RAMANIA

1. INSULA SERPILOR-INSULA LUI APOLLO,LEUCE,INSULAALBA,INSULA
FERICITILOR HIPERBOREENI

2. Ce ar putea spune astăzi o insulă mică din apropierea gurilor Dunării, o insulă din Marea Neagră pe
care acum se află doar o mică unitate de grăniceri. Un tărâm sterp pe care vânturile mării vin şi
şoptesc o poveste tainică. Dacă pietrele ar putea vorbi, iar timpul ar putea fi dat înapoi, oare ce s-ar
putea găsi aici?
Neaşteptat, această mică insulă a fost cândva în antichitate o civilizaţie numită hiperboreeană,
despre care se spune că „era cel mai religios, cel mai avut şi cel mai progresat popor al lumii
vechi.“. „Pe o insulă a Mării Negre, situată în nemijlocita apropiere de gurile Dunării, insulă căreia
în literatura grecească i s-a dat numele de Leuce, adică Albă, a existat într-o epocă depărtată
antetroiană, cel mai important monument religios al lumii vechi, templul lui Apollo Hiperboreul sau
al Soarelui.“ (Nicolae Densuşianu – Dacia Preistorică)
Renumitul gramatic şi poet Lycophron din Eubea, care a trăit în sec. III î.e.n, ne spune că insula
Leuce se află situată în faţă de gurile râului numit Keltros, dar sub această denumire el se referă la
Istru, care, după cum scrie Herodot, venea din ţinuturile celţilor. Hecateu ne spune că insula cea
sfântă a lui Apollo se află în regiunea septerională (sau în nordul zonei greceşti) şi în faţă de ţinutul
celţilor, această insulă purta numele de Helixoea, cuvânt de origine pelasgă, sau Felicia - Insula
Fericiţilor. Din insula cea sfântă a lui Apollo, scrie Hecateu Abderida, se vedeau unele înălţimi de
pământ de la Selina şi care nu era mult depărtată. Selina din ţara hiperboreilor era o realitate
geografică. Insula Leuce sau Albă, care după războiul troian a fost consacrată mormântului lui
Ahile, se află situată în faţa celor două guri de sus ale Dunării, Chilia şi Sulina. Acest braţ al

3. Dunării, Sulina, în secolul al X-lea e.n. a fost cel mai navigabil, apare în scrierile lui Constantin
Porfyrogenitul numele de Selina. Hecateu din Abderida scrie că: din insula cea sfântă a lui Apollo
se vedeau oarecari înălţimi terestre de la Selina – dar el nu avea în vedere un aspect al cerului sau
depărtarea lunii de acest colţ de pământ, ci numai acea parte a continentală din Delta Dunării, care
şi în Evul Mediu era cunoscută navigatorilor din Marea Neagra sub numele de SELINA.
statuie a zeului hiperboreean APOLLO
Din aceste scrieri se poate deduce că insula Leuce sau Albă, de la gurile Dunării, a avut două epoci
de înflorire maximă. Cea dintâi a fost cea dinainte de căderea Troiei, când această insulă a fost
leagănul religiei primitive a lui Apollo, iar din această epocă derivă numele său de Leuce sau Albă.
A doua perioadă a început după războiul troian, când insula Leuce a fost consacrată umbrei eroului
Ahile, dar păstrând vechea organizare a cultului lui Apollo, adică oracolul, asupra căruia aveau
drept exclusiv preoţii, dar şi dreptul la ofrande pioase, la rugăciuni, voturi şi sacrificii, menţinându-
şi statutul de insulă sfântă şi spirituală.
Cercetările arheologice făcute în insula Albă, Leuce, confirmă aceste date istorice şi
geografice.

4. Eroul ACHILLE
In mijlocul platoului acestei insule s-au găsit în anul 1823 ruinele unui templu de o întindere
extraordinar de mare. În unele locuri zidurile acestei clădiri mai aveau încă o înălţime de 1m 67 cm.
Construirea acestui templu, spune Koehler, se reduce la epoca arhitecturii primitive sau ciclopice.
Zidurile erau formate din blocuri foarte mari de piatră albă şi piatră de calcar, prea puţin prelucrate
şi aşezate unele peste altele, fără nici un ciment. Acest templu din insula Leuce, ne apar în
fragmentele descoperite la 1823 ca o operă de artă monumentală. Se mai spune că era bogat
împodobit cu marmură albă, după numeroasele fragmente de sculptură descoperite aici. Astăzi, din
toate ruinele ce mai existau acolo la 1823 nu mai există aproape nimic. Despre proporţiile
grandioase ale acestui templu se spune că erau de 29 m 76 cm, fiecare latură a sa, iar aceasta ne
indică faptul că acest templu a fost construit pentru adorarea unui mare zeu. Se spune că acolo era
templul unui mare zeu sau a unei mari puteri divine, iar forma arhitectonică a acestei construcţii
corespunde pe deplin templelor antice ale zeului Apollo.

5. templu al luiAPOLLO-din grecia antica
In afară de zidurile templului s-au mai descoperit în partea de răsărit şi în partea de apus şi resturile
altor trei construcţii foarte vaste, din acelaşi material şi de aceeaşi origine cu vechiul templu. Se

6. presupune că destinaţia acestora a fost de a servi ca sanctuare, locuinţe, dar şi adăposturi pentru
pelerini. Lângă zidurile templului, se mai vedeau în anul 1823, săpată în stâncă, o fântână adâncă de
15 picioare cu deschiderea circulară, iar altele două în partea de apus cu deschiderea
dreptunghiulară, fântâni care în conformitate cu tradiţiile arhaice serveau pentru trebuinţele
templului, dar şi pentru spălarea pe cap şi pe mâini a credincioşilor. Homer în Hymn. in Apollo
aminteşte de un izvor frumos de lângă un templu al lui Apollo de la Crissa, iar Pausaniia ne spune
că lângă ruinele templului lui Apollo de la Hzsiae în Beotia se vedea încă în timpul său puţul cel
sacru, despre care spuneau locuitorii din Beotia că în vechime cine bea de acolo căpăta darul
profeţiei.Scrierile străvechi menţionează despre acest templu primitiv al lui Apollo de pe insula
Leuce că era – Biserica cea mare cu 9 altare sau Mănăstirea Sfântă, descriind-o astfel: pereţii acestei
mănăstiri sunt făcuţi din lemn de tămâie, uşile de alămâie, iar pragurile sunt de alămâie ori de
marmură. Ea are 9 statui şi 9altare, e cu 9 uşi, cu 9 uşiţe, cu 9 ferestre, cu 9 ferestruţe, cu 9 praguri,
cu 9 prăgurele, cu 9 scaune, cu 9 scăunele, şi în ea ard 9 lumânări. Conform unui alt text:
mănăstirea are 9 stâlpi de ceară, 9 de tămâie şi 9 făclie. Ea este foarte veche pe dinafară este
acoperită cu muşchi, iar pe dinăuntru aurită. Ferestrele sunt în partea de răsărit către Sfântul Soare.
Uşile spre mare, usciorii sunt de făclie, iar în partea de deasupra este cu zăbrele sus la stele. Altariul
este de mărgărint. Jeţurile sunt de aur, iar scaunul cel mare are 9 picături de soare.
Mănăstirea şi scaunele sunt scrise şi înăuntru este plină de prăpori. Întreaga mănăstire e ca un
mândru soare. Lângă mănăstire se află un lac de mir şi un pârâu de vin, în care se scaldă şi se
iordăneşte Bunul Dumnezeu şi bătrânul Crăciun, iar după ce se scaldă şi după miruire ei se îmbracă
în alte veşminte. Calea de la malul ostrovului şi până la mănăstire se numeşte Cărăruica
raiului.Ruga sfântă este multă şi lungă tare, seara, noaptea şi în zori de ziuă. Şi ea se de săptămâni
de către 9 popi bătrâni, de 9 patriarhi şi de 9 logofeţi (cântăreţi). Când era slujba cea mare de la
această mănăstire albă, atunci vin aici toţi sfinţii, sosesc corăbii încărcate de îngeri şi vine în corabie
însuşi Dumnezeu. Scaunele, pe care şed în mănăstire Bunul Dumnezeu şi ceilalţi sfinţi, se numesc
veri de aur.
Acest lăcaş apare maiestuos nu numai prin splendoarea lui incomparabilă, dar şi prin dimensiunile
colosale ale construcţiei sale. Mănăstirea Albă este atât de vastă încât cuprinde o lume întreagă şi
este cu turnul până la nori. Ea mai poartă numele de Mănăstirea Domnilor, ceea ce este în deplină
concordanţă cu ceea ce a afirmat Hecateu că preoţii de la templul hiperboreenilor sunt fiii şi
descendenţii regelui Boreas. Biserica avea 9 altare pentru 9 divinităţi puternice cereşti, iar ruga
sfântă se făcea de către 9 preoţi şi 9 patriarhi (preoţi superiori) ai fiecărei divinităţi. Această credinţă
religioasă în 9 zei principali era dogma unei tradiţii precreştine. Cele 9 altare şi cele 9 statui erau
consacrate lui Bunul Dumnezeu fiu, care este una şi aceeaşi cu Bonus deus puer sau Bonus deus
puer phosphorus (aducătorul luminii), epitete date zeului Apollo, al cărui cult se afla răspândit în
ţările Daciei şi în epoca romană mai ale la Apulum, marele oraş, care poartă numele lui Apollo. În
tradiţiile arhaice, dar şi în tradiţiile latine Apollo era identificat cu Soarele, această divinitate mai
era invocată şi sub numele de Ilion, adică Soare în limba greacă.
Legendele atribuie Mănăstirii Albe o origine divină, fiind construită chiar de zeul Soare sau Apollo,
dar această legendă mai era foarte cunoscută şi răspândită în ţinuturile greceşti. Locuitorii de la
Delphi, după cum spune istoricul Pausania, povesteau că Apollo a trimis la hiperborei o biserică, pe
care o făcuse albinele din ceară şi din planta numită mac. Acest templu al hiperboreilor era atât de
vechi încât începuturile sale ajunseseră să fie mitice în perioada greacă, iar, pe de altă parte,
strălucirea şi sfinţenia sa rămăseseră legendară, chiar şi la locuitorii de la Delphi. Legendele au
stabilit cu certitudine că renumitul templu al zeului Apollo sau al Soarelui de la hiperborei, care a
strălucit cu atâta glorie în lumea preistorică, se afla în insula Albă din Marea Neagră care se afla
chiar lângă gurile Dunării.
Hiperboreii constituiau, în acea epocă, cel mai religios, cel mai avut şi cel mai avansat popor al
lumii din perioada antichităţii. Acest ilustru templu al lui Apollo de la gurile Dunărei de jos a avut
un rol imens în istoria civilizaţiei Europei orientale. El a fost templul mamă al celebrelor locuri de
adoraţie a lui Apollo din Delos şi din Delphi. Influenţa sa culturală s-a extins peste toată Grecia
continentală şi insulară, peste părţile de apus ale Asiei Mici, în Africa, peste Egipt, iar la nord şi la

