Asistenta sociala in romania

1. CUPRINS
CUPRINS.................................................................................................................................................................1
INTRODUCERE........................................................................................................................................................2
1. Conceptul de asistenţă socială. Caracteristici şi principii ale asistenţei sociale..................................................3
2. Organizarea si reglementarea asistenţei sociale.................................................................................................4
3. Obiectivele sistemului de asistenţă socială.........................................................................................................6
4. Formele de sprijin din domeniul asistenţei sociale.............................................................................................8
4.1. Ajutorul social..............................................................................................................................................8
4.2. Acordarea de sprijin familiilor cu copii.......................................................................................................10
4.2.1. Alocaţia de stat pentru copii – constituie o formă de sprijin bănesc lunar acordat de către stat
familiilor cu copii şi reprezintă un drept universal pentru toţi copiii şi se plăteşte de la bugetul de stat
potrivit prevederilor Legii nr. 61 privind alocaţia de stat pentru copii din anul 1993. Reglementările juridice
prevăd că „persoanele care primesc alocaţia de stat pentru copii sunt obligate să o folosească exclusiv în
scopul îngrijirii copiilor” ceea ce înseamnă că alocaţia are o destinaţie specială, este un drept al copilului şi
nu al persoanei care o încasează. ................................................................................................................10
4.2.2. Alocaţia de naştere reprezintă un ajutor social din partea statului şi constituie un drept bănesc de
care beneficiază mamele pentru fiecare din primii 4 copii nounăscuţi, în scopul compensării unor cheltuieli
suplimentare ce apar în legătură cu naşterea copilului. Cuantumul acestei alocaţii este de 230 lei indexabil,
cuantum care se acordă o singură dată pentru fiecare copil născut viu, iar plata alocaţiei poate fi efectuată
reprezentantului legal al copilului, atunci când mama nu poate accede la acest drept...............................12
4.2.3. Alocaţia suplimentară pentru familiile cu mai mulţi copii (complementara) se plăteşte de la bugetul
de stat potrivit prevederilor legale. Beneficiază de alocaţia familială complementară familiile formate din
soţ, soţie si copiii in vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea acestora, care locuiesc împreună şi care
au venituri nete lunare pe membru de familie de până la salariul minim net pe economie. Cuantumul
alocatiei familiei complementare este de: 50 lei pentru familia cu un copil; 60 lei pentru familia cu 2 copii;
65 lei pentru familia cu 3 copii; 70 lei pentru familia cu 4 sau mai multi copii. ...........................................13
4.3. Ajutorul acordat soţiilor militarilor în termen............................................................................................13
4.4. Alte forme de sprijin din domeniul asistenţei sociale................................................................................13
4.4.1. Alocaţii de sprijin destinate familiilor. În funcţie de veniturile familiale, membrii acestora urmează să
beneficieze de:..............................................................................................................................................13
4.4.2. Ajutoare de urgenţă si financiare – De ajutoarele de urgenţă beneficiaza familiile şi persoanele
aflate în situaţii de necesitate datorate calamităţilor naturale, incendiilor, accidentelor sau altor cauze
temeinic justificate, iar de cele financiare familiile şi persoanele aflate în extremă dificultate datorită stării
1

2. de sănătate, sau altor cauze temeinic justificate. Ajutoarele financiare se acordă pentru: acoperirea unor
cheltuieli cu întreţinerea, construcţia, reparaţia, amenajarea şi modernizarea instituţiilor de asistenţă
socială; tratamente medicale şi intervenţii chirurgicale în străinătate ca urmare a unor afecţiuni de
sănătate deosebit de grave. Potrivit normelor privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului naţional de
solidaritate, cu modificările şi completările ulterioare, sumele atrase în acest fond pot fi utilizate şi pentru
acordarea de ajutoare persoanelor care necesită tratament medical sau intervenţii chirurgicale în
străinătate, aprobate prin hotărâri ale Guvernului. Propunerile pentru acordarea acestor ajutoare, însoţite
de anchetele sociale semnate de directorul executiv al directiei teritoriale de muncă, solidaritate socială si
familie și avizate de primarii localităţilor în care îșii au domiciliul beficiarii, sunt transmise Ministerului
Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei in vederea elaborării hotărârii de Guvern.......................................14
4.4.3.Ajutorul pentru încălzirea locuinţei pe perioada sezonului rece este destinat familiilor cu venituri
relativ reduse care folosesc pentru încălzirea locuinţelor energie termică, gaze naturale, lemne, cărbuni,
combustibil petrolier. Cuantumul ajutorului lunar pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale este stabilit
prin dispoziţia primarului în funcţie de venitul pe membru de familie, dacă valoarea consumului este mai
mare sau egală cu acest nivel sau la valoarea consumului dacă este mai mic decât cuantumul
stabilit.Cuantumul ajutoarelor se va situa intre 19 lei si 262 de lei. Ajutorul pentru incălzirea locuinţei se
acordă în cuantumurile stabilite, dar nu mai mult decât cheltuielile cu încălzirea și cu apa caldă menajeră
confirmate de asociaţia de proprietari/chiriași ori de factura individual......................................................14
CONCLUZII............................................................................................................................................................14
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................................15
INTRODUCERE
Asistenţa socială are ca aspiraţie realizarea unei societăţi nu numai prospere, dar şi înalt
incluzive pentru toţi cetăţenii ei, aceasta referindu-se şi la cei care, din motive subiective sau
obiective se află în poziţii marginale. Într-o societate modernă, democratică, asistenţa socială este
o necesitate a întregii societăţi, dar şi un drept cetăţenesc.
2

