25927610 curs-asistenta-sociala

7,233 views

Published on

educatie

0 Comments
1 Like
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
7,233
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
8
Actions
Shares
0
Downloads
167
Comments
0
Likes
1
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

25927610 curs-asistenta-sociala

  1. 1. CURSSISTEMUL DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ 1
  2. 2. CUPRINSCursul nr.1Istoricul asistenţei sociale în lume........................................................................Primele forme de asistenţă socială în diverse state.................................................Cursul nr. 2Istoricul asistenţei sociale în România..................................................................Primele forme de asistenţă socială în România........................................................Evoluţia sistemului de asistenţă socială....................................................................Cursul nr. 3Organizarea sistemului de asistenţă socială la nivel central...............................Atribuţiile MMFES.....................................................................................................Funcţiile MMFES........................................................................................................Finanţarea sistemului...................................................................................................Cursul nr. 4Organizarea sistemului de asistenţă socială la nivel judeţean................................Atribuţiile D.G.A.S.P.C – urilor...................................................................................Funcţiile D.G.A.S.P.C – urilor.......................................................................................Alte instituţii cu atribuţii în domeniu la nivel judeţean.................................................Cursul nr. 5Organizarea sistemului de asistenţă socială la nivel local.........................................Atribuţiile consiliilor locale...........................................................................................Funcţii ale consiliilor locale............................................................................................Alte instituţii...................................................................................................................Cursul nr. 6Structura serviciilor de asistenţă socială....................................................................Tipuri de servicii sociale.................................................................................................Categorii de beneficiari...................................................................................................Instrumente folosite în practica socială...........................................................................Cursul nr. 7Principiile de organizare a serviciilor de asistenţă socială.......................................Principii generale............................................................................................................Principalele concepte utilizate........................................................................................Baza organizării serviciilor de asistenţă socială este comunitatea locală...................... 2
  3. 3. Cursul 8Codul deontologic al profesiei de asistent social........................................................Principii etice..................................................................................................................Standarde........................................................................................................................Responsabilităţi...............................................................................................................Cursul nr. 9Sărăcia şi excluziunea socială.....................................................................................Incluziunea socială. Fenomenul sărăciei şi disparităţile în veniturile populaţiei...........Combaterea excluziunii sociale......................................................................................Categorii de persoane care necesită măsuri speciale de protecţie socială......................Cursul nr. 10Comisia Anti-Sărăcie şi de Promovare a Incluziunii Sociale...................................Caracteristici ale Comisiei Anti-Sărăcie şi Promovarea Incluziunii Sociale (CASPIS)Opţiunile strategice........................................................................................................Prezentarea Planului Naţional Anti-Sărăcie şi Promovare a incluziunii sociale (PNA-inc).................................................................................................................................Obiective CASPIS.........................................................................................................Legislatia in domeniul asistentei sociale........................................................................ 3
  4. 4. Cursul nr.1 ISTORICUL ASISTENŢEI SOCIALE ÎN LUMEPrimele forme de asistenţă socială în diverse state Apariţia unei profesii centrate pe „ tratarea maladiilor sociale” în mod ştiinţificşi sistemic este un fapt relativ recent: primele decenii ale sec. XX sunt martorelecreării sistemelor naţionale de asistenţă socială şi implicit ale construirii identităţii deasistent social. După apariţia creştinismului, vreme de aproape două milenii ocrotireapersoanelor, a grupurilor şi comunităţilor aflate în situaţii problematice a fostpreocuparea exclusivă a Bisericii, statele neimplicându-se în domeniul social, decâtcu funcţii represive (vizând menţinerea statul-quo-ului social-politic). Din primii ani ai creştinismului şi până prin sec. al XIX-lea, asistenţa socialăpracticată de instituţiile şi ordinele religioase a fost principalul punct de sprijinpentru săraci şi pentru celelalte categorii defavorizate. În unele perioade ale EvuluiMediu şi apoi în epoca comunistă, au existat iniţiative asistenţiale avându-i capromotori pe indivizii bogaţi ataşaţi valorii creştine a carităţii. Trebuie precizat deasemenea, că însuţi puterea politică din anumite ţări (în special din cele protestante) amanifestat un oarecare interes pentru problemele sociale, însă dintr-un alt unghi şidin alte motive decât cele ale Bisericii. Abia după oficializarea creştinismului ca religie de stat a fost posibilă, subocrotirea împăraţilor romani, de la Constantin cel Mare şi până la Iustinian,înfiinţarea câtorva instituţii asistenţiale ca: - brefotrofiile – leagăne pentru copiii abandonaţi în vârstă de până la 7 ani; - orfanotrofiile – orfelinatele; - partenocomiile – case de adăpost pentru tinerele fete provenite din familiile sărace sau orfelinate; - ghirocomiile – azile pentru văduve bătrâne şi fără sprijin; 4
  5. 5. - Societatea religioasă a Parabolanilor – grupuri de voluntari creştini care îndeplineau servicii sanitare în folosul celor afectaţi de diferite maladii.Funcţionând autonom sau în interiorul aşezămintelor religioase, respectivele instituţiise bucurau de suportul material şi de îndrumarea spirituală a Bisericii, prin episcopi,educatori religioşi şi duhovnici. Indiferent de beneficiarul lor, acţiunile asistenţiale ale Bisericii s-au întemeiatîn primul rând pe o concepţie „pozitivă” despre sărăcie. Odată cu destrămarea sistemului feudal din economia Europei Centrale(începând cu sec. al - XV-lea) şi cu apariţia raporturilor de muncă specificecapitalismului – între patron şi salariat – se observă o creştere a mobilităţii populaţieişi naşterea unei noi categorii de săraci: oamenii din mediul rural lipsiţi de pământ saualte mijloace materiale şi care caută în oraşe o slujbă pentru a-şi asigura subzistenţa. De la imaginea pozitivă pe care o avea în Evul Mediu timpuriu, la sfârşitulacestei epoci sărăcia nu mai era văzută ca o şansă şi o virtute, ci dimpotrivă, ca unrezultat al leneviei, ca o greşeală morală şi chiar ca o crimă şi o subversiune cetrebuie reprimate. Lăsând în seama Bisericii sarcina asistenţei sociale propriu-zise, statul sededică unei asistenţe represive, derivate din datoria lui de a apăra pacea şi stat-qo-ul. În ţările catolice şi în lumea ortodoxă, în pofida unor încercări de reconsiderarea statului moral al sărăciei şi al carităţii, Biserica va continua să practice şi săpropovăduiască un comportament asistenţial faţă de săraci, rămânând până în sec alXIX - lea cel mai important actor cu responsabilităţi sociale. Insistând asupra insuficienţei şi slabei eficienţe a acţiunilor particulare deajutorare a celor năpăstuiţi, criticând formele de asistenţă care nu fac decât săîntreţină starea de mizerie şi observând că adesea sărăcia este conjugată cu viciul şiimoralitatea, Biserica şi statul deopotrivă, vor percepe sărăcia ca pe o problemăsocială şi ca pe o ameninţare la adresa ordinii instituite.Pentru a putea răspunde presiunii tot mai mari din partea mulţimilor crescânde desăraci, monarhia engleză dădea în secolul XVI-lea o serie de legi care obligaucomunităţile să se îngrijească de săracii din interiorul lor. 5
  6. 6. Aceste legi, reunite în Elisabethan Act (1601), transformau apelul lagenerozitate voluntară într-o obligaţie socială. Tot în Anglia vom întâlni alte forme de luptă împotriva sărăciei: aşa-numiteleWorkhauses, sistemele Roundsman şi Speenhamkland. Încă din sec al XVII-lea existau unele oraşe publice (Workhauses) în care ceisăraci, indiferent de vârstă şi sex, puteau presta diferite munci, obţinând un venit carele permitea să supravieţuiască. O lege din 1722 generaliza la scara întregului regat sistemul atelierelor publice.În cadrul lor, munca era extrem de grea şi prost plătită, rostul atelierelor nefiind acelade a-i ajuta, ci de a-i pedepsi şi de a-i descuraja pe ei săraci să vină în oraşe. Sistemul Roundsman presupunea întreţinerea şomerilor de către cetăţeniiparohiei din care aceştia făceau parte. Sarcina aceasta socială revenea pe rând,fiecărui cetăţean cu posibilităţi materiale. Sistemul Speenhamland consta în acordarea unor compensaţii de venitmuncitorilor cu salarii mici, compensaţii care urmăreau atingerea unui prag calculatîn funcţie de numărul copiilor pe care muncitorul îl avea în întreţinere. Sumelenecesare compensaţiilor salariale proveneau din banul public. La începutul sec XIX-lea, clasa înstărită a făcut presiuni pentru reintroducereaunei forme dure de asistenţă (Workhauses), prin Poor Law Act din 1834. Aceastălege postula că asistenţa liberă era un dezastru pentru individ ca şi pentru ţară, în timpce asistenţa prin acele Workhauses dure şi disuasive era singura soluţie reală laproblema sărăciei. Odată cu acordarea dreptului de vot unui număr mai însemnat de cetăţeni (în adoua jumătate a sec XIX-lea) şi cu difuzarea ideilor socialiste, sărăcia a început să fietratată ca o problemă socială care îşi are originea în sistemul economic şi nu încăderea morală a indivizilor, în lenea şi în caracterului lor mizerabil. În primele două decenii ale sec XX, în numeroase ţări europene au apărut legiprin care sistemul economic capitalist era „umanizat”, determinând o serie deprestaţii în favoarea persoanelor în vârstă, a şomerilor şi a celor care, din motive desănătate, nu puteau munci. Legislaţia socială a acelor ani menţinea sistemulatelierelor publice, însă îl făcea mai puţin dur şi inechitabil. Pentru ajutoarele 6