7. apus peste Sciţia, dacia şi ţinuturile Germaniei numite în antichitate Celtica.
De la acest templu pelegrinau în continuu spre ţările de la miazăzi apostolii şi profeţii li Apollo. La
el veneau din oraşele meridionale căpeteniile cultului apolinic şi alte cete de credincioşi inspiraţi de
această religie, ceea ce se exprimă în mod simbolic prin legendele vechi de călătorie a lui Apollo la
hiperborei. Această metropolă religioasă de la gurile Dunării a fost şi u mare centru de cultură
teologică şi literatură. De aici au provenit profeţii şi poeţii Olen şi Abaris, care pe lângă propagarea
religiei apolinice, au introdus în Grecia cele dintâi începuturi ale poeziei, sentinţele oracolelor şi
forma hexametrică a versurilor.
Boeo, o poetă, din provincia Phocis, spune într-un imn de-al său că Oracolul din Delphi a fost
întemeiat de nişte oameni veniţi din ţara hiperboreilor, iar cel mai învăţat om al hiperboreilor se
spune că se numea Olen, profet al lui Apollo. El este se consideră ca fiind cel mai vechi poet
hieratic, pe care-l cunoaşte literatura greacă. El fiind cel care a compus mai multe imnuri sacre, în
care celebra pelegrinările hiperboreilor în insula Delos. Apollo din delos, din Delphi, din Atena şi
din ţinuturile Greciei, nu este un zeu grecesc, nici egiptean, ci o divinitate cu legende, cu dogme, cu
ritualuri hiperboree.
Patria hiperboreilor era, după cum au relatat autorii epocii, în părţile de nord ale Dunărei de jos şi
ale Mării Negre. După Pindar, (sec. VI î.e.n) cel mai erudit poet al antichităţii greceşti, hiperboreii
erau locuitorii de pe ţărmurile Istrului sau ai Dunării de jos. Apollo, zeul cel mai mare şi mai
popular al antichităţii, ai cări preoţi, profeţi, descântători şi pelegrini cutreierau toate drumurile ce
duceau de la hiperborei până la Delos, ale cărui imnuri răsunau în toate templele, la toate sacrificiile
şi pe toate căile sfinte; acest zeu iubit şi puternic al lumii vechi, după ce construieşte cu Neptun şi
cu muritorul Aeac zidurile cetăţii Troia se întoarce, după cum spune poetul Pindar, în patria sa de la
Istru, adică la hiperborei.
Templul lui Apollo hiperboreul sau Mănăstirea Albă de la gurile Dunării a avut destin mare în lume.
Cu toate că în realitate soarele nu răsărea din această mică insulă a Mării Negre, după cum afirmă
poeţii greci, aici a fost locaşul cel sfânt al primilor zori ai civilizaţiei europene.
Un alt monument important din această insulă s-a considerat a fi mormântul lui Ahile.
Pliniu cel Bătrân, care a fost considerat a fi fost cel mai erudit bărbat al romanilor, spune foarte clar
că: tumulul sau mormântul lui Ahile se află în insula ce este consacrată dânsului, numită insula
Achillis sau Achillea departe 50 de mile romane de la Delta Dunării şi că tot acolo se află construit
un templu consacrat acestui erou.
Geograful grec Dionisie Periegetul din Bitinia, care a trăit în perioada Împăratului Domiţian, scrie
următoarele: Deasupra părţii din stânga Pontului Euxin în drept cu Borystene se află în mare o
insulă foarte renumită consacrată eroilor şi care este numită Leuce, fiindcă fiarele sălbatice, ce se
află acolo sunt albe. După cum se spune, acolo în insula Leuce se află sufletele lui Ahile şi ale altor
eroi, care rătăcesc prin văile lipsite de oameni ale acelei insule.
Cultul lui Ahile din insula Leuce a avut o mare răspândire în toată antichitatea greco-romană nu
numai în marile centre comerciale ale Mării Negre, dar şi în diferite porturi şi oraşe maritime ale
Adriaticei, ale căror interese comerciale erau strâns legate de avuţiile Mării Negre. Ahile din insula
Leuce a fost venerat până târziu în epoca romană, ca domnul şi stăpânitorul Mării Negre şi
protectorul special al navigaţiei din această zonă. În insula Leuce veneau corăbierii Mării Negre,
unii ca să depună obolul benevol ori silit, drept vamă, pe altarul celui care purta titlul de pontif sau
suveran al Pontului Euxin, alţii ca să scape de furtunile cele groaznice şi de ceţurile cele întunecate
din această zonă, iar alţii ca să adreseze rugăciuni zeului Ahile, pentru întoarcerea fericită din apele
neospitaliere. Aceasta reprezintă prima epocă a comerţului viu de pe Marea Neagră, epocă în care
insula Leuce apare cu drepturi suverane asupra Pontului, dominând navigaţia şi traficul produselor
de pe această mare şi extinzându-şi influenţa asupra principalelor oraşe din arhipeleag. Se mai
spune că în insula Leuce se găseau ape vindecătoare.
Din cele expuse, din relatările lui Arctinos, din datele precise transmise de Pliniu şi Mela, din cultul
atât de sacru al lui Ahile din insula Leuce, rezultă într-un mod foarte convingător că cenuşa acestui
mare erou al perioadei troiane a fost adusă şi depusă pe insula Leuce. Aici a fost cunoscut până
târziu tumulul sau mormântul său.

8. Într-un mod uimitor această mică insulă care cândva a fost un focar de spiritualitate şi de cultură,
astăzi nu mai este decât un loc în care bat vânturile şi în care omul vine rar, doar pentru ca să o
păzească. Misterele trecutului învăluie această insulă care parcă doreşte să ne spună cât mai multe
despre perioadele sale de înflorire şi despre oamenii excepţionali ce au trăit pe teritoriul ei cândva.
Un loc atât de sacru, atât de încărcat de istorie, dar atât de puţin cunoscut?Atât de puţin mediatizat?
Poate că arheologii ar mai putea recupera câte ceva din relicvele vechiului templu şi ar putea face să
reînvie măcar o foarte mică parte din acel glorios trecut. Cum de s-a aşternut atâta uitare pe acest
teritoriu? Cum de nu s-a mai păstrat aproape nimic din acea perioadă glorioasă şi înfloritoare.
Insula Albă ar vrea să ne spună multe lucruri, dar noi suntem cei care trebuie să fim capabili să o
ascultăm şi să primim mesajul ei de dincolo de timp. Oare ne mai poate rezerva surprize?

9. S
SARCOFAGUL LUI ACHILLE
Unde se află mortmântul lui Ahile Peleianul
Pe Ahile, moartea nu-l ajunge în Iliada. În cântul XXIV din Odiseea se narează că osemintele lui Ahile ar fi fost
aşezate într-o urnă de aur, la un loc cu osemintele lui Patroclu; urna ar fi fost îngropată pe ţărmul Helespontului, iar în
acel loc s-ar fi ridicat un tumul care să poată fi văzut de departe pe mare. Tradiţia nu confirmă deloc istorisirea
homerică.
Aflăm, însă, din alte informaţii antice, în ce condiţii moare Peleianul, şi unde este înmortmântat. Arctinos, de pildă, ne
aduce la cunoştinţă că Ahile este ucis de Paris, cu ajutorul zeului Apolo. Aias poartă cadavrul la corăbii, în timp ce
Odiseu ţine piept troienilor. Mama eroului, zeiţa Thetis, însoţită de Muze, răpeşte trupul fiului său de pe rug (sau doar
cenuşa) şi-l transportă în Insula Leuce, aflătoare la gurile Dunării.
Nu sunt puţine informaţiile privitoare la acest topos în izvoarele greco-romane. (Pentru toate ştirile antice menţionate
aici, a se vedea Izvoare privind Istoria României, vol. I.) Avem ştiri provenind de la Herodot, Scylax din Carianda,
Antigonos, Euripide, Pliniu cel Bătrân, Arian, Pausanias, Filostrat, Ptolemeu ş.a. În descrierea şi poziţionarea Insulei,
ele sunt, în general, coerente. Astfel:

10. a1. Insula Leuce se găseşte la gurile Istrului, într-un golf, la coordonatele ptolemaice 57o şi 47o, la o distanţă de
50.000 de paşi de Peuce, 120.000 de paşi de Tyras, 140.000 de paşi de Boristene, având o circumferinţă de
10.000 de paşi;
b1. Pe Insulă se află un sanctuar al lui Ahile, statui, un idol de lemn cu lucrătură străveche, cupe, inele, pietre
nestemate (ofrande în templu), inscripţii, în metri, în greacă şi latină, cu laude pentru Ahile, dar şi unele
închinate lui Patroclu;
c1. Insula nu era locuită decât de slujitorii templului, ne spun ştirile; dar, cum în Leuce existau “ape salutare”
şi un oracol, putem presupune că era des vizitată; în plus, fiind singura insulă cunoscută din Pont, trebuie să fi
fost popas pentru corăbieri;
d1. Pe Insulă vieţuiesc capre şi mulţime de animale sălbatice; şi păsări nenumărate, ca pescăruşi, lişiţe, ciori
marine; cât despre vegetaţie, Leuce era acoperită cu o pădure deasă, printre arborii cei mai întâlniţi fiind plopii
albi şi ulmii.

