1. L
L
L
L
L"
t_
r_
r-
r-
t_
l-
.t-
t-
t-
r-
t-
-
ti+*r.-
ISTORTA BIZANTULU SI A EUROPEI DE SUD-EST
TEMA I : ELEMENTE DE VIATA POLITICA
CONTINUT: ideea imperiala si raporturile cu
popoarele din aria de influenta politico-religioasa; raporturile politico-
militare cu popoarele germanice, slave, turco-mongole; elemente de
diplomatie bizarfiina; fenomenul cruciat din perspectiva istoriei
bizantine; raporturile cu republicile italiene (Venetia siGenova);
situatia politica din Balcani in secolele VII-XtrI.
Imparatul, stapanul absolut al oikoumenei( lumea locuita) a
pretins sa -si exercite influenta politico-religioasa asupra tuturor
popoarelor lumii cunoscute. El s-a considerat superior celorlalti
suverani carora le-a aratat o politete semeata si dispretuitoare.
Imperiul bizantin a fost in legatura cu aproape toate popoarele
cunoscute atunci. De [a unii a obtinut aliant4 de la altii neutralitatea
printr-o diplomatie bine condusa.
in secolele IV-VII invazile au adus la frontierele Imperiului
pe goti, huni, heruli, gepai,longobarzi, apoi pe avari, bulgari , slavi.
Pentru a-i abord4 diplomatia impefiala a avut colaboratori pretiosi,
negustori indrazneti ) care faceau afaceri dincolo de Dunare, misionari
crestini, ambasadori trimisi la suveranii barbari. in Bizant s-a format o
stiinta a guvernarii barbarilor. in cancelaria imperiala exista un birou
al barbarilor. Logothetul dromului avea ?n subordine mai multe birouri
cu aceasta destinatie. Dar mijlocul cel mai simplu de control au fost
banii. " Psihologia economica" bizantna a recurs la metoda
subventiilor generoase - in schimbul furnizarii de soldati, a titlurilor
in ierarhia pinciaru bizarfiina menite sa asigure fidelitatea fata de
basileu. Sefii barbari erau invitati sa vl.a;iteze curtea imperiala
impreuna cu familiile lor. Iustinian si-a impresionat oaspetii prin
ceremonialul pompos al receptiei, menit sa sublinieze distanta intre
imparat si supusii sai. Practicarea subsidiilor diferentiate i-a asmutit pe
federati unii impotriva altor4 i-a neutraliz-at nu de putine ori
Succesul diplomatiei bizantine s-a datorat si propagandei religioase.
Imaginea episcopului constantinopolitan, o liturghie necunoscuta care
promitea fericirea unei vieti vesnice, o lume de idei si obiceiuri, o

2. l'
I
l'I
L-
L-
L_
t_
L-
civilizatie noua se deschidea in fata celor care acceptau statutul de
foederati.
in wemea lui Iustinian, de pe tarmurile crimeene in valea
superioara a Nilului , din Caucaz in oazele sahariene, bizantinii au dus
crestinismul la goti, arabii din pustiul Siriei, in regatul etiopian
Askum, la berberii nord-africani, cu un succes uluitor. Imperiul crestin
parea de neinvins. Efortul diplomatic, sustinut de doctrina
misionaratului perpetuu n-a fost insa lipsit de pericol. Cancelaria
imperiala s-a opus nu de putine ori cererilor exagerate ale barbarilor.
Istoricii secolului al VI-[ea au criticat sever darnicia basileilor si
cercul compromisurilor acceptate de acestia. Dar tot ei nu au putut si
nu laude prudenta ( prometheia), justetea vederilor ( euboulia) finetea
diplomatica. Slavizarea Peninsulei balcanice ( sec. MI-IX) a impus
alte metode. Cele mai bune rezultate s-au obtinut prin propaganda
religioasa. Constantin Porfirogenetul povesteste ca in vremea lui
Heraklius, croatii si sarbii primisera de la basilei teritorii in vestul
Peninsulei Balcanice, cu conditia sa se converteasca la crestinism
devenind vasalii Imperiului ( lucru care s-a intamplat in wemea lui
Vasile I).
Barbarii nu au incercat sa patrunda in Imperiu numai prin
violenta. Germanicii au nutit la inceput admiratie si respect si au
solicitat favoarea de a fi admisi in Imperiu. In timpul imparatilor
Teodosie I si Arcadius partida gota a fost puternica in capitala. In
vremea lui Marcian si Leon I, alanul Aspar a carmuit de fapt Orientul,
pana in zn in care imparatul a apelat [a muntenii isaurieni pentru a-l
ucide si a pune capat influentei sale in Constantinopol. Dupa atacurile
vizigote care au pus constant in primejdie Orientul timp de doua
secole ( XA-$4), vizigotii lui Alaric, hunii lui Attila ostrogotii lui
Teodoric s-au indreptat spre Occident.
Imperiul a socotit initial ca ar fi o solutie politica si una de
solutionare a cfizei demografice sa accepte pe teritoriul sau prezenta
triburilor germanice, cu statut de foederati. In perioada lui Valens au
fost instalati in Moesia Inferior aproximativ 200000 de vizigoti. Dupa
marea infrangere a lui Valens la Adrianopol in anul 378, Teodosie a
reusit sa le impuna prin tratat statutul de foederati. La moartea
imparatului, Alaric a intreprins din nou expeditii de jaf in Traci4
Macedonia, Tessalia si Peloponez. Arcadius I-a instalat in Illyricum,
numindu-l pe Alaric magister militum per lllyricum, reusind si -I
deturneze in cele din urma spre Occident. Dupa o infrangere in anul
402 - suferita din partea lui Stilicon, generalul lui Honorius, in anul
410 au pus stapanire pe Rom4 apoi s-au indreptat spre Galia si
Spania.

3. t
t
t
t
l_
1_
l_
t
l_
l_
t_
l_
l
t_
l
l_l
I
t-
1_
t_
I
Dar vizigotii aveau sa fie inlocuiti in curand de huni, carora
Teodosie II consimtise sa le plateasca un tribut anual. Attila va obtine
dublarea tributului si titlul de magister militum. in anul 441 el trece
Dunarea, preia Sirmium si Naissus si se indreapta spre
Constantinopol, intr-un moment in care imparatul era in razboi cu
persii. in anul 443 a fost incheiat un tratat umilitor pentru Imperiul
Bizantin, conform caruia tributul se triplq iar pentru a-I salva pe
romanii capturati era platita o rascumparare. in anul 447, Attila trece
Dunarea si devasteaza Moesia ajungand pana la Termopile.
Negocierile au fost reluate, dax Marcian a rcfiizat plata tributului (
poate pentru ca stia ca Attila viza Occidentul). A urmat marsul spre
vest si infrangerea hunilor pe Campiile Catalaunice. in anul452 Attila
nu mai dispunea de forta militara necesara pentru inceperea unui nou
razboi impotriva basileului. in anul urmator el a murit , si orientul a
fost inca o data salvat.
in Occident, in anul 476 Odovacar il inlaturase pe Romulus
Augustulus si pusese stapanire pe Italia, iat Zenon a fost de acord si -I
delege carmuirea. Teodoric l-a infrant insa pe Odovacar, salvand
provinciile orientale. Devenit suveran al Italiei, Teodoric I-a cerut
basileului Anastasius si -l legitimeze. Simultan, Anastasius I-a
conferit si regelui francilor - Clovis- demnitatea consulara. Aparent,
Imperiul isi pasha unitatea, iar basileul autoritatea. in realitate, Italia
era pierduta in favoarea ostrogotilor, o parte din Galia in favoarea
francilor, restul, impreuna cu Spania revenind vizigotilor, iar vandalii
cucerisera Africa.
Pacea cu persii , semnata de iustinian in anul 562 nu a
rezolvat problemele inteme ale Imperiului, frontiera danubiana fiind
amenintata in continuare de huni si slavi. Hunii jefuiau Tracia si
Greci4 amenintand capitala. Slavii patrunsesera in Imperiul Bizantin
in vremea lui Anastasius. Slavii urmareau sa ajunga la Mediterana,
intentie care explica atacul asupra Salonicului. Ei au ajuns in Grecia
pana in Peloponez, iar in vest pana la Marea Adriatica. in aceasta
perioada sunt puse bazele problemei slave ?n Balcani.
Uriasul effort de fortificare a fost completat de " stiinta
guvernarii barbarilor". in teritoriile acestora influenta bizantirn a
patruns o data cu evanghelizarea.
Primele afectate de ciza invaziilor din secolul al III- lea au
fost regiunile pontice, expuse agresiunii din nord si est. ?n aceasta
perioada s-a produs jonctiunea intre germanii veniti din nord si
nomazii din stepele orientale. Criza invaziilor care ating tarmul pontic
si se intind spre frontierele protejate de fortaretele limes-ului roman
este un episod dintr-un proces amplu desfasurat in spatiul euro-asiatic,
de-a lungul stepelor care marcau limita regiunilor de civilizatie

4. F
f-
t-
t-
f-
t-
f-
t-
t-
F
t-
t_i
L
1_
t_
r_
1_
t_
i
t_
I
sedentara. Aceleasi probleme au determinat din Europa pana in
Extremul Orient solutii asemanatoare, intr-o vreme in care se stabilise
contactul intre cele doua imperii ale lumii antice: roman si chinez.
Civilizatiile sedentare si popoarele nomade erau legate prin marile
drumuri de hafic. Stepa a asigurat continuitatea relatiilor si
schimburilor. Imperiile sedentare s-au aparat prin sirurile de
fortificatii, dar si cu unitatile de cavalerie gre4 organizate dupa model
sarmat ( armatele persane si chinez* au devenit, dupa exemplul
partilor, al nomazilor iranieni si al turcilor din stepa armate de calareti.
Regimentele de catafractari si clibanari au constituit rezerva de soc, pe
campul de bataie. Lancierii ln armura fusesera introdusi in armata inca
din secolul al ll-lea). La nordul Daciei si al litoralului pontic se
produce fuziunea celor doua mari grupuri de popoare ale lumii barbare
din Europa septentrionala si orientala : cel germanic si cel iranian.
Venirea gotilor a tulburat profund Imperiul. Impreuna cu carpii,
sarmatii si iazigiiau atins Olbia pe la 230. In anul 270 este cucerit
Tyrasul. in aceeasi perioada, herulii, germanici veniti tot de la Marea
Baltica se stabilesc pe tarmurile Marii de Azov. In anul 269 isi fac
aparitia si gepizii. Dupa anul 238 gotii au fiecut Dunare4 declansand
razboiul scitic. deciUs reia razboiul cu gotii care invadasera Peninsula
Balcanica dar este ucis in lupta de la Abrittus. in anul 256, gotii ajung
in Grecia, dupa ce devastasera nord-vestul Asiei Mici. Victoria lui
Claudius Goticul la Naissus, in 268 a oprit inaintarea lor pentru o
perioada mai indelungata de timp.
Chiar dupa retragerea aureliana, si pierderea punctelor de
sprijin dintre Gurile Dunarii si Crimeea Roma a detinut restul
litoralului, precum si pozitiile din Chersones. Constantin cel Mare a
intreprins expeditii contra sarmatilor dunareni, si a resta bilit linistea
printre goti. Intre anii 315-316 a devenit de doua ori Gothicus et
Carpicus Manimus. Dupa incheierea foedus-ului din anul 332, panala
364 atacutile au incetat. Dar, in vremea lui Valens, atacurile in Tracia
au reinceput, pe fundalul neintelegerilor dinhe gruparile crestine si
pagane gote. Intre anii 434- Ai4lmperiul s-a confruntat cu pericolul
hun, dublat, la sfarsitul secolului al V-lea de aparitia bulgarilor in
orizontul politic bizantin. lntre anii 540-544, bulgarii trec ?n Tracia si
Macedonia. Intre 550-551, 3000 de sclavini jefuiesc tracia si
Illyricum, iar la sfarsitul secolului al Vl-lea si inceputul secolului
urmator, provinciile sud-dunarene au fost jefiute de kuhigurii lui
Zabergan.
Asadar, litoralul nordic al Marii Negreo cu exceptia catorva
puncte care n-au fost abandonate a intrat in stapinirea gotilor.
Vizigotii ocupau fosta provincie Dacia pana la Nistru, invecinandu-se
cu gep::r;ii stabiliti in nord-vestul podisului transilvan. Ostrogotii si-au

5. l_-
l--
l_
t_
t--
l__
l_
l_
l_
l_
l_
l_
l_
L-
l_
l_
l_
t_
l
intins influenta asupra intregii Ucraine, pana la Valea Donului, si la
padurile de pe Volga superioar4 iar spre nord, pana la hotarele
estonilor, stabiliti in jurul Marii Baltice. Alaturi de ei sau in simbioza
cu ei au fost alanii.
Desemnati in izvoarele orientale cu termenii AS, IAS alanii
sunt semnalati inca din anul 126 aCh in raportul generalului chinez
Ciang Ki'en sub denumirea An-tsai, in stepele din vest, de langa Lacul
Aral. Miscarea popoarelor sarmate I-a impins spre vest. Intreg spatiul
pontic a fost teatrul unei fuziuni de elemente grecesti, iraniene si
germanice al carei rcanltat a fost sinteza din epoca invaziilor.
in secolul al lV-leq gotii au adoptat crestinismul arian.
Propovaduirea lui Ulfila s-a exercitat asupra lor in regiunea
dunareana. Si totusi, ?n ciuda avanfului noii credinte, destinate si
stearga diferenta dintre elleni, romani si barbari s-au inregistrat
diferende religioase grave ( vezi perioada polemicii christologice),
precum si declinul unor factori de ordin material, declin accentuat I n
ultimul sfert al secolului al IV-lea, odata cu aparitia hunilor. Hiung-
nv, nomazi turco mongoli isi exercitau de mult timp presiunea la
hotarele Chinei. Invinsi in Mongolia si in Turkestanul Oriental, o parte
din huni se instaleaza in stepele Aralului, unde sufera o noua
infrangere din partea generalului C"heng Tang. Dupa trei secole de
relativa acalmie se produce revaxsarea brusca a hunilor occidentali in
bazinul pontic ( 374 pch). Volga si Donul au fost trecute intr-un ritm
fulgerator de hoardele lui Balamir. Aceasta trecere va determina
infrangerea alanilor de pe Terek si Kuban, si deruta ostrogotilor lui
Hermanarich la vest de Nipru. Grupuri mari de alani si goti au fost
respinse spre caucaz si Crimeea, in timp ce altele s-au supus.
Imperiul stepei se va forma si reforma de mai multe ori, pana
la sfarsitul Evului Mediu. Dupa Rugas, Oktar, Mundzuk, fiii acestuia
Bleda si Attila au preluat puterea in anul 434. Descrierea hunilor in
izvoarele literare bizantine si chineze sugeretva ideea extremei
barbarii. Dar cand Attila a impus, in mai putin de zece ani o pace
impovaratoare Imperiului Roman, jefuind Trucia si amenintand
occidentul, imaginea nu a mai fost aceeasi. Dupa primul val de
distrugeri si jaf popoarele romane sau romanizate s-au adaptat la o
existenta mai aspr4 dar de multe ori mai suportabila decat cea impusa
de administratia imperiala. Intre cele doua tipuri de izvoare se observa
o adevaruta evolutie regasibila si in cazul cuceririlor mongole din
secolul al )ilIl-lea. Dupa moartea lui Attita Imperiul stepelor s-a
dezmembrat. Dintre fiii lui Ellak s-a stabilit in Dobrogea. Dengaich a
mai atacat o data imperiul, pe cursul inferior al Dunarii, dff generalul
alan Flavius Ardabur Aspar l-a oprit. Capul lui a fost expuus cinci zile
in circul din Constantinopol. In stepa, kutrigurii si utrigurii - dusmani