  7. 7. acordate pensionarilor se utiliza banul public, iar pentru celelalte forme de sprijineconomic s-a introdus sistemul cotizării şi retribuirii, specific asigurărilor sociale. Primele legi destinate creării unui sistem de asigurări sociale apar în Germania,începând cu 1883. Legea iniţială a asigurărilor în caz de boală a fost completată cu reglementăriprivind riscul de accidentare, invaliditate, bătrâneţe. În Anglia, asigurările sociale de sănătate şi şomaj au fost iniţial reglementateprintr-o lege din 1911. România introducea şi ea în 1912, printre primele ţări din lume, o legislaţie aasigurărilor de boală, bătrâneţe, accidente, invaliditate, înmormântare, legislaţieprecedată, în anul 1902 de Legea de organizare a Casei de asigurări în caz de boală şideces pentru meşteşugari. Sfârşitul primului război mondial aducea cu sine, odată cu pacea între stateleimplicate, şi un nou concept de pace socială. Aceasta putea fi obţinută doar printr-unsistem legislativ bazat pe principiul justiţiei sociale, pe ideea că populaţiadefavorizată are anumite drepturi şi că asistenţa socială nu este o problemă debunăvoinţă politică, ci una de necesitate socială. În economia liberală a începutului de secol XX, s-a redefinit rolul statului înraport cu munca şi capitalul: „Confruntării directe dintre capital şi muncă,violenţei imediate care decurgea din aceasta, li s-a putut substitui necesitatea de acontabiliza economicul şi socialul, dar transferând această necesitate statului,facându-1 pe acesta responsabil de devenirea societăţii. Odată cu aceastăfundamentală schimbare de optică în analiza problemelor societăţii industriale, ianaştere asistenţa socială ca domeniu distinct de activitate. Primul război mondial (1914-1918) demonstrase că marile probleme socialeexistente în timp de pace, precum şi cele generate de situaţiile de conflict militarnu se pot rezolva doar pe baza prestaţiilor Bisericii şi prin intermediul asigurărilorsociale, ale căror capacităţi de compensare erau destul de restrânse. După o scurtăperioadă de relansare economică şi de câştigare a unor drepturi politice de cătrecetăţeni, în America şi în toate ţările europene criza economică a anilor 1929-1933va afecta din nou condiţiile de viaţă ale păturilor sărace ale societăţii. Marea criză 7
  8. 8. economică readucea în actualitate problema intervenţiei statului în mecanismeleeconomiei liberale; fără a se amesteca în disputele ideologice sau în lupta dintresindicat şi patronat, statul avea datoria de a regla jocul cererii şi ofertei,„influenţând consumul prin sistemul de impozite, prin fixarea ratei dobânzii şiprin sporirea cheltuielilor de stat, mai ales în domenii neproductive", cum ar filucrările publice şi asistenţa socială. Anii 30 vor înregistra o reformare a doctrineiliberale clasice a laissez-faire-ului (care limita intervenţia statului doar la garantarealibertăţii de acţiune a întreprinzătorului, la apărarea legalităţii şi ordinii publice);noul curent din gândirea şi practica politică va purta numele de neoliberalism.Susţinut în Europa de către John Maynard Keynes, iar în America de politica„New Deal" a preşedintelui Roosevelt, neoliberalismul va constitui fundamentulteoretic al statului bunăstării generale (Welfare State). Evoluând în domeniul prestaţiilor sociale de la condiţia de spectator (înperioada liberalismului clasic) la aceea de tutore (garant al sistemelor de asigurareşi protecţie socială minimală pentru menţinerea echilibrului social - de lasfârşitul secolului al XlX-lea şi până după al doilea război mondial), statul se vatransforma, începând cu anii 50, în „furnizorul general de resurse şi desecuritate materială". Preluând experienţa concentrării de resurse şi aredistribuirii dobândită înaintea şi în timpul războiului, neputând eliminadrepturile pe care clasele mijlocii şi sărace le obţinuseră până atunci şi dorind săse pună la adăpost de pericolul comunist, statele occidentale vor instituţionalizabunăstarea generală. „Născut la confluenţa luptelor şi concesiilor, a calculelor şiambiţiilor nobile, Welfare State s-a înrădăcinat în reprezentările oamenilor printr-o prezenţă recunoscută din leagăn până la mormânt". 8
  9. 9. Cursul nr. 2 ISTORICUL ASISTENŢEI SOCIALE ÎN ROMÂNIAPrimele forme de asistenţă socială în RomâniaEvoluţia sistemului de asistenţă socială În paralel cu evoluţia sistemelor asistenţiale occidentale către „statul-providenţă", în ţările blocului comunist se edifica un stat „providenţial" bazatpe economia centralizată şi pe proprietatea socialistă. Statul bunăstării din ţărilesocialiste avea următoarele caracteristici: - principala sursă de venit pentru toţi membrii societăţii o constituia salariul;veniturile provenite din activităţile proprii sau pe baza proprietăţii eraunesemnificative; - uniformizarea economică a cetăţenilor era: dată de raportul dintre salariulminim şi cel maxim (aproximativ 1 la 6); - inexistenţa şomajului (mai exact, existenţa „şomajului mascat") făceainutilă instituirea ajutorului de şomaj; - generalizarea sistemului de pensii şi alocaţii; - educaţie şi îngrijire medicală gratuită pentru întreaga populaţie. „Ca rezultat al acestui mod quasi-universal de protecţie socială şi de realizare pediferite căi a unei egalităţi sociale, nevoia de asistenţă socială fondată pe testareamijloacelor individuale era foarte redusă (...). A existat mereu o preferinţă ridicatăpentru sporirea părţii bunăstării colective obţinute prin cheltuieli sociale, iar nuindividuale". Dacă bunăstarea în statul socialist se asociază cu o puternică tendinţă deuniformizare economică a cetăţenilor, „statul-providenţă" fondat pe economiade piaţă nu arc ca scop egalizarea veniturilor, ci asigurarea resurselor pentrucategoriile defavorizate ţi creşterea permanentă a nivelului prestaţiilor sociale 9
  10. 10. generale. Sursa principală a veniturilor indivizilor o reprezintă salariile, dar şiprofitul şi proprietatea. Din veniturile ”primare", statul colectează prinimpozitare fondurile necesare activităţilor sale sociale. Aceste activităţi seîmpart în două mari categorii: a) gestionarea bunurilor indivizibile şi a serviciilor generale : aceastăcategorie de activităţi cuprinde bunurile şi serviciile de care beneficiazăîntreaga populaţie (indiferent de situaţia materială pe care şi-o realizează prineforturi proprii), în mod indirect (spre exemplu, protecţia mediuluiînconjurător, investiţiile de utilitate publică din transporturi şi comunicaţii,protejarea patrimoniului cultural) sau nemijlocit (serviciile de sănătate,învăţământul gratuit, produsele şi serviciile subvenţionate de către stat); b) transferurile sociale, adică redistribuirea unor resurse din venitul naţionalîn folosul păturilor sociale defavorizate ; în categoria transferurilor suntincluse:- asigurările sociale, care oferă resurse persoanelor ce nu pot obţine venituriprin activitatea proprie (pensiile de bătrâneţe, de boală şi de urmaş, ajutorul deşomaj);- sprijinul economic acordat categoriilor de persoane cu nevoi speciale (fami-liile cu mulţi copii, persoanele cu mobilitate scăzută sau cele cu deficienţepsihice etc.);- asistenţa socială fondată pe testarea mijloacelor financiare individuale, asi-gurând protecţia persoanelor care nu-şi pot satisface trebuinţele cu ajutorulresurselor proprii şi al serviciilor sociale din celelalte categorii. Dezvoltarea acestei reţele de servicii generale şi centrate pe categorii depersoane sau pe indivizi a determinat sporirea fără precedent a cheltuielilor cudestinaţie socială în ansamblul cheltuielilor publice, ajungând în anii 90 laaproximativ 25-30% din produsul intern brut al ţărilor din OCDE. În condiţiilecrizei economice declanşate la începutul anilor 70, edificiul statului bunăstăriigenerale s-a văzut ameninţat de presiunea crescândă asupra unui buget public dince în ce mai fragil. Astfel a apărut necesitatea unei schimbări de strategie înceea ce priveşte finanţarea şi orientarea acţiunilor sociale ale statului. 10
  11. 11. „Privatizarea statului bunăstării" s-a concretizat în concesionarea unor serviciipublice către firme private, încurajarea sistemului asigurărilor private, trecerea dela politica creşterii numărului locuinţelor sociale la aceea a stimulării proprietăţiiimobiliare, responsabilizarea comunităţilor locale în domeniul protecţiei socialeetc. Concomitent, a luat naştere un nou curent de gândire socială (în special înStatele Unite ale Americii), care pune accent pe autoajutorare, pe scoatereaindividului de sub tutela uneori sufocantă a instituţiilor statului. în prezent, aşacum arăta John Naisbitt (Anul 2000 -Megatendinţe), macroeconomia şi marileprograme sociale specifice statului bunăstării din deceniile 6-7 cedează în faţamicroeconomici societăţii informaţionale, bazată pe autoajutorare. Societatea contemporană presupune o reevaluare a strategiilor asistenţiale, arolului asistentului social şi a statutului său în cadrul comunităţilor. Diversificareaşi specializarea serviciilor sociale necesită multiplicarea resurselor materiale şiumane implicate în procesele asistenţiale. Din aceste motive statul bunăstăriitrebuie să transforme comunităţile şi indivizii în parteneri în „afacereaasistenţială", eliminând sindromul dependenţei şi presiunea asupra bugetuluipublic, întrucât experienţa a demonstrat că nu întotdeauna creşterea cheltuielilorsociale conduce la o creştere a calităţii serviciilor din domeniu. Se pune problema,aşadar, ca în raporturile dintre stat şi societate „să se treacă de la o logică deasistenţă şi de substituire la o logică de responsabilizare, de paritate şi chiar deegalitate". Imediat după căderea regimului comunist, noile autorităţi politice de laBucureşti au înţeles că dreptul lor de a guverna va fi recunoscut de către populaţienumai în măsura în care vor angaja o politică „reparatorie" în raport cu marilenedreptăţi comise de dictatură: înfometarea, lipsa libertăţii opiniei şi a libereicirculaţii, egalizarea veniturilor şi a condiţiilor de trai, marginalizarea competenţeiîn profitul conformismului ideologic etc. Românii aveau nevoie imediat de câtevagesturi politice care să-i facă să creadă în noii guvernanţi, în avantajele şi însuperioritatea noului sistem (încă vag sau chiar incorect definit) care li sepropunea. 11