11. Istoriografia modernă a identificat Insula Leuce cu Insula Şerpilor. Să comparăm izvoarele antice cu datele
istoriografiei moderne, bazându-ne şi pe cercetările unor geografi ca Grigore Antipa, George Vâlsan, A.C. Banu, L.
Rudescu ş.a., relative la Delta Dunării şi Insula Şerpilor.
a2. Insula Şerpilor se găseşte în largul Mării Negre, nu într-un golf; nu cade pe coordonatele indicate de
Ptolomeu; distanţele faţă de reperele lui Pliniu sunt altele; suprafaţa Insulei este cu mult mai mică faţă de ce
ştim din izvoarele antice;
b2. Koehler susţinea, la începutul secolului trecut, că a descoperit sanctuarul lui Ahile în Insula Şerpilor, iar
D.M. Pippidi afirmă că tot aici s-au scos la lumină, în secolul trecut, câteva inscripţii. Nici urmă de sanctuar azi
pe Insula Şerpilor, iar cele ce s-ar fi fost găsit aici (o statuie, inscripţii, ofrande) şi-au pierdut urma până azi; nici
o piatră n-a fost să fie reţinută de vreun muzeu oarecare. În aceste condiţii, coroborând secvenţele a1/a2, c1/c2,
d1/d2, cade o îndoială vecină cu neîncrederea asupra veridicităţii spuselor lui Koehler, care au cauzat o întreagă
harababură în istoriografia modernă referitoare la subiect.
(Căpitan de vas, trimis al Ţarului Alexandru al II-lea, Koehler a fost primul care a susţinut identificarea
Insulei Leuce în Insula Şerpilor, în articolul Mémoire sur les Îles et la course consacrées a Achille, în “Mémoire
de l’Accademie de St. Pétersbourg”, din anul 1825. Nimic din ce pretinde că ar fi găsit la faţa locului – şi ar fi
transportat, nu se ştie unde, ba el însuşi, ba căpitanul unui vas italian – nu poate fi verificat. Şi totuşi, în
Dicţionarul de istorie veche a României (sub coordonarea lui D.M. Pippidi), ca de altfel în covârşitoarea parte a
istoriografiei tangenţială problemei, i se dă credit fără discuţii.)
c2. Insula Şerpilor nu este locuibilă, abordarea ei de către corăbieri făcându-se foarte anevoie; nu există urme
de “ape salutare” pe această Insulă, cum sunt azi în Deltă;
d2. Pe Insula Şerpilor nu sunt condiţii de vieţuire pentru animale, nu găsim nici căcăreze de capre; nici păsările
nu-şi au cuib aici; nici urmă de vreo pădure.
Insula Şerpilor este, urmând descrierea geografilor şi naturaliştilor menţionaţi, o îngrămădire de stânci colţuroase, de
culoarea brună ori roşiatică, lipsită de vegetaţie şi unde păsările nu se opresc decât obosite sau bolnave.

12. Din contră, Insula Leuce era un paradis de verdeaţă şi păsări, nestâncoasă. Insula se putea numi “albă” (leuke) după
mulţimea copacilor cu scoarţă albă, ori după păsările albe care o populau. Insula se mai numea în vechime “a fericiţilor”
(makaron). Insula Şerpilor este, însă, cel mai nefericit loc… nu numai pentru cei fericiţi! Leuce se mai numea “a
Alergărilor lui Ahile”, pentru că era, ca să punem situaţia în termeni moderni, bază de antrenament al fiului lui Thetis.
Insula Şerpilor, datorită reliefului pe care îl comportă şi a micimii sale, nu ar fi putut oferi condiţii… de alergare “Celui
iute de picior”.
Se desprinde concluzia că identitatea “Leuce” – Insula Şerpilor este falsă. Coroborând informaţiile antice cu
rezultatele studiilor geo-naturale din acest secol, doi cercetători Români au propus, cu argumente categorice, situarea
Insulei Leuce în Delta Dunării de azi. Ei se numesc Virgil-Alexandru Dragalina şi Caşin Popescu. Mai precis, Insula
Leuce ar coincide cu ceea ce se numeşte acum Grindul Letea, care, după Gr. Antipa, se găseşte într-un vechi golf al
mării, după cum o probează nisipurile cu scoici de origine marină. Dintre Insulele Deltei, doar Letea poate să nu
provină dintr-un cordon litoral, cum se întâmplă în cazul Insulei Dranovului şi Insulei Sf. Gheorghe.
Înainte de formarea Deltei, Letea a fost o insulă. Argumentele hotărîtoare expuse de V.-A. Dragalina şi Caşin Popescu
ne determină să credem că era chiar insula Leuce. Deşi aceştia şi-au făcut cunoscute descoperirile în urmă cu multă
vreme, Delta Dunării n-a fost “atacată” de nici un arheolog.
Notă: Caşin Popescu este autorul unor invenţii şi inovaţii în ştiinţe (printre altele, a pus bazele teoretice ale
hidrosonicităţii), dar şi al unor studii de istorie străveche Românească, în care se discută probleme ca PODURILE
PESTE ISTRU construite în primul mileniu dinainte de Hristos, LEGENDA ARGONAUŢILOR sau CINE SUNT
ETRUSCII. A editat, în emigraţie, în Germania, publicaţia culturală ZODII ÎN CUMPĂNĂ.

13. SEIMENI-DOBROGEA,SANCTUARE DEDICATE SOARELUI MAI CEVA
DECIT CELE DE LA SARMISEGETUSA
GETII, INVALUITI IN MISTER
Pentru lumea antică, Dacia războinicilor temuţi din Carpaţi şi a zeului Zamolxis a fost, până la
cucerirea lui Traian, o ţară aspră, aproape de nepătruns, înconjurată de mister. Nimeni nu ştia bine
cine erau oamenii care locuiau în acea cunună de munţi, de unde aveau obiceiul să coboare pentru a
purta războiul în afară de hotarele lor. Le ziceau daci sau geţi; iar grecii, care îi socoteau rude ale
tracilor -„cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”, după Herodot – spuneau că zeul războiului, Ares
sau Marte, între ei se născuse. Ştiau însă că asemenea idee putea fi şi numai o legenda; pentru ca alt
zeu, mai mare şi singur, stăpânea destinul acelui popor. Dacii credeau în Zamolxis. Şi Platon afirma
că Zamolxis îi făcea pe acei oameni nemuritori.Oamenii aceia – daci sau geţi nemuritori – şi ţara
lor, erau ermetici pentru antici. Grecii se apropiaseră de ei numai pe ţărmurile Marii Pontice, fără să

14. se aventureze mult în interior. Romanii îi cunoşteau doar pe războinicii daci. Dunărea le inspira
teama. Era un limes hiperboreu, de unde începeau pământurile care dormitau sub leneşele stele ale
polului getic – Getici sidera pigra poli. Marţial, ale cărui cuvinte le citez, evoca în Epigramele sale
imagini care fac aluzie la misterul şi primejdiile acestei ţări, unde în acel moment, un împărat ca
Domitian cunoştea nenorocul armelor.
Obsesia războinicului get şi a fluviului temut pe care el îl trecea călare pe apa îngheţată, era în
mintea tuturor şi apărea în scrierile poeţilor şi în cărţi care vorbeau despre acea lume barbară,
vrăjmaşă romanului. Lucan, ca să citez un alt hispanic, vorbise şi el despre „barbara Cone, unde
Istrul, printr-o mie de guri, îşi pierde în mare sarmaticele unde şi inunda insula Peuce”, despre
neamurile sălbatice ce populau ţărmul pontic şi amintise de faima arcului getic, teribilul arc getic,

15. de toţi cunoscut. Într-un loc, în Pharsalia sa, numele dacului, getului şi al iberului se întâlnesc în
acelaşi vers: Hinc Dacus premat in de Getes ocurrat Hiberis.
Versul acesta a fost interpretat de Isidor din Sevilla ca un vaticiniu: Spania avea să fie invadată de
geţi. Vaticiniu împlinit, după cum vom vedea. N-a fost vreo îndoială.
Lumea întreagă avea să fie invadată de geţi. Nu numai Spania. Lumea întreagă avea să fie
întemeiată încă o dată de ei.
Nu s-a scris însă adevărată istorie a geţilor, istoria mitului getic, mult mai mare şi mai semnificativă
decât cea a faptelor concrete, pe care le numim istorice. Faptul concret se consumă, nu serveşte
decât pentru o povestire. Mitul e permanent şi, chiar dacă ia forme nebănuite şi obişnuieşte să se
ascundă, adevărul lui e prezent şi se proiectează asupra viitorului. Ideea getica e unul din miturile
cele mai obsedante şi mai puternice din imaginaţia anticilor. Pentru românii din primul secol după
Hristos, care aşteptau sfârşitul iminent al lumii, părea un lucru aproape sigur ca de la Dunărea cu
sălbatica Peuce avea să se dezlănţuie cataclismul. Tot un hispanic, cel mai citit, Seneca, într-o
pagină grandioasă, descrie înfricoşătorul spectacol al „zilei fatale” când Dunărea dezlănţuită îşi va
înălţa apele până la cer şi, „într-un singur vârtej prăpăstios, va cuprinde o imensă întindere de
pământuri şi cetăţi”. Când scria această pagină, care aminteşte viziunea de teroare a Potopului lui
Michelangelo, filosoful presimţea poate că nu se înşela şi că, de acolo, de la Dunăre, chiar dacă nu
aşa de curând, dar nici foarte târziu, avea să se ivească într-adevăr sfârşitul lumii. O profeţie între
altele aparţinătoare lui Seneca.
SEIMENI , DESCOPERIRI CARE POT SCHIMBA CURSUL CARTILOR DE ISTORIE
De pe tinutul de unde Soarele îsi începe calatoria pe bolta cereasca,
vizitând meleagurile tarii noastre, vin cele mai noi descoperiri referitoare
la venerarea discului solar: cinci sanctuare dedicate acestui cult.
În luna martie a.c., urmarind sirul fortificatiilor ridicate de romani pe
malul vechi al Dunarii cu scopul protejarii anticului drum danubian, atentia
mi-a fost atrasa de localitatea Seimeni. Situata la mai putin de 10 km de
Cetatea Axiopolis, fondata de catre regele de origine greaca a Traciei,
Lisimach, localitatea Seimeni este mentionata pentru prima data în jurul
anului 1600. O parte dintre soldatii domnitorului Constantin Serban s-au
rasculat împotriva lui si au trecut Dunarea. Acesti soldati se numeau
seimeni, si se pare ca au întemeiat localitatea cu acelasi nume. Însa,
dovezile arheologice sustin ca alti locuitori au fost fermecati de
frumusetea malului dunarean, cu multe secole în urma: în sudul localitatii a
fost descoperita o asezare din perioada Latene.
Descoperirile efectuate la începutul anului prezinta un fapt surprinzator:
soldatii fugari au întemeiat noua localitate exact peste un superb sanctuar
tracic sau geto-dacic. De fapt, o buna parte din sanctuar a fost distrus
prin construirea caselor si de catre factorii de mediu (lacul), întreaga
zona fiind supusa eroziunii.
Cel mai cunoscut sanctuar de la noi din tara închinat cultului solar este
cel de la Sarmisegetuza, în cadrul caruia "Soarele de andezit" are un
diametru de 7,1 m. Comparativ cu acesta, sanctuarul de la Seimeni se
prezinta cu 58 de discuri, posibil din lespezi de piatra, fiecare disc având
diametrul de 20 m. Într-un singur disc ar încapea o întreaga gospodarie:
casa, curte si anexe. Discurile sunt separate între ele de ziduri cu
grosimea de 4,3 m, însa, exista si discuri grupate câte doua. Pe unul din
discuri, având o pozitie centrala (întreg ansamblul are forma ovala), se
observa o forma spiralata, o posibila rampa catre zeul suprem.