6. J
J
J
lJI
I
I
L-
t_
ai hunilor au dat ocazia politicii bizantine si -si exercite arta de a-I
conduce pe barbari. Diplomatia bizantina a mentinut pozitiile
imperiale in bazinul pontic, salvand o parte a patrimoniului antic. A
existat un moment in care alanul Aspar, general al Imperiului si
invingator al hunilor a putut si -si exprime aspiratiile la tron. Dar in
ultimul sfert al secolului al V-lea, isaurienii, cu Leon al II-[ea si Zenon
au fost cei care au invins. Ascensiunea lui Aspar a fost ingreunata si
de credinta si xiana. O solutie pontica la problema succesiunii
imperiale a ramas totusi de domeniul posibilitatilor. Dar cand in
vremea lui Anastasius domnia va xatat prea indulgenta fata de erezie,
Vitalian, fiul unui comes foederatorum got a reactionat violent ( 513-
515). Cu ajutorul lui Iustinian, desemnat la carma Imperiului inca din
vremea unchiului sau Iustin I, Vitalian a sfarsit printr-o metoda
afiemanatoare celei care a pus capat carierei lui Aspar ( asasinat la un
ospat).
Restabilirea dominatiei imperiale pe aproape toate fronturile
si tarmurile din Mediterana, lupta simultana pe frontul asiatic, cu
persii, si pe Dunare, cu hunii si slavii a impus un effort enorm si a
daunat apararii pozitiitor din bazinul Marii Negre. Iustinian a trebuit si
recucereasca Africa de la vandali, Italia de la ostrogoti, Spania de la
vizigoti, si Gallia de la franci, simultan cu derularea evenimentelor din
capitala - rascoala Nika. in anul 528, Baduarius, magister militum per
Thracias a recastigat Chersonesul. in anul 533 a inceput expeditia
contra vandalitor din Africa. in numai cateva saptamani, Cafiagina a
devenit Iustiniana Carthago. Au urmat Sardinia, Corsica si Balearele.
in iarna anului 535, Belizarie a debarcat in Sicilia, invingandu-I pe
ostrogoti. Un an mai tarziu, acelasi general a ocupat Napoli si a
inceput marsul spre Roma cucerita de Vitiges. In anul 540,
concomitent cu atacurile bulgarilor in Tracia, Macedonia si Greci4
regele persan Chosroes I patrunde in Siria si Antiohia. Inhe anii 541-
SiZ preia Lazium si Iberia, devasteaza Armenia si cucereste
Mesopotamia. in anul S[}Imperiul sufera o dubla lovitura: devastarea
ermeniei de catre persi, si rascoala ostrogotilor condusi de Totilla, in
nnna careia nordul si sudul Italiei sunt recucerite. In anul 544 - antii
ataca Tracia iar butgarii Illyricum. La l7 decembrie 546 Totila ocupa
Roma. Un an mai tarziu 20000 de mercenari condusi de generalul
Narses au debarcat la Ravenna. in primavara anului 552, Totilla a fost
infrant si ucis. in 553, biz:rfiinii au obtinut o victorie categorica la
poalele Vezuviului, impotriva regelui ostrogot Teias. Patru ani mai
tarziu Iustinian este insa nevoit si accepte armistitiul cu persii, dublat
de plata unui tribut.
Politica lui Iustinian a demonstrat ca nu se poate stapani
Mediterana faru a se fi asigurat in prealabil controlul asupra Marii

7. i
I
I
l_
t--
l--
l--
l_
L-
t_
Negre si un sprijin solid din partea tinuturilor de la Dunarea
Inferioara. Prin pacea incheiata cu persii in anul 561, Iustinian a reusit
si opreasca extinderea dominatiei persane pana la Marea Neagra. in
Chersones, dar si in Dobrogea a inceput un mare effort constructiv.
Procopius enumera 90 de cetati restauratew de Iustinian pe linia
Dunarii. Pretutindeni, zidurile sunt refacute. Sunt implantate capete de
pod pe malul stang al Dunarii la Daphne si la Celei, aproape de
varsarea Oltului. Iustinian nu a crutat nici eforturi nici bani pentru a
apara bastionul occidental al sistemului defensiv pontic. Dar nici cele
mai puternice ziduri nu puteau face fata agresorilor faru armata. lar
armatele, care nu mai erau romane decat cu numele, fiecare general
alcatuind-si propriile bande de mercenari sau foederati, erau dispersate
la distante enorme: in Italia, in Africa, pe frontul asiatic. Astfel, pentru
limes-ul dunarean nu au mai ramas decat garnizoane izolate de
comitatenses. Linia Dunarii a rtrmas descoperita. Barbarii s-au retras
de fiecare data cand trupele romane au primit intariri, dar regiunea era
tot mai pustiita si mai lipsita de resurse. Spre sfarsitul domniei lui
Iustinian, slavii au inceput si se aseze statornic in provinciile
balcanice. Politica externa a lui Iustinian, reusita doar pe jumatate a
cantarit greu in destinul Bizantului si al Europei sud-estice, Dunarea
de Jos fiind o prelungire indispensabila a bazinului pontic, si o
acoperire strategica pentru cel al Mediteranei.
La sfarsitul domniei lui Iustinian, avarii au devenit stapanii
stepei din vestul Caucazului. Sustinuti de Bizant ei au pus capat
ultimelor resturi ale imperiului hunilor lui Attila, care incorpora huni,
kutriguri si utriguri. Din nou, un mare imperiu se intindea de la gurile
Volgai La Dunare. Triburile slave au trebuit si -I recunoasca
suprematia, si o mare invazie a amenintat Occidentul, la mai mult de
un secol dupa cea care fusese respinsa de generalul Aetius.
Hanul Baian a deprins probabil de la bizantini arta de a-si
inwajbi adversarii. Mai intai el s-a aliat cu longobarzii pentru a-I
distruge pe gepizii din Pannonia ( 567). Ca urmare a victoriei, centrul
puterii avare s-a deplasat in stepa dunareana - in zonele ocupate
anterior de huni, pastrand si stepele orientale. Sub presiunea 1or,
bulgarii s-au impartit in doua grupuri, din care unul a ramas pe cursul
Kamei, iar celalalt s-a deplasat spre sud-est, in Basarabia de miazazi,
numita de bizantini " Bulgaria de dincolo de Dunare". in secolul al
VII-lea acesti bulgari meridionali au trecut in Peninsula Balcanica.
Profitand de razboiul dintre persi si bizantini, Baian a intreprins o
serie de expeditii impotriva Imperiului de Rasarit, devastand
provinciile atacate anterior de huni si slavi. Avarii au ajuns pana la
Anchialos, la limita Moesiei cu Tracia. in anul 587, armatele bizantine
conduse de Comentiolus( in conditiile in care grosulo efectivelor se
l_
t-I
L-
I
tI
ti
I
l_I
L-
t-
r
l--
f--
f--

8. lupta ?n Asia cu persii) au reusit si -I readuca pe invadatori la Dunare.
Un corp de oaste izolat I-a urmarit pe avari pana in stepa basarabeana.
un nou raid al lui Baian a ajuns in Tracia la Tzurulon, aproape de
Marmara. Mauricius s-a hotarat si retraga trupe de pe frontul asiatic,
incredintandu-le generalului Priscus, care a reusit si -I infranga pe
avari pe malurile Tisei, si si restabileasca frontiera dunarean4 pril
tratatul din anul 601. in wemea lui Heraklius, in contextul razboiului
cu persii, problemele au reaparut. Basileul a fost nevoit si faca o serie
de concesii avarilor. Bastionul pontic rasaritean, mentinut cu sacrificii
de Iustinian si Mauricius era de o importanta capitala: el I-a permis
basileului si faca marea miscare de incercuire, care prin Armenia l-a
adus in spatele inamicului, obligandu-l si evacueze teritoriile
cucerite.dar Heraklius s-a confruntat si cu o alta problema grava.inca
din anul 540, satrul chosroes I ( 531-s72) a incalcat pacea eterna
incheiata cu Bizantul in 532, invadand Siria si Caucazul pana in estul
Pontului. Intre ani 612 si 619 persii au cucerit pe rand Antiohi4
Apameea, Cesareea, Armeni-a, Siria, Palewstina, Egipt, ajungand sub
ziduy'.le Constantinopolului. in anul 622 imparafiil paraseste
-
capitala;
dupa campania victoriosa din Azerbaidjan - 623, in 62s reia Armenia;
a urmat victoria asupra Ninivei - 627 si intrarea triumfala in capitala
Ninive. Peste nici zece ani teritoriile recucerite de la persii sasianizi
vor intra sub autoritatea arabilor ( G34-642). Anii 655 si 674 au fost
extrem de dificili; inaintarea araba spre zidurile capitalei era ferma;
intre anii 673-678 atacurile arabe au fost organizate deopotiva de pe
mare si de pe uscat. Politica lui Heraclius nemultumise deopotriva
Africa si ltalia. Ridicarea exarhilor Cartaginei si Ravennei impotriva
autoritatii imperiale a complicat si mai mult situatia politica si asa
destul de grava. Provinciile orientale erau pierdute; :rrrtre 693-69g
Africa a cazut definitiv in mainile musulmanilor, iar la inceputul
secolului al vtrI-lea Armeni4 cilici4 Antiochia, Galati4 pergamul au
intrat sub dominatie araba. In anul 626, simultan cu derularea
evenimentelor legate de frontul persan Constantinopolul a fost asediat
dinspre Asia de persani, si dinspre Europa de avari. Orasul a rezistat.
Avarii au pierdut arealul sterpei pontice.
Peregrinarile calaretilor nomazi, care alcatuiesc istoria
bazinului pontic in seinlele VI-VII au oferit ocazia desavarsirii unui
fenomen de o cu totul alta anvergura si durata: infiltrarea slavilor in
centrul, sudul si esful Europei, ca factor permanent in configuratia
etnica si politica a Orientului. A existat un raport strans intre invaziile
germanice^in Occident si inaintarea slava in spatele liniei lor de
cucerire. in weme ce popoarele germanice au parasit stepele
rasaritene, orientandu-se spre occident, slavii s-au extins in Europa
centrala pana Ia AIpi, Elba saale, iar in Balcani pilr- ?n peloponJz,

9. I
I
i_
L
l_
I
I
i
I
I
I
r
I
I
Tessalonik, si la marginea Constantinopolului. Slavilor le-a lipsit insa
unitatea politica. "Democratia" notata de Procopiusa avut mai mult
sensul unei dispersari a puterii intre triburi. In lucrarea " Despre zidiri"
Procopius vorbeste de efortul facut de Iustinian pentru a ridica cetati
?n Dobroge4 la Ulmetum si in triunghiul Ibida- Aegyssus, Halmiris,
pentru a elibera tinutul de slavii barbari. Sclavinii sunt localizati de la
cetatea Novietunum ( : Noviodunum) si lacul Mursianus ( mlastinile
de la confluenta Savei cu Dunarea; toponimul Novietunum a fost
identificat si cu Neviodunum din Pannonia Superior, iar Mursa cu
Buzaul sau cu lacul Razelm) la Nistru si Vistula in nord, iar antii, cei
mai putemici, de la Nistru la Nipru, acolo unde inainteaza Marea
Pontului. Bratianu a adoptat ipoteza care plaseaza lacul Mursianus la
varsarea Dravei, iar civitas Novietunensis in Pannonia. Marele istoric
nu neaga insa categoric ideea ca triburile slave ar fi putut ocupa
regiunea Deltei si Basarabia Meridionala dar este vorba de
extremitatea rasariteana a unui teritoriu mult mai intins, care
cuprindea in secolul al Vl-lea fosta Dacie si Pannonia.
Slavii ii insotiseru pe huni ?n expeditiile lor la sudul Dunarii,
dar acestia nu au fost decat preludiul marii miscari de migratie de la
sfarsitul secolului al V I-lea cand au fost supusu chaganului avar.
Slabirea puterii avarilor a redat independenta unuia dintre popoarele
turcice care le recunoscuse suprematia: bulgarii. Sub Kubrat, bulgarii
erau instalati intre Kuban si Marea de Azov. Avarii au fost nevoiti si -
I lase si inainteze pana la gurile Dunarii si si se instaleze in Basarabia
de miazazi, de unde amenintau Dobrogea. in anul 679, hanul
Asparuch a trecut Dunarea si s-a stabilit in Moesia si Scythia Minor.
Protobulgarii si-au impus dominatia asupra slavilor, fara si accepte
nici o obligatie decurgand dintr-un tratat de alianta. Hanul bulgar era
probabil tot atat de temut ca si cel avar. De o deosebita importanta a
fost recunoasterea noii stari de lucruri de catre Imperiul Bizantin.
Frontiera de pe Dunare a fost impinsa la defileele Balcanilor. Bizantul
abandona astfel un important sector al litoralului pontic, dar isi
mentinea pozitiile in Crimeea. De asemeni, Chersonesul a ramas ?n
continuare fortareata si loc de exil bizarfiin.
in timpul lui Focas ( 602-610) bulgarii au fost asimitati in
masa slava careia I-au dat numele lor. Tervel (701-718) a consolidat
formatiunea politica protobulgara" constituita la nord de Tracia.
Datorita raporturilor cu basileul Iustinian al ll-lea ( 685-695, 705'
7ll), pe care l-a sprijinit in recastigarea tronului, Tervel primeste
tittul de caesax si primeste noi teritorii. ln anul 762, in plina criza
iconoclasta tensiunea bizantino-bulgara creste, in vremea hanului
Teletz. Constantin V a organtzat o expeditlg pe^ uscat si pe mare,
terminata cu victoria bizantna din 30 iunie 763. In anul 770 bulgarii