3. Asistenţa socială constituie procesul propriu-zis prin care cetăţenii beneficiază de
măsurile de protecţie socială şi de ajutor profesionist în vederea satisfacerii trebuinţelor lor şi a
unei bune integrări în societate.
1. Conceptul de asistenţă socială. Caracteristici şi principii ale asistenţei sociale
Sistemul de asistenţă socială poate fi definit ca totalitatea principiilor umanitare pe care se
întemeiază ajutorul acordat unor membrii ai comunităţilor, aflaţi în nevoie, sau sistemul de asistenţă
socială reuneşte ansamblul mijloacelor tehnico-financiare utilizate de administraţia publică centrală şi
locală pentru materializarea politicilor sociale naţionale.
Asistenţa socială este componenta non-contributivă a sistemului de protecţie socială şi
reprezintă ansamblul de instituţii şi măsuri prin care statul, autorităţile publice ale administraţiei locale
şi societatea civilă asigură prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale
unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane. Asistenta sociala
cuprinde prestaţiile şi serviciile sociale acordate în vederea dezvoltării capacităţilor individuale sau
colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităţii vieţii şi promovarea unei societăţii
incluzive si coezive.
Obiectivul principal îl constituie protejarea persoanelor care, datorită unor motive de natură
economică, fizică, psihică sau socială, nu au posibilitatea să îşi asigure nevoile sociale, să îşi dezvolte
propriile capacităţi şi competenţe pentru participarea activă la viaţa socială.
În mod frecvent termenul de asigurări sociale se substituie celui de asistenţă socială. Dacă
sistemul asigurărilor sociale este un sistem contributiv la care participă angajatorii şi angajaţii, sistemul
de asistenţă socială este un sistem de ajutorare finanţat de la bugetul de stat şi bugetele locale, în
interesul persoanelor care nu sunt apte de muncă şi nu dispun de mijloacele necesare traiului. Asistenţă
socială se constituie mai degrabă ca un ,,pact social” prin care societatea se angajează să ajute pe cei
consideraţi de către ea ca fiind în nevoie, fără ca mulţi dintre contribuabili să se aştepte că ei înşişi vor
fi în situaţia de a primi un asemenea ajutor. Sprijinul material în sistemul de asistenţă socială poate
proveni şi din contribuţiile (donaţiile, sponsorizările) voluntare ale persoanelor fizice şi juridice.
Caracteristicile asistenţei sociale sunt:
• asistenţa socială, ca o componentă a sistemului de protecţie socială este o instituţie relativ
independentă şi se adresează persoanelor care nu pot munci sau sunt dezavantajate social;
• sistemul juridic care îi reglementează acţiunile şi intervenţiile, aplică programele umanitare pentru
asigurarea în practică a politicilor sociale stabilite de administraţia publică centrală şi locală;
3

4. • finanţarea serviciilor sociale şi a ajutoarelor, indemnizaţiilor şi alocaţiilor familiale se asigură de la
bugetul de stat şi bugetele locale.
Asistenţa socială îmbracă forme variate de sprijin pentru persoanele în dificultate şi se bazează
pe următoarele principii:
• respectarea demnităţii umane, potrivit căreia fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă şi
deplină a personalităţii;
• universalitatea, potrivit căruia fiecare persoană are dreptul la asistenţă socială, în condiţiile
prevăzute de lege;
• solidaritatea socială, potrivit căruia comunitatea participă la sprijinirea persoanelor care nu îşi pot
asigura nevoile sociale pentru menţinerea şi întărirea coeziunii sociale;
• parteneriatul, potrivit căruia instituţiile publice şi organizaţiile societăţii civile cooperează ţn
vederea organizării şi dezvoltării serviciilor sociale;
• subsidiaritatea, potrivit căruia statul intervine atunci cănd iniţiativa locală nu a satisfăcut sau a
satisfăcut insuficient nevoile persoanelor.
2. Organizarea si reglementarea asistenţei sociale
Problemele asistenţei sociale se abordează şi se rezolvă în cadrul naţional al fiecărui stat,
asistenţa socială prin natura sa avînd un caracter intern. Asistenţa socială se restructurează şi se
dezvoltă în funcţie de situaţia existentă a populaţiei şi de tradiţiile locale şi regionale, insa se tine cont
si de reglementarile internationale. Potrivit prevederilor art. 22 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului se stabileşte că orice persoană, în calitatea sa de membru a societăţii, are dreptul la securitate
(protecţie) socială şi deci, la asistenţă socială; ea este îndreptăţită ca, prin efortul naţional şi colaborarea
internaţională, ţinând seama de resursele fiecărei ţări, să obţină realizarea drepturilor economice,
sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi pentru libera dezvoltare a personalităţii sale.
Consiliul Europei acţionează pentru realizarea unei uniuni strânse între democraţiile europene,
pentru ca într-un cadru organizat să se garanteze pacea socială, progresul naţional, libertatea şi
drepturile omului. În acest cadru, el desfăşoară o intensă activitate de elaborare şi punere în aplicare a
unor instrumente internaţionale în domeniul social. Astfel, Carta Socială Europeană şi normele recente
privind securitatea (protecţia) socială, rezolvă prin ratificarea de către statele membre, o multitudine de
probleme din domeniul legislaţiei interne, o strânsă cooperare economică, socială şi politică între
statele europene.
4