20. Localitatea Seimeni se află în zona de influenţă a anticului oraş greco-roman Axiopolis (greacă
Ἀξιούπολις) care înainte de a fi reconstruit de Constantin cel Mare, a fost fondat de Lisimach, regele
grec al Traciei. Cetatea Axiopolis se află la 3 km S de Cernavodă, în faţa insulei Hinog, pe malul
drept al Dunării. Necropola cetaţii se află poziţionată la 4,5 km S pe şoseaua Cernavodă -
Cochirleni.
Pe Dealul Sofia, aflat în nordul localităţii Cernavodă, a fost descoperit într-un mormânt din
necropola de inhumaţie aparţinând culturii Hamangia din neoliticul mijlociu, "Gânditorul" şi
perechea sa.
Conform Repertoarului Arheologic National:
- situl arheologic eneolitic de la Cernavoda - "Dealul Sofia" - începând de la 100m V de Primaria
orasului pana la malul Dunarii. Descoperiri în cadrul sitului:
- asezare epoca eneolitic - Cultura Cernavoda
- asezare epoca eneolitic - Cultura Gumelnita
- situl arheologic neolitic de la Cernavodă - Coada Zăvoiului - aşezare şi necropolă
La Cernavoda, în punctul "La Cetate" din apropierea tell-ului, a fost descoperit un mormânt.
Inventarul funerar este specific Culturii Gumelnita (P. Hasotti, 1977, p. 89).
Localitatea Seimeni se află la o distanţă de 4,5 km de necropola neolitică iar posibilul sanctuar, care
este poziţionat chiar lângă localitate, are dimensiuni de 1,0 x 0,4 km.
În cadrul sanctuarului de la Seimeni sunt prezente motive reprezentative a trei culte:
- Cultul Soarelui - discul
- Cultul Marii Zeiţe, în ipostaza de Zeiţă Şarpe - spirala
- Cultul apelor - Dunărea
Cultul Soarelui a luat fiinţă o dată cu începutul agriculturii, entitatea abstractă a bunurilor
Pământului-mamă atrăgând nevoia de exteriorizare a primilor agricultori şi punând bazele primului
cult - cultul agrar.
Conform cunoscutului etnolog şi scriitor Romulus Vulcănescu: "Din relatările mitografilor antici,
greci şi latini, despre daci şi daco-romani, ca şi din descoperirile arheologilor români, reiese că acest
cult al soarelui s-a format pe teritoriul Daciei preistorice, înainte de etnogeneza dacă şi s-a dezvoltat
după această etnogeneză la daci şi mai apoi la daco-romani, pentru a se menţine la protoromâni".
Cultul Zeiţei Şarpe se remarcă prin apariţia în spaţiul carpato-dunărean, încă de la sfârşitul
paleoliticului, a unor ornamente reprezentând şarpele prin: linii simple, unduite sau în zigzag;
spirale plane şi foarte rar helicoidale; meandre şi chiar şiruri de romburi - imitaţie a desenului
existent pe spatele viperei cu corn - animal veninos aducător de moarte, endemic în această arie.
Conform materialului "Semiotica română în vizită la UNESCO", motivul spiralei îşi are originea în
paleoliticul superior al spaţiului carpato-dunărean şi reprezintă şarpele, animal căruia, în timpuri de
demult, pe aceste meleaguri, i-a fost atribuită o simbolistică duală încă din neoliticul timpuriu, dar a
rămas pentru întreg neoliticul ca simbol al regenerării ciclice a naturii din care a derivat, probabil,
mai târziu şi concepţia referitoare la nemurire a dacilor.

21. La traci, motivul şarpelui, ca simbol al regenerării ciclice a naturii (la această latitudine şarpele intră
sub pământ pentru hibernare în imediata apropiere a echinocţiului de toamnă şi reapare la suprafaţă
odată cu echinocţiul de primăvară şi cu reînvierea vegetaţiei), este prezent încolăcit pe o tulpină în
reprezentările Cavalerului Trac.

23. Se mai observă aproximativ 59 de discuri, fiecare disc având 20 m diametru. Discurile sunt
încadrate cu ziduri având grosimi de până la 4,5 m.
Cultul apelor este prezent şi la geto-daci, ca şi la alte popoare antice. Dunărea era fluviul lor sacru şi
Strabon confirmă acest lucru atunci când localizează Cetatea Histria pe malul lacului Sinoe, "la o
departare de 500 de stadii de gura sacra a Istrului". Acest cult se regăseşte în obiceiul dacilor de a
nu porni la război înainte de a lua în gură apă din Istru, jurând că nu se vor întoarece acasă decât
după ce vor învinge pe duşmani. Geto-dacii cunoşteau potenţialul vindecător al apelor minerale şi al
apelor termale. Urme ale acestui cult au rămas în mitologia românească, unde Dunărea este
considerată fluviu sacru cu calităţi purificatoare.
Merită menţionat faptul că, în conformitate cu Repertoarul Arheologic National - pentru localitatea
Seimeni:
- asezarea latene de la Seimeni - Seimenii Mari, între soseaua Cernavoda - Topalu si Dunare, în S
localitatii.
Motivul spiralei:
- după potopul gigantic petrecut în urmã cu 7.600 de ani pe locul unde acum se aflã Marea Neagrã
(conform cercetãtorilor americani, William Ryan şi Walter Pitman, care primesc în anul 2000 cea
mai înaltã distincţie din partea Columbia University, Shepard Medal pentru cercetãri exemplare în
geologia marinã), un grup aparţinând populaţiilor carpato-dunărene duce acest motiv până pe
malurile Rinului şi al Senei, unde au fost descoperite vase acoperite cu forme de spiralã - spirala
carpato-dunãreanã, valuri concentrice, desene rectangulare şi tot felul de forme geometrice,
asemãnãtoare cu cele din Moldova;
- în vechiul alfabet heroglific egiptean, semnul spiralei are înteles de apă;
- la tracii din Asia Mică, întreaga suprafaţă a armei era acoperită cu motive
geometrice, în care domina spirala, motiv decorativ de mare efect, exprimând
atât rafinamentul triburilor care o produceau, cât şi nivelul societăţii care
solicita asemenea obiecte. În ornamentaţia cu caracter geometric, pe obiecte
de lut sau pe arme, se desprind unele elemente dominante: cercuri, cercuri cu
cruce, spirale, toate simbolizând soarele. Aceste ornamente ilustrează
deosebita importanţă pe care au dat-o Tracii cultului zeului-lumină;
- spirala apare ca ornament pe piesele din tezaurul dezgropat de Schliemann la Troia;
- apare pe portalurile caselor ţăranilor daci, ori pe covoare, pe fote şi ţesături, semnificând drumul
parcurs de sufletul omului, până la locul de întâlnire cu Zamolxe, dar şi evoluţia, începutul şi
sfârşitul; este poate cel mai caracteristic, dar şi cel mai ermetic simbol al poporului nostru;
Ipoteze:
Conform lui Mircea Eliade în "Istoria credinţelor şi ideilor religioase":
Nu ştim în ce măsură structura iniţiatică şi eshatologică a misterului lui Zalmoxis mai supravieţuia
în epoca lui Strabon. Dar autorii antici vorbesc despre anumiţi eramiţi şi oameni religioşi şi probabil
că aceşti specialişti ai sacrului prelungeau tradiţia mistică a cultului lui Zalmoxis. Un alt amănunt
pare de asemenea important pentru Strabon: faptul că Zalmoxis - ca şi, mai recent, Deceneu -
realizase o carieră atât de prodigioasă graţie mai ales cunoştinţelor sale astronomice şi mantice. În
sec. al VI-lea e.n., dar sprijinindu-se pe izvoare mai vechi, Iordanes descria în termeni extravaganţi
interesul preoţilor daci pentru astronomie şi ştiinţele naturale. Insistenţa pe cunoaşterea corpurilor
cereşti poate oglindi informaţii exacte. Într-adevăr, templele de la Sarmisegetuza şi de la Costeşti,
al căror simbolism urano-solar este evident, par să fi avut o funcţie calendaristică.