10. r_.
l-I
I
J
J
se reorganizeaza sub conducerea lui Telerig. Kardan (792) a obtinut o
mare victorie antibizantina in urna careia bulgarii si-au extins
stapanirea in sud. in anul 809 tarul Krum a asediat cu succes Serdica,
iar in 813 a pradat Adrianopolul, mutand un numar de locuitori in "
Bulgaria de dincolo de Dunare" ( cf. Cronicarului Simeon
Magister).Sub Mihail I ( 811-813) si Leon V Armeanul, Krum ajunge
sub zidurile Constantinopolului. In timpul hanului Omurtag ( 814-
831) maghiarii au atacat nord-estul statului protobulgar. Impotriva
maghiarilor a fost trimisa o arrnata care I-a urmarit pana la Nipru unde
Ocorses, conducator de oaste bulgar a murit. Interesele bulgarilor s-au
indreptat in special spre Bizant si wemelnic spre nord-vest. Teritoriul
romanesc nu a fost constant obiectul preocuparilor politice bulgare. O
eventuala stapanire la nordul Dunarii se va fi concretizat intr-o fasie
ingusta, de-a lungul Dunarii, exercitata prin intermediul unor
garnizoane de supraveghere, si o posibila stapanire vremelnica de
secol IX a unor regiuni din zona Tisei, de unde se putea controla
transportul sarii intre Transilvania si Tisa. Stapanirea bulgara la
nordul Dunarii , exercitata pe teritorii restranse s-a exercitat prin
luarea dijmelor din produse, prin intermediul conducatorilor locali.
atacUrile dinspre est ale pecenegilor si dinspre vest ale maghiarilor au
facut ca in a doua jumatate a secolului al X-lea si slabeasca relatiile
dintre societatea nord-dunareana si taratul bulgar. in anul 971 Imperiul
biz.arfiin cucereste estul taratului bulgar, iar in 1018 in vremea lui
Vasile tr Bulgarochtonul este cucerit si vestul.
Pentru Constantinopol, jumatatea secolului al IX-lea a fost o
perioada de intensa activitate misionara. Eliberat de iconoclasti,
Bizantul s-a concentrat asupra convertirii slavilor pagani.Patriarhul
Fotius a incredintat aceasta sarcina celor doi frati greci din Salonic:
Constantin( 826-869) si Metodiu ( 815-885). Constantin Filosotul (
Chiril dupa calugarie) a fost cel mai valoros dintre discipolii lui
Fotius, cunoscator de asrab4 ebraica si dialect samaritean. Prima lor
calatorie misionara a fost pe la anul 860 in tinutul kazahilor, la nord de
regiunea caucaziana ( fara rezultat caci caz,ahii au adoptat in cele din
uflna iudaismul).
in anul 863 au pornit spre Moravia, caci printul Rostislav
ceruse Imperiului Bizantin misionari capabili si propovaduiasca si si
tina slujba in limba slavona. Dar slujba implica existenta Bibliei si a
unor carti de rugaciune; astfel cei doi au inceput munca de creare a
unui alfabet potrivit. Punctul de plecare a fost dialectul vorbit de
slavii din preajma Salonicului; dialectul slavilor macedoneni a devenit
slavona bisericeasc4 folosita si azi ca limba liturgica a bisericii
ortodoxe slavone. Prin urtnare, slavii s-au bucurat de un pretios
privilegiu fala de celelalte popoare din vestul Europei: acela de a

11. asculta slujba intr0o limba pe care o intelegeau. Dar in Moravia si
Bulgaria misionarii greci se vor intalni cu cei germani. Prin urmare, ?n
aceeasi arie activau doua patiarhate cu doua principii misionare
diferite: Chiril si Metodiu foloseau slavon4 germanii-latina; grecii
recitau crezul in forma si origrnar4 germanii introduceau filioque.
Pentru a inlatura alternativa gernana, Chiril a hotarat si ceara
binecuvantarea Papei pentru activitatea si , fara a lua in serios disputa
dintre Fotius si Papa Nicolae. Incercarea lui a fost un succes. La urma
unne ea reflecta conceptia celor doi frati ca estul si vestul sunt unite
intr-o singura biserica indiferent de dependenta fata de
Constantinopol sau Roma. Papa Hadrian II, succesorul lui Nicolael a
confirmat folosirea slavonei ca limba liturgica in Moravia , a aprobat
traducerile si a dispus trimiterea de copii ale cartilor lor de rugaciune
principalelor biserici din oras. Dupa moartea lui Chiril in anul 869,
Metodiu a revenit in Moravia. Din pacate, germanii au ignorat
hotararea Papei, ba chiar Metodiu a fost aruncat in inchisoare. La
moartea lui in 885 adeptii au fost alungati din tara. Urmele misiunii au
persistat irrgu doua secole, apoui Moravia a intrat sub incidenta
papalitatii. In schimb, Bulgariq Serbia si Rusia au beneficiat de
activitatea lor misionara. Cneazul bulgar Boris a sovait initial intre
Rasarit si Apus, acceptand in cele din urma jurisdictia bizantina. Dar
misionarilor bizantini din Bulgaria le-a lipsit inspiratia lui Chiril si
Metodius. Ei au folosit la slujbe limba grcac4- la fel de neinteligibila
pentru bulgari ca si latina. Dupa expulzarea lor din Moravia, discipolii
lui Metodius au venit in Bulgaria, introducand principiile folosite in
teritoriul morav. Limba greacq inlocuita cu slavona a permis
prezentarea culturii crestine bizantine intr-o forma accesibila, si usor
de asimilat. Biserica bulgara s-a dezvoltatrapid. in jurul anului 926,in
wemea taruloui Simeon cel Mare ( 893-927) s-a infiintat o patriarhie
bulgar4 recunoscuta de Constantinopol in anul 927. ( Si Serbia a
sovait intre crestinismul estic si cel vestic, du a urmat in cele din
unna exemplul Bulgariei si nu al Moraviei.
Fiul lui Boris, Simeon care si-a petrecut tineretea ca ostatic la
Constantinopol a fost un mare admirator al grecilor, al " retoricii lui
Demostene si silogismelor lui Aristotel". Odata urcat pe tron, acest
semi-grec a incercat si -si modeleze curtea de [a Preslav dupa exmplul
bizantin. Scriitorii vorbesc cu admiratie de constructii splendide,
palate, biserici, de opere de arta impresionante. Printul trona in
vesminte brodaste cu perle, gaxda personala avea echipament similar
celui bizantin. Simeon se simtea astfel mai aproape de basileu, visa la
hegemonia proprie in Balcani, la transfonnaxea constantinopolului in
gapitala si si la titlul de " tar al bulgarilor si autokrator al romanilor.
In anul896, in alianta cu pecenegii, Simeon zdrobeste armata

12. biz,arrf.,:.rlLU silindu-l pe Leon VI si plateasca tribut. Visul sau s-a
spulberat insa ?n anul 924 in fata portilor capitalei. Simeon a awt
gustul literelor, s-a inconjurat cu oameni de mare spirit, a tradus in
bulgara operele cele mai cunoscute ale literaturii bizantine. El insusi a
redactat o culegere de exilase din opera lui Ioan Chrisostomul. A
imprumutat din Bizant principiul autoritatii monarhice. in anul 9l2,la
moartea llui Leon VI, tronul a revenit fiului sau de numai 6 ani
Constantin. in anul 913, Simeon era in fata capitalei pentru a cere
regentei tronul. Regenta I-a oferit coroan4 iar Simeon a promis
copilului mostenitor mana fiicei sale; totusi nu a fost recunoscut ca
imparat, ci doar ca basileu al bulgarilor. Chiar si in aceste conditii ar fi
putut lua oicand destinele imperiului in mainile sale; simeon a fost
indepartat iar regenta -inlafixata. Bulgarii au pustiit posesiunile
bizantine in Balcani. in 918 simeon stapanea toata Peninsula.
Tentativele sale repetae de a cuceri eapitala biantina nu au avut
rezultat. in anul 924, dupa o intrevedere cu basileul Roman I
Lekapenos, simeon a trebuit si se multumeasca cu titlul de tar. in anul
967 Nikephor Focas refiiza tributul si cu ajutorul rusilor lui Sviatoslav
ataca Bulgaria. Ulterior acestui moment, Sviatoslav a refuzat si mai
plece din Balcani, ceea ce explica masurile militare ale lui Ioan
Tzimiskes. In anul 9Tl Tzimiskes a ocupat Preslav.
Cei 40 de ani de domnie ai fiului sau Petru n-au facut decat si
accentueze influenta bizantina. Casatorit cu o printesa bizantinq tarul
a fost aliatut fidel, fiul spiritr'ral al basileului. Regatul bulgar a devenit
un satelit al Bizantului, care la sfarsitul secolului al X-lea si
inceputul secolului al XI il va cuceri si anexa.
Basileul Vasile II, contemporan cu tarul bulgar Samuel a fost
infrant de acesta in anul 986. Granitele taratului au atins Pontul in est
si Adriatica in vest.
Intre anii 1001-1004 s-a desfasurat marea campanie bizantina
antibulgara, cand jumatate din teritoriul lui Samuel a fost cucerit. in
cea de-a doua caampanie a lui Vasile II ( lo14- 1018) oastea bulgara a
fost masacrata. Patriarhia ohridei a fost redusa la arhiepiscopat
autocefal sub controlul direct al imparatului . teritorul cucerit a fost
impartit in 5 theme: Bulgari4 Paristrion, Sirmium, Zadar,nDalmatia.
In anul t042, un descendent al vechilor tari, nepot al lui
Samuel, Petru Delian a fost proclamat la Nis tar al bulgarilor. Delian a
atacat Salonicul unde se afla basileul Mihail fV, care s-a refugiat la
constantinopol, in timp ce o parte a nobililor sai a trecut de partea
bulgarilor. Salonicul nu a putut fi cuceri! dar miscarea s-a extins pana
in Epir si Elada. Lui Delian I s-a alaturat ulterior principele bulgar
Alusian, caruia I-a fost recunoscuta coregenta in virtutea inrudirii sale

13. cu tarul Vladislav( 1015-1018). Trimis impotriva Salonicului, Alusian
a fost prins si orbit; Delian a fost si el capturat de bizantini. Miscarea a
luat sfarsit in anul 1043.
tn anul 1075 a izbucnit rascoala condusa de Constantin
Bodin, cu sprijin sarb. in 1078 bulgarii din partile Dunarii si pecenegii
au patruns in provinciile bizantine de la sud de Balcani. Abia in 1144
Manuel Comnenul a izbutit, dupa o victorie asupra cumanilor si
stabileasc a limita dunareana a Imperiului Bizantin.
Bizantul s-a erijat inca de la primele contacte cu barbarii ?n
educator. Insa nu de putine ori discipolii s-au ridicat impotriva
dascalului. Puternicul imperiu bulgar a fost un rival redutabil al
Bizantului.
Alaturi de pecenegi, uzi, cumani, persii, arabii, venetienii,
genovezii si normanzii au ridicat constant probleme imperiului. Toti
au simtit influenta bizantina ca inamici sau foederati. Rezultatele
diplomatiei bizantine au fost pe masura riscurilor asumate. De-a
lungul frontierelor, reteaua de vasali si aliati a constituit nu de putine
ori o bariera impotriva invaziilor; imperiul a avut o putere fantastica
de asimilare, rcalizand opera de organizare a teritoriilor puse de
Dumnezeu sub protectia si cu un rremarcabil spirit de toleranta.
Anarhia interna a Imperiului in secolele X-XI a incurajat
amestecul pecenegilor in primul razboi civil - intre Andronic tr si
nepotul si . in urmatoarele trei razboue, adversarii au facut apel la
bulgari, sarbi sau turci, in fond inamici ai Bizantului, pregatindu-si
ruina. In secolul al Kl-lea Imperiul Bulgar se va reface, pentru un
secol de glorie, in care nici imparatii latini , nici cei greci nu pareau
capabili si -I infranga.
BOGOMILISMUL
Despre intemeietorul sectei, Bogomil : cel iubit de
Dumnezeu, in afaru de nume nu stim nimic precis. Se pare ca spre
anul 930, el a inceput si propovaduiasca saraci4 umilint4 pocainta si
rugaciunea. Dualisti, bogomilii sustin ca lumea aceasta este re4
zamislita de Satanael, fiul Dumnezeului veterotestamentar. Este
posibil ca Bogomil si fi cunoscut anumite idei dualiste, raspandite de
paulicieni si masalieni in Asia Mica. Tainele, icoanele si ceremoniile
erau considerate desarte; crucea era detestata cai pe ea a patimit Iisus
Christos. Singura rugaciune acceptata era Tatal Nostru, care trebuia
rostita de patru ori ziua si de patru ori noaptea; erau vegetarieni,
respingeau casatoria si orice fel de ierarhie; marturisirea si dezlegarea
pacatelor se facea in fata intregii comunitati. Succesul ereziei a fost
asigurat si de condamnarea fastului Bisericii. Dupa 1018,
bogomilismul parea a se organiza din punct de vedere dogmatic, dar

