”Evanghelia Ebioniţilor” este o carte excanonică care a făcut parte din CANONUL NOULUI TESTAMENT până în 506 la ”Edictul de la Salamina”. Apoi la ”Conciliul de la Niceea IV” a fost exclusă, deşii tot la Niceea se dovedea clar autenticitatea ei.

1. EVANGHELIA LUI SIMON ZELOTUL
SAU EVANGHELIA EBIONIŢILOR1
”Evanghelia Ebioniţilor” este o carte excanonică care a făcut parte din CANONUL NOULUI
TESTAMENT până în 506 la ”Edictul de la Salamina”. Apoi la ”Conciliul de la Niceea IV” a fost
exclusă, deşii tot la Niceea se dovedea clar autenticitatea ei. E posibil să fie Evanghelia ce o
foloseau ebioniții o sectă a creștinismului după spusele lui Ieronim. Iar Irineu atestă în sec. II
d.H. ebioniții foloseau evanghelia după Matei, dar ștergeau nașterea lui din fecioară, această
Evanghelie, era cunoscută sub numele de ”Evanghelia Ebioni ilorț ”. Ebioniții au fost membrii unei
secte ascetice de evrei creștini; îi cuprindea pe nazarineni și pe elkasiți. Numele "ebionit"
provine din cuvântul ebraic „ebionim”, care înseamn „ǎ s racǎ ”. Ne-au parvenit puține informații
istorice despre acest grup. Se știe c s-au fixat în Cisiordania, la Pella, au ajuns în Siria, iar apoi înǎ
Asia Mic și în Egipt și au existat până în sec. IV d.H.ǎ
Traducerea în limba română de: Obedeya Dorin David Aurel Ben Aharon Cohen.
”Evanghelia Mariei”, Capitolul 7:23: ”...Şi ce făcuseră alți cinci mii de bărbați iudei iau
pus asupra Lui, ba şi răscoala lui Bar-Aba şi Nicador Kemionitul numit Simon Zelotul,2
unul
din ucenicii săi.”
EVANGHELIA EBIONIŢILOR
CAPITOLUL 1
În Panarion de Epifanie de Salamina, în Evanghelia, care este utilizat în general între ei,
care se numeşte "după Matei",3
care însă nu este întreagă şi completă, dar forjată şi mutilată - ei
o numesc ”Evanghelia de la Evrei”4
: Aşa cum a scris Matei raportat în scriptele Scripturii, aşa a
scris şi Simon Zelotul .
1. Stăruiam la Enon, ca în toate zilele alături de Youhanan Sabeeeanul, care boteza la
Iordan, stăruiam Sfântului Duh, asemeni lui Ilie, cel luat la cer prin Duhul: Şi în rugăciune
aşteptam făgăduința aşteptată-n Israel.
2. Şi stăruind, Duhul nu ne-a luminat cu privire la aceasta, ci ca în alte zile rugându-ne, am
mâncat apoi am adormit. A doua zi după Sucot, am urcat către Lacul Tiberia, îndemnați de
DOMNUL, spre casa pescarului Simon, şi casa lui Ioan şi Iacov Zevedei zeloți asemeni oricui avea
dreată credință în Israel, contra urâciunilor necircumcişilor şi contra puterilor căror li se
închinau şi amăgea pe mulți bărbați iudei, sau galileeni.
3. Când am am juns în Carpenaum, pe strada “Butoaielor” Duhul Domnului sa arătat în
“Piaţa Peştelui”, peste casa lui Simon Petru. Ca o văpaie şi în limbi de foc. Iar ajungând am văzut
Duhul DOMNULUI în chip de porumbel şi cerurile deschise, şi o mulțime de oaste cerească
proslăvind pe DOMNUL:
4. Şi am căzut cu fața la pământ, ca leşinați şi ne-am pierdut şi firea şi cunoştiința. Apoi un
glas s-a auzit: “Şalom lahem ahim, we atha ahui bi Adoneinu Allaha!” Şi după vocea lui Simon, am
văzut un OM, ca oricare altul dar ce era în EL, în alți oameni nu era. Şi mi-a întânis o mână
zicând: “Bo al-li!“ - Vino după Mine! “ Nimeni nu a auzit o voce să te stăpânească deplin, fără să te
1
ebioní iț s. m. pl. Erezie și sectă iudaizantă rigoristă din sec. 1 d. Hr., existentă în Palestina transiordaniană, având două ramuri: unii
recunoșteau nașterea miraculoasă a lui Iisus Hristos, alții îl socoteau fiul lui Iosif și al Mariei, renegându-i divinitatea. Ambele ramuri respectau
legea mozaică, cinstind însă numai Evanghelia după Matei, în limba aramaică, și respingând toate epistolele sf. apostol Pavel, pe care-l socoteau
apostat. – Din ebr. ebjonim „sărac”.