  12. 12. Dacă în planul democraţiei politice România avea un comportament şovăielnic,determinat în mare măsură de cerinţele Occidentului şi de cele ale „partideloristorice" reînfiinţate (PNL şi PNŢ-CD), politica economică şi socială reparatorie afost impulsionată în acelaşi timp de populaţie în ansamblul ei (ca factor major depresiune şi curent de opinie), de organizaţiile sindicale nou create, de opoziţiapolitică (declarată de dreapta!) şi de puterea FSN-istă, dornică să păstrezepârghiile decizionale. O dată trecută (sau cel puţin atenuată) euforia revoluţionară, mai ales în urmanumeroaselor evenimente şi dezvăluiri care au spulberat în Occident mitulRevoluţiei române â lafrangaise, factorii responsabili din ţară s-au străduit sărealizeze o evaluare cât mai realistă a stării de fapt, pentru a proiecta noua politicăde dezvoltare eco-nomico-socială. La cererea Guvernului Roman, un grup de experţi, sub coordonareaacademicianului Tudorel Postolache, a elaborat, în 1990, Schiţa privind strategiaînfăptuirii economiei de piaţă în România. Documentul de analiză şi prognozăeconomică încerca să pună de acord exigenţele pieţei libere, ale climatuluiconcurenţial existent în lume, cu nevoia de a oferi populaţiei un nivel acceptabil deviaţă, căci numai aşa aceasta putea accepta democraţia şi economia liberală. înplus, după ani de privaţiuni în sfera consumului, oamenii considerau că este odatorie morală a statului aceea de a susţine creşterea nivelului de trai. PotrivitSchiţei..., „esenţa strategiei propuse consta în aceea ca tranziţia la o economie depiaţă să se facă în termene cât mai scurte (dar evitând costuri sociale greusuportabile)..., în condiţiile unui program de protecţie socială eficace a grupurilordefavorizate, unui nivel acceptabil de asigurare socială a întregii colectivităţi şipromovării unei politici coerente, care să asigure creşterea treptată, dar efectivă astandardului de viaţă". Pornind de la constatarea proprie simţului comun că ideea de sacrificiueconomic azi pentru abundenţa de mâine nu are deloc priză la cetăţeni, Schiţa... din1990, plină de formule generale şi de deziderate cu iz electoral, lăsa impresia căproblemele tranziţiei (deşi numeroase şi destul de grave) se vor rezolva aproape dela sine, iar populaţia nu va resimţi şocul schimbării de sistem economic : „Schiţa 12
  13. 13. strategiei propuse - spuneau autorii ei - conturează o linie generală în carecosturile sociale ale tranziţiei să fie acoperite, în bună măsură, simultan cuapariţia lor, aşa fel încât, chiar în cursul tranziţiei şi nu ulterior, să se atingă unnivel comparativ cu media europeană la indicatorii sociali de bază". În realitate,tranziţia s-a dovedit a fi o mare catastrofă pentru cei mai mulţi dintre locuitoriiRomâniei, care şi-au văzut înjumătăţite veniturile salariale reale în decurs de cinciani, pentru ca ulterior declinul să continue. Tranziţia le-a spulberat multora economiilefinanciare realizate cu greu de-a lungul anilor şi i-a adus în situaţia de a nu-şi mai puteapermite „luxul" unui concediu sau al unor mici investiţii. Insecuritatea economică aafectat nu numai comportamentul de consum, ci şi pe cel matrimonial şi dedezvoltare a familiei. Cheltuielile sociale menite să compenseze efectele negative ale schimbărilor macro-economice au înregistrat o creştere de aproximativ două procente în 1990 şi s-aumenţinut ulterior la aproximativ 16% din PIB (proporţie oricum modestă faţă de aceea aţărilor vecine, în care fondurile destinate protecţiei sociale se ridicau la aproximativ 20%din PIB). Numai că valoarea lor în termeni reali a scăzut permanent. Din acestemotive, profesorul Cătălin Zamfir (fost ministru al Muncii şi Protecţiei Sociale diniunie 1990 până în aprilie 1991) consideră că, „după 1989, protecţia socială a cunoscuto creştere extrem de modestă în România. Creşteri au avut loc mai degrabă în serviciilesociale - învăţământ şi sănătate. în ceea ce priveşte însă protecţia socială propriu-zisă,adică transferurile sociale spre grupurile cele mai dezavantajate, ea a scăzut: cheltuielilepentru copii, familie şi pentru asistenţă socială au scăzut continuu (...); după 1989, statula tins mai degrabă să se retragă din funcţia de protecţie socială, decât să asigure oprotecţie socială mai accentuată" .Acest comportament al statului român este constatat şide alţi analişti sociali şi politici. De exemplu, în volumul I al lucrării România - stareade fapt găsim următoarea remarcă: „Dacă în vechiul regim statul îşi asumase o bunăparte din funcţiile familiei în ceea ce priveşte creşterea şi îngrijirea copiilor, imediatdupă revoluţie s-a observat o retragere aproape totală a statului din exercitarea acestorfuncţii". „Retragerea" statului român din funcţia sa asistenţială a fost determinată de maimulţi factori, pe care C. Zamfir îi enumera în ordinea următoare: 13
  14. 14. a) starea de declin a economiei, corelată cu convingerea factorilor politici şi aagenţilor economici că protecţia socială, prin cheltuielile pe care le presupune,împiedică relansarea producţiei şi a circulaţiei mărfurilor pe coordonatele pieţeilibere; b) reducerea cheltuielilor bugetare în efortul de echilibrare macroeconomică şide instaurare a disciplinei financiare; c) ineficienta unor sectoare economice „strategice" şi/sau greu de reformat (dinraţiuni politice), sectoare teoretic productive şi aducătoare de profit, dar înrealitate consumatoare de ban public; aceste sectoare industriale pe nedreptprivilegiate s-au „remarcat" şi prin refuzul de a plăti sumele datorate statuluipentru bugetul asigurărilor şi protecţiei sociale; d) competiţia între creşterea salariilor bugetarilor şi alocarea de fonduri pentruprotecţia socială; e) subvenţionarea mascată de către populaţie a activităţilor economiceineficiente (beneficiare ale unor credite ieftine) prin practicarea de către stat (BNR)a unei politici financiare ce a condus la o rată reală negativă a dobânzilor; f) identificarea de către forţele de dreapta a protecţiei sociale cu principiilesocialismului, fapt ce a determinat reacţii de apărare ale guvernanţilor faţă deacuzaţiile de coiţiunism sau „neocomunism" ; g) confuzia între rolul politicii sociale şi rolul pieţei libere în reglareamecanismelor cererii şi ofertei, a nivelului de aspiraţie şi a puterii de satisfacere atrebuinţelor; h) influenţa Băncii Mondiale şi a FMI în politica economică a României, însensul diminuării cheltuielilor sociale, în „aşteptarea" rezultatelor implementăriiunui nou sistem asistenţial bazat pe testarea resurselor financiare ale solicitanţilorde sprijin.Aşa se face că toate strategiile de reformare preconizate în Schiţa Postolache şi înCartea Albă a Guvernului privind Sistemul de asistenţă socială în România au fostaplicate cu decalaje dăunătoare şi au avut rezultate nesatisfacătoare. 14
  15. 15. Cursul nr. 3 ORGANIZAREA SISTEMULUI DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ LA NIVEL CENTRALAtribuţiile MMFESFuncţiile MMFESFinanţarea sistemului Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse este autoritateapublica centrala care elaborează politica de asistenta socială şi promoveazădrepturile familiei, copilului, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicapşi ale oricăror alte persoane aflate în nevoie. Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse stabileşte strategianaţionala şi sectoriala de dezvoltare în domeniul social, coordonează şimonitorizează implementarea acestora, susţine financiar şi tehnic programelesociale şi exercita controlul asupra acordării serviciilor sociale şiprestaţiilor sociale. In domeniul protecţiei copilului, familiei şi a persoanelor cu handicapfuncţionează organe şi instituţii de specialitate, organizate la nivel de autorităţi sauagenţii naţionale, subordonate. Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii deSanse, înfiinţate prin lege. Atribuţiile Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse sunt următoarele: - elaborează politici şi programe de dezvoltare unitară în domeniu; - stabileşte obiectivele prioritare şi direcţiile de acţiune ale politicilor din domeniul asistenţei sociale; - elaborează proiecte de acte normative, norme metodologice şi alte reglementări privitoare la organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea sistemului de asistenta socială; - iniţiază şi susţine proiecte-pilot pentru implementarea programelor din domeniul asistenţei sociale; - monitorizează şi evaluează sistemul de servicii sociale şi prestaţii sociale; 15
  16. 16. - finanţează sau, după caz, finanţează în parteneriat programe din domeniul asistenţei sociale; - elaborează, propune şi monitorizează indicatorii sociali din domeniu; - dezvolta instrumente şi metodologii necesare asigurării calităţiiserviciilor sociale; - iniţiază şi asigura participarea la programe de formare profesională îndomeniu;- reglementează şi organizează un sistem unic şi coerent de acreditare în domeniulserviciilor sociale. Aplicarea unitară, la nivel teritorial, a legislaţiei şi a strategiilor naţionale dindomeniul asistenţei sociale este asigurata de prin structurile sale deconcentrate. Se înfiinţează Inspecţia Socială, ca organ de specialitate al administraţieipublice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerul Muncii,Familiei si Egalitatii de Sanse. Inspecţia Socială are ca scop controlul implementării legislaţiei îndomeniu, precum şi inspectarea activităţii instituţiilor publice şi private, responsabilecu furnizarea prestaţiilor şi serviciilor sociale. Organizarea, funcţionarea şi finanţarea Inspecţiei Sociale se stabilesc prinlege, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse. Se înfiinţează Agenţia Naţionala pentru Prestaţii Sociale, ca organ despecialitate cu personalitate juridică, în subordinea, Ministerului Muncii,Familiei si Egalitatii de Sanse cu scopul creării unui sistem unitarprivind administrarea procesului de acordare a prestaţiilor sociale. In vederea îndeplinirii atribuţiilor care îi revin, Agenţia Naţionala pentruPrestaţii Sociale îşi desfăşoară activitatea prin structuri organizate în fiecaremunicipiu, reşedinţa de judeţ, precum şi în municipiul Bucureşti. Funcţiile Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei sunt următoarele: - de autoritate de stat, prin care se asigura exercitarea controlului aplicării unitare şi respectării reglementărilor legale în domeniu; 16