14. au aparut neintelegeri intre partida bogomililor radicali - dragovitanii
si bartida moderatilor. Comunitati bogomile sunt mentionate in
iwoarcle bizantine ?n Asia micq Dalmatia Apare acum o impartire a
comunitatii in preoti si credinciosi. La sfarsitul secolului al XII-lea
bogomilismul isi avea riturile monastice si o invaJatura speculativa, in
care conflictul dinfre dualism si crestinism era evident. Canr a inceput
represiunea impotriva lor, in secolul 12, bogomilii s-au retras in
nordul Balcanilor, iar misionarii au pornit spre Dalmatia" Italia,
Franta. in Bulgari4 secta a reusit si se impuna oficial in secolul XI[;
in Bosnia a devenit religie de stat in wemea banului Kulin( 1180-
l2l4). Involutia a inceput in secolul al XIV-lea. Dupa cucerirea
otoman4 o parte din bogomili s-au convertit la islamism. Elemente
bogomile dualiste se regasesc pana tarziu in folclorul sud-est
european. in perioada medievala au circulat "Apocrifele lui leremia"
si " Evanghelia gnostica a lui Nicodim". Singura lucrare bogomila
autentica, tradusa in latina de calugarii inchizitori din sudul Frantei a
fost " Interrogatio Ioannis", un dialog inhe evanghelistul Ioan si Iisus
Christos, despre facerea lumii, caderea lui Satan, inaltarea lui Enoch
etc. in conceptia bogomila, Dumnezeu era un " deus otiosus", care a
lasat desavarsirea creatiei pe seama unui Demiurg.
in secolul al )ilIl-le4 bogomilii faceau misionarat in Italia,
Franta, vestul Germaniei. Erezia kathara s-a instalat in I 163 in Franta.
tn Provence epar patru episcopii si este orgarizat chiar si un sinod- in
1167. Katharii nu credeau in infern sau purgatoriu, atribuind creearea
lumii lui Satan, identificat cu Dumnezeul veterotestamentar.
Adevaratul Dumnezeu, bun, este departe de lume. El L-a trimis pe
Iisus si -I mantuiasca pe oameni, trupul lui fiind doar Duh ( trasatura a
conceptiei dochetiste). Idealul kathar era disparitia umanitatii prin
sinucidere. Ceremonia admiterii in secta avea loc dupa o lunga
ucenicie. Al doilea rit al initierii, consolamentum, prin care se asigura
includerea printre Desavarsiti, se efectua in pragul mortii. in anul
12A4,la Carcassona a avut loc ultima disputa intre kathari si catolici.
Katharii au supravirtuit cruciadei impotriva albigensilor, disparand
abia spre 1330.
EVOLUTIA POLITICA A BIZANTULUI iN SECOLELE )(Itr-)(IV
Contextul general al cruciadelor trebuie inteles in corelatie cu
Parousia. Judecata universala, al carei ceas nu poate fi cunoscut a fost
asteptata cu teama in cursdsul secolului al Xl-lea. Biserica impusese
constiintei colective ideea ca timpul nu este o simpla trecere, ci este
orientat spre ultima venire a lui Ilsus. Asteptarea sfarsitului a dat
nastere unor speculatii cu privire la perioada ce trebuia si preceada
Parousia. Pana la sfarsitul secolului al )O-lea, crestinii occidentali

15. considerau ca venirea antichristului va precede Judecata de Apoi. Si
deodata s-a raspandit stirea ca el a aparut in Orient; multimi de barbati
si femei au plecat si poarte razboaiele prevestitoare venirii lui
Christos. cRestinii anului 1000 au trait int-o anxietate latenta.
Asteptarea eschatologica a declansat reactii pesimiste. Lui Dumnezeu,
Biserica trebuia si I se infatiseze fara pata- Acest zelva duce treptat la
reforma papalitatii, care de Nicolae tr la Grigore VII s-a eliberat de
tutela imperiala. A aparut dorinta de a construi hic et nunc imparatia
lui Dumnezeu, acea civitas terrena spiritualis descrisa de Fericitul
Augustin. Reforma gregoriana a coincis in Occident cu o ascensiune a
feudalitatii. Biserica a incercat si crestineze clasa seniorala militara.
Investit conform ceremonialului liturgic, un miles se angaja si se
comporte ca un soldat al lui Christos. Ordinul cavalerilor a devenit
forma crestina a conditiei militare, iar pace4 expresia unei violente
legalizate. La inceputul secolului al Xi-le4 promulgarea pacii lui
Dumnezeu parea si marcheze o cotitura in atitudinea Bisericii fata de
ruzboi. A aparut ideea ca recurgerea la forta era justificata atunci cand
era folosita in scopuri benefice societatii crestine. Lupta impotriva
Islamului in Spania a dus la o atitudine intelegatoare fata de folosirea
armelor. Papa Alexandru Ii afirma inft-o scrisoare adresata in 1063
arhiepiscopului de Narbonne ca varsarea sangelui necredinciosilor nu
era un pacat. Pontiful afirma ca participarea la un razboi util Bisericii
ar fi constituit o ispasire penitentiala, asemanatoare unui pelerinaj.
Favoarea luptei pentru interesele Bisericii era evidentiata de conferirea
unui vexillum sancti Petri, simbolul luptei pentru credinta- Din
fuziunea tuturor acestor elemente s-a nascut spiritualitatea cruciadei.
Cu ocazia unei adunari la Clermont, Papa Urban II a lansat
apelul care a provocat plecarca a nenumarati credinciosi spre
Pamantul Sfant. Pentru a introna pacea lui Dumnezeu, pentru a elibera
crestinii din Orient, oprimati de musulmani, era necesara lupta cu
anna. Apelul transmis cavalerilor direct de catre Pupu, fara mijlocirea
suveranului a declansat o puternica miscare in favoarea eliberarii
mormantiului sfant. Folosirea armelor capata caracterul unei actiuni
religioase - restaurarea crestinismului si propagarea credintei. Lupta
impotriva necredinciosilor si a ereticilor a devenit o daatorie pentru
noul ordo laicorum. Prin apelul de la Clermont, aristocrutia lanca a
capatat sansA DE A-SI ASIGURA MANTUIREA FARA A
RENITNTA LA VOCATIA MILITARA. Conceperea cruciadei ca
opus Dei, acordand actiunii razboinice un rol activ in viata Bisericii, a
oferit cavalerilor un mijloc de participare directa la harul mantuirii.
Marturie a unei noi religiozitati,l cruciadele integreaza aristocratia in
structurile Bisericii. Laicii doreau si se ridice la nivelul spiritual al
clericilor fara a renunta la privilegiile detinute; Biserica deschidea "

16. ecluzele harului" pentru toti crestinii cu conditia de a pleca in Orient
pentru a lupta cu dusmanii lui Christos. Alaturi de cavaleri,
pedestrimea a jucat un rol decisiv la cucerirea Ierusalimului in anul
1099. Obiectivele fixate de Urban al tr-lea cruciatilor erau ajutorarea
crestinilor din Orient si eliberarea mormantului lui Christos, iar
rasplata promisa era indulgenta plenara. Cruciada a devenit un
pelerinaj inarmat, animat de un spirit mesianic. Crucatii visau
Ierusalimul ceresc, trecerea directa in Paradis, credeau in misiunea lor
de a purifica lumea de rau. Aspiratia la purificarea individuala si
colectiva a conferit fenomenului cruciat aspecte penitentiale; poporul
se vedea investit cu un rol concret in istoria mantuirii. Cruciadele au
dat nastere tipului militar de monasticism: ordinele cavaleresti-
calugaresti: Ioanitii, Templierii, cistercienii, dominicanii, franciscanii,
dornice si revitalizeze monasticismul.
in contextul primei cruciade, imparatut bizantin Alexios
Comnenul a cerut ajutor militar vestului impotriva musulmanilor
asiatici care amenintau Imperiul. Basileul a permis maselor de tarani
insufletiti de Petru Pusticul si Walter Saracul si treaca Stramtorile spre
Asia Mica unde au fost masacrati de turci sau vanduti ca slavii. Dupa
cucerirea Ierusalimului in 1099, presiunea musulmana irupra
Constantinopolului a scazut. Dar cruciadele au slabit Bizantul,
permitand turcilor si se implante adanc in Peninsula Balcanic4 si au
accentuat antagonismele intre Orientul grec si Occidentul latin. Cand
armatele primei cruciade au aparit sub zidurile Constantinopolului, in
anul 1096, Alexis Comnenul, care nu solicitase decat un numar de
mercenari, a devenit ingrijorat de aceasta expeditie, careia nu-I
intelegea sensul, mai ales ca unul dintre conducatorii ei, Bohemond
era un rival declarat al sau. Dincolo de violentele de la care latinii nu
s-au abtinut, dincolo de insolenta, aviditatea si ambitile nedisimulate
ale marilor baroni, imparatul a incercat si ajunga la o intelegere cu ei;
el viza inrolarea cruciatilor in serviciul Bizantului prinh-un juramant
de omagiu si fidelitate. Scopul eras recucerirea Asiei pentru Biz.ant.
Conducatorii cruciadei au presta juramantul, angajandu-se si recastige
toate orasele care apartinusera Imperiului Bizantin. Niceea, recucerita
in 1097 a revenit bizantinilor, dar dupa cucerirea Antiohiei, cruciatii
si-au uitat promisiunile, oferind orasul lui Bohemmond, apoi au
refiiz-at participarea basileului la atacul asupra Ierusalimului (1099).
Alexis nu I-a iefiat lui Bohemmond aceastauntrparc.
Insuccesul cruciadei din 1101, pe care latinii l-au pus pe
seama grecilor, a agravat neintelegerile. Esecul inheprinderii latine
contra Bizantului - 1107- a demonstrat adevaratele intentii ale
acestora.

17. in contextul celei de a doua cruciade, Manuel a fost, ca si
Alexis surprins de venirea sub zidurile capitalei sale a unei mari
armate conduse de Conrad Itr al Germaniei, si Ludovic VII al Frantei.
La un moment dat francezii au sugerat luarea Constantinopolului.
Esecul cruciadei a fost imputat grecilor perfu si rapaci, iar pentru a-l
razbun1 Occidentul a planuit la un moment dat ( 1150) o cruciada
antibizantina.
Principatul normand, stabilit ?n timpul primei cruciade la
Antiochia er4 prin ambitiile conducatorilor sai, Bohemmond si
Tancred, incomod bizantinilor. Imperiul a luptat contra lor cu toate
fortele militare si diplomatice. Tratatul din 1108, impus lui
Bohemmond parea a fi asigurat succesul politicii imperiale de aducere
a Antichiei sub suzeranitate greaca. Dar tratatul nu a fost respectat. Si
Ioan si Manuel Comnenul au visat si -si restabileasca autoritatea
asupra principatelor armene ale Ciliciei si asupra statelor latine din
Siria. Si au reusit. Spre 1131, Leon, printul Armeniei isi marise
domeniile, si facuse o alianta cu printii de Antiohi4 vecinii sai, pe
care Imperiul Bizantin ii considera " vasali revoltati". Astfel, Ioan
Comnenul a avut ocazia si intervina. El a supus Cilicia ( 1137), l-a
obligat pe Raymond de Poitiers, printul Antiochiei si -I presteze
omagiul, si ca un veritabil suzeran al Siriei franceze a condus in 1138
o mare expeditie contra musulmanilor. Deocamdata insa n-a reusit si
intre in psesia Antiohiei €Na cum isi propusese. ln anul 1142 basileul a
revenit in Cilicia, pentru a constitui, impreuna cu statele armene si
Antiochia un apanaj pentru fiul sau favorit Manuel. Dar moartea,
survenita in 1143 I-a intrerupt planurile, iar printul de Antiochia a awt
ocazia si -si recastige independenta. Manuel I-a demonstrat insa ca
intentiona si continue politica tatalui sau. Invins, Raymond a tebiut si
vina la Constantinopol si -si ceara iertare si si se recunoasca vasal al
basileului( 1145). in anul 1158, Manuel si'a impus si mai bine rolul de
suzeran. A cucerit Cilicia si l-a obligat pe Renaud de Chatillon, printul
de Antiochia la o supunere umilitoare. Escortat de toti suveranii latini
din Siri4 in fruntea carora aparca ca un stapan, el si.a facut intarea
solemna in Antiochia.
Si regii Ierusalimului au simtit influenta Imperiului Bizantin.
Ei au furnzat contingente armatei imperiale, s-au aliat prin casatorii
cu cENa Comnenilor, au efectuat actiuni comune in Egipt ( 1169).
Civilizatia bizantina a patruns in Siria franca unde prestigiul lui
Manuel a fost considerabil. Ambitia bizantina parea tealizata.
Comnenii au visat si -si restaureze autoritatea asupra Romei, si
distruga Imperiul Occidental care li se parea o uzurpare. Dar a fost
prea mult pentru fortele bizantine. Dupa ruptura infe Barbarosa si
Pupu, imparatul I-a sustinut pe inarnicii lui Barbarosa( liga Lombardq

18. subventionand Ancona, Genov4 Pisa, Venetia). Dar Papa nu putea
accepta si devina un episcop bizantin. Politica dinastiei Comnene a
fost un dezastru. Intreg Occidentul s-a coalizat impotriva Bizantului.
La moartea lui Manuel, in 1180, Bizantul era epuizat" expus
pericolului latin, si unei grave cflze interne.
In 1195, Alexis Itr l-a detronat si inchis pe fratele sai Isaac, si
pe nepotul sau Alexis. in 1201, printul a scapat si a venit in Occident
cerand ajutor contra uzurpatorului. Era momentul in care armata celei
de a patra cruciade se aduna la Venetia Venetienii nu puteau rata un
astfel de prilej de a interveni in treburile interne ale Imperiului
Bizantin. Astfel, politica abila a dogelui Dandolo a deturnat spre
Constantinopol expeditia pregatrta pentru Sfantul Mormant. in anut
1203 a fost semnat acordul definitiv cu pretendentul blzantin. La 27
iunie 1203, flota latina acosta in fata Constantinopolului. La 18 iulie
orasul a fost luat cu asalt, iar Isaac Anghelos si-a recastigat tronul. Dar
intelegerea intre greci si latini a durat putin timp. Basileii nu si-au
tinut promisiunile, iar ambitiile venetienilor erau prea mari. La 25
ianuarie 12o4, o revolta populara I-a rasturnat pe protejatii
Occidentului, iar puterea a fost preluata de Alexis V.
Latinii s-au hotarat si distruga Imperiul Bizantin. La 12
aprilie 1204, Constantinopolul a fost luat cu asalt si incendiat.
Aristocratia si clerul s.au retras la Niceea; a urmat pafia1are4 conform
tratatului semnat in martie lzD4.Imparatul latin Baldwin de Flandra
a preluat tronul Comnenilor in mai 1204; un patriarh venetian a ocupat
tronul patriarhal. Pe suprafata Imperiului Bizantin format un
mozaic de seniorii feudale. Venetienii si-au asigurat in tot Orientul
puncte importante pentru dezvoltarea comerciala si fondarea
Imperiului lor colonial. Chiar daca Restauratiabizantina a reusit, dupa
aceasta lovitura, Bizantul nu se va mai reface niciodata complet. Dupa
partitio, Bizantul a devenit un stat de esenta feudala.
Imparatul latin nu si-a putut controla vasalii. Adevarata
putere era Venetia care detinea trei sferturi din Imperiul Bizantin.
Conflictul starnit de cruciade a avut un rol hotarator si din punct de
vedere cultural. Desi valoarea culturala a Imperiului de Rasarit fusese
descoperita de Occident cu mult inainte de 1204, cronicarii latini de
secol KI au schitat fiecare in felul sau imaginea unui Bizant viclean si
eretic. Participanti la jaful dn 1204, Villehardouin si Robert de Clari
au surprins spaima sfanta a modestului crestin latin in fata u orasului
mai presus de toate". Cruciada a patra a marcat ruptura definitiva
dintre Orient si Occident. Dupa ce au cucerit si pradat
Constantinopolul, latinii I-au invinuit pe greci p entru schisma.
Asadar, adevarata schisma din Orient dateaza din 1204, an ln care
problema religioasa nu constituia inca decat un pretext. Orice
s-a
m