24. Despre traci, Mircea Eliade scrie:
După Herodot, tracii adorau pe Ares, Dionysos şi Artemis; totuşi, regii lor venerau pe Hermes, ai
cărui descendenţi se credeau. Cât despre Hermes, care, după Herodot, era cinstit exclusiv de către
regi, adică de aristrocaţia militară, el este greu de identificat. Herodot nu face nici o aluzie la zeul
solar, deşi un asemenea zeu este din belşug atestat de alte surse (R. Pettazzoni, The Religion of
ancient Thrace). S-ar putea aşadar vedea în Hermes trac o divinitate solară. Câteva secole mai
târziu, monumentele zise ale eroilor cavaleri se înmulţesc în Balcani; or, Eroul-Cavaler este
identificat cu Apollo. Este vorba totuşi de o concepţie mai târzie care nu lămureşte deloc teologia
regală menţionată de Herodot.
Cultul lui Dionysos trac aminteşte ceremoniile ce se desfăşurau în timpul nopţii, în munţi, la lumina
făcliilor; o muzică sălbalică (zgomote de lovire în cazane de bronz, chimbale, fluiere) îi îndeamnă
pe credincioşi să scoată ţipete de voioşie într-un dans circular, furios şi învârtejit. Mai ales femeile
erau acelea care se dedau acestor dansuri dezordonate şi epuizante; costumul lor era straniu; ele
purtau bessares, lungi veşminte fluturânde, făcute, pare-se, din piei de vulpe; deasupra acestora piei
de căprioară şi, probabil, pe cap, coarne. În mâini ţineau şerpi consacraţi lui Sabazios (nume trac
pentru Dionysos), pumnale sau tirsuri. Ajunse la paroxism, la nebunia sacră, ele apucau animelele
alese pentru sacrificii şi le rupeau în bucăţi, sfâşiindu-le şi mâncându-le carnea crudă. Omofagia
rituală săvârşea identificarea cu zeul; participanţii se numeau acum Sabos sau Sabazios.
Aşa cum a arătat şi Nicolae Iorga, fenomenul horal reprezintă o reminiscenţă a unui străvechi ritual
mitico-magic de urcare la cer care se săvârşea pe tot cuprinsul Daciei încă din epoca paleolitică.
Ritualul numit Kolabrismos (de la gr. κολαβρισμός) sau a Kolo era o horă ezoterică, în timpul
dansului, oamenii se înfrăţeau formând o fraţietate magico-rituală. Sunt puţine date privitoare la
Kolo-ul trac, dar putem să le completăm cu ceea ce ştim despre hora actuală.
În Enciclopedia Britannica găsim următoarea definiţie: Kolo derivă din denumirea veche slavonă a
cuvântului roata. Kolo-ul era probabil dansat în adorarea Soarelui, cu mult înainte de sosirea
slavilor în peninsula balcanică.
Kolo-ul trac a dat la noi Hora, la sârbi Kolesca, la bulgari Horo-ul, la ruşi Korovad-ul şi la greci
Choros-ul. Din Kolabrismos- ul iniţial au evoluat două tipuri de horă: cea închisă de tipul cercului şi
hora deschisă, care cunoaşte mai multe variante, dintre care cea a horei deschise de tip spiralat mai
supravieţuieşte doar la macedoromâni, precum şi la docoromânii din Banat si Oltenia, diminuându-
şi însă caracterul magic. Se presupune că aceasta se apropie cel mai mult de ritul arhaic iniţial.
S-a stabilit că, pe teritoriul Daciei, fenomenul horal este prezent chiar din epoca Culturii
Cucuteni (3700-2500 î.H.), ultima mare cultura cu ceramică pictata din Europa. Descoperirea
la Bodeşti-Frumuşica a unei reprezentări în ceramica a unei hore formate din şase femei,
aparţinând acestei Culturi, ar atesta faptul că pe teritoriul ţării noastre exista un cult al
spiralei magice, anterior celui existent în India, Tibet şi China.
Pe culmea unui deal situat pe malul Istrului, în sanctuarul de la Seimeni, mii de femei dansează
înlănţuite câte 30-40 în interiorul unor discuri imense. Sunt câteva zeci de astfel de hore. Se rotesc
într-o bucurie frenetică, apoi se desfac în spirale care se strâng spre interiorul discurilor, de unde
se extind iar în cercuri până spre margine.
Pot dansa la lumina misterioasă a Lunii, venerându-l pe Dionysos. Dar la fel de bine pot dansa cu
2000 de ani în urma, bucurându-se de mângâierea caldă a Soarelui, mulţumindu-i pentru recoltele
bogate.
UN SANCTUAR SIMILAR LÂNGĂ LOCALITATEA MIREASA

25. La aproximativ 25km de localitatea Seimeni, lângă localitatea Mireasa, am descoperit un sanctuar
similar cu cel de la Seimeni. Se mai observă patru discuri cu diametrul de 26m.
Localitatea Mireasa nu este cuprinsă în Repertoarul Arheologic al României a Institutului de
Arheologie "Vasile Pârvan", şi nici în Repertoarul Arheologic Naţional.
La mai putin de 25 km de Seimeni se afla localitatea cu nume parca
predestinat sa însoteasca primul sanctuar descoperit la altarul Zeului
Soare: Mireasa. Cununa îi este împodobita cu patru cochete discuri cu
diametrul de ... 28 m, amplasate pe malul unui pârâu.
Alaiul nu se lasa asteptat: nu trebuie decât sa ne îndreptam privirile spre
sudul Dobrogei. Acolo unde apele marii patrund insistent pâna la poalele
dealurilor, racorindu-le, se afla doua localitati apropiate, Vîrtop si
Albesti. Un mic râu se strecoara vioi printre pliurile dealurilor,
pierzându-se în sclipirile golfului. Este martor mut al mileniilor de
istorie si înca mai pastreaza ecourile incantatiilor izvorâte de pe
platourile misterioase ale celor doua sanctuare, odata cu apa izvoarelor.

27. TOATE ACESTE SANCTUARE AU FOST DESCOPERITE DE UN BRASOVEAN,INGINERUL
PINTILIE CRISTIAN
Un inginer pasionat de arheologie a descoperit noi structuri de ziduri şi cetăţi antice în Dobrogea l

28. Ciudatele imagini rivalizează cu desenele din cîmpia Nazca
Dobrogea, tărîmul celor mai vechi cetăţi greceşti de pe teritoriul României, nu şi-a dezvăluit încă
toate secretele. Un braşovean pasionat de arheologie a studiat această zonă cu ajutorul programului
Google Earth. Navigînd de la un vestigiu istoric la altul, a descoperit formaţiuni fortificate despre
care nu pomenesc tratatele de istorie SI CARE CERCETATE ATENT DE SPECIALISTI POT
ADUCE SCHIMBARI ESENTIALE CARTILOR DE ISTORIE
TOMIRIS,REGINA GETILOR-A INTEMEIAT CETATEA TOMIS
CYRUS

29. “Tunc Tomyris regina, aucta victoria tantaque praeda de inimicis potita, in partem Moesiae, quae
nunc a magna Scythia nomine mutuato, "minor Scythia" appellatur, transiens, ibi in Ponti Moesiaco
litore Tomes civitatem suo nomine aedificavit”.
(Jordanes, “Getica sive De origine Actibusque Getarum”)
“După ce a obţinut această victorie şi după ce a luat aşa de multă pradă de la duşmanii ei, regina
Tomiris a trecut spre acea parte din Moesia, care acum se numeşte Sciţia Minor, un nume care vine
de la Scitia Mare, şi a construit cetatea Tomis pe ţărmul moesian al Pontului, după numele ei”. Aşa
scrie istoricul Jordanes (Iordanes) pe la anul 551 d.H., în lucrarea “Getica sau Despre originea şi
faptele geţilor”. Pe-atunci era episcop şi locuia – după opinia unor istorici – undeva pe malul
Dunării de Jos din Dacia. Got de origine, Iordanes era mai aproape de evenimentele evocate, în
comparaţie cu noi, şi avea acces la documente pe care nu le vom mai găsi niciodată. Istoricul avea
la dispoziţie multe izvoare dispărute astăzi, printre care şi cele 12 cărţi scrise de Cassiodorus.
Mărturia lui este cea mai bună dovadă că regina Tomiris a pus bazele cetăţii Tomis.
Unii cronicari din Grecia au acreditat ideea că Tomiris era… de neam iranian şi că ea conducea
poporul massageţilor care ar fi fost tot perşi. Din acea perioadă porneşte şi confuzia dintre
massageţi şi sciţi, care erau însă unul şi acelaşi popor, cu denumiri diferite, atribuite de neamuri

30. diverse. Aşa cum am spune astăzi daci-geţi-traci, valahi-moldoveni-munteni-transilvăneni-olahi-
români. Iată câte denumiri pentru acelaşi popor.
Massageţii (sciţii) erau dacii nomazi, care au migrat spre est, începând din epoca fierului, când s-a
înregistrat un adevărat boom economic şi demografic. Ei au ajuns astfel până în Asia Centrală, au
purtat războaie cu perşii, iar mai târziu s-au aliat pentru a ataca Babilonul.
Cirus cel Mare a vrut să cucerească Massageţia, un stat care nu poate fi reconstituit cu precizie
astăzi. Sfetnicii l-au sfătuit pe împărat să întindă o cursă sciţilor care îl urmăreau după o primă
victorie. Massageţii (sciţii), conduşi de Spargapises, fiul reginei Tomiris, au dat peste o tabără
abandonată, în care au găsit mult vin, o băutură necunoscută pentru ei care consumau haşiş, pretinde
Herodot. Cum nu erau obişnuiţi, massageţii s-au îmbătat şi perşii lui Cirus i-au măcelărit în somn.
Perşii l-au luat prizonier pe Spargapises. Tomiris i-a trimis o solie lui Cirus, cerându-i să-l elibereze
din robie pe fiul ei şi să nu traverseze cu oastea fluvial Sîr-Daria. Fiindcă nu suporta umilinta,
Spargapises s-a sinucis când s-a trezit din beţie, iar Cirus a trecut fluviul. Tomiris l-a învins pe
împăratul perşilor, i-a tăiat capul şi i l-a aruncat într-un cazan cu sânge de om. Mesajul era
înfricoşător: duşmanul lacom să se sature de sânge.
Să preferăm adevărul istoric unei legende
Prima atestare documentară pentru Tomis datează din anul 657 î.H. Aici se formase o colonie de
greci din Milet. Romanii au cucerit cetatea Tomis în anul 71 î.H. Dacii nu mai aveau controlul
asupra cetăţii. Conform unui recensămînt din anul 202, Tomis (Constanţa) avea 310.471 locuitori.
În timpul împăratului Constantin cel Mare, Tomis a fost botezată Constantiana. Împăratul avea o
soră Constantiana, o fiică ce purta acelaşi nume, un fiu Constanţius. Pe tatăl împăratului Constantin
îl chema tot Constanţius. Unii susţin că denumirea era dată în onoarea surorii lui Constantin cel
Mare, care era tot trac de origine.
Mai târziu, turcii îi spuneau acestui oraş Köstence. Se observă, prin urmare, că otomanii au preluat
– în pronunţie proprie, desigur – o denumire bizantină mai veche. De ce nu am putea acepta că
grecii au menţinut vechiul nume Tomis, aşa cum l-a lăsat Tomiris? Fiindcă aşa s-a întâmplat în
istorie cu toate toponimicile sau hiodronimicile importante din antichitate: o populaţie, devenită
dominantă datorită expansiunii imperiale, a păstrat frecvent vechile denumiri date locurilor de