  17. 17. - de strategie, prin care se stabilesc obiectivele şi direcţiile prioritare de dezvoltare a sistemului de asistenta socială, în concordanta cu politicile sociale stabilite de Guvern; - de reglementare, prin care se asigura elaborarea cadrului normativ şi institutional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul asistenţei sociale; - de reprezentare, prin care se asigura, în numele statului roman, reprezentarea pe plan intern şi extern; - de coordonare, prin care se asigura funcţionarea unitară şi eficienta a sistemului de asistenta socială; - de armonizare, prin care se asigura transpunerea reglementărilor Uniunii Europene în legislaţia naţionala; - de administrare, prin care se asigura gestionarea resurselor umane, materiale şi financiare, conform legii; - de mediere socială, prin care se asigura soluţionarea pe cale amiabila a contestaţiilor. Finanţarea Prestaţiilor Sociale şi a Serviciilor Sociale Asistenta socială se finanţează, în principal, din fonduri alocate de labugetul de stat sau de la bugetele locale si modul de finantare se stabileste prin legispeciale care reglementează acordarea de prestaţii sociale şi furnizarea serviciilorsociale.De la bugetul de stat se asigura: - finanţarea prestaţiilor sociale reglementate prin legi speciale; - finanţarea programelor de interes naţional, elaborate pe baza programelorjudeţene şi ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în scopul infiintarii,dezvoltării şi susţinerii serviciilor sociale; - funcţionarea şi administrarea instituţiilor publice cu atribuţii în domeniulasistenţei sociale, aflate în subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii deSanse - acordarea de subvenţii în vederea dezvoltării serviciilor sociale şi a asigurăriifuncţionarii acestora; - finanţarea în parteneriat a serviciilor sociale pentru asigurarea continuităţiiserviciului, în conformitate cu nevoia socială şi cu principiul subsidiarităţii; 17
  18. 18. - finanţarea proiectelor-pilot pentru implementarea programelor din domeniulasistenţei sociale. De la bugetele judeţelor, bugetele locale se aloca fonduri pentru: a) finanţarea serviciilor sociale organizate la nivelul judeţului; b) finanţarea prestaţiilor sociale stabilite prin hotărâri ale consiliilorjudeţene, ale consiliilor locale, ale oraşelor şi ale comunelor sau prin legispeciale, după caz; De la bugetele judeţelor se poate asigura finanţarea în parteneriat aserviciilor sociale dezvoltate la nivelul municipiilor, oraşelor şi comunelor. De la bugetele locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor se asigura finanţarea: a) serviciilor sociale realizate de consiliile locale, singure sau înparteneriat cu formele de asociere ale societăţii civile; b) ajutoarelor sociale şi facilităţilor acordate pe plan local. Consiliile locale de la toate nivelurile administraţiei publice localeau obligaţiasa prevadă în bugetele proprii, distinct, fondurile necesare pentru serviciisociale şi prestaţii sociale, stabilite prin legi speciale şi hotărâri aleconsiliilor locale. La finanţarea serviciilor sociale sunt utilizate şi sume provenite dinvenituri proprii, din donaţii, sponsorizări sau din alte contribuţii din parteaunor persoane fizice ori juridice, din ţara şi din străinătate, precum şi dinalte surse, cu respectarea legislaţiei în domeniu. Cererea pentru acordarea prestaţiilor sociale se înregistrează laserviciul public de asistenta socială din subordinea consiliilor locale sau,la primăria comunei în a cărei raza îşi are domiciliul sau reşedinţa persoanasolicitanta. După caz, cererea se poate înregistra la structurile deconcentrate aleMinisterul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse sau la serviciul public deasistenta socială organizat în subordinea consiliului judeţean. Dreptul la prestaţii sociale se stabileşte prin decizia structurilordeconcentrate ale Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale iar în situaţia în caresunt îndeplinite condiţiile legale, plata prestaţiilor sociale se efectuează începând culuna următoare depunerii cererii. Incetarea plăţii se face începând cu luna următoare celei în care nu mai suntîndeplinite condiţiile de eligibilitate. 18
  19. 19. Decizia de stabilire a dreptului la servicii sociale şi prestaţii sociale poate ficontestată la Comisia de mediere socială si este obligată sa se pronunţe în cel mult 30de zile de la data înregistrării cererii de mediere.Deciziile Comisiei de mediere socială pot fi atacate în termen de 30 de zile de la dataemiterii lor, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Cursul nr. 4 ORGANIZAREA SISTEMULUI DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ LA NIVEL JUDEŢEANAtribuţiile D.G.A.S.P.C - urilorFuncţiile D.G.A.S.P.C - urilorAlte instituţii cu atribuţii în domeniu la nivel judeţeanDIRECŢIA GENERALA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIACOPILULUI: 19
  20. 20. Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta(D.G.A.S.P.C.Constanta) este institutie publica de interes judetean cu personalitatejuridica, infiintata in subordinea Consiliului Judeţean Constanta. Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta(D.G.A.S.P.C.Constanta ) realizeaza la nivel judetean, aplicarea politicilor sistrategiilor de asistenta sociala in domeniul protectiei copilului, familiei, persoanelorsingure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum si a oricarorpersoane aflate în nevoie Principiile care stau la baza activitatii Directiei Generale de Asistenta Sociala siProtectia Copilului Constanta (D.G.A.S.P.C.Constanta) sunt: 1. principiul respectarii si promovarii cu prioritate a interesului superior al copilului ; 2. principiul nediscriminarii si egalitatii sanselor ; 3. principiul responsabilizarii parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti ; 4. principiul primordialitatii responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului ; 5. principiul descentralizarii serviciilor de protectie a copilului si adultului, interventiei multisectoriale si parteneriatului dintre institutiile publice si organismele private autorizate ; 6. principiul asigurarii unei ingrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil si adult ; 7. principiul respectarii demnitatii copilului si adultului ; 8. principiul ascultarii opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate ; 9. principiul asigurarii stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copilului, tinand cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica in cazul luarii unei masuri de protectie ; 10.principiul celeritatii in luarea oricarei decizii cu privire la copil si adult ; 11.principiul asigurarii protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului ; 20
  21. 21. 12.principiul interpretarii fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului in corelatie cu ansamblul reglementarilor din aceasta materie ; 13.principiul solidaritatii sociale; 14.principiul confidentialitatii; 15.principiul unicitatii persoanei.Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta(D.G.A.S.P.C.Constanta) are urmatoarele atributii: a) In domeniul protecţiei persoanei adulte: 1.completează evaluarea situaţiei socio-economice a persoanei adulte aflate în nevoie, a nevoilor şi resurselor acesteia. Asigură furnizarea de informaţii şi servicii adecvate în vederea refacerii şi dezvoltării capacităţilor individuale şi ale celor familiale necesare pentru a depăşi cu forţe proprii situaţiile de dificultate, după epuizarea masurilor prevăzute in planul individualizat privind masurile de asistenta sociala; 2.acordă persoanei adulte asistenţă şi sprijin pentru exercitarea dreptului său la exprimarea liberă a opiniei; 3.depune diligenţe pentru clarificarea situaţiei juridice a persoanei adulte aflate în nevoie, inclusiv pentru înregistrarea tardivă a naşterii acesteia; 4.verifică şi reevaluează trimestrial şi de câte ori este cazul modul de îngrijire a persoanei adulte în nevoie pentru care s-a instituit o măsură de asistenţă socială într-o instituţie în vederea menţinerii, modificării sau revocării măsurii stabilite; 5.asigură măsurile necesare pentru protecţia în regim de urgenţă a persoanei adulte aflate în nevoie, inclusiv prin organizarea si asigurarea funcţionarii in structura proprie a unor centre specializate; 6.depune diligenţele necesare pentru reabilitarea persoanei adulte conform planului individualizat privind măsurile de asistenţă socială; 7.indeplineste orice alte atribuţii prevăzute de lege. b) In domeniul protecţiei drepturilor copilului: 1.intocmeşte raportul de evaluare iniţială a copilului şi familiei acestuia şi propune stabilirea unei măsuri de protecţie speciale; 21
  22. 22. 2.monitorizează activitatile de aplicare a hotărârilor de instituire a masurilor deprotectie speciala a copilului;3.identifică si evaluează familiile sau persoanele care pot lua în plasament copilul;4.monitorizează familiile şi persoanele care au primit în plasament copii, pe toatădurata acestei măsuri;5.identifică, evaluează şi pregăteşte persoane care pot deveni asistenţi maternaliprofesionişti, în condiţiile legii; încheie contracte individuale de muncă şi asigurăformarea continuă a asistenţilor maternali profesionişti atestaţi; evaluează şimonitorizează activitatea acestora;6.acordă asistenţă şi sprijin părinţilor copilului separat de familie în vedereareintegrării în mediul său familial;7.reevaluează, cel puţin o dată la 3 luni şi, ori de câte ori este cazul, împrejurărilecare au stat la baza stabilirii masurilor de protecţie speciala şi propune, după caz,menţinerea, modificarea sau încetarea acestora;8.identifică familiile sau persoanele cu domiciliul in România care doresc săadopte copii; evaluează condiţiile materiale şi garanţiile morale pe care acestea leprezintă şi eliberează atestatul de familie sau de persoană aptă să adopte copii;9.monitorizează evoluţia copiilor adoptaţi, precum şi a relaţiilor dintre aceştia şipărinţii lor adoptivi; sprijină părinţii adoptivi ai copilului în îndeplinirea obligaţieide a-l informa pe acesta că este adoptat, de îndată ce vârsta şi gradul de maturitateale copilului o permit;10. indeplineste demersurile vizand deschiderea procedurii adoptiei interne pentrucopiii aflati in evidenta sa, in conformitate cu legislatia in vigoare.11.indeplineste orice alte atribuţii prevăzute de lege;c) alte atributii:1.coordonează si sprijină activitatea autorităţilor administraţiei publice locale dinjudeţ în domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului;2.coordonează metodologic activitatea de prevenire a separării copilului deparintii săi precum si cea de admitere a adultului in instituţii sau servicii,desfasurate la nivelul serviciilor publice de asistenta sociala; 22