19. intoarcere la unitatea crestina a devenit irealizabila caci Roma nu mai
accepta decat supunerea neconditionata a Bizantului. Abia dupa 1204 ,
biz"antinii au facut din deosebirile de cult si dogma un simbol al
orgoliului grec. Folosirea disputei doctrinare de catre latini, in scopuri
politice se rasfrangea in Bizant in legatura indisolubila dintre
originalitatea religioasa si independenta nationala.
Ortodocsii bizantini au fost ingroziti de cruciadele pornite de
crestini din Occident. Nicetas Choniates spune ca Saladin, care a
recucerit in 1187 Ierusalimul fara varsare de sange a pacatuit in mai
mica masura decat latinii vinovati de cumplitele excese ale Cruciadei
a IV-a. Inaintea anului 1204, contactele cu Occidentul nu au avut
decat foarte putine urmari culturale. Manuel Comnenul a fost un
amator de turniruri. Se resimt izolat influente in literafura de curte, dar
Bizantul a dat mult mai mult latinilor decat a primit de la acesti4 in
domeniile artistic si filosofic. Dupa ranile lasate de cruciada a fV-a,
respingerea Apusului a fost si mai ferma fiind nevoie de cel putin
doua secole pentru ca unii bizantini si se initieze in cultura latina.
Bizantul s-a orientat spre radacinile sale antice, crestine.
Pentru Pupq cucerirea Constantinopolului a fost unnarea
pacatului Schismei, rezultatul unei hotarari divine. Desi nu a pornit ca
un sistem, politica papala fata de Biserica Rasariteana a avut o idee
centrala care a imprimat tuturor masurilor luate in secolele KII-)ilV o
remarcabila coerenta. tn viziunea lui Inocentiu [I, cucerirea
Constantinopolului trebuia si atraga de la sine subordonarea fata de
Roma, caci perseverarea in Schisma nu mai avea nici un sens. A fost o
iluzie naiva; reunificare insemna pentru Inocentiu III subordonare,
latrnizarc.
Pe plan dogmatic, primele neconcordante au aparut in
legatura cu filioque. Respingerea doctrinei de catre greci I-a plasat din
planul schismei in planul ercziei. Treptat, confuzia dintre cei doi
termeni a devenit o formula papala curenta. Inocentiu a acordat o mare
atentie supunerii ierarhei eclesiastice rasaritene si promovarii clerului
latin in teritoriile supuse cruciatilor. Reactia la instituirea in fruntea
bisericii constantinopolitane a unui patriarh latin, a fost crearea
patriarhiei bizantine in exil, la Niceeq in 1208. Patriartrul latin era
subordonat primatului roman, in virtutea doctrinei deplinatatii puterii
papale. Episcopilor greci li s-a impus recunoasterea primatului Romei,
sub amenintarca expulzaii; ei nu au fost admisi decat in diocezele
majoritar grecesti. In diocezele mixte populatia greaca avea cel mult
un vicar episcopal. Posibilitatea coexistentei unui episcop grec cu unul
latin in aceeasi dioceza a fost exclusa in sinodul de la Lateran ( m.
Intentia Romei a fost de a substitui progresiv ierarhia greaca, incepand
cu preotii. Pana si monahii greci au fost siliti si faca act de supunere

20. fata de ierarhia catolic4 in caz conmr fiind izgoniti din manastiri.
Protectia acordata Muntelui Athos rumarea aducerea lui sub obedienta
Romei. in privinta ritualului s-au facut unele concesii, dar numai
pentru a usura adaptarea la traditia ritualului apusean. Aceste concesii
erau datorate de fapt relativei noutati a ritualului grec pentru curia
romanq caci pana la 1204, polemica dintre cele doua biserici fusese
de esenta exclusiv dogmatica. Papa a manifestat toleranta doar pentru
episcopii greci care facusera act de inchinare fata de Roma, si uneori a
acceptat chiar folosirea painii dospite.
Aducerea sub ascultare a Constantinopolului trebuia si aiba
ca urnare, in viziunea Papei, aducerea sub ascultare a tuturor
celorlalte biserici de rit grec, sub amenintarea cu confiscarea
bunurilor. Pe masura ce incercarea de unire a esuat Papa a amalgamat
schisma cu erezia. Detinatorii " Schismatici de stapaniri", de la
suverani la simplii feudali erau declarati " injusti possesores" si
deposedati.
Zelul misionar lui Inocentiu Itr nu s-a limitat numai la
lumea ortodoxa, ci si la masa pagana : prusi, lituanieni, cumani.
Solutia de constrangere cea mai sigura a fost tot actiunea militara
investita cu titlul de cruciada. Asadar, cruciada deviata in 1204 a fost
numai prima din numeroase alte devieri in rasaritul Europei.
Expansiunea Apusului in Rasaritul Europei s-a desfasurat sub
semnul cruciadei, a veleitatilor universaliste ale papalitatii care dorea
si restabileasca unitatea lumii crestine de dinaintea Marii Schisme,
prin asimilarea Bisericii Orientale. Cucerirea Constantinopolului in
1204 a devenit semnalul unui imens effort de anulare a Schismei in
favoarea catolicismului. Odata cu ultimul reprezentant al dinastiei
Comnenilor- Manuel, nostalgia universalismului bizarfilrl. s-a stins.
Latinii, cu pretentiile lor de restauratie nu au facut decat si complice si
mai mult mozaicul politic bizantin. Dupa compromisul de la Zarao
cruciatii s-au trezit in lupta cu o forta crestina - dupa propunerea lui
Alexios Anghelos, fiul lui Isac al ll-lea Anghelos de a-si reinstala tatal
pe tronul biz.antin. Sub autoritatea lui Baldwin s-a aflat o feudalitate
latina: ftancez4 flamand4 italiana. Intinderea ma:o<aima a Imperiului
Latin sub Henricl ( 1206-1212) a fost in Europa - Traci4 Macedonia
partial, Tesaliq Beotia, Attica, Peloponez, cu titlu de stapanire directa,
statul epirot si Bulgaria cu titlu vasalic; in Asia Mica: tarmul Marii
Marmare se afla sub controlul direct al Constantinopolului, iar
teritoriul lui David Comnenul - cu titlu vasalic.
La numai cativa ani dupa 1204 a inceput involutia
determinata de statul epirot Imperiul de la Niceea si regatul vlaho-
bulgar sub Ioan Asan II. A urmat tratatul de laNynmphaion.
al
la

21. Un factor de dezagregarc pentru lmperiul Bizantin intrat intr-
o contractie accelerata in ultimele doua decenii ale secolului al XII-lea
a fost si BLOCUL WAHO-BULGARO-CUMAN'
Vlahii din nord-estul Peninsulei Balcanice au desfasurat
initial o actiune de recastigare a autonomiei fiscale si militare, apoi
miscarea s-a extins si la bulgari, rezultatul fiind un stat de cooperare
etnica. Miscarea de emancipare a fost accelerata de cumani - forta
tutelara a noii rcalitati politice din Balcani.
Coplesiti de superioritatea primului asalt al Imperiului
Bizantin 1 itSS;, Petru si Asan au trecut Istrul, conform lui Nicetas
Choniates, unindu-se cu cumanii din vecinatate. Abia in aceste
conditii bulgarii s-au lansat in actiunea anti-bizantina. Consascrata
prin aliante matrimoniale, legatura politica si militara cumano-vlaho-
tulgara a devenit un factor de succes in expeditiile de jaf si pustiire
in
fricia. Curand, noul stat s-a impus in familia marilor puteri ale
vremii, devenind partener de negocieri pentru Imperiul Apusean si
papalitate.
in lupta de la Adrianopol, tn aprilie tz}s,Ionita caloianul a
avut ajutot c,rmrn ( Geoffroi de Villehardouin, "Ld conquette de
constantinople" ). Ionita a controlat cea mai mare parte a Traciei, iar
cumanii au ajuns pana sub zidurile constantinopotutui. in anul 1206,
Ionita I-a convocat din nou pe cumani, trimitandu-I in Tracia in
sprijinul grecilor din Adrianopol si Didimotechon, rasculati contra
,*riutilor. Un an mai taruiu, cruciatii au fost confruntati cu actiunea
conjugata a grecilor din Asia Mica si a vlaho-bulgaro-cumanilor lui
Ionita.
pentru a-si consolida pozitia sub raport juridic international,
Ionita s-a adresat Papei Inicentiu III, cerandu-I pentru el coroana de
imparat s sceptrul, precum si demnitatea de patriarh pentru
arhiepiscopul bisericii bulgare si romanesti. Si Petru si Asan
incercasera o astfel de apropiere, dat solii lor au fost opriti pe drum de
bizantini si maghiari. Si sotii lui Ionita la Rom4 in ll97 au avut
aceeasi soarta. De data aceasta ins4 Papa a aflat si a luat initiativa
apropierii de Ionita. Intr-o epistola din 1199 ii lauda originea nobila,
,o**u, precizand necesitatea unirii cu biserica Romei. Preotul
Dominic de Brindisi a fost trimis si puna la punct detaliile. in anul
1204, ionita si-a atins scopul. Papa l-a trimis la Tarnovo pe cardinalul
Leon si -l incoroneze pe Ionita " rege al bulgarilor si vlahilor", iar pe
arhiepiscopul Vasile de Tarnovo si -l unga primat al " bulgarilor si
vlahilor" - corespunzator titlutui de patriartr, dandu-I haina episcopala
si insemnele. La 7 noiembrie l2o4 arhiepiscopul Vasile a devenit
primat, iar poporul a trecut la biserica Romei. La 8 noiembrie 12o4 a

22. fost incoronat Ionita de cardinalul Leon, ca "rege al bulgarilor si
vlahilor", si nu tar cum ar fi dorit acesta
Conflictele cu Baldwin si Henric de Flandra s-au datorat
refuzului lui Ionita de a inapoia Imperiului Latin tinuturile ocupate de
la bizantini. Ionita a murit la asediul Salonicului - 8 octombrie 1207,
pe care incerca si -l recucere€rca dupa moartea lui Bonifaciu de
Montferrat. Dupa moartea lui, tronul a fost ocupat de Borila, un nepot
de sora. Mostenitorii de drept, fiii lui Asan, Asan si Alexandru s-au
refugiat peste Dunare in Muntenia sau in Rusia.
In 1208, Boril, cu oastea si de vlahi si cumani a reaparut in
Traciq dar a fost infrant de cruciati, la Philipopol in luna iulie.
Razboiul a continuat pana in 1212, cand Henric comunica stirea
succesului contra lui Borila.
Prin urmare, desi cumanii nu erau necunoscuti occidentalilor,
primele contacte cu latinii au fost in contextul cruciadelor.
Participantilor la primele trei cruciade, cumanii le-au aparut in calitate
de mercenari ai Imperiului Bizantin sau asociati ai statului vlaho-
bulgar. in cruciada a TII-4 Otto de Freising ii situeaza pe cumani,
alaturi de pecenegi in nord-estul Ungariei introducandu-I astfel in
geografia politica a Europei. in cruciada a IV-q Raimbaut de
Vaqueiras il indemna pe Baldwin I si se pregateasca de lupta cu vlahii
si cumanii. Rostul cruciat anticuman al cavalerilor teutoni se
subintelege din termenul de pagani aplicat cumanilor ?n actul emis la
19 aprilie 1218 de Papa Honoriu III in favoarea ordinului si in formula
de " inamici ai lui trsus Christos" din 1222. Inaintarea cavalerilor
Teutoni peste Carpati a pus capat Cumaniei negre. in rasarit, in aria
hoardei dominante, Cumania alba a primit lovituri zdrobitoare din
partea mongolilor lui Djebe si Subotai la Kalka, in 31 mai 1223. Dupa
1213, presiunea maghiara asupra statului vlaho-bulgff a crescut. Tarul
Boril va fi convertit la alianta cu puterile catolice. Atitudin€& si a
declansat o opozitie politica putemica.
In l2l4 cel twziu, Boril a incheiat pace si alianta cu cruciatii
din Constantinopol. Acest compromis a determinat cresterea influentei
papale In rasaritul Europei. Ioan Asan II a continuat cel putin 10 ani
politica predecesorului sau, casatorindu-*se cu fiica regelui Andrei II.
Este perioada apogeului vlatro-bulgar, care se intinde acum de la
Marea Neagra la Adriatic4 si de la Dunare la Adrianopol. Ioan Asan
II intretinea rclatii cu Imperiul de la Niceea, infiintat de Teodor
Lascaris, si cu despotatul de Epir. Din 1228, relatiile au luat o cu totul
alta turnura, datorita ambitiei lui Ian Asan II de a se erija in protector
al Imperiului Latiq forta si politica fiind demonstrata in 1230 la
KloKotnita. El a propus casatoria fiicei sale cu mostenitorul tronului,
Baldwin tr.