31. etniile cucerite. De exemplu, Dunărea, cuvânt ce provine din hidronimicul traco-dacic Donaris, s-a
conservat până în limba română contemporană. Aromânii au păstrat forma scurtă Duna. Unii
lingvişti încă mai consideră că numele ar fi origine persană sau scitică, adică massagetă. Dar asta
este o altă chestiune.
Să revenim însă la Tomis, care avea să devină treptat un emporion grecesc (factorie comercială).
Istoricii români preferă să explice originea denumirii Tomis din legenda lui Iason, grecul care a
plecat cu corabia argonauţilor în Colhida (Georgia de azi), ca să fure lâna de aur.
.
Pe timpul romanilor, Tomis era o adevărată metropolă. Devine loc de exil pentru poetul latin
Ovidiu. O altă prezenţă istorică insuficient valorificată de agenţiile turistice de la ţărmul Mării
Negre. În timpul Imperiului Bizantin, Constantin cel Mare a reconstruit cetatea şi i-a schimbat
numele în Constantiana. După prăbuşirea Imperiului Bizantin, oraşul decade sub loviturile
migratorilor. Portul va fi menţionat abia în secolul al XIII-lea, în hărţile negustorilor italieni, care au
şi construit Farul Genovez. Turcii îi vor spune Kustendji sau Köstence.
Încă din copilărie, Iason a fost trimis de tatăl său Aeson, regele din Iolcus, pe muntele Pelion, ca
ucenic la centaurul Chrion. Între timp, Aeson a fpst detronat de Pelias, fratele vitreg al regelui. Când
a ajuns major, Iason s-a întors acasă şi s-a prezentat în faţa lui Pelias şi i-a cerut tronul. Ca să-l
piardă, Pelias acceptă, dar cu o condiţie: să-i aducă lâna de aur a berbecului din Colchis. Argus, fiul
lui Phrixus, construieşte corabia Argo şi pleacă apoi cu Iason spre Georgia de azi, cu alţi 50 de
luptători. Aetes, regele din Colchis, l-a supus pe Iason la mai multe încercări grele pentru a lua lâna
de aur. Iason a fost ajutat însă de Medeea, fiica lui Aetes. Medeea era deja o vrăjitoare vestită şi
nepoata lui Circe. Grecul îi promisese fetei că o va lua în căsătorie şi Medeea fuge cu argonauţii. Ea
l-a luat ca zălog pe Absyrtus, fratele mai mic. Regele Aetes a plecat cu corăbiile pe urmele
argonauţilor, dar Medeea îl ucide pe fratele ei, îl taie în bucăţi pe care le aruncă apoi în apele Mării
Negre (Pontul Euxin). Aetes zăboveşte căutând trupul fiului şi argonauţii scapă de urmărire.
După Pacuvius, Iustinian şi Diodorus, bucăţile “temno” (τέμνω) din trupul lui Absyrtus ar fi căzut în
locul care avea să se numească Tomis. Cum a derivat însă cuvântul “Tomis” din “temno” nu
reuşeşte nimeni să ne convingă, dar până astăzi, explicaţia mitologizantă este acceptată inclusiv de
oficialii actuali de la Constanţa. Explicaţia documentată, oferită de Iordanes, un-i tulbură. Aşa se şi
explică de ce, în 2007, când doctorul Napoleon Săvescu de la New York s-a oferit să aducă o statuie

32. a lui Tomiris la Constanţa, primarul Radu Mazăre s-a opus categoric. Explicaţia dată de Iordanes ar
putea fi valorificată inteligent de agenţiile de turism de pe litoral, însă mai avem până vom accepta
propria istorie veche.
Justiţiara lumii vechi şi amazoanele
Lumea fascinantã a tracilor a oferit antichitãţii douã personalitãţi emblematice, considerate drept
modele pentru orice posibilã istorie universalã a moralei rãzboinicilor: Tomiris, regina massageţilor,
şi Dromichete, regele
dacilor din sudul Carpaţilor. Despre Tomiris ştiu mai multe occidentalii, decât românii de astãzi.
Norocul nostru a fost cã Diodor din Sicilia a descris scena de la Helis, în care Dromichete l-a
dojenit pe Lisimah printr-o parabolã demnã de regele Solomon. Este acolo cea mai frumoasã, cea
mai paradoxalã maieuticã politicã din istoria universalã. Despre Dromichete, învãţau pânã şi copiii
din România, dar şi acest rege pare sã fie uitat. Fãcãtorii de manuale nu
mai vor sã ofere exemple morale copiilor noştri.
Cu siguranţã, Tomiris ar fi rãmas necunoscutã pentru cultura europeanã, dacã nu ar fi reuşit sã-l
învingã pe Cirus cel Mare, regele perşilor, în anul 529 î.H. sau 530. Cirus se numea Kuruş, Kiros
sau Keyhusrev, în limba persanã veche – farsi. El a domnit în perioada 576–529 î.H. A pus bazele
Imperiului Persan şi a fondat dinastia Achaemenizilor. Ca un Baiazid al perşilor, el a cucerit Regatul
Mezilor, Regatul Lydia şi regatul Noului Babilon. A unit cele douã regate iraniene. Cirus voia sã
cucereascã şi Egiptul, dar Tomiris i-a scurtat destinul de cotropitor. Rãzboiul cu massageţii a avut
loc pe fluviul Sîr Daria, în Asia Centralã.
Trebuie sã evaluãm celebra scenã cu apriga regină Tomiris din perspectiva moralei rãzboinicilor
care-şi apãrau poporul, altfel nu vom înţelege nimic.
Tomiris, sau Thamiris dupã alţii, a impresionat antichitatea prin lecţia ei asprã, pe care i-a oferit-o
lui Cirus. Era sancţiunea datã de un rãzboinic unui rege învins în numele dreptului massageţilor la
viaţã şi la existenţă liberă.
Momentul este foarte asemănător cu pilda oferită de Dromichete invadatorului Lisimah peste două
sute de ani. La o distanţă atât de mare în timp, cei doi regi par să se conducă după aceleaşi legi
morale nescrise ale păcii şi războiului.
În această mentalitate, rezidă practic etica lumii moderne, care prevede dreptul la viaţă liberă pentru
fiecare popor. Dar cine vrea pace pentru naţiunea lui, trebuie să se pregătească intens de război,
spune un vechi principiu din ştiinţa
conducerii statelor. Iar Tomiris l-a aplicat întocmai pentru a învinge cea mai mare armată a lumii de-
atunci. (Pe acest principiu al descurajării s-a bazat şi blocarea cursei înarmării nucleare de astăzi…).
Prin urmare, nu doar scena dramatică, în care frumoasa regină a aruncat capul lui Cyrus în cazanul
cu sânge, avea să-i impresioneze pe artiştii din epoca iluminismului şi apoi a romantismului. Ei au
reţinut semnificaţia morală a
pedepsirii cotropitorului în numele dreptului sacru al popoarelor la libertate – idee foarte dragă
tuturor celor care au teoretizat noţiunea de „naţiune“ în secolul al XIX-lea.

33. REGINA TOMIRIS
Mai civilizaţi decât indienii
De-a lungul veacurilor, echivocul originii massageţilor a fost alimentat şi cultivat pânã astăzi şi din

34. cauza unor izvoare istorice apparent contradictorii. Unii îi confundã pe massageţi cu sciţii, alţii
susţin că massageţii ar fi o ramură a sciţilor. În realitate, povestea lui Tomiris şi a massageţilor este
cea
mai semnificativă ilustrare a ideii că o ramurã a tracilor a migrat spre răsărit din regiunea carpato-
danubiano-balcano-pontică încã din epoca fierului. Ne-am obişnuit cu ideea că migraţiile s-au
produs numai dinspre Asia spre Europa şi încă nu părem pregătiţi să acceptăm că fenomenul a fost
şi invers în anumite epoci istorice vechi.
După cum spuneam, Iordanes scrie că, după victorie, Tomiris, Tamiris sau Timirise – după alte
izvoare – a venit cu corăbiile pline de pradă în Dobrogea de astăzi şi a pus bazele cetăţii. Descrierea
massageţilor este foarte expresivã şi la Herodot: luptători pe jos sau pe cai, arcaşi neîntrecuţi, dar şi
curajoşi mânuitori de lance. Purtau armuri împodobite cu aur. Erau monogami, dar văduvele de
război erau ţinute în colectivitate. Aveau o religie monoteistă, ca toţi dacii. Ei se închinau la Soarele
Neînvins, asemenea tuturor dacilor. Sacrificau cai pe altarele Soarelui. În cartea „De origine
actibusque Getarum“ – „Despre originea şi faptele geţilor“ – Iordanes, get, adică dac de origine,
după alţii – got, îl reconfirmă pe Herodot. El precizează însă că este
vorba despre acelaşi neam.
Fiind conducătoarea unui asemenea popor, făcând apoi dovada unor fapte fãrã precedent, Tomiris
continuã sã-i fascineze şi astãzi pe cei care se apropie de istoria veche. Unii cred că Tomiris
stãpânea regatul amazoanelor, dar,
dupã cum spun scrierile vechi, regina a urmat la tron după moartea regelui. Eminescu o imagineazã
pe Tomiris în epopeea „Gemenii“, încã prea puţin cercetată. Kazahii de astăzi au convingerea că
istoria lor a început cu... Tomiris.
Massageţii erau numiţi Saka. Unii istorici turci cred şi astãzi că massageţii erau de neam turcic,
fiind iranizaţi odatã cu migraţia lor spre răsărit!
Autohtonii din Tadjikistan şi cei din Turcmenistan se revendică tot de la massageţi. Uzbecii cred la
fel.
Cambize a cucerit Egiptul cu ajutorul massageţilor, celebri în epocă datoritã cailor lor fără egal.
Turcmenii susţin cã rasa de cai Akhal-Teke provine de la massageţi. Cai pe care i-au folosit mai
târziu Darius şi Alexandru Macedon în campanile lor militare. Unii istorici consideră că massageţii
au fost asimilaţi de iranieni şi de chinezi.
Oricât de diverse ar fi opiniile, toţi cercetãtorii străini au cãzut însã de acord pe o singurã idee:
massageţii erau de origine europeanã. Tomiris era asemuitã cu Talestris, regina amazoanelor de mai
târziu. Paulus Peter Rubens şi-a intitulat tabloul „Tomiris, regina sciţilor“. Mattia Preti a pictat şi el
un tablou cu Tomiris. Iordanes o consideră pur şi simplu „Getarum regina“.
Dante Alighieri spune în „La Divina Comedia“: „Mostraba la ruina y el crudo estrago / que hizo
Tomiris, cuando dijo a Ciro: / „Sangre quisiste, y yo de sangre te harto“. Musaev a scris baletul
„Tomiris“. O întreagã tradiţie lăsată de o femeie care l-a sfidat pe cel mai puternic al lumii din acea
perioadă: „Refuz sã mã mãrit cu tine şi jur pe Soare, domnul suprem al massageţilor, că te voi
sãtura de sânge“, i-a scris Tomiris lui Cirus, după cum povesteşte Herodot în „Istorii“. La fel ca pe
sciţi, perşii le spuneau massageţilor Sakâ, iar grecii îi numeau Skythai. Chinezii le ziceau „Sai“.
Alţii le ziceau „gimirru“ – cimerieni. Herodot afirmă că massageţii au condus 28 de ani nord-vestul
Iranului. Massageţilor li se mai spunea ApâSakâ, adicã „oamenii de la apã seacã“, dupã numele
vechi al Mãrii Aral, astăzi secată complet. În limba românã veche, se spunea tot „apî sacî“. Perşii le
mai spuneau şi Dahâ sau Dai.
Istoricul bizantin Theophan îi confundă pe massageţi cu turcii: „La est de Don, locuiau turcii,
numiţi în antichitate massageţi. Perşii îi numeau în limba lor kermikhions. Massageţii erau sciţi din
punct de vedere cultural“.
Aici ar merita menţionat că massageţii credeau că neamul lor se trage dintr-o femeie-şarpe. Aici se
întâlnesc cu cabirii din Dacia, de unde au plecat. Massageţii au ajuns până în Asiria, unde s-au aliat
cu regele Assurbanipal contra
Mezilor, în perioada 669–626.
Herodot scrie că massageţii îşi mâncau bătrînii, dar “nu se împerecheau în drum, asemenea câinilor,

