, flacaul urias i-ar fi spus celui mic: Ramâi tu aici ca eu ajung mai
repede acasa si vin cu pâine destula ca sa mincam amindoi. Ceata de pradatori a
ajuns la gura zidita a pesterii exact in intervalul in care mezinul familiei de uriasi
era singur. Acesta nu stia de ce si de cine trebuie pazita intrarea in pestera. I-a
vazut pe omuleti agitindu-se cu furcile si sabiile in preajma lui si a crezut ca
sint, de fapt, niste jucarii. Distrat la culme, mezinul nu a observat cum, mai
36. 36
incolo, o alta parte din ceata a taiat un bou, a indesat in el otrava, dupa care l-a
intins in fata lui. Infometat, micul urias n-a stat pe ginduri si s-a infruptat din
mincarea otravita de oameni.
Mezinul familiei de uriasi a murit la scurt timp. Pradatorii au apucat sa
sparga o parte din zidul care acoperea intrarea in pestera, dar dupa ce au intrat,
tavanul s-a prabusit peste ei. Toti au murit. Carutele cu boi au ramas afara. Cind
s-a intors flacaul urias, a ramas mut de durere. A alergat insa pina acasa si i-a
spus mamei sale ce s-a intimplat cu mezinul. Uriasa n-a crezut pina cind nu a
ajuns la locul cu pricina. A vazut ca cei care i-au omorit copilul au fost inghititi
de pamint, insa, inebunita de durere, a inceput sa rascoleasca pamintul. Batrinii
din Ardeu povestesc ca asa au aparut dealurile sfirtecate din zona si asa a fost
scos la lumina calcarul de calitate pe care, de veacuri, l-au folosit apoi pentru a
face var, indeletnicirea lor de baza, pina in urma cu 20 de ani. Tot asa a aparut
si blesemul pe care l-ar fi rostit atunci strigind mama uriasilor, blestem de care
s-a temut si Aurel Florea cind a gasit si a ingropat la loc craniul copilului de
urias.
Ultima data cind oamenii asezati in apropiere s-au intilnit cu uriasii ar fi fost
cu aproape 200 de ani in urma, povesteste Aurel Florea. Bunica sotiei mele
spunea ca mama ei, cind era copil, a mers cu parintii la arat sus, pe o culme
(aproape de locul in care se spune c-ar fi murit copilul de urias). Deodata a venit
un urias, i-a luat pe toti in brate, cu tot cu plug si cu boi, si i-a dus inapoi pe
vale fara sa le faca insa nimic rau. Le-o zis numa' atit: Voi sinteti viermii
pamintului. Rascoliti pamintul in alta parte, nu aici!.
Alaturi de vilve, alte fiinte supranaturale in care inca mai cred batrinii din
comunitatile miniere ale Apusenilor, uriasii sint personaje cu puteri
supranaturale raspindite in credinta populara a zonei. Etnologul Marcel Laptes
explica aparitia si conservarea mitului uriasilor: Acesti uriasi nu erau personaje
malefice. Ei ii pedepseau pe oameni daca acestia nu respectau un anumit regim
de viata si erau proprietari ai comorilor naturii, pe care, desigur si le pazeau
singuri. La comunitatile izolate, cum sint cele din Apuseni, oamenii traiesc intr-
un mediu al misterului si al supranaturalului. Apropierea fata de natura a
oamenilor de aici ii face mai usor sa creada in astfel de forte. Oamenii din aceste
sate au un cu totul alt mod de a percepe mediul inconjurator. Pentru ei, absolut
orice are viata si fiecare element are rolul sau bine stabilit in Univers, de la
ultimul fir de iarba, pina la stelele de pe cer.
37. 37
Oameni din neamul zmeilorOameni din neamul zmeilorOameni din neamul zmeilorOameni din neamul zmeilor
Tinutul momarlanilor continua sa fascineze. Intamplari uluitoare i se releva
ascultatorului, in special celui foarte interesat. Intamplari care par desprinse
din Star Trek sau din basmele romanilor, numai ca spuse putin altfel.