  23. 23. 3.acordă asistenţa tehnică necesară pentru crearea şi formarea structurilorcomunitare consultative ca formă de sprijin în activitatea de asistenţă socială şiprotecţia copilului;4.evaluează şi pregăteşte persoane, identificate de serviciul public local deasistenta sociala, care pot deveni asistenţi personali ai persoanei cu handicap şisupraveghează activitatea acestor asistenţi;5.colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care desfăşoară activităţi îndomeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului sau cu agenţi economici prinîncheierea de convenţii de colaborare cu aceştia;6.dezvoltă parteneriate şi colaborează cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţireprezentanţi ai societăţii civile în vederea acordării şi diversificării serviciilorsociale şi a serviciilor pentru protecţia copilului, în funcţie de nevoile comunităţiilocale;7.colaborează pe baza de protocoale sau conventii cu celelalte Direcţii generale,precum şi cu alte instituţii publice din unitatea administrativ-teritorială, în vedereaîndeplinirii atribuţiilor ce îi revin, conform legii;8.asigură la cerere consultanţă de specialitate gratuita privind acordareaserviciilor, masurilor si prestaţiilor de asistenţă socială şi protecţia copilului;colaborează cu alte instituţii responsabile pentru a facilita accesul persoanelor laaceste drepturi;9.propune consiliului judeţean, finanţarea, respectiv cofinantarea institutiilorpublice de asistenta sociala, precum si a serviciilor pentru protecţia copilului;10.prezintă anual sau la solicitarea consiliului judeţean, rapoarte de evaluare aactivitatilor desfasurate;11.asigura acordarea si plata drepturilor cuvenite, potrivit legii, persoanelor cuhandicap;12.sprijină şi dezvoltă un sistem de informare şi de consultanţă accesibilpersoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap şi a oricărorpersoane aflate în nevoie, precum şi familiilor acestora, în vederea exercităriituturor drepturilor prevăzute de actele normative în vigoare; 23
  24. 24. 13.acţionează pentru promovarea alternativelor de tip familial la protecţia instituţionalizată a persoanelor în nevoie, inclusiv îngrijirea la domiciliu; 14.organizează activitatea de selectare şi angajare a personalului din aparatul propriu şi instituţiile/serviciile din subordine, de evaluare periodică şi de formare continuă a acestuia; 15.asigură serviciile administrative şi de secretariat ale comisiei pentru protecţia copilului, respectiv ale comisiei de expertiză medicală a persoanelor adulte cu handicap; 16.indeplineste orice alte atribuţii prevăzute în acte normative sau stabilite prin hotărâri ale consiliului judeţean. Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta esteorganizata functional pe urmatoarele componente:  Directia de Protectie a Copilului ;  Directia de Asistenta Sociala;  Directia EconomicaAtribuţiile Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă suntreglementate prin Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şistimularea forţei de muncă, completata si modificata cu L 487/2006. Acestea sunt: - Informarea şi consilierea profesională acordată în mod gratuit persoanelor în căutarea unui loc de muncă; - Medierea muncii prin punerea în legătură a angajatorilor cu persoanele în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau de serviciu; - Formarea profesională care asigură conform legii, iniţierea, calificarea, recalificarea, perfecţionarea şi specializarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă; - Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri care se acordă sub forma de servicii juridice, de marketing, financiare, metode şi tehnici eficiente de management; - Acordarea indemnizaţiei de şomaj în conformitate cu prevederile legale; 24
  25. 25. - Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în munca a şomerilor şi crearea de noi locuri de muncă prin: a) Subvenţionarea locurilor de muncă; b) Stimularea angajatorilor pentru încadrarea absolvenţilor; c) Stimularea angajatorilor pentru încadrarea şomerilor în vârstă de peste 45 de ani sau şomerilor întreţinători unici de familie; d) Acordarea de credite în condiţii avantajoase; e) Facilităţi acordate angajatorilor.Atribuţiile Casei Judeţene de Pensii sunt reglementate prin Legea nr. 19/2000privind Sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, şi acestea sunt: - Asigurarea stabilirii drepturilor următoarelor categorii de pensii: a) Pensia pentru limită de vârstă; b) Pensia anticipată; c) Pensia anticipată parţială; e) Pensia de invaliditate; f) Pensia de urmaş. - Acordarea biletelor de tratament şi odihnă; - Încheierea de contracte şi asigurări pentru persoane fizice; - Înregistrarea declaraţiilor de la agenţii economici. Ca măsuri prioritare în domeniul legislativ, există acţiuni care se vor axa peîntărirea coeziunii sociale prin promovarea unei politici familiale adresatesoluţionării problemelor populaţiei vulnerabile precum şi o acţiune legată deformarea personalului din structurile descentralizate ale ministerului, precum şi apersonalului care lucrează în domeniul protecţiei sociale.S-a intenţionează dezvoltarea unei strategii care să permită o îmbunătăţire acomunicării interne, între instituţiile implicate, dar şi a comunicării externe cătrepopulaţie, în vederea facilitării accesului beneficiarilor la prestaţiile şi serviciilesociale, şi în general la toate drepturile sociale. 25
  26. 26. Cursul nr. 5 ORGANIZAREA SISTEMULUI DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ LA NIVEL LOCALAtribuţiile consiliilor localeFuncţii ale consiliilor localeAlte instituţii Pentru asigurarea aplicării politicilor sociale în domeniul protecţiei copilului,familiei, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi altor persoane,grupuri sau comunităţi aflate în nevoie socială, autorităţile administraţiei publicelocale înfiinţează şi organizează servicii publice de asistenta socială si răspund deorganizarea si furnizarea acestor servicii. 26
  27. 27. Consiliile judeţene înfiinţează şi organizează, în subordinea lor, serviciul publicde asistenta socială, la nivel de direcţie generală, cu următoarele atribuţii principale: a) elaborează şi implementează strategiile şi planurile de acţiune la nivel judeţean, în concordanta cu strategiile şi planurile naţionale de acţiune în domeniu, precum şi cu programul propriu de dezvoltare comunitara; b) iniţiază şi aplica măsuri de prevenire şi combatere a situaţiilor de marginalizare şi excludere socială şi asigura soluţionarea urgentelor sociale; c) coordonează înfiinţarea, organizarea şi furnizarea serviciilor sociale, în concordanta cu nevoia socială identificata, asigurând o acoperire echitabila a dezvoltării acestora pe întreg teritoriul judeţului, şi acorda sprijin financiar şi tehnic pentru susţinerea acestora; d) propune înfiinţarea şi administrează serviciile sociale specializate, direct sau în parteneriat, ori prin contractare cu alte autorităţi şi instituţii publice şi private, forme de asociere a societăţii civile, inclusiv cu instituţii de cult recunoscute de lege, implicate în derularea programelor de asistenta socială; e) acorda sprijin autorităţilor locale, în scopul dezvoltării şi organizării serviciilor sociale; f) asigura activităţile de informare, formare şi consiliere, în vederea creşterii performantei serviciilor publice de asistenta socială de la nivelul consiliilor locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor; g) monitorizează şi evaluează serviciile sociale înfiinţate şi administrate; h) elaborează şi implementează proiecte cu finanţare naţionala şi internaţionalain domeniu; i) acorda asistenta tehnica necesară pentru crearea şi formarea structurilorcomunitare consultative, ca forma de sprijin în activitatea de asistenta socială; j) elaborează şi propune consiliului judeţean proiectul de buget anual pentrususţinerea serviciilor sociale şi a altor măsuri de asistenta socială, în conformitate cuplanul de acţiune propriu. Consiliile locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor înfiinţează, însubordinea lor, serviciul public de asistenta socială, la nivel de direcţie sau, după caz,serviciu, cu următoarele atribuţii principale: 27
  28. 28. a) identifica nevoile sociale ale comunităţii şi le soluţionează în condiţiile legii; b) răspunde de înfiinţarea, organizarea şi furnizarea serviciilor sociale primare; c) dezvolta şi gestionează servicii sociale specializate, după caz, în condiţiile legii; d) încheie convenţii de parteneriat şi iniţiază programe de colaborare cu alte autorităţi locale, instituţii publice şi private, structuri asociative, precum şi cu instituţii de cult recunoscute de lege, pentru furnizarea serviciilor socialedezvoltate, în conformitate cu nevoile locale identificate şi cu prevederile planuluijudeţean de acţiune e) furnizează informaţiile şi datele solicitate de serviciul public de asistenta socialăjudeţean, precum şi de autorităţile publice centrale cu responsabilităţi în domeniu; f) elaborează şi implementează proiecte cu finanţare naţionala şi internaţionala îndomeniu; g) elaborează şi propune consiliului local al municipiului, oraşului sau comuneiproiectul de buget anual pentru susţinerea serviciilor sociale şi a altor măsuri deasistenta socială, în conformitate cu planul de acţiune propriu. Pentru îndeplinirea atribuţiilor consiliile locale şi primăriile de la nivelulcomunelor, care nu dispun de capacitatea şi resursele necesare infiintarii unuiserviciu public de asistenta socială, angajează personal cu competente în domeniulasistenţei sociale, cu contract individual de munca. ATRIBUTIILE D.M.P.S. IN DOMENIUL ASISTENTEI SOCIALE Directia de Munca, si Protectie Sociala indeplineste in domeniul asistenteisociale urmatoarele atributii principale :- realizeaza, la nivel local, evidenta beneficiarilor si a sumelor cheltuite cu asistentasociala,- acrediteaza personalul specializat care acorda servicii sociale la domiciliu, inconformitate cu legislatia in vigoare,- colecteaza informatii din domeniul asistentei sociale si evalueaza impactulpoliticilor sociale asupra beneficiarilor, 28