2
El este autorul cărți ”Evanghelia lui Simon Zelotul” sau ”Evanghelia ebioniţilor.”
3
Există și o altă variantă care susține că este o evanghelie care a avut la bază ”Evanghelia după Matei în ebraică”, și ulterior a fost prelucrată
pentru a sluji evreilor, această variantă este susținută de aproape toți criticii.
4
O altă opinie este că „Evanghelia de la Evrei”, este o evanghelie pierdută, doar câteva citate din ea sunt păstrate în lucrarea: „Panarion” de
Epiphanius, un creștin care a trăit la sfârșitul secolului al 4-lea d.H.
1

2. siluiască. Nu ca un jug ci ca Aceluia ce este aşteptat în Israel.
5. Când mi-a luat ceața leşinului şi mi-am venit în fire, ca să pot să stau în capul oaselor a
apărut un om din Nazaret, a cărui nume era Ieşua Bar Akiba, m-a lua pe brațe către pieptului lui
şi a zis:
6. ”Acum cunoşti pe FIUL OMULUI şi slava care o avea la început şi ceasul Lui şi mântuirea
Legămintelor lui Israel!” Apoi a luat o lipie şi ulei de teasc şi de dovleac, must a băut şi a mâncat
înaintea noastră şi noi cu EL.
7. Şi I-am spus DOMANE, „Gaonule Rabotay”: nimeni nu te aştepta pe tine în Iudeea şi în
locurile lui Israel, ci noi trăgeam fiecare nădejedea că Ioan este Mesia, sau Proorocul Ilie ce vine să
pregătească calea LUI. De acea poate de oboseală am leşinat, de drum lung şi foame.
8. Hotărât că oamenii spun că Ioan este Ilie, însă multe voci între preoți îl pândesc socotind
că ar fi Mesia cel ascuns, Fiul lui Levi şi Fiul lui David. Dar pe Tine, Învățătorule, nimeni, nu te
vede, nici chiar cei ce stau cu spatele la tine şi rugând-use “Să vină Mesia în zile noastre.
Mântuirea şi Scăparea lui Israel”. Căci Duhul nu le face cunoscut şi carne n-a văzut pe Dumnezeu
de la Avraam şi de la Moise încoace, pace fie peste ei.
9. Totuşi lasă-ne să te cercetăm aproape ca nu cumva să cădem în rătăcirea lui Balaam şi să
gutăm din nebunia lui Baal–Peor. De ce n-ai fit tu Diavolul cel iscusit, din ceruri cu vicleşug să ia
asemănearea celui cel cunoaşte. Dar noi nu, fiindcă noi nu-L ştim cine este, de aceea ÎL aşteptăm
să vină!”
10. Iisus S-a ridicat şi a zis: “Atunci rugaţi-vă în Duh!”, şi au zi ”Fie ca în zilele noastre
DOMANE, ochii noştri să vadă mântuirea poporului Tău Israel şi Slava Lui, şi mântuirea ce ai
pregătit-o Tu tuturor popoarelor. Deci înalţă rază UNSULUI TĂU şi ochii noştri ca să vadă
mântuirea Ta, cu ochii lor!”
11. Iisus a zis: “A venit ceasul Meu, urmaţi-mi Mie şi călcaţi pe urmele Mele!” Şi ieşid după
trei zile ne-am întors la Iordan, la Kituit în spatele Enonului, între sălcii care este în Betharaba.