“Din cer vor veni ca sa ne ia si sa ne duca acasa”“Din cer vor veni ca sa ne ia si sa ne duca acasa”“Din cer vor veni ca sa ne ia si sa ne duca acasa”“Din cer vor veni ca sa ne ia si sa ne duca acasa”
Undeva, pe o culme insorita, in afara drumurilor de masina (cel mai apropiat
drum de acces e la 8 km) – exista un catun straniu. Locul sa tot aiba vreo 20
si ceva de case. Case simple, de oameni gospodari. Fara curent electric, fara
telefon, fara masini. Ca multe alte sate de acum cateva sute de ani. Oamenii
de aici spun ca nici macar buletin nu au, pentru ca nu au nevoie de asa ceva.
Niciodata nu pleaca nicaieri si nici nu au nevoie de altii ca sa-si duca viata
patriarhala. Banii nu au valoare acolo, pentru ca oamenii se supun unui sfat
al batranilor care imparte roadele fiecaruia dupa nevoi si dupa dreptate. Si
nimeni nu e nemultumit de ceea ce are. Putini sunt cei care intra in vorba cu
strainii si mai ales cu presa. Nu pentru ca sunt convansi ca presa
denatureaza uneori adevarul, ci pentru ca se tem de straini. Spun ca strainii
nu aduc decat necazuri si ca din cauza strainilor s-au pierdut traditiile atat
de frumoase ale acestui popor. De ce am ales tocmai catunul Zalmos? In
primul rand pentru ca o astfel de denumire arata perpetuarea vechii noastre
limbi, fiind, probabil, legata de stravechiul cult al lui Zamolxis. Iar in al doilea
rand, pentru ca oamenii de aici au o istorie ciudata. Ei sunt convansi ca
intemeietorii catunului au venit din... cer.
Nu au date istorice, nu au documente, au doar legende si povestiri, care mai
de care mai fantastice. In primul moment ai impresia fie ca interlocutorul isi
bate joc de tine fie ca a innebunit de-a binelea. Dar daca ai rabdare si ii
asculti, nu poti sa nu iei seama la coerenta povestirii, la siguranta
povestitorului si la amanuntele relatarii si sa te intrebi daca nu cumva esti pe
punctul de a dezlega una din miile de enigme care se regasesc pe acest
pamant binecuvantat de Dumnezeu. Si apoi, la ce ar minti acei oameni
morocanosi, suficient de mindri pentru a nu primi nimic de la nimeni si care
nu se amesteca deloc cu strainii? Pentru ca acolo, la Zalmos, oamenii se
casatoresc doar in cadrul comunitatii. Nimeni nu a plecat vreodata si nimeni
nu a fost acceptat vreodata din afara comunitatii.
38. 38
“Ne-au lasat stramosii cu juramant sa nu plecam niciodata de aici si sa-i
asteptam, pentru ca vor veni candva sa ne ia. Din cer vor veni ca sa ne ia si
sa ne duca acasa”, spune mos Dragu, unul dintre stalpii comunitatii.
Un Noe autohton de 116 aniUn Noe autohton de 116 aniUn Noe autohton de 116 aniUn Noe autohton de 116 ani
Petrecerile lor sunt simple, cu masa plina de carne fiarta sau fripta, cu
placinte de toate felurile. Se distreaza fara muzica si beau in cinstea
stramosilor din cer. Religia lor e simpla: se inchina unui Creator universal,
care da viata si moarte tuturor fiintelor si isi fac semnul crucii cu fata catre
cer. Dar crucea lor e putin ciudata, e curbata. Degetele descriu un arc de cerc
larg, pornind de la frunte pana la piept, apoi un alt arc de cerc, de la umarul
drept la cel sting. Cat il priveste pe cel decedat, dupa ce a inchis ochii,
mortul este ars de comunitate, iar cenusa e imprastiata in apa unui izvor,
pentru a ajunge sub pamant.
Oamenii spun ca focul arde camasa trupeasca si permite sufletului sa se
inalte si sa ajunga mai repede in lumea de dincolo. Asta este si cauza pentru
care la priveghiul unui mort se maninca si se bea, in cinstea mortului, pentru
bucuria renasterii respectivului. Nu exista biserica ci doar un salas bizar,
pictat cu tot felul de figuri geometrice, puncte, spirale, cercuri, triunghiuri,
ce par aruncate fara noima pe pereti dar care, in mod sigur reprezinta ceva –
probabil ce reprezinta pentru multi dintre noi sfintii pictati in biserici.