5. Potrivit prevederilor art. 13 al Cartei Sociale Europene, părţile contractante s-au angajat să
urmărească ca orice persoană care nu dispune de resurse suficiente şi care nu este în măsură să şi le
procure prin propriile sale mijloace să le primească dintr-o altă sursă sub formă de prestaţii rezultând
dintr-un sistem naţional de protecţie socială.
În România anul 2001 a constituit pasul decisiv în crearea coerenţei legislative şi instituţionale
fiind adoptată Legea nr.705/2001 privind sistemul naţional de asistenţă socială, act normativ care
deschide calea reformei şi dezvoltării sistemului naţional de asistenţă socială.
Asistenţa socială este asigurată pe plan central de mai multe ministere cu atribuţii în domeniu, cum
sunt: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, cu Secretariatul de Stat
pentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Justiţiei, Comitetul
Român pentru Adopţii, Autoritatea Naţională pentru Protecţiei Copilului şi Adopţie, Ministerul
Administraţiei Publice, iar pe plan local de consiliile judeţene şi consiliile locale ale unităţilor
administrativ-teritoriale, respectiv direcţiile judeţene de muncă şi protecţie socială.
În 2006, noua Lege cadru nr. 47 /2006 pentru sistemul national de asistenta sociala, promoveaza
anumite actiuni pentru a intari coeziunea sociala prin promovarea solidaritatii in cadrul comunitatilor
fata de cele mai vulnerabile categorii de persoaane. Prin aceasta lege, politica sociala este in
conformitate cu obiectivele UE si propune un sistem modern, mai aproape de cetateni, atat in ceea ce
priveste abordarea institutionala, cat si gestionarea beneficiilor. Legea stipuleaza ca Ministerul Muncii,
Solidaritatii Sociale si Familiei (in prezent Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse),
autoritatile acestuia si alte institutii subordonate, ar trebui sa elaboreze politicile de gestionare si
coordonare a sistemului national de asistenta sociala. De asemenea, aceste institutii promoveaza
drepturile familiei, copilului, persoanelor in varsta, persoanelor cu handicap si ale altor persoane care
au nevoie de ajutor din punct de vedere financiar si tehnic, deoarece programele de asistenta sociala
vizeaza aceste categorii de persoane. Legea nr. 47/2006 a reglementat structura institutionala pentru un
sistem coerent si coordonat in domeniul asistentei sociale.
Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, în domeniul organizării asistenţei sociale acţionează
prin direcţiile sale de specialitate pentru:
• coordonarea sistemului naţional de asistenţă socială, iniţierea de proiecte de acte normative şi
urmărirea aplicării legislaţiei în domeniul asistenţei sociale;
• evaluarea la nivel naţional a programelor de asistenţă socială şi propunerea strategiei privind
politicile familiare pe baza analizei indicatorilor sociali;
5

6. • iniţierea, coordonarea şi urmărirea realizării unor programe de servicii de asistenţă socială în
colaborare cu administraţia publică locală, organizaţiile neguvernamentale şi alţi reprezentanţi ai
societăţii civile;
• coordonarea metodologică a activităţii instituţiilor care asigură servicii comunitare de asistenţă
socială, finanţate de la bugetul de stat şi bugetele locale;
• asigurarea plăţii alocaţiilor familiale, ajutoarelor şi a indemnizaţiilor cu caracter reparator de la
bugetul de stat, pentru care, potrivit legii, este ordonator principal de credite bugetare;
• elaborarea politicilor familiare şi supunerea lor spre aprobare organelor competente;
• acordarea de subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează
şi administrează unităţi de asistenţă socială.
Asistenţa socială pe plan local se întemeiază pe principiul descentralizării şi al autonomiei
locale. În acest cadru, unităţile administrativ-teritoriale au obligaţia de a satisface interesele şi nevoile
persoanelor din cadrul propriilor comunităţi fără amestecul autorităţilor centrale, autonomia fiind astfel
un drept garantat, iar descentralizarea – atributul care implică autonomia. De asemenea, servicii de
asistenţă socială mai pot fi oferite de instituţii autonome, publice şi private, organizaţii
neguvernamentale şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile care derulează programe în sprijinul
persoanelor defavorizate.
Pentru realizarea acestor obiective managementul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale
este necesar să asigure colaborarea permanentă cu autorităţile locale atât pentru identificarea celor
aflaţi în dificultate, cât şi pentru recomandarea celor mai adecvate forme de sprijin acestora.
3. Obiectivele sistemului de asistenţă socială
Sistemul naţional de asistenţă socială în România este necesar să se consolideze pe obiective
care să-i asigure funcţionarea coerentă şi eficientă, cum sunt:
• respectarea demnităţii umane prin promovarea de acţiuni reparatorii în concordanţă cu resursele
existente;
• susţinerea şi promovarea solidarităţii şi justiţiei sociale;
• prevenirea şi combaterea tendinţelor de discriminare şi marginalizare socială a unor categorii de
populaţie şi persoane;
• intensificarea şi dezvoltarea parteneriatului social ca mijloc de control şi eficientizare a măsurilor
de spijin a persoanelor şi familiilor aflate în dificultate;
6