23. Legaturile dintre Ioan Asan tr si Teodor au fost intrerupte
dupa ce Tidor si-a extins cuceririle asupra Ohridei, Macedoniei si
Altaniei. Marul discordiei a fost Adrianopolul. A urmat victoria de la
Klokotnita. Ioan Asan II, ajutat de 1000 de cumani a cucerit
Macedonia si Albania pana la Dutazzo. El stapanea acumMoesia,
Serbi4 Macedoni 4 Traci1 Dimotica Albania, mai putin Durazzo'
A urmat alianta cu Ioan III Ducas vatatzes - L222-1254
contra Imperiului Latlrr.. Fiica lui Ioan Asan tr - Elena de 10 ani
casatorita cu fiul lui Vatatzes, Teodor, de t2 ani. Desprinderea
Roma a declansat o reactie in lant ( 1236). in 1239 cumanii se retrag
in Ungaria si Butgaria. Ioan Asan a murit in 1241. Partea de la
miazazi de Balcani a fost pierduta pentru Asanasti si impartita intre
Imperiul Latinsi despotatul de Epir.
Expansiunea Occidentului
Mediteranei a silit Bizantul si -si
aceasta lume si valorile ei.
in bazinul rasaritean
redefineasca atitudinea fata
e
de
al
de
RAPORTURILE BIZANTINO-TATARE
Noul regim al stramtorilor, dupa revenirea bizantinilor la
Constantinopol, in 1260, precum si Tratatul de la Nymphaion - 1261
ce acorda largi privilegii comerciale genovezilot, precum si pacea
mongola au
-
impulsionat avantul economiei pontice. Interesul
rnrniotitor fatade Marea Neagra s-a manifestat din 1261, pe fundalul
afinn-arii ideei dominatiei genghishanide universale. A doua campanie
mongola spre vest ( 1236-1243) si instalarea autoritatii mongole in
Iran,-I-a udut p. calaretii asiatici pana in centrul Europei si Asia Mica
A tieia expedrtie panmongola spre vest ( 1256-1260) era parte a unui
proiect expansiv ambitios, elaborat de Mongke( 125l-1259):
l"tind.rru frontierelor Imperiului pana la Pacific si la marile vestice.
Intrarea sultanatului setgiucid in vasalitatea Ilhanatului (
mongolii din Iran) I-a adus lui HUlagu, fratele hanului Mongke
.ont olul asupra rutelor din Asia MIca prin care Hoarda 'isi rcaliz'a
schimbul de marfuri cu statete de pe tarmul mediteranei Orientale.
Astfel se explica blocada instituita de Hulagu + confirmat prin iarlik
de noul mare han Kubilai in stapanirile sale din orientul Mijlociu.
Hutagu a anulat prelungirile teritoriale ale Hoardei in tinuturile
fiansiaucaziene, ceia ce a dec lansat razboiul de 100 de ani pentru
Tabriz. in aceste conditii, libertatea de navigatie in Marea Neagra
devenise o necesitste absoluta pentru Hoarda. Contactele diplomatice
ale hanului din Sarai cu Egiptul erau posibile in aceste conditii numai
pe calea apelor. Alianta cu mamelucii, rivalii ilhanizilor, si
invingatorii acestora la Ain Djalud in 1258, a fost perfectata in 1262-

24. 1263 si a devenit o constanta a politicii externe a Saraiului. Astfel,
libertatea Stramtorilor, si cooperare.a cu o putere maritima au fost
obiective fundamentale ale Hoardei. Pentru a preveni inchiderea
Bosforului, ultima poarta a Hoardei spre Mediteranq hanul de pe
Volga s-a orientat spre Bizant si sultanatul selgiucid din Asia Mica'
Infiintarea unei mitropolii ortodoxe la sarai in 1261, de catre Berke,
musulman fanatic, demonstreaza mai mult decat orice intentiile
hanului de a stabili relatii amicale cu basileul Mihail vItr Paleologul,
noul stapan al Bosforului. Astfel, rivalitatea dintre Hoarda si ilhanizi a
adus Bizantul in sfera de interes a hanului de la Sarai. Cooperarea
bizantino-tatara a slujit si intereselor de restauratie bizantina in
Balcani, unde Mihail vIII a reusit si smulga taratului bulgar o serie de
cetati de pe litoralul vestic al Pontului. Pozitiile bizantine in vestul
Marii Negre au fost mentinute pana in 1304 cand au fost recuperate de
Teodor Svetoslav.
Dar numai cooperarea bizantina nu era suficienta.
Sustragerea sultanatului selgiucid din Asia Mica de sub suzeranitatea
Iranului a devenit un obiectiv crucial in programul politic al Saraiului.
Mijlocul de rcalizare a fost ex-sultanul setgiucid lz.zed-DinKaykavuz,
rasculat impotriva hegemoniei ilhanide, si refugiat [a curtea bizantina
care ii incuraja sperantele de revenire pe tronul din lconium.
Al doilea obiectiv al politicii pontice a Hoardei a fost
cooperareas cu o thalassocratie. in 1261, razboiul dintre Berke si
Hulagu izbucnise. Berke nu a asteptat nici restauratia bizantina, nici
priviiegiul de la Nymphaion pentru a-I incuraja pe negustorii unei
put ri
-maritime.
Genovezii au beeneficiat atat de concesiile bizantine
cat si de cele tatue. Intelegerile incheiate de Berke in intervalul
cronologi c 126l-1263 nu au fost gandite pe termen lung, ci subsumate
unui viitor apropiat: combaterea ilhanizilor cu ajutorul bizantinilor si
genovezilor.
-Angrenat
in razbaie istovitoare cu mongolii din Iran,
Iependent de importul de sclavi din Kapceak, suveranul egiptean a
ro^ntriUuit activ [a crearea orei politice si comerciale care lega Saraiul
de cairo. Acordul realiz,at cu Berke a fost completat de un tratat cu
Bizantul, si probabit de o conventie cu genovezii'
La Conferinta de la Cairo, din vara anului 1263 au participat
reprezentanti ai Hoardei, Bizantului, Genovei, ai lui lz,zed'din si ai
ngiptutui. Coalitia era pregatita si intre in faza operativa. O scrisoare
adrisata in mai 1263 de Berke sultanului mameluc conhreaza
conceptia strategica a hanului de pe Volga. Conform acestui4
u-tranatut trebuia nimicit prin angajare simultana a atacului pe doua
fronturi: prin defileul muntilor Caucaz era planuit atacul impohiva
Iranului, in weme ce trupele mameluce trebuiau si patrunda in
teritoriul inamic din directie opus4 dinspre Eufrat. Berke solicita

25. sprijinul lui Baibars in favoarea lui l;zad-Dur. Reinstalarea lui la
Iconium ar fi fost sinonima cu lichidarea contolului ilhanid asupra
sultanatului selgiucid si cuprinderea Asiei Mici in frontul Berke-
Baibars, ceea ce ar fi sustras Stramtorile din raza de actiune a lui
Hulagu, si ar fi inversat pozitiile adversarilor in razboiul comercial.
ar fi putut taia comunicatiile cu Marea Neagra si Marea
Mediterana ale marelui negot continental exploatat de ilhanizi. Ilhanul
a lovit in cea mai slaba veriga a coalitiei indreptate impotriva si :
Bizantul, si in cel mai vulnerabil punct strategic al ei : Strarntorile.
Suveranul egiptean a fost cuprins in 1264 de o " vehementa
manie" , urmata de masuri exceptionale, cand a aflat ca solii sai trimisi
la Berke cu un an in unna erau inca retinuti la Constantinopol, din
ordinul imparatului bizarrtin, " aliatul" sau. Cronicarii egipteni
preeizsaza ca Mihail VIII s-a inchinat ilhanului si a inherupt contactul
intre Cairo si Sarai, de teama ca Hulagu si nu afle despre aceasta.
Pentru a-si salva interesele microasiatice, basileul si-a
schimbat atitudinea si fata de Izedd-Din. in Egipt a ajuns vestea ca
imparatul l-a inchis intr-o cetate. Captivitatea ex-sultanului la Enos
este explicata de G. Pachymeres prin acordul bizantino-ilhanid, care il
obliga pe imparat si -l tina pe sultan departe de Persia. Reorientarea
politica bizantina a naruit tot esafodajul elaborat de Berke pentru a
zdrobi Ilhanatut. Politica pontica promovata de hanul de pe Volga era
periclitata din moment ce cheia Bosforului ramanea in mainile
Ilhanului. Mongolii din Kapceak, impreuna cu bulgarii balcanici si
selgiucizii din Dobrogea au devastat in iarna 1264-1265 teritoriul
bizantin. La sfarsitul unui violent asediu al cetatii Enos, lzzed-Din a
fost eliberat si a plecat impreuna cu oastea mongola. Izvoarele
egiptene descriu incheierea unui acord bizantino-tatar, negociat de un
intermediar mameluc - din cei opriti la Constantinopol, fara stirea
stapanului sau, chiar pe campul de lupta.
Dupa moartea lui Hulagu, in 1265, succesdorii au abandonat
politica ce vaa Stramtorile. Abagha a fost nevoit si faca fata
expeditiilor intreprinse in 1265-1266 de ostile Hoardei in
Transcaucaziq mai ales a doua expeditie condusa de Berke. Alianta
antiilhanida a tatarilor din Kapeak cu cei din Asia Centrala, care au
navalit in anul 1269 in teritoriile ilhanatului, precum si atacurile
mamelucilor contra armenilor si selgiucizilor, vasali ai suveranului din
lran, au constrans Ilhanatul la o permanenta si costisitoare ofensiva.
Desi a reinnoit acordul bizantino-ilhanid cu Abagha, Mihail
VIII si,.a reluat locul alaturi de Berke si Baibars in alianta parasita. Au
contribuit la aceasta si impulsurile noi, venite din stepa kapceaka.
Deficienta de fond a frontului ilhanid, si a politicii pontice a Hoardei a
fost determinata de rezolvarea nesatisfacatoare a chestiunii

26. stramtorilor. Berke s-a vazut obligar si -si sporeasca capacitatea de
interventie in zona Bosforului; astfel, se impunea consolidarea
prezentei militare a Saraiului in Balcani. in acest context a fost
infiintat un puternic comandament mongot la Dunarea de Jos a[ carui
rost a fost de a mentine sub control Bizantul oscilant. Aceasta
formatiune militara de hotar a fost incredintata celui prestigios general
tatar - emirul Nohai, remarcat in luptele cu ilhanizii din tinuturile
cavcaziene.
Diminuarea influentei ilhanide in Imperiul Bizantiq paralel
cu intensificarea presiunii Hoardei E$upra aceluiasi stat a avut o
unnare de durata:
^Bosforul
a ramas o poarta deschis4 strabatuta din
1265, fara vreo opreliste de mesagerii diplomatici ai tatarilor si
mamelucilor. Ideea anihilarii statului mongol din Iran a renascut. Dar
nenumaratele solii schimbate in rastimp de un secol, intre capitalele de
pe volga si de pe Nil n-au fost incununate de succes, iar redobandirea
tabrizului - reusita numai cu forte proprii de hanul Djanibek, pentru
cateva luni in 1357 a fost o izbanda inselatoare venita inutil de taruiu,
cand Hoard; aflata in pragul descompunerii nu s-a mai putut bucura
de ea. Epilogul a fost sinistru. Trupete lui Toktamas au ocupat si
devastat cumptit orasul in anul 1386.
comandarnentul mongol, infiintat in tinuturile Dunarii
Inferioare s-a definitivat ca cel mai solid garant al libertatii
Bosforului. Saraiul a fost constant preocupat de a mentine sub control
strict aceasta zone- chiar dupa nefericita experienta cu Nohai, care
uutop.o.turandu-se in ultimul deceniu al secolului a[ Xltr-lea han
independent a tins si desprinda aceaste regiune componenta
Hoardei.
Faptul ca spre jum atatea veacului urmator, contingentele
tatare stationate in acest areal geografic se aflau sub comanda unui
personaj care detinea al doilea rang in ierarhia- Hoardei de Aur,
Atlamus, cumnatul hanului Djanibek tradeaza continuitatea in timp a
interesului manifestat intaia oara de Berke pentru regiunea Gurilor
Dunarii, ca punte strategica spre Stramtori'
componenta microasiatica a politicii Hoardei, configurate de
Berke a fost ireluata de succesori, dar fara noroc. Ajuns in HoTd1.
1265- lzzed bin u mai trait 13 ani primind ca apanaje orasele din
Crimee4 Soldaia, Solgat. mEsud, unul din fiii lui care a ocupat tronul
din Iconium in 1278, si care parca a provoca mult asteptata rasturnare
de situatie in Asia Mica nu a adus Saraiului decat o noua dezamagire:
nu a incercat deloc si scoata sultanatul din vasatitatea ilhanida. Cu
toate aceste esecuri regimul Stramtorilor s-a stabilizat dupa resorbtia
crizei din 1264-1265 in sensul dorit de Sarai. Libertatea Marii Negre
s-a impus pentru contactele hanilor din Kapceak cu aliatii din Egip si
cu
al
din

27. pentru noua politica comerciala a Hoardei de Aur sprijinita pe
cooperarea cu thalasocratia genoveza Din ratiuni economice Saraiul a
idicat vechiul drum prin Stepa Soldaia- Sarai -Urgenci la nivelul
unei mari artere comerciale in stare si concureze drumul matasii.
Dupa 126l s-a fixat conlucrarea Hoardei cu thalasocratia
genoveza interesata in crearea unui nou traiect al comertului est-vest;
expulzati de venetieni din Acra, in 1258, genovezii pierdusera
principalul cap de pod pe tarmul Mediteranei Orientale. Genova si
Hoarda de Aur s-au intalnit in Marea Neagra unde interesele lor au
constituit temelia functionarii rutei nordice a schimbului de marfuri
intre Extremul Orient si Mediterana. Fondarea coloniei genoveze de la
Caffa intre 1266-1270 si aspiratiile ei ulterioare de a detine monopolul
negotului pontic sunt elocvente pentru noul statut comercial al Marii
Negre.
RAPORTURILE BIZANTINO.GENOYEZE DUPA TRATATUL DE
LANYMFAION
Incheierea tratatului a fost strans corelata cu revenirea greaca
?n Constantinopol, desi Genova nu a participat efectiv la acest
moment.tratatul a transformat Restauratia intr-o restauratie partialq cu
anularea functiunilor comerciale bizantine. Desi este imposibil si nu fi
rcalizat gravitatea consecintelor unui astfel de tratat, Mihail
Paleologul avea nevoie de o forta militara capabila si dejoace
proiectele de restauratie latina si revansa venetiana. Efectele tratatului
s-au mentinut pana la 1453, provocand veritabile cize in relatiile
bizantino-genoveze.
La sfarsitul lui octombrie 1263, papa Urban IV imputa cu
severitate genovezilor masivul angajament militar alaturi de bizantini,
si le acorda un ultim ragz de 6 luni pentru a inceta coperarea militara
cu Bizantul si a-si retrafe fortele navale din teatrul de operatiuni din
Romania, sub pedeapsa unei damnatii publice.
La inceputul anului 1264 s-a produs o scibbare brusca a
relatiilor bizarfiino-genoveze, schimbare despre care nu vorbesc decat
analele genoveze. in anul L264, bizantinii au descoperit un complot
condus de podestatul Guglielmo Guercio, care planuia si -1 prinda pe
imparatul grec de la Constantinopol, si si predea orasul latinilor, mai
precis regelui Siciliei, Manfred, ceea ce demonstreaza ostilitatea
profunda a genovezilor fata de Mihail Paleologul. Masura basileului a
fost de a-I expulz-a W genovezii direct implicati in complot, din
Constantinopol, desi guvernul genovez s-a desolidarizat de aceasta
masura, si l-a condamnat pe autor la exil. in aceste conditii, pentru
genovezi se punea problema mentinerii tratastului din 1261. De altfel,
temerile genovezilor s-au adeverit. Basileul a inceput negocierile cu