12. Petru, însă a zis: “Acela care pune umărul cu noi şi nu leagă în chip uşuratic rana, Acela
este rânduit ca să vestească anul Jubileu (de îndurare) a DOMNULUI: de El să ascultaţi!” Iisu a
împins corabia, a luat mreaja după ce a şters puntea şi i-a zis: “Chifa-Simon Bar Iona, aruncă
mreaja în apă!” Căci pentru tine face aceasta ca să nu te chinuiască Diavolul Satan.
13. – 14. (Lipsește).
15. Ajungând pe malul celălalt, s-a înoptat. Peste apă se vede Taborul şi Cetatea Sephoris
ca o candelă cu multe lumânări. Însă Iisus a zis: “Veniţi, acum este ceasul vostru, ca să înţelegeţi
că Eu vin de la Tatăl Meu: şi-L voi proslăvi, şi ve-ţi fi martorii Mei!”
16. după un sicomor şi un stejar este măslinul lui Iuda Galileeanul, începutul zeloților. Şi
acolo este o odaie, alăturea este un luminiş şi în ele urcau şi se coborau puteri cereşti cu trup şi
fără, ca o suflare, se preschimbau.
17. Iisus a zis: ”Nu vă arătaţi lor ca să nu cădeţi în mâinile lor acum. Căci nu tot ce este din
ceruri este de la Tatăl Meu! Neamurile pământului se închină lor şi se slujesc de ei, fără să le ştie
numele, nici firea şi nici locul, locuinţa lor cerească. Nici ce fac, nici de ce vin, nici de ce pleacă. Iau
ce vor din lumea asta, pentru ei, fără să întoarcă fiilor oamenilor nimic. Ca unor vite şi unor
oameni căzuţi în robie se slujesc de ei apoi se înalţă după cum vedeţi.
18. Deci voi cercetați toate duhurile şi nu dați uşor crezare niciunui duh, nici unei suflări
venite din cer. Care nu vine de la Tatăl Meu. Nici unul din ei nu îi face fiii, nici fice. Intră-n sângele
lor şi le schimbă firea, totuşi aceşti sărmani căzuţi în închisoarea duhurilor, nu sunt fii zeilor veniţi
din cer.
19. Căci ei amăgesc poporarele pământului, că au făcut cerul şi pământul: - şi nu le
înapoiază, nici salvarea, nici scăparea din păcat. Nu dau orbului vedere, nici surdului auzul. Nici
şchiopul nu își ia patul să umble, nici ologul nu se ridică în capul oaselor, de pe urma lor.
Adevărat vă spun că vin zile când voi ve-ți face lucrări mai mari decât acestea!
20. Că după cum este scris: “Tot pământul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI, iar
cunoştiinţa omenilor o va întrece pe a îngerilor. Căci vin zile când, după cum a spus Prororocul
Ioel: ”DOMNUL va turna Duhul Său peste orice făptură, peste fiii şi ficele voastre!”
2

3. 21. Tinerii voştri vor avea visuri, şi bătrânii voştri viziuni! Şi tot pământul va fi plin de
cunoştința DOMNULUI ca nisipul de pe fundul mării, ca pulberea pământului şi ca stele cerului.
Ei vor fi poporul Lui, şi El va fi Tatăl lor. Atunci se va descoperii oricuii adevărata fire a Fiiilor lui
Dumnezeu!”
22. Andrei şi fratele său Petru au întrebat: ”Cine sunt ei DOAMNE?”, Iisus le-a răspuns acum
cunoaşteți în parte, dar atunci ve-ți cunoaşte deplin. Neamurile pământului îi numesc dumnezeii
lor cei sfinți. Dar vă voi răspunde în alt chip.
23. În ei este mărirea lui Dumnzeu, după cum ați văzut tot pământul nu le poate sta
împotrivă, iau ce vor şi după măsura lăcomiei lor! Dar nu sunt vrednici de închinare, căci nu vin
de la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru. În ceruri sunt multe locaşuri, după cerul cu aer, nu
este suflare decât vânt şi întuneric şi dacă nu ar fi aşa v-aş spune. De acolo vin.
24. Ei sunt ca îngerii, în lumea asta, împărății şi tronuri, după felul lor, după specia lor, în
lumea lor. Dar diavolul împotrivindu-se lui Dumnezeu a atras de partea lui a treia parte din
oştirea cerului, nu doar îngerii căzuți, ci pe toate neamurile lor!”