35. cum fac inzii”. Femeia era purtată în carul cu coviltir. Bărbatul îşi atârna cucura cu săgeţi în afara
coviltirului, semn că femeia “este ocupată”.
Cilindrul lui Cyrus şi o altă minciună istorică
Iranul a anunţat în ianuarie 2010 că rupe relaţiile cu British Museum de la Londra fiindcă Londra
refuză să restituie celebrul Cilindru al lui Cyrus, considerat cea mai veche declaraţie a drepturilor
omului. “Având în vedere că Cilindrul lui Cyrus nu a fost transferat Iranului, am depus plângere la
UNESCO împotriva British Museum şi am hotărât să rupem relaţiile”, a afirmat Hamid Baghai,
responsabil al organizaţiei iraniene pentru patrimonial cultural şi turism.
Artfecatul din argilă cuprinde o proclamaţie a regelui persan Cyrus al II-lea, scrisă după ce acesta a
cucerit Babilonul, în anul 539 î.H. “Cei de la British Museum ne-au tot promis că ni-l vor restitui în
septembrie, apoi în noiembrie şi, în cele din urmă, pe 16 ianuarie 2010. Am cheltuit până în present
200 000 de dolari pentru dispozitivele de securitate, care să protejeze această comoară. Am primit o
scrisoare prin care ni se spunea că nu ne pot trimite cilindrul din cauza tulburărilor din Ashura”, a

36. relatat Baghai. Londra se prevalează de ciocnirile care s-au produs între forţele de ordine şi
partizanii opoziţiei de la Teheran din 27 decembrie 2009, pentru a tergiversa şi mai mult restituirea
tezaurului. Mai nou, British Museum a anunţat că mai păstrează artefactul pentru continuarea
cercetărilor lingvistice.
Cilindrul lui Cyrus al II-lea cel Mare este din lut şi cuprinde o scriere cuneiformă în limba
akkadiană. Documentul pe argilă are o importanţă uriaşă. Împăratul persan a poruncit întocmirea lui
în anul 539 î.H., după înlăturarea regelui babilonian Nabonidus. Textul arată că Nabonidus era
necuviincios şi, de aceea, victoria lui Cyrus era plăcută lui Marduk, zeul suprem în Babilon.
Împăratul persan este lăudat pentru îmbunătăţirea vieţii babilonienilor, pentru repatrierea popoarelor
strămutate, pentru reconstrucţia templelor şi a sanctuarelor. Cyrus i-a lăsat şi pe evreii captivi din
Babilon să se întoarcă la Ierusalim. Documentul confirmă practic relatările biblice din Cartea lui
Ezra, Isaiia şi din Cronici. Cilindrul a fost descoperit în 1879 de către Hormuzd Rassam, asistentul
arheologului britanic Austen Henry Layard, la temeliile Esagilei, principalul templu din Babilon.
În 1970, şahul iranian Mahomed Reza Pahlavi Aryamehr declară Cilindrul lui Cyrus drept simbol al
domniei sale şi îl invocă atunci când va marca 2500 de ani de monarhie la Teheran.
Limba akkadiană, în care este scris textul, este cea mai veche limbă semitică din antichitate, vorbită
mai ales în Irakul de azi. Era limba de cancelarie a epocii pentru Orientul Mijlociu. După cucerirea
persană, akkadiana a coexistat cu aramaica. Ambele limbi s-au infleunţat reciproc, până când
aramaica a înlocuit akkadiana şi în cancelarie.
O copie a Cilindrului se află în sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, tocmai pentru că se consideră
că e cea mai veche cartă a drepturilor omului. Strategia lui Cyrus era simplă: acorda libertăţi
religioase şi politice tuturor regilor care acceptau să devină “clienţi”, cum aveau să-i numească
romanii pe vasalii lor de mai târziu, pe care îi supuneau, îi foloseau, apoi îi anihilau. Aşa a reuşit
Cyrus să supună mare parte din Asia Centrală (Dragniana, Arachosia, Gedrosia, Bactriana,
Sogdiana), apoi Noul Babilon, Regatul Caldeu din Siria, Fenicia, Palestina, până la graniţele cu
Egiptul. La fel dorea să procedeze şi cu Tomiris.
Textul cuprinde două părţi: A, aflat în proprietatea British Museum, şi B, care a fost în proprietatea
Universităţii din Yale. Astfel, Isaiia spune: „Aşa vorbeşte Domnul către unsul Său, către Cyrus, pe
care-l ţine de mînă, ca să doboare neamurile înaintea lui, şi să dezlege brâul împăraţilor, să-i
deschidă porţile, ca să nu se mai închidă: ,Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase,
voi sfărîma uşile de aramă, şi voi rupe zăvoarele de fier.” Iar în Cartea a doua a Cronicilor
(Paralipomena) se arată: „Aşa vorbeşte Cirus, împăratul Perşilor: „Domnul, Dumnezeul cerurilor,
mi-a dat toate împărăţiile pămîntului, şi mi-a poruncit să-i zidesc o casă la Ierusalim în Iuda. Cine
dintre voi este din poporul Lui? Domnul, Dumnezeul lui, să fie cu el, şi să plece!”
Această “bunăvoinţă” a lui Cyrus era o capcană politică întinsă celor slabi pentru ca el să-şi extindă
imperiul. În mare parte a reuşit. În momentul în care a dorit să cotropească ţinuturile massageţilor,
soarta i-a fost potrivnică.

37. BUREBISTA-REGELE REGILOR TRACI

38. BUREBISTA
Nicicand nu au avut tracii, fie ei daci sau de alta sorginte, un lider mai impunator si mai influent
decat a fost Burebista. Nu sunt cuvintele autorului acestui articol ci ale contemporanilor sai,
locuitorii cetatii Dionysopolis, Balcicul de astazi, cei care il numeau cu mandrie "cel dintai si cel
mai mare dintre regii din Tracia". Este regretabil faptul ca, astazi, sursele care sa ne redea
adevarata complexitate a geniului lui Burebista, dimensiunile reale, fizice sau morale ale marelui
rege trac, lipsesc cu desavarsire. Au ramas doar ecourile faptelor sale in operele unora dintre cei mai
ilustri istorici antici, acestea fiind, de fapt, singurele date pe care le detinem. Suficient, insa, pentru
a ne crea o imagine despre personalitatea remarcabila a celui care a influentat decisiv istoria in urma
cu mai bine de doua milenii.
Cum va fi aratat acel stralucit barbat, care, acum doua milenii, ridicandu-se dintre ai lui, a unit
triburile geto-dace, faurind un imperiu dacic? Care vor fi fost insusirile lui morale si fizice?
Documentele vremii nu spun nimic despre acest lucru sau cele care spun s-au pierdut, in schimb in
cele ramase se fac aprecieri admirative despre faptele si izbanzile sale si ale neamului sau, ceea ce
obliga sa credem ca BUREBISTA avea neobisnuite virtuti ostasesti, politice si diplomatice. Strabon
contemporan cu marele rege dac, spune: "Burebista, barbat get, luand conducerea neamului sau,
prin abstinenta si ascultare de porunci, a ridicat pe oamenii acestia, asa incat, in numai cativa

39. ani, a intemeiat o mare imparatie si a supus getilor pe aproape toti vecinii; ba a ajuns sa fie
temut chiar si de romani pentru ca trecea Istrul fara frica, pradand Tracia pana in Macedonia si
Iliria, iar pe celtii cei ce se amestecasera cu tracii si iliriii a pustiit cu totul, iar pe boii de sub
conducerea lui Cristasiro, precum si pe taurisci i-a nimicit cu desavarsire"
Burebista a fost un rege pe masura cerintelor si virtutilor neamului sau, geto-dacii, care reprezinta
ramura nordica a marelui popor trac, care l-a randul sau are radacini adanci in spatiul carapato-
danubiano-pontic. Despre traci Herodot spune: "Neamul tracilor este cel mai numeros din lume
dupa cel al inzilor. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi
de nebiruit si cu mult mai puternic decat toate neamurile. Dar acest lucru este cu neputinta si
niciodata nu se va infaptui. De aceea sunt acestia slabi"
Statul dac, sub BUREBISTA a fost rezultatul dezvoltarii vietii materiale si spirituale, prelucrarea
fierului, roata olarului, olaritul in sine, agricultura practicata intens si organizat desi cunoscute din
vechime acum au luat o deosebita amploare. Ca dovada a acestor dezvoltari este si sporirea
populatiei, cand pe langa cresterea numarului de localitati se pot observa si infiintarea unor asezari
de tip protourban-centre militare, religioase, politice pe care dacii le numeau in limba lor DAVA.
Lumea geto-daca se caracteriza prin continuitate, particularitate transmisa si romanilor. Izvoarele
istorice, la care se adauga numeroase marturii arheologice, vorbesc de existenta, inca din veacurile
precedente, a unor capetenii iscusite: DROMICHETE (300), OROLES (sec 2 i.e.n),

40. RUBOBOSTES (sec 2 i.e.n) si altii nenumiti care in fruntea ostirilor dace au infruntat pe sciti,
persi, germani, celti, romani. In preajma crearii statului dac condus de BUREBISTA, existau 4 mari
uniuni de triburi, care aveau moneda proprie, cu o arie de raspindire foarte mare de la Morava (rau
ce desparte Moravia de Slovacia) si pana la Bug si Olbia si din Rodopi pana la Vistula. Dezvoltarea
interna a societatii geto-dace ajunsese la un stadiu ce impunea trecerea la un sistem de organizare
sociala superioara. BUREBISTA, prin marea sa opera de unificare, a raspuns acestei cerinte
istorice, intemeind un stat centralizat, puternic pe care l-a condus timp de 4 decenii!