7. • asigurarea flexibilităţii în acordarea de prestaţii în bani şi natură, precum şi a serviciilor sociale,
pentru a se putea răspunde nevoilor reale individuale;
• orientarea politicii de asistenţă socială pentru antrenarea, mobilizarea şi participarea tuturor
forţelor sociale la relansarea creşterii economice;
• descentralizarea realizării măsurilor şi programelor de asistenţă socială prin delegarea de
competenţe administraţiei publice locale; acest obiectiv este necesar să fie asociat măsurilor de
descentralizare financiară.
Materializarea acestor obiective se asigură prin cele două tipuri ale asistenţei sociale, respectiv
asistenţa socială previzională şi asistenţa socială curentă.
Asistenţa socială previzională, care revine direcţiilor de specialitate din Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale, are în vedere următoarele acţiuni principale: asigurarea cadrului juridic,
instituţional şi administrativ pentru realizarea politicii în domeniu, potrivit prevederilor Programului
Guvernului; elaborarea legislaţiei în domeniu, armonizarea celei existente pe plan intern şi alinierea
acesteia la legislaţia ţărilor din Comunitatea Europeană; stabilirea mecanismelor de intervenţie pentru
acordarea de sprijin categoriilor sociale defavorizate – familii aflate în dificultate, minori, vârstnici,
persoane cu handicap şi bolnavi cronici; definirea, organizarea şi implementarea sistemului
informaţional naţional pentru cunoaşterea operativa a persoanelor aflate în situaţie de risc,
monitorizarea acţiunilor realizate şi controlul eficienţei acestora; coordonarea şi corelarea programelor
de interes naţional în domeniul asistenţei sociale cu cele de interes local şi comunitar; asigurarea
resurselor financiare, materiale şi umane pentru realizarea politicii în domeniu; legalizarea şi
consolidarea procedurilor şi tehnicilor în vederea susţinerii şi permanentizării parteneriatului dintre
administraţia publică locală şi reprezentanţii societăţii civile.
Asistenţa socială curentă, care se realizează de compartimentele de specialitate din cadrul
direcţiilor de muncă şi solidaritate socială în colaborare cu primăriile are în vedere: identificarea
familiilor, a unor membrii ai acestora şi a persoanelor singure aflate în situaţie de risc social; realizarea
de anchete sociale şi evaluarea socio-medicală a persoanelor aflate în dificultate pe baza grilei naţionale
de evaluare; acordarea de ajutoare materiale în bani sau în natură, potrivit reglementărilor în vigoare,
pe bază de cerere, persoanelor care sunt îndreptăţite; organizarea şi acordarea de servicii sociale
persoanelor cu nevoi speciale, stabilite pe baza grilei naţionale; ocrotirea în instituţii specializate, în
familii substitutive sau de către asistenţi maternali a copiilor aflaţi în situaţii critice, asistarea în cămine
a bolnavilor cronici, a persoanelor cu handicap şi a persoanelor vârstnice fără sprijin material;
7