Nimeni nu stie exact cand a luat fiinta catunul, dar toti povestesc ca si cum
s-a fi petrecut ieri, despre ultimul descendent al celor care care au coborit
din cer si au infiintat catunul. Imi arata casa, ramasa nelocuita si pe care
actualii locuitori ai catunului o venereaza ca pe o relicva sfinta. Andrei il
chema pe batran si oamenii spun lucruri ciudate despre el, cum ca avea
puteri mari. 116 ani spun ca a trait mos Andrei si ca la varsta lui arata ca la
60 de ani, fiind la fel de vioi si sanatos. Numai cand a murit si i-au ars
trupul, spun oamenii ca focul a avut o culoare albastra si mirosea a tamiie si
nicidecum a carne arsa.
”N”N”N”Noi suntem urmasii zmeilor”oi suntem urmasii zmeilor”oi suntem urmasii zmeilor”oi suntem urmasii zmeilor”
Vazand ca ne-a captat atentia, interlocutorul nostru isi da drumul la gura:
“Sa stiti domniile voastre, ca stramosii nostri, care au infiintat satul asta, au
fost zmei. Noi stim asta de la batranii nostri si ei de la batranii lor. Ca
oamenii cred ca zmeii erau rai si omorau si furau. Nu e deloc adevarat. Astea
39. 39
au fost minciuni scornite de invidiosi. Da, e adevarat, zmeii puteau sa
zboare, dar nu faceau rau nimanui. Ba ii mai si protejau pe oameni de alte
rele mai mari”, spune inciudat povestitorul. Si continua cu mindrie
”Iar noi suntem urmasii zmeilor”. Apoi ne ia cu el sa ne arate, la marginea
catunului, o stinca inalta de vreo 30 de picioare si pe care spune ca se
opreau zmeii din zbor. Adevarat, peretele e perfect vertical, iar sus e o
platforma neteda de cateva sute de metri patrati. Îl cred pe povestitor,
pentru ca nu am cum sa urc din lipsa de echipament.
“Oamenii din vale au o balta mai mare, care nu seaca niciodata si careia nu
i-au dat de fund. Ei spun ca acolo isi adapau zmeii caii”.
Apoi imi arata la baza stincii un arbust mic, spunind ca acela creste doar
acolo la ei si ca batranii faceau din el un fel de ceai.
“Cel care stia sa prepare ceaiul si apoi il bea, era luat de zmei si dus in
imparatia lor. Pentru ca ei, aici, la noi, numai se opreau. Imparatia lor era in
alta parte si nimeni nu s-a intors ca sa povesteasca cum e”.
Cat priveste partea cu rapitul femeilor, omul recunoaste ca e si nu e
adevarat. Ca zmeii luau femei, dar numai pe cele care voiau si numai pe cele
care beau din ceaiul acela.
“Ca ceaiul le schimba sangele si aveau si ele sange de zmeu”. Numai ca dupa
ce zmeul le lua pe fecioare, le tineau pana zamisleau prunc, apoi le aduceau
pe ele inapoi si opreau pruncii, ca sa le fie urmasi.
Stapani asupra lupilorStapani asupra lupilorStapani asupra lupilorStapani asupra lupilor
Oamenii din preajma Zalmos-ului se feresc sa-i vorbeasca de bine sau de
rau pe localnici. Pentru ca, spun ei, acolo se petrec lucruri ciudate si fapte
care nu pot fi explicate. Iar daca asta o spune un momarlan, adica el insusi o
persoana ciudata, atunci inseamna ca misterul e mare. Spun ca oamenii de
sus ar vorbi cu lupii si ca ar avea putere asupra acelor lighioane legendare.
Nimeni nu stie prin ce vrajitorie sau cu ce putere stapanesc asupra lupilor.
Nu exista momarlan care sa nu fi avut niscaiva probleme cu lupii si care sa
nu fie convins ca totul e din cauza locuitorilor cei ciudati.
M. R., cioban cu cateva sute de oi, spune ca o data, mai demult, a avut
probleme cu un localnic din Zalmos. “Ma credeti sau nu, peste cateva zile au
40. 40
navalit lupii peste mine si mi-au omorat aproape o suta cincizeci de mioare.
Toate cu miei in burta. Domn`e, dar una nu au mancat. Si atunci de ce le-or
omorit, va intreb eu, decat daca erau trimisi. Va spun eu ca zalmostenii i-au
trimis, altfel nu se poate”.