41. Unirea triburilor geto-dace a fost posibila datorita premiselor etnice, culturale, lingvistice, spirituale
si geopolitice. Unitatea etno-lingvistica este explicit aratata de autori antici (Strabon; Sallustius;
Trogus Pompeius; Cassius Dio), iar Ptolemeu din Alexandria in "Indreptar geografic"
mentioneaza cateva triburi dace (albocensi; buri; costoboci; piefigi; ratacensi; saboci), iar poemul
anonim "Mangaierea Liviei" consemneaza tribul dacilor apuli. Unitatea religioasa se baza pe
credinta in acelasi zeu ZAMOLXIS si pe credinta in nemurire a tuturor tracilor si era deasemenea
intarita de prezenta pe tot teritoriul locuit de geto-daci a anahoretilor numiti KAPNOBATAI si
KTISTAI. Caile unirii sunt doar doua: pe calea diplomatiei, care a strans in jurul lui Burebista acele
capetenii care au inteles necesitatea unei singure autoritati politice si calea razboiului, a armelor
pentru cei ce incercau sa-si pastreze privilegiile regionale. Exista posibilitatea ca insusi Burebista sa
fi condus cetele geto-bastarne care l-au infrant pe C.Antonius Hybrida in batalia de langa Histria.
Dupa ce a reusit sa unifice triburile geto-dace si le-a impus disciplina si respectul fata de legi,
BUREBISTA si-a consolidat statul si si-a extins stapinirea, folosind iscusinta sa militara, politica si
diplomatica, a distrus puterea celtilor, pana in Slovacia, apoi a cucerit orasele grecesti de pe coasta
de vest si de nord a Marii Negre de la Apollonia (Szopol-Bulgaria) pana la Olbia (la limanul
Bugului). Intr-un timp relativ scurt, marele rege, a izbutit sa intemeieze un mare regat care se
intindea spre vest si nord-vest pana la Dunarea de mijloc si Morava, spre nord pana la Carpatii
Padurosi spre est pana la Bug si Marea Neagra, iar spre sud, peste Dobrogea, pana in Balcani. Toate
partile locuite de geto-daci, de la cursul superior al Dunarii pana la mare, formau un adevarat

42. imperiu getic, asa cum il numeste Strabon, putand ridica la lupta, potrivit aceluiasi autor, o armata
de 200000 de oameni, cifra impresionanta pentru acele timpuri!
Primele expeditii organizate de Burebista asigura flancul estic si sud-estic al regatului sau, intre
Carpati si Nistru unde ii supune pe bastarni si ii infrange pe sciti apoi se ocupa de orasele traco-
celtilor scordisci. Urmeaza apoi campania impotriva oraselor grecesti de la Pont. Se supun fara
lupta: Tyras; Tomis; Callatis; Dyonisopolis; Apollonia in timp ce Olbia; Histria; Odessos si
Mesembria sunt atacate violent si supuse. Expeditiile apusene au ca scop asigurarea flancului vestic,
unde dupa celto-tracii scordisci din SV, sunt atacate triburile celtice ale Boiilor si Tauriscilor din
NV. Stapanind o Dacie asa de mare si putenica, BUREBISTA a intervenit si in politica Romei, care
stapanind acum Macedonia constituia un pericol pentru statul dac. Pentru a preintampina un atac
roman, BUREBISTA a luat partea lui Pompei in confruntarea acestuia cu Cezar. Dupa batalia de la
Dyrrachium (Durazzo, Durreo-Albania), regele dac a trimis invingatorului o solie cu misiunea de a
negocia o alinta. Regele Daciei oferea lui Pompei ajutor militar in schimbul recunoasterii de catre
acesta a cuceririlor sale. Dar inainte ca oastea daca sa ajunga la locul bataliei, teatru de lupta aflat la
o asa mare distanta, Pompei a fost invins de Cezar in batalia de la Pharsala. Cu toate acestea
amenintarea getica a continuat sa produca ingrijorare la Roma, incat insusi Cezar se pregatea sa
porneasca asupra Daciei, in fruntea unei mari armate pe care o concentrase in Macedonia. Planul nu
a mai fost pus in aplicare deoarece in 44 i.e.n Cezar este asasinat in senat. In ce priveste politica
interna, sub marele rege dac se stabilesc norme juridice si etice prin indemnarea la sobrietate si
abstinenta si desigur prin puterea exemplului. Noul mod de viata are ca centru spiritual Muntele
sfant KOGAION dar s-au mentinut si incintele sacre locale. Pe plan local, Burebista mentine in
conducere pe sefii de trib localicare s-au supus, in timp ce pe plan central recruteaza oameni noi,
insarcinati cu administrarea activitatilor productive, strangerea darilor si supravegherea muncilor
obstesti. Astfel se realizeaza sistemul de fortificatii din muntii Surianu intre vaile Sebesului,
Muresului, Streiului si Jiului, cuprinzand cetatile de la Costesti, Blidaru, Piatra Rosie, Banita,
Capalna, Cugir si Varful lui Hulpe. Exista trei tipuri de cetati astfel construite:
--cetati de piatra ecarisata (blocuri de calcar fasonate)
--cetati de piatra nefasonata legate cu lut

43. --cetati simple de pamant si lemn.
Teama ca armatele lui BUREBISTA ar putea ocupa provinciile romane a continuat sa ingrijoreze
Roma. La un moment dat s-a raspandit zvonul ca dacii au invadat Macedonia, obligand senatul
roman sa trimita o delegatie la fata locului pentru a cunoaste adevarul. Marc Antoniu, fostul adjunct
a lui Cezar, s-a folosit de zvonurile care circulau pentru a obtine conducerea unei mari armate-lucru
initial refuzat de senat - in vederea unei confruntari cu ostile lui BUREBISTA. Odata ajuns la
comanda, Marc Antoniu, si-a adus armata in Italia si a pornit al doilea razboi civil.
O succesiune a bataliilor date de Burebista este greu de realizat. Putinele izvoare antice nu dau
detalii asupra cronologiei luptelor regelui dac, mai ales ca el nu intra in atentia istoricilor greco-
romani decat in momentul in care era evident ca Dacia devenise o problema spinoasa pentru
"lumea civilizata". Cel mai probabil, Burebista a declansat razboiul impotriva boiilor si tauriscilor
aflati sub conducerea lui Critasiros in dorinta de a elibera vestul Daciei de amenintarea si jafurile
continue ale celtilor. Insusi Strabon afirma ca, dupa ce cucerisera Roma in anul 390 i.Hr, si dupa
izgonirea lui de catre romani "boiii se stramutasera langa Istru, traind amestecati cu tauriscii si
razboindu-se cu dacii, pana cand acestia le-au sters neamul de pe fata pamantului". Acelasi
Strabon sustine ca Burebista a "pustiit pe celtii care erau amestecati cu tracii si cu ilirii si a
nimicit pe de-a-ntregul pe boiii aflati sub conducerea lui Critasiros si pe taurisci". Atat de crunta
a fost razbunarea lui Burebista incat pamantul celtilor boii, anarti si taurisci a ramas loc de pasunat
pentru neamurile vecine. Cu toate acestea, chiar si Strabon se lasa uneori purtat de exaltare. Faptul
ca boiii nu au fost exterminati, asa cum sustine istoricul antic, o confirma insusi Iulius Cezar, cel
care ii descrie pe celtii supravietuitori incercand sa scape de napasta dacilor si cautand aliante cu
triburile galice pentru a prada din nou. In plus, boiii sunt cei care au dat numele Boemiei de astazi.

45. Cele mai sangeroase lupte ale lui Burebista se incheiasera. Dacia fusese eliberata de pericolul celt
dar, pentru regele dac, misiunea sa in fruntea dacilor era departe de a se fi incheiat. Ducand o
politica expansionista demna doar de marii luptatori ai Antichitatii, el isi indreapta atentia
catre bogatele colonii grecesti de la malul Marii Negre. In anul 55 i.Hr, cetatea Olbia de la gurile
Bugului este prima care se pleaca in fata dacilor. Urmeaza Tyras, Histria (acolo unde Burebista arde
din temelii cetatea ce cutezase sa il infrunte), Tomisul si Mesembria. Alte cetati refuza lupta si se
predau pasnic, asa cum se intampla cu locuitorii Dyonisopolisului. Muntii Haemus sunt si ei trecuti
in stapanirea regelui neinvins al daco-getilor. De acum, conflictul cu Roma parea inevitabil.

46. Sfidand practic pericolul, Burebista intreprinde campanii de jaf in Macedonia si Iliria, acolo
unde romanii se vad nevoiti sa se recunoasca infranti. Mai mult, monarhul dac incearca sa
influenteze politica Romei si se implica puternic in razboiul dintre Pompei si Cezar. Acelasi
Acornion din Dyonisopolis este omul care negociaza din umbra cu Pompei in favoarea dacilor.
Privita astazi ca o eroare, alegerea lui Burebista a fost, insa, una cat se poate de logica la momentul
respectiv. Cezar avea toti sortii impotriva sa. Pierduse prima batalie impotriva lui Pompei, iar acesta
din urma se autointitula deja lider al Romei. Mai mult, intr-un discurs public el lasa de inteles ca se
baza pe ajutorul unui puternic rege barbar. Cine altul sa fie puternicul sustinator al romanului daca
nu dacul Burebista?
Istoria nu este, insa, una previzibila. Desi o armata numeroasa a dacilor marsaluia in ajutorul lui
Pompei, Cezar anticipase pericolul si atacase fara sa mai stea pe ganduri. La Pharsalos, el obtine o
victorie ce avea sa schimbe fata lumii pentru totdeauna. Nu putem decat sa ne imaginam ce s-ar fi
intamplat daca razboinicii daci ar fi ajuns la timp in ajutorul lui Pompei. Drept raspuns, noul lider
al Romei nu se gandea decat la razbunare. In Macedonia, el maseaza o armata uriasa, circa
150.000 de legionari, cu mult mai mult decat i-au fost nevoie pentru a cuceri Galia. Singurul
sau gand era acela de a da o lectie cutezatorului rege dac. Nu apuca sa isi duca planul la
indeplinire. Este ucis in anul 44 i.Hr, in urma unui complot al senatorilor. La scurt timp, Burebista
cade prada unui complot similar pus la cale, cel mai probabil, de regii daci pe care ii supusese.
Dacia este sfasiata aproape imediat in patru parti, apoi in cinci, asa cum ne spune istoricul Strabon.
In Transilvania, acolo unde preotul Decenu preluase puterea regelui si acolo unde se gasea cea mai
puternica factiune dacica, avea sa se nasca, cat de curand, un alt rege pe masura lui Burebista…
nimeni altul decat Diurpaneus - Decebal.
El, marele rege Burebista, isi ocupase deja locul printre zeii neamului sau.