28. Venetia. De altfel, chiar texrul Traratului ii oferea basileului
posibilitatea de a renunta la serviciile flotei genoveze. Daca basileul ar
fi do.it .i rupa definitiv relatiile cu genovezii, complotul ar fi fost un
bun prilej, dar masurile imparatului nu au fost atat de severe deoarece
intreruperea legaturilor cu genovezii fara siguranta unui sprijin din
partea venetienilor ar fi fost un demers periculos.
c atzele complotului se regasesc probabil in situatia din
Orientul Apropiat si lumea mediteranean4 dupa al doilea val al
invaziei mongole, si mai ales destramarea unitatii mongole dupa
cucerirea Bagdadului de catre Hulagu in 1258. Cele doua fragmente
occidentale ale imperiului fondat de Genghis Han, Hoarda si Ilhanatul
Persiei erau intr-un profund antagonism. Lupta de la Ain Djaloud intre
Hulagu si mameluci a ruinat sperantele mongolilor de a ajunge cu
cu..iiri.ile la Delta Nilului si de a ingloba marile rute comerciale est-
vest. Rivalitatile intermongole pentru Azerbaidjan au modificat
esichierul aliantelor internationale. In acest context sultanul egiptean
Baibars si-a dat seama de avantajele unei aliante cu Hoarda. Axa
Sarai- Cairo a avut o influenta considerabila in evolutia situatiei
intemationale in epoca. Imperiut Bizantin, detinatorul controlului
€$upra Stramtorilor ce legau Hoarda de Ilhanat a simtit primul aceasta
influenta. Imperiul a fost nevoit si aleaga intre cele doua tabere, desi
I-ar fi convenit mai mult expectativa. in 1261, Mihail Paleologul a
deschis portile Marii Negre ambasadorilor si negustorilor lui Baibars,
tiber si -si pT'cure astfel sclavii necesari. Bizantul s-a raliat aliantei
antiilhanide. tn 1263, Mihail Paleologul si-a himis ambasadorii la
Cairo, unde acestia se vor intalni cu trimisii lui Berke si Izzeddin.
Factorul surpriza la conferinta de la Cairo a fost Genova. Explicatia
prezentei ei trebuie facuta in contextul conflictului cu Veneti4 dupa
1258. Genov4 acvzata de fortele cruciate si de biserica romana pentru
alianta cu " grecii schismatici", a decis si exploateze Tratatul de la
Nymphaion, dar si liniile de comunicatie spre interiorul Asiei. Hulagu
nu J asistat impasibil, ci a incercat si reia contactele cu fortele
cruciate. in anul 1262, ilhanul a trimis in Occident o ambasada, cu
mesaje pentru PupU regele Frantei si alti printi laici, propunandllg o
alianta p.tp"tuu contra Egiptului. Dar ambasadorii sai au fost opriti in
Sicilia, te regele Manfred prieten al lui Baibars, mesajele neajungand
la destinatie. in aceste conditii s-a conturat ideea aliantei cu Bizantul,
si ideea desprinderii Imperiului Bizantin din alianta cu Berke. Pozitia
lui Mihail Paleologul i pararbzat alianta antihulaguida. in anii 1264'
1265, fostii aliati au incercal si readuca Bizantul in a<a Sarai - Cairo.
lz.zedin a ptanuit chiar un complot contra imparatului, dar va fi
desconspirat si inchis in fortareata Ainos. In iama 1264-1265 trupele
lui Berke au trecut Dunarea si secondate de bulgari au devastat Tracia.

29. Crizaaxei Sarai-Cairo a intarit forta adeptilor cruciatei si Venetiei. In
aceste conditii, politica imperiala de apropiere de Venetia pare
explicabila. comitotul lui Guercio a fost o incercare disperata de a
ofr orientarea Bizantului intr-o directie contrara intereselor genoveze.
La l8 iulie 1265, dupa tratative indelungate, imparatul a
invheiat un tratat de pace cu Veneti4 care deschidea negustorilor
venetieni teritoriile imperiului. Tratatul de la Nymphaion a devenit
astfel caduc. Dar, victoria lui charles d'Anjou ulsupra lui Manfred, la
Benevento , la 26 febnnite 1266, tratatul de ta Viterbo- 27 mai 1267
care asocia adversarii cei mai redutabili contra Bizantului pentru
restaurarea Imperiului Latin, refuzul Venetiei de a ratifica tratatul
negociat cu basileul erau semnele unui nou pericol venit din occident.
in-Atu lui, Mihail Paleologul nu avea alta alternativa decat de a reveni
la vechea alianta. Imparatul a reinnoit legaturile cu Hoarda si Egiptul,
incercand si nu compromita nici relatiite cu Iranul condus de Abagha.
in anul 1267 basileul s-a impacatcu genoveziiinnoi conditii,
care le permit acestora si revina la Pera. Incercarile lui Mihail
Paleologul de apropiere de Occident, papatitate, Venetia au asuat in
aniill266-1267, t..u tt explica reorientarea spre mai vechii aliati,
tradati in 1263. Reintoarcerea genovezilor la Pera, in 1267 a marcat
sfarsitul primei cize a raporturilor bizantino-genoveze, dupa
Nymphaion.
TEMATICA DE EXAMEN, exemple de subiecte: definititi raporturile
bizantino- gote in secolele IV-V.
Raporturile bizantino-butgare pana in secolul al )CII-lea.
Marea invazie tataro-mongola si implicatiile ei pentru situatia politica
a bizantului.
Definiti erezia bogomila.
Cruciata a IV-a siimpactul ei asupra istoriei Imperiului Bizantin'
TEMA tr
INSTITUTII BIZANTINE
BASILEUL
?q

30. Dous straturi culturale au interferat in formarea imaginii imperatului
bizantin: cel roman si cel crestin. Vechea cesareea a disparut lasand
Iocul unui arhetip divin proolamat atat de neoplatonici cat si de
augustinieni si post augustinieni; imparatul poarta in suflet
reprezentarea asemanarii sale cu arhetipul divin, si a puterii sale xu
ierarhia celesta. Daca Papa era succe4sorul Sfantului Petru, filiatia
imperiala bizantina trebuia si fie si mai inalta; la baza unei putari
umane nelimitate nu putea sta decat puterea dumnezeiasca fara limite.
Constantin cel Mare a gasit tn monoteismul crestin aceeasi
legitimare a puterii imperiale nelimitate ca si Aurelian in Sol Invictus.
Chiar si in Africa, provincie aparent indepartata, basileul a
supravegheat ferm organizarea eclesiastica. Imparatii au prezidat
sinoade, au franat dorinta de independenta a clerului s-au angajat si
vegheze €Nupra " domniei netulburate a dogmei adevarate". Dar
niciodata un basileu nu s-a proclamat conducator al problemelor
interne ale Bisericii. Fiecare basileu a promovat insa un anumit adevar
dogmatic in functie de inclinatiile sale eretice sau ortodoxe.
Celebra disputa intre Isaac I Comnenul si patriarhul
Kerllarios devine usor de inteles in lumina doctrinei promovate de
Sfantul Athanasie si de Teodor Studitul: Dumnezeu domneste in
ceruri si numai Biserica este purtatoarea fortei sale spirituale.
Imparatului ii revine puterea pamanteasca pe care o detine de la
Dumnezeu. Acest adevar a fost codificat in Basilicale. Astfel a inteles
Sfantul Athanasie sintagma" dati cezarului ce I se cuvine, si lui
Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu". Incercarile teologilor de a-I tine
pe imparati la distanta de treburile Bisericii au fost insa un constant
esec. Armonia dintre tron si altar s-a pastrat cu multe concesii.
Suveranilor l-a fost ingaduita tacit o oarecare influenta in plan
eclesiastic. in perioadele de instabilitate politic4 Imperiul a devenit
insa profund religios. in Epanagoge este definit un ideal de colaborare
inhe imparat si patriarh: imparatul , tutore al Bisericiii a preluat o
parte din aura de sacralitate a acesteia. Palatul, camera si personalul
imperial erau considerate sacre. Ana Comnena il numea pe Alexis I ,
tatal ei " al 13-lea apostol". Bogatia epitetelor este legata si de
perioada de efervescenta misionara corespunzatoare crestinarii
slavilor. A-L imita pe Dumnezev era o datorie cu conditia de a nu te
crede egalul sau. Inaitea basileului toti trebuiau si se prosterneze.
Atmosfera de mister din jurul imparatului era completata si de
insemnele suveranitatii: incaltarile de purpura impodobite cu vulturi
de aur ( kampagia), hlamida de purpur4 sceptrul cu cruce, labaron-ul
ce reprezenta stindardul victorios care l-a condus pe Constantin la
podul Milvius. Cine imbraca purpura devenea adversarul imparatului
aflat pe tron. Bardas Phokas nu a obtinut iertarea basileului Vasile II

31. decat dupa ce a renuntat la kampagia p€ care le uzurpase. Cum
imparaful era o ipostaza a lui Dumnez*:v ceremonialul de curte avea o
incarcatura religioasa destinata si fonnezx necredinciosilor o imagine
a ideeii de Dumneze, iar credinciosilor si le asigure medierea intre cer
si pamant. Vederea imparatului trebuia si multumeasca spirutul la fel
ca vederea unei icoane. De altfel in conceptia retorului Themistios
imparatul era imaginea lui Dumnezeu si asemanurea lui Dumnezev.
Dupa modelul divin, imparatul trebuia si fie un everget( binefacator).
Conform Epanagoge-lor, scopul institutiei imperiale era binefacerea;
cand basileul nu mai facea dovada acestei insusiri anticii considerau
ca I-a fost stirbita insasi calitatea de imparat. Theodor II Laskaris:"
prin basitei Dumnezeu imparte natiilor pace, prin ei tara se acopera de
glorie, datorita lor fiecare este stapan pe avutul saq si ferit de mana
dusmanului. Basileul intruchipeaza Binele si Frumosul".
tn secolul al X-tea, Cartea Ceremoniilor ofera o descriere a
ritualului curtii. Ambasadorul arabNasr ibn al'Azhat povesteste
intalnirea si cu Mihail al III-lea, la Constantinopol, discutia cu
Petronas, unchiul regelui dinspre mama, primirea la basileu. Urcat pe
un podium inconjurat de nobili. Mihail Itr a primit darurile dar nu a
oferit nimaniu nimic.
Dupa Heraklius, vechea titulatura" autokrator kaisar
Augoustos in numele Domnului Iisus Christos Dumnezeul nostru" a
devenit " basileu al romanilot intru Christos credincios asi ortodox".
El era pomenit in timpul slujbei dupa cum noteaza Maldm
Marturisitorul:" la sfanta ofranda de [a altar, dupa arhiepiscopi,
diaconi, si dupa toti aceia din ierarhia bisericeascq in rand cu laicii
erau comemorati imparatii"
Perioadele dificile din istoria Imperiului aveau o cav?a
limpede: basileul a pierdut increderea acordata de Dumnezeu.
Nesupunerea in fata unui suveran eretic devenea o datorie a
crestinului. Nimeni nu putea ajunge la tron purtand in spape pacate
prea grele. Ioan Tzimiskes a fost nevoit si *si recunoasca vina legata
de moartea lui Nikefor Phokas si si o alunge pe Theophana.
ca expresie a contradictiei dinhe vointa divina si legile
omenesti, imparatul era simultan autoritate legala si intrupare a legii.
Juristii si teologii bizarltini au polemizat secole pe marginea
diferentwei dintre puterea legitima si tiranie, deosebirea fiind mereu
aceeasi: folosirea puterii in scopul binelui sau al raului. Imparatul era
stapan pe legea si , dar lui Dumnezeu ii revenea ultimul cuvant. Orice
negare a religiei a atras o puternica opozitie, si orice nesupunere
politica a avut consecinte si in plan religios.
Conform Cartii Ceremoniilor, basileul era ales de popor si
confirmat de Senat. Poporul va participa insa din ce in ce mai putin la