25. Dumnezeii lor sunt vânt, iar cei ce li se închină sunt deşertăciune: căci trăiesc cu
nădejdea robilor care nu vor căpăta niciun fel de plată la sfârşit, şi cred că pentru aceea au fost
creți să mulțumească zeii şi – ei astrâng arme, aur şi cristale, onix şi safir pentru fericirea lor.
26. Dar Dumnezeu Tatăl vostru este Duh Sfânt, nu are trebuință de păcură, nici nu întoarce
râpele şi mlaştinile după electron şi aur. Nu se fericeşte cu argintul tras în fire şi înfăşurat pe
suluri. Căci Dumnezeul vostru este Duh Sfânt. Dacă i-ar fi foame, ca unui om, ar lua oricare vită
şi-ar mânca căci toate cerurile sunt a Lui şi tot pământul cu tot ce este pe el.
27. Dacă acestor nu le puteți sta împotrivă, cum ve-ți opri pe DUMNEZEU? Înțelegeți dar şi
puneți în inimă că felul acesta de îngeri sunt ca fiii omului, şi nu sunt vrednici de închinare. Caută
în lumea acesta orice slăbiciune şi la oamenii care o locuiesc, pentru a întării împărăția lor şi aş-i
umple lipsurile fără plată, ca unii care din fire sunt superiori, STĂPÂNI.
28. Dar înțelegeți că toate jertfele sunt pentru voi, toate, mai întâi cele poruncite de
DOMNUL pentru EL. Unele sunt ca leac, o parte, altă parte de hrană pentru cei flămânzi.
29. Ca să pricepeți din a cui mâini mâncați şi din a cui milă trăiți. Cel ce va susținut să
ajungeți, vrea aceasta!” Căci înălțimea cerului nu este mai înaltă, dacă ar fi răsturnată, decât a
fost calea robiei părinților voşti către Babilon. Aşa că jertfe de miros plăcut, sunt o umbrire peste
voi, o acoperire în fața altor fiare, care ochii voştrii nu le văd tot timpul, o învelitoare, pentru
felurite boli, care se tămăduiesc aşa.
30. Dar Dumnezeul vostru este Viu şi Sfânt, este Duh Sfânt, nici nu urcă ca îngerii la ceruri
şi nici nu coboară din ele. Căci El umple toate cerurile, de la capătul lor până aici. În toate zile
este cu voi şi Dumnezeirea lui trăieşte în voi. Adevărat vă spun că Împărăția cerurilor este
ascunsă în voi! Nu este nici băutură, nici mâncare, nici arme, nici care de luptă, ci pace şi DUH
SFÂNT!”
31. Apoi a zis: ”Staţi aici şi nu vă arătaţi, până nu auziţi glasul Meu!” S-a dus către făpturile
acele minunate şi înfricoşătoare. Şi a vorbit în limbi cereşti, nici elamită, nici romană, nici
egipteană, nimic ce iasă de sub limba omului. Şi un sunet asemeni cornului de aramă şi cel de
berbec, ca vuietul mării, a ieşit din El. Un val de duh, o suflare a ieşit şi scutul cerului a început să
umble şi sa închis. A certat marea şi cerul. Şi lau ascultat!
32. Apoi am văzut dumnezeii neamurilor sau suit, sau preschimbat din carne şi suflare, în
lumină şi au fost izgoniți!” Şi se întrebau între ei: ”Cine este Acesta, care are putere peste
dumnezeii şi zei şi peste fiii stelelor.5
Care porunceşte mării, şi cerului Şi îl ascultă?“
33. Iar Petru a răspuns, a fost ispitit de diavol în Pustie, a venit din Qanna Galileeii, când a
trecut dealul Nazaretului şi la găsit Andrei fratele meu. Strigând, “Chifa, am găsit pe Acela care se
numeşte Mesia şi-L aşteaptă Israel!”
34. Când sa luminat au ajuns la Enon, spre întratre străjii a doua din ziuă. La Iordan, unde
boteza Ioan, a cărui ucenici eram, şi de unde am plecat când ne-a suit la Petru, la Ioan şi Iacov
5
”Tăbli ele de Smarald ale lui Thoth Atlantulț ” - Tăbli a 4 - Cel născut în spa iuț ț : ”Depășiseră în știin ă toate rasele, Aveau o în elepciuneț ț
nemăsurată, erau fii ai stelelor.”