  29. 29. - realizeaza studii si analize in domeniul asistentei sociale,- colaboreaza la elaborarea planului judetean pentru dezvoltarea strategiilor deinterventie in sprijinul persoanelor aflate in nevoie,- controleaza aplicarea legislatiei in domeniu si aplica sanctiuni in caz denerespectare a acesteia,- controleaza activitatea institutiilor publice si private de asistenta sociala cu privirela acordarea prestatiilor si serviciilor sociale, precum si a organizatiilorneguvernamentale care activeaza in domeniul social,- sprijina si indruma din punct de vedere metodologic elaborarea si derulareaprogramelor din domeniul asistentei sociale dezvoltate pe plan local,- administreaza si gestioneaza fondurile alocate, conform legii, pentru asistentasociala,- acrediteaza furnizorii de formare profesionala si furnizorii de servicii sociale;- elaboreaza propuneri pentru alocarea de fonduri pentru asistenta sociala si letransmite Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse.Pe scurt, putem spune ca D.M.P.S. :- are o functie de executie ( ex. : plata prestatiilor sociale, acordarea de consultantagratuita ),- are atributii de monitorizare, evaluare si control ( colectarea indicatorilor sociali,evalurea proiectelor subventionate de la bugetul de stat, controlul calitatii serviciilor ,controlarea aplicarii legislatiei )- colaboreaza cu institutiile publice si private din domeniul asistentei sociale. În cadrul DMPS s-a constituit un compartiment cu atribuţii privind combatereaviolenţei în familie în conformitate cu prevederile Legii nr. 217/2003 atribuţiileacestuia sunt: - Realizarea şi actualizarea bazei de date pentru gestionarea situaţiilor deviolenţă în familie, prin centralizarea informaţiilor primite din teritoriu; - Iniţierea şi dezvoltarea parteneriatelor sociale cu instituţiile administraţieicentrale, locale, precum şi societatea civilă, persoane fizice sau juridice implicate înprevenirea şi combaterea fenomenului de violenţă; - Asigurarea consilierii membrilor de familie aflaţi în dificultate; 29
  30. 30. - Sprijinirea victimelor prin programe de recuperare a sănătăţii şi de reinserţiesocială; - Asigurarea protecţiei victimelor şi în special a copiilor prin măsuri de păstrarea confidenţialităţii asupra identităţii; - Asistarea agresorilor prin informare şi direcţionare către instituţiile specializateîn acordarea de tratamente psihologice, psihiatrice, de dezalcolizare, dedezintoxicare; - Organizarea şi participarea la cursuri de cunoaştere a formelor de violenţă înfamilie, precum şi a mijloacelor de prevenire şi de combatere a acestora; - Organizarea unor campanii de informare şi educare a comunităţilor ţintă învederea prevenirii şi combaterii fenomenului violenţei; - Colaborarea cu poliţistul în cazul declanşării unei violenţe în familie. Romania are in continuare obligatia de a asigura coordonarea sistemului publicde securitate sociala propriu cu sistemele operationale din statele membre ale UniuniiEuropene.In acest sens, la nivelul Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse s-au infiintat trei institutii si anume : Observatorul Social, Agentia de Plati Prestatii Sociale si Inspectia Sociala. Urmare a aparitiei acestor institutii, activitatea asistentei sociale la nivelulintregii tari va putea fi monitorizata si evaluata corect, astfel incat si necesitatea unormodificari legislative in beneficiul persoanelor asistate sa fie luat in timp util. 30
  31. 31. Tabel I.1.Rezumatul responsabilităţilor în organizarea şi funcţionarea serviciilor sociale (cf. OG68/2003, modificată şi completată de OG 86/2004) Instituţie, Coordonare Acordare de prestaţii Finanţare organizaţie metodologică băneşti şi/ sau monitorizare, furnizare de servicii evaluare şi control al serviciilor MMFES Da Nu De la bugetul de stat Direcţiile Da Informarea privind De la bugetul de stat teritoriale ale drepturile sociale; MMFES stabilirea dreptului şi plata unor prestaţii băneşti; Consiliul judeţean- Da Acordă o varietate de De la bugetul local al DGASPC servicii specializate judeţului, finanţare integrală pentru copii, adulţi si sau în parteneriat; varstnici Proiecte cu finanţare externă 31
  32. 32. Consiliul local - Control adm. al Servicii primare De la bugetul local; integralDASPC serviciilor pentru copii, adulţi si sau în parteneriat, locale varstnici Proiecte cu finanţare externăOrganizaţii Nu Servicii primare şi Din donaţii private, programeneguvernamentale servicii specializate pt. europene; diferite categorii de De la bugetul de stat (local sau beneficiari central) - fonduri publice prin subcontractare; Integral sau în parteneriat. 32
  33. 33. Cursul nr. 6 STRUCTURA SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ SOCIALĂTipuri de servicii socialeCategorii de beneficiariInstrumente folosite în practica socială Asistenţa socială este formată din două componente/ măsuri distincte:serviciile sociale şi prestaţiile sociale.Pentru a înţelege scopul asistenţei sociale este util să înţelegem în primul rând ceînseamnă a funcţiona normal într-o societate.OG 86/2004 clasifică serviciile sociale în servicii sociale primare, servicii socialespecializate:• Serviciile sociale primare au un caracter general şi urmăresc prevenirea saulimitarea unor situaţii de dificultate sau vulnerabilitate. Principalele activităţidesfăşurate de SSP sunt:  activităţi de identificare a nevoii sociale individuale, familiale şi de grup; dacă este cazul, trimiterea persoanei sau familiei la servicii specializate.  activităţi de informare privind drepturile sociale şi obligaţiile beneficiarului;  măsuri şi acţiuni de urgenţă în situaţii de criză;  măsuri şi acţiuni de menţinere în familie şi comunitate a persoanei aflate în situaţie dificilă;  activităţi de consiliere primară;  activităţi de organizare şi dezvoltare comunitară;  acţiuni de sensibilizare a opiniei publice locale; acţiuni de colaborare cu alte servicii. 33
  34. 34. • Serviciile sociale specializate au ca scop menţinerea, refacerea sau dezvoltareacapacităţii de funcţionare socială a indivizilor şi familiilor. Activităţile specifice suntcele de:  recuperare şi reabilitare;  suport şi asistenţă pentru familiile şi copiii în dificultate;  suport şi asistenţă pentru persoanele vârstnice;  suport şi asistenţă pentru persoanele cu handicap, dependente de droguri, victime ale violenţei domestice, victime ale traficului de persoane etc.  mediere socială;  consiliere;  îngrijire medico-socială pentru persoanele în situaţia de dependenţă totală sau parţială din cauza vârstei, dizabilităţii, bolilor cronice sau bolilor incurabile. Se bazează pe colaborarea cu serviciile medicale.Servicii rezidenţiale şi nonrezidenţiale Serviciile sociale sunt acordate în primul rând în comunitate, adică beneficiariisau utilizatorii primesc asistenţă atunci când este necesar, dar rămân în familia lor şicontinuă să locuiască în casa lor. În cazuri speciale, considerate mai degrabăexcepţionale, persoanele aflate în dificultate sunt plasate în servicii de tip rezidenţial/institutional (Moore, 1993).Servicii sociale nonrezidenţiale (oferite în afara instituţiilor): centre de zi, servicii deîngrijiri la domiciliu, centre de reabilitare şi recuperare de zi, centre de adapost,centre de consiliere.Servicii sociale rezidenţiale/ în instituţii: cămine de îngrijire pentru vârstnici, cămine– spital, cămine pentru persoane cu dizabilităţi (de asistenţă şi îngrijire permanentă)etc. Politica de prevenire a instituţionalizării, adoptată în ultimii ani în România, seînscrie în tendinţa europeană de a acorda prioritate alternativelor nonrezidenţiale şiîngrijirii în comunitate. 34
  35. 35. Beneficiarii asistenţei sociale prezintă o diversitate deconcertată. În pofidaaceste diversităţi, se pot opera unele clasificări ale clienţilor care pot devenibeneficiari, după cum urmează:A. Accesul la servicii este acordat persoanelor care sunt:  cetăţeni români cu domiciliul sau reşedinţa în România;  cetăţeni români fără domiciliu;  cetăţeni ai altor state şi apatrizii cu domiciliul sau reşedinţa în România;  cetăţeni ai altor state şi apatrizii care au permisiunea de şedere în România, inclusiv cei aflaţi în centrele de cazare din zona de tranzit sau în custodie publică.B. În sens larg, beneficiarii serviciilor sociale pot fi:  persoane şi familii aflate în dificultate sau risc;  grupuri în dificultate sau risc, marginalizate sau excluse în plan social;  comunitatea care se confruntă cu situaţii de dificultate sau risc.C. Potenţialii beneficiarii se pot afla în una sau mai multe dintre următoarele situaţiide dificultate sau risc:  handicap;  dependenţă de droguri, alcool, alte substanţe toxice;  detenţie sau post-detenţie;  infectarea cu HIV/SIDA;  părinte singur;  victime ale violenţei în familie;  lipsa veniturilor sau venituri mici;  victime ale traficului de fiinţe umane;  boală cronică sau incurabilă;  copiii strazii. Strategii de dezvoltare a sistemului serviciilor sociale Există patru principii fundamentale pentru construcţia sistemului serviciilor deasistenţă socială: 35
  36. 36. a) Servicii înalt profesionalizate – utilizează specialişti cu înaltă calificare(asistenţi sociali), dobândite prin forme de pregătire înalt elaborate, de regulă la niveluniversitar. Asistenţii sociali sunt deosebiţi de voluntarii care acţionează înorganizaţiile nonguvernamentale. Serviciile înalt profesionalizate au o altă logicădecât serviciile profesional medii, înalt standardizate şi uşor de difuzat/asimilat. b) Servicii deschise la revederea procedurilor şi la încorporarea noilorproceduri şi cunoştinţe – ca orice profesiune cu un grad ridicat de încorporare acunoştinţelor ştiinţifice, asistenţa socială se află într-un proces rapid de dezvoltare.Ea presupune deschiderea la perfecţionare/schimbare rapidă şi capacitatea deasimilare de noi tehnici. Disponibilitatea la perfecţionarea profesională estecondiţionată de tipul de pregătire iniţială: o profesie cu o bază ştiinţifică solidă şi cucapacitate de reflecţie critică şi de autodezvoltare, constând din noi cunoştinţe şitehnici, de formare profesională continuă. c) Internaţional/naţional/local în dinamica serviciilor sociale – profesia deasistent social trebuie considerată ca o paradigmă tehnico-ştiinţifică mondializată(stoc de cunoştinţe utilizat, tehnici de tratare a problemelor, sistem de valori), care setransmite continuu în mod special prin canale profesionale, şi mai puţin prin celeadministrative. Este vital deci să existe, pentru menţinerea standardelorprofesioniştilor la nivelele dezvoltării actuale, un mecanism de contact profesional cuexperienţă mondială. d) Combinarea între priorităţi stabilite la nivel naţional cu priorităţistabilite la nivel local, pe fondul unei mondializări/regionalizări tot maiaccentuate a sistemului de valori, a problemelor de soluţionat şi a priorităţilor –activitatea de asistenţă socială se fundamentează pe angajamente juridice, politice şimorale atât ale ţării într-un context mai larg (mondial: convenţii O.N.U. de exemplu),regional (reglementările europene), pe angajamente juridice, politice şi morale aleţării ca un întreg, prin legile şi opţiunile sale politice, prin sistemul de valoripromovat naţional, cât şi pe angajamentele locale şi responsabilitatea faţă decomunitatea locală. Programele de protecţie socială se realizează prin transferul unor importanteresurse financiare pentru populaţie, sub forma de : 36