32. alegerea basileului, rolul hotarator, mai ales in perioadele de criza
revenind armatei, apoi, incepand cu secolul al )O-lea garuilor
particulare ale " celor puternici".
Tocmai pentru ca alegerea era facuta sau cel putin
incuviintata de Dumnezeu. De cele mai multe ori basileii se resemnau
usor la pierederea puterii. Conform informatiilor oferite de Theofan,
Irin4 inlaturata de la domnie in anil 802 de Nikephor I a spus:
Dumnezeu m-a facut si ajung la putere, si cred ca numai pacatele
mele sunt cauza acestei caderi. Aceeasi atitudine au avut-o Mihaill (
813), MihaillV ( 1040), Mihail VII ( 1087), Nikephor Ii Botaneiates
(1081).si daca a nu te supune unui basileu era un pacat de neiertat, ate
supune unui imparat parasit de Dumnezeu echivala cu theomahia. Asa
cum spunea un demnitar revoltat contra lui Mihail VII prin pana lui
Mihail Attaleiates : " tiranicidul este o dovada de curaj". Partidul
Albastrilor care il sustinuse pe Mauriciu in 582 l-a aclamat in 602 pe
Phokas. Vointa divina motiva astfel inconsecventa politica.
Din punctul de vedere al vointei divine si conceptul de
dinastie devine discutabil. O dinastie reclama obedienta lui
Dumnezeu. Desemnandu-l pe Constantin at Vl-lea ca urmas, Leon al
IV-1eA Chazarul a spus:" vi-l las pe fiul meu imparat, dar luati se:tma
ca l-ati primit din mainile lui Christos insusi". Abia in secolul al fX-
lea principiul succesiunii a fost definitiv acceptat. Istoria Imperiului
Bimrttin a inregistrat paTru dinastii importante: Macedonenii ( 867-
1056), Comnenii (1081-1185), Lascairzii ( 1204-1258), Paleologii (
1261-1453). Uzurpatorii incercau si se integreze familiei imperiale in
virtutea doctrinei legitimitatii;Romanos I Lekapenos si-a casatorit
fiic4 cu mostenitorul legitim al tronului Constantin al VII-lea
Porfirogenetul pe care nu reusise si -l elimine. Expresia legitimitatii
era porfirogeneza - nasterea in porphyra - sala palatului rczeruata
tocmai acestui scop.
Imperiul Bizantin nu a cunoscut dreptul primului nascut. Ioan
al Il-lea Comnenul l-a preferat ca succesor pe fiul sau mai mic
Manuel. La fel ,Ioan al V-lea Paleologul ( 1341-1391) l-a indepartat
de [a tron pe fiul mai mare, Andronic al IV-[ea, preferandu-l pe
Manuel al Il-lea. Asadar, imparatii au nesocotit ei insisi principiul
legitimitatii dinastice, recunoscand ca nu apartenenta La familia
domnitoare primeaz4 ci alegerea suverana a lui Dumnezeu ai carui
interpreti erau.
in secolul al X-lea exista inca deosebirea dintre simpla
preluare a puterii - ce putea fi contestata, si ritualul urcarii pe tron.
Trepta! functia imperiala s-a confundat c persoana imparatului.
Proclamat basileu de trupele sale Nikephor Phokas a incaltat doar
kampagia de purpura refuzand orice alt vesmant imperial.

33. Ceremonialul era simpl: patriarhul punea coroana pe frntea noului
suveran in timp ce nobilii intonau cantece altemante simbolizand
rugaciuni inaltate spre Dumnezeu Din secolul al )Otr-lea
ceremonialul s-a complicat. Basileul era uns asemenea episcopilor
trebuind si poarte kokoulion ( gluga monahala) - confofin lui Pseudo
Kodinos, apoi primea coroana. Pelerinul rus Ignatiu de Smolensk
relatat incoronarea lui Manuel al tr-lea ( 1391). Slujba a inceput
ajun la Sfanta Sofia si a durat toata noaptea; intot acest restimp
Manuel a stat in amvon. Dimineata au intrat in biserica pe poarta mare
membrii suitei imoperiale care au parcurs in trei ore drumul intre
poarta si tron . apoi a inceput Liturghia. " Inaintea micii iesiri doi
arhidiaconi s-au apropiat de basileu si s-au inchinat in fata tui apoi
basileul s-a indreptat spre altar; Patriarhul a pus la gatul si in mana SI
CATE O CRCE. Dupa Cantarea Heruvimilor el a intrat in strana
imbracand koukoulion-ul si a primit impartasania ( ascendentul
Bisericii). Asadar biserica putea si legitimeze incercarile tinerilor
printi dornici de Putere.^
in Bizarfi curtea imperiala era imaginea ierarhiei divine,
reflectarea curtii celeste. Suita basiteului forma administratia statului
si justifica centralizatea acestuia. Fara indoial4 puterea bizarfiina a
fosi concentrata in mainile basileului care se adresa unui numar relativ
mic de functionari. Aceasta structra, existenta deja in secolul al IV-lea
poate fi dedsa din Notitia Dignitatum. Demnitatile aveau functii
corespondente, astfel incat cel aflat intr-o anumita functie avea de
indeplinit atribtiile unei anumite demnitati. Functia teprezenta
receptacolul direct al ordinului imperial.
cuRTEA a fost initial nu o institutie reprezentativa ci
reunirea inaltilor demnitari din stat. titlUrile lor erau cele mostenite
din Imperiul Roman: clarissimus, magnificentissimus, ilustrissimus
etc. transcrise in alfabet grec.
Au existat in Imperiul Bizantin doua ierarhii fundamentale:
una civila si una militara, prima fara indoiala mai influenta decat cea
de a doua.
CONSISTORIUM-uI imperial cuprindea doar functionari
civili ( fiind alcatuit din consistoriani si notari). Cel mai inalt demnitar
in stai era magister officiorum, care cumula functiile de ministru de
interne, conducator al postei ( devenita politia statului) si a[ garzii
imperiale. De la Heraklius atributiile sale au fost impartite inhe
logothetul dromului si magistrul scholae-lor. Mai amintim dintre
frrnctiuni pe acelea de questor sacri palati ( ministrul justitiei)
sacrarum largitionm ( comitele darurilor sfinte, care se ocupa
cheltuielile banesti si administrarea minelor si atelierelor care erau
surse de venituri), comes rerum privatarum ( comitele afacerilor
a
in
comes
roa de

34. private - care se ocupa de proprietatile personale
praepiositus sacri cubicului ( seful personalului civil
alcattia Casa Imparatului) comiti ai Consistoriului
ale basileului),
si militar care
fara atributii
preclse.
Initial s-a conservat si in administratie traditia romana.
Ministrii administratiei publice si-au pastrat mai vechile denumiri,
relitate observabila si in privinta circumscriptiilor teritoriale. Pe
masura ce Imperiul s-a onentalizat, administratia a capatat forme noui
de organizare. S-a facut o trecere treptata de la traditia antica la
civilizatia medievala. Numele functionarilor s-au grecizat: logoteti,
eparhi, strategi, drongari. Din caprtal1 ministrii, sefii marilor
departamente ffansmiteau ordinele basileului in intregul Imperiu.
Dinhe functiuni amintim: logothetul dromului: mare cancelar,
ministru al comunicatiilor, politiei, internelor, secretar al afacerilor
externe, numit ulterior mare logothet, logothetul vistieriei publice,
logothertul armatei( trezorier), sakellarius: controlor general, marele
drongar seful marinei, exarchul: prefectul capitalei, etc.
SENATUL era un organ administrativ cu privilegii mai mult
teoretice decat practice, reale. E[ intervenea in problemele de ordin
politic si religios, dar rareori isi permitea si -[ contrazica pe basiley,
-in
umbra ministerelor lucrau nenumarate birouri numite in secolul al VI-
lea scrinia apoi logothesia sau secreta. Acesti sekretikoi studiau
detaliile afaceilor, pregateau deciziile; aceasta puternica birocratie
dirija politica generala a monarhiei.
Rolul senatului a scazut treptat. Prin doua novellae Leon al
Vl-lea I-a suprimat dreptul de a examina problemele si de a numi
functionari sau a interveni in constituirea legilor. Doar in perioadele
de vacanta a tronului senatul parca a-si regasi ceva din vechea
importanta. Totusi, pe langa Senat a existat o nobilime senatoriala ai
carei membrii - synkletikoi aveau un rol analog cu cel al clarisimilor
in Imperiul Roman. Ea avea 18 clase, cele mai inalte dintre demnitati
fiind icelea de magistros, proconsul, patriciu,protospatar, ftecarui titlu
corespunzand-I insemne tipice. Personajele cu cele mai inalte
demnitati formau elita de arhontestes synkletikoi. Fiecare dintre cele
18 demnitati ale nobilimii senatoriale calificau pe titulari pentru un rol
administrativ, pentru una din cele 60 de functiuni mari, rezewate
sefilor administratiei civile sau militare. Orice inalt functionar era
desemnat prin doua numiri: una ii marca rangul in nobilime, alta
functia cu care era insarcinat; de exemplu: patrician si strateg,
protospatar si sef al biroului de reclamatii. Functionarii militari erau
pusi inaintea celor civili: seful scholae-I, comandantul armatei erau in
iandul 5 pe lista inaltilor firctionari; strategii erau mentionati
intotdeauna inaintea ministrilor. Prefectul orasului, primul mare

35. fnctionar civil, nu era decat al l8-lea pe lista celor 60 de functiuni;
sakelariul se afla pe pozitia 32, iar logofatul dromului pe pozitia 37 '
Multi nobili nu arreuu decat titlul de nonlete senatorial4 asteptand si
fie recrutati in administratie. Guvernarea centrala era incredintata
sefilor marilor servicii, ministrii al caror ntrme s-a grecizat: prefectul
praetoriului a devenit eparh, rationales- logofeti, etc. in administratia
tizantina existeu patru logofeti: logothetul dromului, logothetul
tezaurului public, logothetul militar ( mare vistiernic al armatei),
togothetul turmelor care administra hergheliile si domeniile.
Sarcinite legate de administrarea patrimoniului si averii personale a
basileului reveneau chartularului si sakellion-ului. Eidikos-ul
administra manufacturile si arsenalele. Sakellarul controla toate
birourile administratiei centrale etc.
ln jurul anului 900 cete 18 trepte ale ierarhiei aulice incepeu
cu demnitatile rezewate familiei imperiale (caesar, nobilissim,
curopalat). A fost o situatie tranzitorie in czre demnitatile erau
atribuite de basileu printr-un brevet insotit de insemnele specifice
gradului. 14 din cele 18 demnitati erau imperiale, purtatorii avand
Ireptut si asiste la ceremoniile din palat; cele patru demnitati
senatoriale nu permiteau acest lucru. O demnitate putea fi atribuita
mai multor titulari, asa se explica cei 24 de magistri atestati in anul
945. Fata de ierarhia palatina, demnitatile reale, atribiute prin decret
erau impartite in 7 clase: strategi, domestici ( conducatori ai corpurilor
de armata care alcatuiau garda), judecatorii ( eparhul capitalei,
cvestorul, magistrt ce rezolva petitiile), secretarii ( sefii birourilor,
inclusiv cele financiare), democratii ( conducatorii vechilor factiuni
din Hipodrom), stratarhii ( conducatorii serviciilor paramilitare), alti
demnitari. Basileul comanda armata si justitia. Reprezentantul sau in
provincii, strategul, functie atestata in secolul al V-lea era judecator si
general.
^
in secolul al VII-lea in unna reformelor lui Heraclius in
administratia Imperiului au fost inhoduse din ratiuni politico-militate
themele. Pana in secolul al X-lea numarul lor a crescut de la 7 la 3l'
Rhemele din Asia detineau primul loc in ierarhie, in tim ce cele din
Europa erau mai putin apreciate. Doar Tracia si Macedonia si aflau pe
picioi de egalitate cu themele din Asia. Thema era divizata in
circumscriptii ( turmae) conduse de un turmarch, divizate la randul lor
in banda
-
administrate de conti sau tribuni. In cateva provincii
guvernatorul purta alt titlu: catapan tn sudulltaliei, duce in Antiohi4
fronoet in Bulgaria. in anumite caztti, micile clisuri cu importanta
strstegica erau transformate ininheme. Strategul era asistat de n
protonotar, functionar civil, subordonat direct basileului, cu care
Loresponda direct. ln atributiile sale intrau justitia si finantele,

36. t!-
i
i--i--I
t--
percepea impozitele, supraveghea salariile, solsele, alocatiile pentru
manastiri. Guvernul central ii supraveghea pe sefii administratiei
locale prin anchetatori, veritabili misii dominici, care trebuia si repare
nedreptatile comise de inaltii functionari. Incepand cu anul 1045
scoala de la Constantinopol a asigurat functionarii necesari
administratiei.
in provincii, basileul era rcprezentat de prefectii praetoriului,
care detineau toate functiile civile ale acesteia. Prefectul de Orient, cel
mai aproape de basileu era considerat superior celorlalti.prefectul
praetoriului era considerat stapanul absolut al provinciei, chiar daca
initial, subordonatii lui, vicarii, depindeau direct de imparat. Magistri
militum se ocupau cu recrutarea si plata soldatilor, erau comandantii
armatei. Avand in gnja infanteria sau cavaleria ei faceau parte din
comitiva grup aflat in anturajul basileului, fiind inclusi intre inaltii
demnitari. ln imediata lor subordine se aflau guvernatorii militari ai
provinciilor- duces. Din secolul al V-leq aceasta structura nu mai
concorda cu realitatea. Demnitarii isi incalcau atributiile, abuzau de
drepturile castigate, subminand autoritatea centrala chiar in momentul
in care se instala doctrina autocratica; se impunea o reform4 dar nu
una brutalq caci ea nu s-ar fi potrivit cu imaginea statului vesnic de
esenta divina. La Constantinopol, prefectul praetoriului controla si
conducea partea cea mai importanta a administratiei provinciale, si
trimitea in mod regulat in intreg Imperiul inspectori - agentes in rebus
( 1250in secolul al V-lea). Sub lustinian ( conform lui Ioannes Lydos)
prefectura praetoriului eta un ocean de probleme. Interloctorii
agentilor statului pe plan local erau cetatile, comunitatile rurale,
gruparile etnice instalate de putere. Statul bizantin a transformat
ynitatile satesti in elemente principale ale sistemului fiscal. Dar a
aparut pericolul ca indeplinind o misiune primita din capitala un agent
al statului si abuzeze de anumite privilegii sau si -si foloseasca
autoritate pentru a impune o politica locala diferita de cea promovata
de capitala. In provinciile indepartate, anarhia putea degenera in
secesiune. Iustinian a incercat si redea administratiei un aspect
coerent. Intre anii 535-536 marele prefect Ioan de Capadoccia a initiat
o reforma provinciala menita si readuca in mainile guvernantilor
puterea de care fusesera privati. Dar afirmarea noilor forta sociale a
transformat reforma intr-un esec. Strategica a fost regruparea in
mainile functionarilor fara atributii precise a unor provincii asupra
carora au capatat putere deplina. A urmat o perioada de
descentraliz,arc. Basileul poruncea unui numar mai mare de
functionari, care aparent respectau o ierarhie, dar care in fata
suveranului lor erau egali. Crtea a fost separata de administratie,
formandu-se doua ierarhii paralele, in care cea a curtii continea doar