8. evaluarea periodică şi monitorizarea la nivelul comunităţilor (unităţilor administrativteritoriale) a
realizărilor în domeniul asistenţei sociale; finanţarea din bugetele locale a programelor de servicii
sociale şi a unor prestaţii reglementate prin lege, organizarea şi subvenţionarea unor programe de
interes local de către administraţia publică locală, direct sau pe baza convenţiilor încheiate cu
reprezentanţi ai societăţii civile; organizarea, la nivel local, a plăţii drepturilor de asistenţă socială
reglementate prin lege – indemnizaţii, ajutoare şi alocaţii familiale.
Din prezentarea principalelor acţiuni ce trebuie desfăşurate în cadrul celor două componente,
rezultă că asistenţa socială previzională îşi găseşte locul în administraţia publică centrală, iar asistenţa
socială curentă se desfăşoară la nivelul judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor.
Pentru ambele tipuri de asistenţă socială, sistemul naţional de asistenţă socială este necesar să
fie astfel organizat şi structurat încât să poată asigura, în regim permanent, asistenţa socială categoriilor
de persoane defavorizate aflate în situaţie de criză, având în vedere că dreptul la asistenţă socială este
un drept universal.
Principalele prestaţii de asistenţă socială din România sunt: ajutorul social (venit minim
garantat); ajutoare acordate familiilor cu copii, ajutoare pentru soţiile militarilor care satisfac serviciul
militar obligatoriu; alocaţie de încredinţare şi plasament familial; ajutor de urgenţă; ajutorul pentru
căldură şi facilităţi pentru acoperirea costului energiei termice; subvenţii acordate asociaţiilor şi
fundaţiilor; pensia socială pentru nevăzători; indemnizaţia pentru însoţitor;
4. Formele de sprijin din domeniul asistenţei sociale
4.1. Ajutorul social
Ajutorul social este o formă de protecţie socială, care se întemeiază pe principiul solidarităţii
sociale şi constă în plata luară a unei sume de bani ce se suportă din bugetele locale şi din sumele
primite de la bugetul de stat, scopul pentru care se acordă este acela de a asigura beneficiarilor un venit
minim garantat care să asigure existenţa persoanelor respective. Legea privind venitul minim garantat
prevede acordarea ajutorului social familiilor şi persoanelor cu venituri mici sau fără venituri, în
situaţiile şi perioadele în care acestea nu pot să-şi asigure prin propriile eforturi condiţiile minime de
trai. Nivelurile venitului minim garantat propuse sunt stabilite în corelare cu celelalte tipuri de venituri
ale populaţiei şi în raport cu numărul de persoane din familie.
Beneficiarii ajutorului social distribuit prin sistemul asistenţei sociale sunt familiile şi
persoanele singure, cetăţeni români fără venituri sau cu venituri mici. De asemenea, pot beneficia de
ajutor social şi familiile sau persoanele singure, cetăţeni altor state sau apatrizi, care au reşedinţa sau
8

9. domiciliul în România, în condiţiile legislaţiei române. Au dreptul la venitul minim garantat în
condiţiile prezentei legi şi soţii despărţiţi în fapt, dacă ancheta socială justifică acordarea acestuia. În
principal, acordarea ajutorului social este legată de sărăcie, care diferă în funcţie nivelul veniturilor şi
componenţa familiei.
Pentru a stimula interesul faţă de muncă al persoanelor din familiile beneficiare de ajutor social,
s-a stabilit că familiile si persoanele singure cu venituri nete lunare pana la nivelul venitului minim
garantat beneficiaza de o majorare cu 15% a cuantumului ajutorului social pe familie, in cazul in care
cel putin un membru al familiei face dovada ca lucreaza pe baza de contract individual de munca, are
statut de functionar public sau presteaza o activitate, realizand venituri cu caracter salarial.
Persoanele apte de muncă din familiile pentru care se asigură venitul minim garantat vor efectua
lunar cel mult 72 de ore, la solicitarea primarului, acţiuni sau lucrări de interes local fără a se putea
depăşi regimul normal de lucru şi cu respectarea normelor de securitate şi igienă a muncii.
Ajutorul social se acordă pe bază de cerere şi acte doveditoare privind veniturile membrilor de
familie. Titularul ajutorului social este persoana care a făcut cererea, iar beneficiarul ajutorului social
este familia. Cererea de acordare a ajutorului social, declaraţia privind veniturile realizate de membrii
familiei, precum şi celelalte acte doveditoare se depun şi se înregistrează la primăria localităţii în a
cărei rază locuieşte titularul. În cazul persoanelor fără domiciliu cererea se înregistrează la primarul
localităţii reşedinţă de judeţ sau, după caz, la primarul general al Municipiului Bucureşti.
În vederea verificării îndeplinirii de către solicitant a condiţiilor de acordare a ajutorului social,
primarul dispune in mod obligatoriu efectuarea anchetei sociale, în termen de 15 zile lucrătoare de la
data înregistrarii cererii. Stabilirea dreptului de ajutor social, a cuantumului, precum şi plata acestuia se
fac prin dispoziţia scrisă a primarului, pe baza documentaţiei prezentate de personalul din serviciul de
asistenţă socială de al primărie. Dispoziţia primarului se comunică titularului ajutorului social în termen
de 5 zile de la data emiterii. Titularul ajutorului social are obligaţia să comunice primarului în scris,
orice modificare intervenită cu privire la veniturile şi la numărul membrilor familiei, în termen de 30 de
zile de la data la care a intervenit modificarea.
Neîndeplinirea obligaţiilor de mai sus atrage, după caz :suspendarea plăţii ajutorului social în
cazul persoanei singure; modificarea cuantumului ajutorului social prin excluderea din numărul
membrilor de familie a persoanelor care nu îndeplinesc obligaţiile prevăzute la art. 15 alin. 1;
modificarea cuantumului ajutorului social prin excluderea din numărul membrilor acesteia a persoanei
care refuză nejustificat efectuarea acţiunilor sau lucrărilor de interes social.
Începând cu data de 1 ianuarie 2009, nivelul lunar al venitului minim garantat pentru persoana
9