  37. 37. - alocaţii familiale; - ajutoare sociale; - pensii şi alte drepturi de asigurări sociale; - prestaţii pentru şomeri;Scopul serviciilor sociale - protecţia familiilor în îndeplinirea funcţiilor ei majore; - contribuie la ameliorarea condiţiilor de viaţă şi întărirea legăturilor familiale; -reducerea sărăciei şi a formelor sale extreme. Beneficiarii au drepturi şi obligaţii. 1. drepturi: respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, demnitatea şi intimitatea; de a fi informaţi asupra drepturilor sociale şi situaţiilor de risc; de a participa la luarea deciziilor care îi privesc; asigurarea confidenţialităţii datelor personale. 2. obligaţii: să furnizeze informaţii corecte privind identitatea, situaţia familială, medicală şi economică; să participe activ la procesul de intervenţie; să contribuie la plata serviciilor, dacă este cazul. Pentru o evaluare corectă a nevoilor şi resurselor, asistentul social trebuie săînţeleagă modul în care elementele contextului social, familial şi individualafectează:  situaţia persoanei asistate;  voinţa persoanei asistate de a utiliza sprijinul asistentului social pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă (cine solicită ajutorul asistentului social? - persoana care are nevoie de ajutor sau o persoană din anturajul acesteia; modul în care persoana asistată susţine acţiunea de colectare a datelor şi de pregătire a documentelor necesare asistenţei etc.);  cadrul familial (relaţiile dintre membrii familiei; compoziţia familiei şi relaţia cu rudele; identitatea etnică, religioasă şi valorile asociate; situaţiile în care membrii familiei au mai beneficiat de suportul serviciilor sociale şi modul în care au fost folosite resursele; distribuţia rolurilor şi a puterii în familie etc.) ;  gradul de integrare a persoanei asistate în comunitate (sentimentul de 37
  38. 38. apartenenţă la alte grupuri; responsabilităţile asumate în cadrul comunităţii; modul de utilizare a resurselor comunitare pentru a răspunde nevoilor personale sau familiale etc.);  aspectele de natură emoţională (tendinţa de a se retrage şi de a se izola de ceilalţi; înclinaţia spre stări cum ar fi tristeţea, furie, teama, ruşinea etc.);  aspectele de natură intelectuală (idei şi cunoştinţe folosite pentru înţelegerea propriei persoane, a problemelor şi a celorlalţi; abilitatea de a interpreta propria experienţă; modalitatea de folosire a informaţiilor şi cunoştinţelor pentru a lua decizii etc.);  locul de muncă (relaţia cu colegii, percepţia asupra muncii etc.);  aspectele economice (achiziţionarea resurselor şi capacitatea de a administra şi aloca banii necesari plăţii bunurilor şi serviciilor etc.);  aspectele fiziologice (starea de sănătate, nutriţia);  aspectele juridice (drepturile şi responsabilităţile care îi revin în calitate de cetăţean etc.). În baza acestei înţelegeri, asistentul social va putea stabili care sunt elementelesituaţiei asupra cărora se va focaliza pe parcursul intervenţiei, fie ca resurse pe caresă le utilizeze, fie ca aspecte care trebuie îmbunătăţite. Pentru claritatea acţiunilorcare ar trebui realizate sau a celor care ar trebui avute în vedere în planul deintervenţie, asistentul social întocmeşte lista cu nevoi, în ordinea priorităţii acestora. Lista cu nevoi este importantă mai ales atunci când persoanele asistate suntdependente de asistenţa combinată a serviciilor de asistenţă socială şi medicală saucând intervenţia se bazează pe lucrul în echipa multidisciplinară; în aceste situaţii,lista care include nevoile persoanei asistate ajută la clarificarea responsabilităţilorspecialiştilor implicaţi şi la continuitatea acţiunilor, evitându-se suprapunereaserviciilor sau a acţiunilor specialiştilor. În evaluarea nevoilor asistentul social trebuie să înţeleagă faptul că, dincolo detrebuinţele materiale şi sociale primare, spectrul nevoilor umane diferă de la opersoană la alta; asistentul social nu trebuie să ia propriile sale nevoi drept etalonpentru considerarea nevoilor persoanei asistate. 38
  39. 39. Există situaţii de criză în care asistentul social trebuie să acţioneze urgent. Într-o astfel de situaţie, asistentul social nu mai are timpul necesar colectării datelor; eltrebuie să acţioneze imediat pe baza ipotezei referitoare la ceea ce nu funcţionează însituaţia dată şi ce la ar trebui făcut. După o primă intervenţie în situaţie de urgenţăasistentul social trebuie să colecteze datele necesare pentru verificarea validităţiiprimei ipoteze şi pentru identificarea resurselor disponibile. Greşeala în practicăpoate apărea atunci când asistentul social nu îşi schimbă prima ipoteză chiar şi atuncicând apar informaţii noi şi continuă să acţioneze în baza primei ipoteze formulate.Ancheta sociala reprezinta o parte importanta a demersului realizat de asistentulsocial si este o parte componenta a dosarului social. Ancheta sociala reprezinta proba legala pentru instantele judecatoresti iarraspunderea asupra continutului anchetei sociale revine persoanelor care au efectuatsau au semnat ancheta sociala ( se efectueaza in mod obligatoriu de 2 persoane). 39
  40. 40. ANCHETA SOCIALAAsistent social.....................................................................Sef serviciu..........................................................................I. Date de identificarea) Numele/prenumele / CNP-ul ........................................................................................... Data nasterii............................................................................................................................... Locul nasterii............................................................................................................................... Domiciliul......................................................................................................................... Religie............................................................................................................................... Etnie..................................................................................................................................b) Parinti Mama Nume/prenume.................................................................................................................. Domiciliul......................................................................................................................... Profesia.............................................................................................................................. Locul de munca...................................................................................... Religie............................................................................................................................... Etnie.................................................................................................................................. Tata Nume/prenume................................................................................................................. Domiciliul......................................................................................................................... Profesia.............................................................................................................................. Locul de munca........................................................................................ Religie............................................................................................................................... Etnie..................................................................................................................................II. Componenta familiei (frati, surori, alte persoane care locuiesc impreuna cu copilul)1. .......................................................................................................................................................2. .......................................................................................................................................................3. .......................................................................................................................................................4. .......................................................................................................................................................5. .......................................................................................................................................................6. .......................................................................................................................................................7. .......................................................................................................................................................8. .......................................................................................................................................................III. Situatia socio-economica a familiei (se vor descrie) 40