3

4. fratele său. Iisus S-a aşezat. Şi nişte iudei aprinşi în râvna lor de pocăinţă L-au îmbrâncit, zicând-
ui: “Tu nu te pocăieşti, tu nu auzi că el spală cu apă, dar după ele vine altul care splă cu cu foc orice
păcat şi orice fărădelege. Ce eşti Tu fără păcat, ca să stai nepăsător la o mântuirea aşa de mare şi
să încurci cale tuturor? Răspunde: - Eşti fără păcat?”
35. Iisus i-a răspuns: “Cine este curat nu are trebuinţă. Nu-I este de trebuinţă decât
picioarele!” “Dar poţi muri tu pentru lume? Ca să te naşti din nou? Din apă şi din Duh, ca să nu fie
găsită nici păcat nici vină în tine? Iar dacă nu poiţi pentru ce intri în apă?”
36. Adevărat vă spun că cine nu se naşte din nou, din apă şi din Duh, cu adevărat nu va guista
împărăţia cerurilor, nici nu va avea parte de Mine!” Auzind-ul se mirau tare căci vorbea ca un
porooroc cu putere. Însă a mâniat pe mulţi căci vorbea despre El, nu despre Ioan de unde
trăgeau ei năjdea.
37. Şi au zis, ”depărtează-te nebunule, este plină ţara de prooroci ca tine, dar nici unul nu
este ca Ioan, care să înfrunte păcatul, pe Irod şi pe necircumcişi. Doar nu eşti tocmai Tu Mesia,
adică ( Hristosul)?”
38. Fiindcă sa făcut tulburare în mulţime, Ioan sa apropiat de El şi i-a zis, pentru ce vine
DOMNUL meu la mine? Eu am trebuinţă de Tine şi Israelul tot, nu Tu: - ce poate să îţi facă Ţie
apa, care eşti Duh Sfânt. Căci în Tine locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii!” Auzind cei ce voiau
să-l lovească pe la spate cu lemnul şi cioatele, au căzut jos şi au plans. Strigând este drept să ne
ucizi ca în zilele lui Core şi Abiaram, dar mântuieşte-ne!
39. Atunci a început să spună Ioan: ”este vremea ca eu să cobor ca El să fie Înălţat. Iată
Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! Şi în El este mântuirea şi slava poporului lui Israel
şi isbăvirea neamului omensc Eu nu-L cunoşteam, dar Duhul Sfânt mi s-a arătat în chip de
porumbel asupra Lui.
40. În El este pacea cu Dumnezeu şi împăcarea de orice vine şi de toată călcarea
Legământului care la făcut Dumnezeu cu părinţii noştrii în vechime. ”Ieşind din apă a zis:” Aţi
primit autoritate şi putere din cer să-Mi fiţi martori în Iudeea şi Ierusalim, în toată Samaria şi în
Galileea şi până la marginile pământului! Ţie, Iacove, Ioan, Petru şi lui Andrei fratele tău, şi ţie
Simone Cananitule, Zelot îţi spun urmează-mi Mie, ca toţi ceilalalţi doisprezece!”
41. Şi din ziua aceea au umblat cu El. De atunci ştim ce a făcut, în ce sa bucurat şi ce L-a
întristat, orice frământare şi chir şi rugăciunile Lui în ascuns, când ne fura somnul pe toţi.
CAPITOLUL 2
1. După ce Iisus a fost botezat de Ioan, ieşind din apă a plecat către Betania, ucenicii l-au
întrebat, zicând: “Superiorule, unde locuieşti?”, iar Isus le-a răspuns, : ”Vulpile cerului au vizuini şi
păsările cerului cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să pună capul, afară de slava Lui de la
început. Deci veniţi după Mine şi vedeţi!”