Alt cioban, dupa ce lupii i-au distrus mai bine de jumatate de turma, a vrut
sa se urce cu neamurile si sa se razbune. “
Au plecat cu ciomege si cu niscai pusti si aveau peste 30 de caini din cei
mari, ciobanesti. Numa ca, la jumatatea drumului, au fost atacati de sute de
lupi. De unde or fi venit, nimeni nu stie, dupa cum nimeni nu stie incotro
s-au dusara dupa aia. Nici unul din caini nu a supravietuit atacului, da` de
oameni nu s-au atins. Unul care a apucat sa traga cu pusca spre lupi, fara sa
raneasca pe cineva, s-a trezit pus la pamind de doi lupi fiorosi”, ne spune
tanti Marioara.
“Si-au dat seama oamenii ca nu-i lucru curat si s-au intors. Si dupa aia nu
le-a mai atacat lupii turmele”.
Oare ce se ascunde in spatele acestei povestiri? Cine erau zmeii si de unde
veneau ei? Probabil ca asta nu vom afla niciodata. Cu toate astea, catunul e
plin de amintirea lor: Via Zmeilor, Grota Zmeilor, Izvorul Zmeilor. Oamenii ni
le arata pe toate si pentru fiecare din ele au cate o poveste. Si cum sa nu
aiba, cand ei insisi sunt convansi ca se trag din zmei? Cine nu s-ar mindri cu
astfel de stramosi ?!
41. 41
PIRAMIDELE DE LA ŞONA
România e plină de legende. Una dintre ele vorbeşte despre un misterios
popor al uriaşilor, care ar fi ridicat cele şapte movile de la poalele
Făgăraşilor.
A fi sau a nu fi. Întrebarea asta se aplică şi la români. Dar nu oriunde, ci
într-un sat de la poalele Făgăraşilor. Am auzit că acolo ar fi ceva ciudat.
Ne-am dus să vedem. Unii vorbesc de piramide. Localnicii din Şona le zic
guruieŃi. Sunt şapte movile aliniate pe două rânduri, trei pe o parte şi
patru pe cealaltă. Asta e ciudăŃenia, că sunt dispuse astfel. De aici au
răsărit, cu mult timp în urmă, tot felul de legende. Unii zic că ar fi opera
unui vechi popor al uriaşilor. AlŃii cred că e doar rodul unui "moft" al
naturii. Dar pe şoneri îi interesează mai puŃin adevărul. Ei ar vrea să
exploateze turistic "minunea".
Trebuie să ajungi mai întâi în oraşul Făgăraş, până la cetate, iar acolo
întrebi lumea pe unde s-o iei ca să ajungi la Şona. Ne zic trecătorii ce şi
cum, trecem Oltul, apoi o luăm prin pustietate, cale de vreo 12 kilometri.
Drumul de căruŃă e acceptabil pentru maşina noastră. Ne strecurăm
printre dealurile line, în timp ce Făgăraşul, asemenea unui uriaş, cu
creştetul ascuns în nori, ne supraveghează din depărtare.
Românii şi saşii
Ne întâmpină casele în stil săsesc, parcă pustii. Slujba de la biserică s-a
terminat, e trecut de ora prânzului. Am ajuns într-o zi de duminică. Se
ştie de satul ăsta încă de prin anul 1300, după cum am aflat mai târziu de
la gazdele noastre. Povestea spune că saşii, cei care au ridicat aşezarea
asta, s-ar fi retras în altă parte, cu sute de ani în urmă. Nu sunt clare
motivele. Dar sigur e că în locul lor au venit românii. Cel mult 200 de
familii mai trăiesc azi la Şona.
FetiŃa cu movilele
Găsim câŃiva săteni pe la porŃi. Îşi fac siesta. Apoi mai apar şi alŃii,
bătrâni şi tineri, auzind despre ce întrebăm. Cineva aduce din casă un
binoclu, să ne arate guruieŃii. Parcă sunt nişte colŃi răsăriŃi cu brutalitate
din pământ. Se văd pe un platou care domină mica localitate. "Acolo e
dealul Şesului", zice Eutimie Boeriu, care ne este prezentat drept
veteranul satului, la cei 86 de ani ai săi. Vreau să ştiu cum sună legenda
uriaşilor. Sunt mai multe variante. "Cică a fost o fetiŃă de uriaşi care a