  41. 41. I. Climatul familial, relatiile dintre membrii familiei:....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................II. Relatiile familiei cu comunitatea (ecomap):....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................III. Situatia economica a familiei (venituri):..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................IV. Climatul educational al familiei, care poate diferi de nivelul educational (profesie):.....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................V. Locuinta: conditii igienico sanitare, utilitati, facilitati speciale etc......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................VI. Gradul de integrare si participare sociala:..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................IV. Descrierea problemeiI. Prezentarea faptelor si evenimentelor in contextul in care se desfasoara:......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................II. Identificarea nevoilor copilului si familiei:......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................V. Planul individual de interventie (din punct de vedere social):I. Recomandarile asistentului social:............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data:........................Semnatura asistentului social................................Semnatura sefului de serviciu................................ 41
  42. 42. PLAN INDIVIDUALIZAT DE PROTECTIENumele si prenumele copilului:C.N.P.Masura de protectie: Plasament la ..................................Responsabil pentru aplicarea măsurii de protecţie: Directia Generala de Asistenta Sociala siProtectia Copilului ........................Cerere pentru instituire a masurii de protectie speciala: nr. ............/..........................Referit din partea:Obiectiv general: oferirea de servicii personalizate de rezidenta si suportFinalitate: integrare socio-profesionalaMama: .......................Tata: .............................Reprezentantul legal al copilului: ...........................................Data realizării/revizuirii planului individualizat de protectie:Dosar nr. ___Motivul intocmirii Planului Individualizat de Protectie – mentinerea masurii deprotectie .....................................Responsabil de caz prevenire: ....................................Managerul de caz care asigura coordonarea metodologica a responsabilului de caz de prevenire:Membrii echipei si instituţia din care provin: Echipa de specialisti din cadrul ..................Medic specialist:As. Medical:Psiholog:Asistent maternal: 42
  43. 43. Lucrator social:Director Cursul nr. 7 PRINCIPIILE DE ORGANIZARE A SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ SOCIALĂPrincipii generalePrincipalele concepte utilizateBaza organizării serviciilor de asistenţă socială este comunitatea locală Asistenta sociala este componenta sistemului national de protectie sociala sicuprinde serviciile sociale si prestatiile sociale acordate in vederea dezvoltariicapacitatilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale,cresterea calitatii vietii si promovarea principiilor de coeziune si incluziunesociala. In vederea promovarii procesului de incluziune sociala, prezenta lege L 47/2006privind sistemul national de asistenta sociala reglementeaza coordonarea siorganizarea unitara a sistemului de servicii si prestatii sociale si de a crea conditiinecesare implementarii masurilor si actiunilor sociale pentru garantarea dreptuluifiecarei persoane aflate intr-o situatie de nevoie sociala, datorita unor motive de naturaeconomica, fizica, psihica sau sociala. In vederea garantarii accesului egal la drepturile prevazute de legislatia invigoare, sistemul de asistenta sociala se intemeiaza pe urmatoarele principii: a)universalitatea –fiecare persoana are dreptul la asistenta sociala ; b)respectarea demnitatii umane – fiecarei persoane ii este garantatadezvoltarea libera si deplina a personalitatii; 43
  44. 44. c)solidaritatea sociala – comunitatea participa la sprijinirea persoanelor care nuisi pot asigura nevoile sociale, pentru mentinerea si inlaturarea coeziunii sociale; d)parteneriatul – autoritatile administratiei publice centrale si locale de cultrecunoscute de lege coopereaza in vederea acordarii serviciilor sociale; e)subsidiaritatea – in situatia in care o persoana sau familia nu isi poate asiguraintegral nevoile sociale, intervine colectivitatea locala si structurile ei asociative si,complementar statul; f)participarea beneficiarilor – beneficiarii masurilor si actiunilor de asistentasociala contribuie activ la procesul de decizie si de acordare a acestora; g)transparenta – se asigura cresterea gradului de responsabilitate aadministratiei publice centrale si locale fata de cetatean, precum si stimulareaparticiparii active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor; h)nediscriminarea – accesul la drepturile de asistenta sociala se realizeaza fararestrictie sau preferinta fata de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie,categorie sociala, opinie, sex ori orientare sexuala, varsta, apartenenta politica,dizabilitate, boala cronica necontagioasa, infectare HIV sau apartenenta la o categoriedefavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop ori ca efect restrangereafolosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilorfundamentale; Profesia de asistent social se caracterizează printr-o bază echilibrată de teorie şiexperienţă profesională practică decurgând din valorile care dau însăşi natura acesteiprofesii: o profesie înalt umanistă, cu responsabilităţi deosebite faţă de naturaumană şi destinul unor vieţi omeneşti. Asistenţa socială este, în primul rând, o artă, este, de asemenea, o ştiinţă şieste, cu siguranţă, o profesie. Ideea este susţinută de teoreticieni de valoare,specialişti în domeniu care au adus contribuţii importante la dezvoltarea conceptelorteoretice ale asistenţei sociale. Este o artă deoarece presupune din partea celui care opractică o serie de calităţi personale, aptitudini deosebite, care prin educaţie dezvoltădeprinderi şi abilităţi, formează talentul necesar pentru a acţiona într-o marediversitate de situaţii, pentru a-i putea înţelege pe oameni şi a-i ajuta pe aceştia să seajute singuri; este o ştiinţă pentru că a dezvoltat, în timp idei, principii şi concepte 44
  45. 45. operaţionale proprii; în fine, este o profesie pentru că presupune şi ţine seama detoate atributele unei profesii: deţine un corpus sistemic, organizat teoretic decunoştinţe de specialitate, operează cu valori şi simboluri comune, este o activitate petermen lung pusă în slujba nevoilor sociale, are instituţii academice, se bazează pe unsistem legislativ şi o dimensiune etică proprii, deţine un profil profesional specificpentru a servi persoana în dificultate, în particular, şi totodată pentru bunul mers alsocietăţii, în sens larg. Asistenţa socială modernă s-a dezvoltat pornind de la nevoia oamenilor de a sesprijini unii de alţii, de a se ajuta în momente dificile, dar şi cu ajutorul oamenilor deştiinţă “sensibilizaţi la problemele umane”. Ca activitate practică, cu largă aplicabilitate în sfera protecţiei sociale, asistenţasocială are la bază trei premise fundamentale: a) prima se referă la importanţa fiinţei umane, la unicitatea şi demnitatea ei, lanecesitatea menţinerii acestei condiţii fără ca persoana să decadă sau să abdice dela condiţia umană; b) a doua premisă are în vedere faptul că persoana, familia, colectivitatea saucomunitatea pot avea probleme ce rezultă din interacţiunea cu ceilalţi: probleme dedezadaptare la mediul social din care face parte, modificări ale mediului social, carepoate deveni nepotrivit sau chiar ostil, ori modificări simultane, în ambele sensuri,atât dinspre mediu spre individ, cât şi ale individului la mediul său de viaţă; c) în fine, datorită unei virtuţi cu care a fost înzestrată nativ fiinţa umană de adezvolta sentimente de grijă şi a-şi ajuta semenii – “homo ad juventus paratus” (H.Soydan, 1993), oamenii pot şi trebuie să intervină pentru aplanarea problemelor şiîmbunătăţirea vieţii semenilor lor; fiecare individ trebuie să-şi asume responsabilităţifamiliale şi sociale, dar are şi dreptul de a fi ajutat de ceilalţi membrii ai societăţiiatunci când este află în situaţii dificile din punct de vedere emoţional, fizic orimaterial, cărora nu le poate face faţă singur prin forţe proprii, în numele justiţieisociale prin solidaritate umană. Toate acestea se constituie în argumente pentru a susţine că pentru managerulsocial devine imperios necesar a-şi onora profesia printr-o conduită profesionalăadecvată, în respectul datorat atât în relaţia cu persoana, colectivitatea sau 45
  46. 46. comunitatea pentru care lucrează, cât şi în relaţia cu comunitatea profesionalăproprie, cu echipa în care lucrează, cu propria instituţie şi cu toate celelalte instituţiicu care trebuie să colaboreze. Asumarea multitudinii de roluri şi responsabilităţi ce-irevin managerului social în dezvoltarea tuturor acestor relaţii presupune nu numaitemeinicie în cunoaşterea teoretică, stăpânirea abilităţilor şi deprinderilor practicecorespunzătoare, dar şi respect pentru valorile şi standardele de profil cuprinse încodul deontologic al profesiei de manager social. În funcţie de particularităţile fiecărei situaţii în care se află persoana asistată şide contextul istoric, geografic, economic, social şi cultural în care trăieşte, managerulsocial trebuie să construiască o strategie de intervenţie pe baza celor două dimensiuniale sistemul social de ajutoare: sistemul formal, compus din instituţii guvernamentaleşi agenţii nonguvernamentale şi sistemul informal, compus din membrii familiei,prieteni, vecini etc. Modul în care asistentul social se orientează în lucrul cu celedouă sisteme şi adoptarea conduitei potrivite faţă de persoanele aflate în nevoie suntdecise de către asistentul social, în consens cu codul deontologic al profesiei. Coduldeontologic îl ghidează pe asistentul social în varietatea rolurilor şi relaţiilor, lanivele diferite de responsabilitate, în raport cu situaţiile în care intervine. Principalele concepte utilizate  conceptul de problemă socială poate fi definit ca fiind o situaţie pe care mai multe persoane dintr-o comunitate o percep ca fiind greu de rezolvat, dificilă, care creează disconfort si care cere o soluţionare/ rezolvare.  conceptul de nevoie socială reprezintă ansamblul de cerinţe indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea condiţiilor de viaţă în vederea integrării sociale;  beneficiar/client/persoană asistată: persoană căreia îi sunt adresate serviciile de asistenţă socială  serviciile sociale reprezintă ansamblul complex de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale ale persoanelor, familiilor, grupurilor sau 46

×