10. singură, prevăzut la art.4, alin (1) din Legea 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare din
2008 este de: 196 lei pentru familiile formate din 2 persoane; 272 lei pentru familiile formate din 3
persoane; 339 lei pentru familiile formate din 4 persoane; 402 lei pentru familiile formate din 5
persoane; cate 27 lei pentru fiecare alta persoana peste numarul de 5 persoane, care face parte din
familie. In situatia persoanelor singure nivelul lunar al venitului minim garantat este de 108 lei.
Suspendarea plăţii ajutorului social şi, după caz, modificarea cuantumului se fac prin dispoziţia
scrisă a primarului şi se comunică titularului în termen de 15 zile de la data emiterii acestuia. şi se pune
în aplicare începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite obligaţiile.
4.2. Acordarea de sprijin familiilor cu copii
4.2.1. Alocaţia de stat pentru copii – constituie o formă de sprijin bănesc lunar acordat de către
stat familiilor cu copii şi reprezintă un drept universal pentru toţi copiii şi se plăteşte de la bugetul de
stat potrivit prevederilor Legii nr. 61 privind alocaţia de stat pentru copii din anul 1993. Reglementările
juridice prevăd că „persoanele care primesc alocaţia de stat pentru copii sunt obligate să o folosească
exclusiv în scopul îngrijirii copiilor” ceea ce înseamnă că alocaţia are o destinaţie specială, este un
drept al copilului şi nu al persoanei care o încasează.
Acordarea alocaţiei pentru copii depinde de vârsta copilului, cetăţenia şi domiciliul părinţilor,
precum şi de situaţia frecventării şcolii de către copii. Alocaţia se acordă pentru copii în vârstă de până
la 16 ani, iar dacă urmează o formă de învăţământ – până la 18 ani.
Copii care au contractat o invaliditate de gradul 1 sau 2 până la împlinirea vârstei de 16 ani,
precum şi copiii handicapaţi beneficiază de alocaţie până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar apoi sunt
ocrotiţi prin asistenţa socială de stat. Până la împlinirea vârstei de 18 ani copiii handicapaţi aflaţi în
întreţinerea familiei beneficiază de alocaţia de stat pentru copii în cuantumurile prevăzute de lege,
majorate cu 100%.
Beneficiază de aloca ie de stat pentru copii to i copiii în vârstă de până la 18 ani. Aloca ia deț ț ț
stat pentru copiii se virează în conturile personale deschise pentru ace tia de către reprezentan ii legali.ș ț
Sumele cu titlu de aloca ie de stat pentru copii se capitalizează pînă la împlinirea de către ace tia aț ș
vârstei de 14 ani. După implinirea de către titular a vârstei de 14 ani, aloca ia de stat poate fi plătităț
direct acestuia, sau, în func ie de op iunea acestuia, poate fi capitalizată în continuare în contulț ț
personal al acestuia, până la împlinirea vârstei de 18 ani. Dreptul la aloca ia de stat pentru copii seț
stabile te începând cu luna urmatoare celei în care s-a nascut copilul, iar plata drepturilor se faceș
începand cu luna urmatoare depunerii cererii.
10

11. Alocaţia de stat pentru copii nu se acordă pentru copii în vârstă de peste 7 ani care nu urmează
învăţământul general obligatoriu, cu excepţia celor care nu sunt şcolarizaţi din motive de sănătate
dovedite cu certificat medical. Alocaţia nu se plăteşte în lunile în care copiii titulari ai drepturilor se
află mai mult de 15 zile în instituţii de ocrotire ori de asistenţă socială care le asigură întreţinerea
completă din partea statului. Alocaţia nu se acordă copiilor care realizează venituri proprii (sunt
ucenici), copiilor bursieri, dacă se optează pentru bursă; alocaţia se plăteşte în acest caz numai pe
timpul vacanţei.
Cuantumul alocaţiei de stat pentru copii se stabileşte în sumă fixă pentru fiecare copil,
indiferent de mărimea veniturilor părinţilor şi se indexează periodic, odată cu salariile, bursele, pensiile
etc. Stabilirea dreptului de alocaţie se face pe baza cererii însoţite de actele necesare din care rezultă
îndeplinirea condiţiilor pentru acordarea acestui drept. Reprezentanţii legali ai copiilor (părinţi, tutori)
depun cererea însoţită de copia certificatului de naştere a copilului, la consiliile comunale, orăşeneşti,
municipale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, unde îşi au domiciliul sau reşedinţa.
Cererile sunt depuse la Oficiul de asistenţă socială care eliberează un carnet de cecuri care conţine un
număr de cecuri pe baza cărora se acordă lunar alocaţia. Plata alocaţiei se face începând cu luna
următoare aceleia în care s-a născut copilul. În cazul în care cererea este înregistrată ulterior lunii în
care s-a născut copilul, plata alocaţiei se face şi pentru lunile anterioare, dar nu mai mult de 12 luni.
Plata alocaţiei de stat pentru copii încetează începând cu luna următoare aceleia în care nu mai sunt
îndeplinite condiţiile de acordare.
Alocaţia de stat pentru copii nu este impozabilă şi nu poate fi urmărită silit în vederea
recuperării sumelor plătite necuvenit cu acest titlu. Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale este cel
care asigură gestionarea alocaţiei de stat pentru copiii în vârstă de până la 7 ani alocaţiile pentru copiii
care au absolvit învăţământul general obligatoriu înaintea împlinirii vârstei de până la 16 ani şi care nu
mai urmează o formă de învăţământ. Ministerul Învăţământului gestionează fondurile necesare plăţii
alocaţiilor pentru următoarele categorii de copii: copii de peste 7 ani care urmează învăţământul general
obligatoriu, copii care sunt înscrişi în unităţi şcolare şi întrerup şcolarizarea din motive de sănătate si
copii între 16-18 ani care urmează o formă de învăţământ la cursurile de zi.
În România Prin HG nr. 1662/2008, publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 844 din
16.12.2008, Guvernul a stabilit majorarea aloca iei de stat pentru copii cu 4,8%, începând cu data de 1ț
ianuarie 2009 ajungând astfel la 42 lei, in conformitate cu rata infla iei.ț
Copiii din România ai caror parinţi muncesc pe meleaguri străine pot beneficia de alocaţie în
ţara unde lucrează părinţii. În acest moment, în România alocaţia este aproximativ 10 euro, in timp ce
11

12. in alte state europene drepturile pot fi si de 10 ori mai mari. Integrarea în Uniunea Europeana ne-a
egalizat cu occidentalii, astfel încât în cazul in care parinţii muncesc in alt stat, minorii aflaţi în
întreţinere beneficiază de aceleaşi drepturi precum cetaţenii statului respectiv. Pentru a primi aceste
drepturi, reprezentanţii legali ai minorului trebuie sa se adreseze cu o cerere către autoritaţile străine
competente, sau la angajator, în unele cazuri. Dacă unul din părinţii unui copil român munceşte într-o
ţară membră a Uniunii Europene, iar celălalt a rămas în România, alocaţia din ţară a copilului va fi
completată de statul din UE, până va ajunge la valoarea din respectiva ţară. În Italia, alocaţia de stat
pentru primul născut este de 100 de euro, iar în cazul în care unul din parintii unui minor român
lucrează în această ţară, alocaţia lui va fi completată de statul italian, la cerere, cu aproape 90 de euro.
În situaţia în care ambii parinţi lucrează legal într-un stat membru UE sau in Spatiul Economic
European, atunci acesta devine statul competent pentru plata alocaţiei, indiferent dacă respectivul copil
este acolo sau a ramas in Romania.
Cele mai multe cereri pentru ajustarea alocaţiei de stat pentru copii sunt pentru state cum ar fi
Italia sau Germania. Ca termen de comparaţie trebuie spus că dacă în Italia alocaţia este de 100 de euro,
în Marea Britanie aceasta este de 72 de lire (338 de lei ron), în Germania dreptul este de 154 de euro
(539 de lei), iar in Franta, alocatia de stat pentru copii este stabilita la 119 euro (416 lei).
4.2.2. Alocaţia de naştere reprezintă un ajutor social din partea statului şi constituie un drept
bănesc de care beneficiază mamele pentru fiecare din primii 4 copii nounăscuţi, în scopul compensării
unor cheltuieli suplimentare ce apar în legătură cu naşterea copilului. Cuantumul acestei alocaţii este de
230 lei indexabil, cuantum care se acordă o singură dată pentru fiecare copil născut viu, iar plata
alocaţiei poate fi efectuată reprezentantului legal al copilului, atunci când mama nu poate accede la
acest drept.
Cererea de acordare a dreptului se înregistrează la primăria localitaţii în care domiciliază mama
sau după caz, unde a fost înregistrată naşterea copilului. În termen de 10 zile de la data depunerii cererii
si actelor doveditoare, primarul dispune acordarea sau neacordarea alocaţiei pentru copiii nou nascuti si
comunica solicitantului dispoziţia.
Dacă naşterea a fost înregistrată în altă localitate decât cea în care domiciliază mama, cererea va
fi însoţită de o adeverinţa din care să reiasă că nu a mai beneficiat de alocaţia pentru copilul nou–
născut, eliberată de către primarul localităţii de domiciliu, sau după caz al celei unde a fost întregistrată
naşterea.
12

13. 4.2.3. Alocaţia suplimentară pentru familiile cu mai mulţi copii (complementara) se plăteşte de
la bugetul de stat potrivit prevederilor legale. Beneficiază de alocaţia familială complementară familiile
formate din soţ, soţie si copiii in vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea acestora, care locuiesc
împreună şi care au venituri nete lunare pe membru de familie de până la salariul minim net pe
economie. Cuantumul alocatiei familiei complementare este de: 50 lei pentru familia cu un copil; 60 lei
pentru familia cu 2 copii; 65 lei pentru familia cu 3 copii; 70 lei pentru familia cu 4 sau mai multi
copii.
De asemena au dreptul de a primi alocaţia complementară si familiile care fac dovada
judecatorească a dispariţiei soţului sau soţiei sau a arestării acestora si care nu participă la întreţinerea
familiei.
4.3. Ajutorul acordat soţiilor militarilor în termen
Ajutorul este o formă de sprijin lunar acordat de stat soţiilor militarilor în termen care realizează
venituri mai mici decât salariul minim brut pe ţară. Soţiile militarilor în termen beneficiază la cerere de
un ajutor lunar dacă se află în una din următoarele situaţii: au copii în vârstă de până la 7 ani sau sunt
însărcinate sau dacă sunt încadrate în gradul 1 sau 2 de invaliditate.
Mai primesc acest ajutor şi soţiile militarilor cu termen redus şi ale elevilor şcolilor militare,
dacă îndeplinesc condiţiile anterioare. Stabilirea şi plata ajutorului pentru soţiile militarilor în termen se
fac de către centrele militare judeţene sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti. Fondurile necesare
plăţii ajutorului se suportă de la bugetul de stat.
4.4. Alte forme de sprijin din domeniul asistenţei sociale
4.4.1. Alocaţii de sprijin destinate familiilor. În funcţie de veniturile familiale, membrii acestora
urmează să beneficieze de:
a) alocaţii pentru subzistenţă, care vor urmări combaterea sărăciei şi se vor materializa prin alocaţii de
stat pentru copii în cuantum de 10% din salariul mediu pe ţară, ajutoare sociale diferenţiate pentru
asigurarea nivelului venitului minim garantat şi ajutoare pentru familiile cu venituri mici în vederea
pregătirii copiilor pentru începerea anului şcolar;
b) alocaţii pentru dezvoltare familială prin care se vor sprijini familiile tinere (vârsta soţiilor până în
30 de ani) în scopul facilitării accesului acestora la o locuinţă şi/sau bunuri de folosinţă îndelungată.
Prin acordarea alocaţiilor pentru dezvoltare familială se are în vedere, pe termen lung, creşterea rolului
familiei în societate, diminuarea numărului de familii sărace, integritatea familiei, precum şi
13

14. diminuarea treptată a intervenţiei statului în acordarea de alocaţii de subzistenţă.
4.4.2. Ajutoare de urgen ă si financiareț – De ajutoarele de urgen ă beneficiaza familiile şiț
persoanele aflate în situaţii de necesitate datorate calamităţilor naturale, incendiilor,
accidentelor sau altor cauze temeinic justificate, iar de cele financiare familiile şi persoanele
aflate în extremă dificultate datorită stării de sănătate, sau altor cauze temeinic justificate.
Ajutoarele financiare se acordă pentru: acoperirea unor cheltuieli cu întreţinerea, construcţia,
reparaţia, amenajarea şi modernizarea instituţiilor de asistenţă socială; tratamente medicale şi
intervenţii chirurgicale în străinătate ca urmare a unor afecţiuni de sănătate deosebit de grave.
Potrivit normelor privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului naţional de solidaritate, cu
modificările şi completările ulterioare, sumele atrase în acest fond pot fi utilizate şi pentru
acordarea de ajutoare persoanelor care necesită tratament medical sau intervenţii chirurgicale în
străinătate, aprobate prin hotărâri ale Guvernului. Propunerile pentru acordarea acestor ajutoare,
înso ite de anchetele sociale semnate de directorul executiv al directiei teritoriale de muncă,ț
solidaritate socială si familie i avizate de primarii localită ilor în care î ii au domiciliulș ț ș
beficiarii, sunt transmise Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei in vederea
elaborării hotărârii de Guvern.
4.4.3.Ajutorul pentru încălzirea locuinţei pe perioada sezonului rece este destinat familiilor cu
venituri relativ reduse care folosesc pentru încălzirea locuin elor energie termică, gaze naturale, lemne,ț
cărbuni, combustibil petrolier. Cuantumul ajutorului lunar pentru încălzirea locuin ei cu gaze naturaleț
este stabilit prin dispozi ia primarului în func ie de venitul pe membru de familie, dacă valoareaț ț
consumului este mai mare sau egală cu acest nivel sau la valoarea consumului dacă este mai mic decât
cuantumul stabilit.Cuantumul ajutoarelor se va situa intre 19 lei si 262 de lei. Ajutorul pentru incălzirea
locuin ei se acordă în cuantumurile stabilite, dar nu mai mult decât cheltuielile cu încălzirea i cu apaț ș
caldă menajeră confirmate de asocia ia de proprietari/chiria i ori de factura individual.ț ș
CONCLUZII
Asisten a socială sprijină persoanele aflate în dificultate, ajutându-le să ob ină condi iileț ț ț
necesare unei vie i decente i să- i dezvolte propriile capacită i i competen e pentru oț ș ș ț ș ț
func ionare socială corespunzătoare.ț
Prin intermediul asistenţei sociale este promovată solidaritatea socială care contribuie la
14

15. menţinerea unităţii şi specificită ii societă ii. Astfel este permisț ț accesul acelor persoane care nu
se pot adapta prin forţe proprii la societatea în care trăiesc i care nu se pot bucura de drepturileș
elementare şi fundamentale.
BIBLIOGRAFIE
1. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
2. Legea 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în M. Of. nr 401/20.07.2001
3. Legea 47 /2006 pentru sistemul na ional de asisten ă socialăț ț
4. Legea nr.705/2001 privind sistemul naţional de asistenţă social
5. www.jurnalulbtd.ro
6. www.finantare.ro
7. www.libertatea.ro
8. www.sas.mmssf.ro
15