2. Şi pe când Isus şi cei doisprezece trecea prin Grădina Chayim care este la ieşire din Enon
printre măslini şi chiparoşi, între sicomori a apărut Satan, în trup şi Omul Păcatului a vorbit
ucenicilor:
3. ”Dacă morţii nu vor învia şi nu vor primii viaţa veşnică, atunci credinţa voastră este în
zadar!” Sa uitat ţintă la Iisus şi i-a vorbit: “Şi dacă nu vor fi ca tine şi asemeni Ţie, ca să biruiască
lumea şi păcatele ei, atunci credinţa lor va fi zadarnică, căci nici de acestă lume nu au avut parte,
nici pe cealaltă viitoare nu o vor moştenii, căci nu au parte în ea.”
4. Ucenicii au vrut să-l afurisească şi au dat cu pietre după el, după obiceiul iudeilor, care
scis în Legea lui Moise. Însă Iisus i-a oprit pe ucenici şi pe Satan la oprit, zicând: “Pe Mine M-ai
încercat şi nu ai biruit! Cei zece împăraţi care au un singur gând, să-ţi dea puterea ţie sunt departe.
Şi ceasul tău de la Dumnezeu nu a venit!”
5. ”Cu ce putere faci aceste lucruri? Este scris de DOMNUL Dumnezeul tău să asculţi şi numai
Lui să I te închini”, şi iarăşi : ”Să nu ispiteşti pe robii DOMNULUI, în prezenţa DUHULUI Cel
Sfânt!” Şi Satan a dat înapoi şi s-a depărat de ei, însă tot îi ispitea.
6. Zicând: “De ce a îngăduit Dumnezeu să fiu eu şi a făcut să treacă păcatul meu în lumea
asta? Dacă este Atot’Puternic şi Atoate’Şiutor? Şi iarăşi: ”De ce nu poate DOMNUL să oprească pe
4

5. Satan în toate zile omului şi a fiecăruia în partea lui? Dacă nu poate, este Dumneuzeu mai tare ca
Satan şi se cuvine să-I mai poruncească?”
7. Şi Dacă a putut şi nimic nu a făcut, atunci nu este El crud şi fără îndurare, chiar nedrept?
Lăsând pe oameni să ajungă în păcat şi apoi să-I judece fără de vină? Dacă este Drept atuncea
numai este Dumnezeul dragostei, iar dacă ar fi Îndurător, Mântuitorul, unde este dreptatea Lui
fără cusur. “Şi nu-I slăbea ci le vorbea din Scripturi.”
8. Iisus a strigat: “Îndeajuns să-ţi fie Satano: fie-ţi chemat acolo numele, în muntele
miazănoaptei, între pietrele scânteietoare.” Şi o putare din cer la aruncat cu faţa la pământ pe
Satan. Şi Isus i-a vorbit: “Samael, Heruvim Ocrotitor, erai desăvârşit în frumuseţe şi în îţelepciunea
lui Dumnezeu şi ocroteai Creaţia Lui, până în ziua şi în ceasul când s-a găsit păcat în tine!”
9. Îndată Satan şi-a întins aripile peste ei, strigând: ”A DOMNULUI este cerul şi pământul şi
cerurile Lui, a Lui este Slava şi a Lui este DUHUL, căci toată puterea în ceruri sus şi jos pe pământ
este a Lui, toate puterile cereşti au început din El: să-I se închine numai Lui!”
10. Şi îndată o mare mulţime de oaste cerească izgonită din locurile cereşti, care slujiseră
lui Samael s-a dat înapoi; şi însăşi Diavolul ia OCROTIT până în Betania.
11. Ca să se împlinească ce era scris! ”El va porunci Îngerilor Săi pentru Tine şi toate puterile
Te vor sluji ca să nu fi vătămat nici de o piatră!” Şi Diavolul ia lăsat în pace. Şi înaintea lui, îşi
vedea puterea lui şi slava lui din început şi numele şi slujba ce o avuse la DOMNUL DUMNEZEU:
şi-a plâns amarnic.
12. Sa întors spre Iisus şi a zis: ”dacă nu eşti Tu Mesia, atunci tu eşti fiu lui Pecayah, lui
Şemaia, sângele lui Ezekiel proorocul care se născuse în casa lui Ilie”. Şi-a dispărut.
13. Un călător care se suise la Templul, un om din Gadara a văzut pe Diavol cu ochii de
carne, şi pe Iisus şi ucenicii Lui. A luat un fenician şi-un iebusit ca martori care au scris întocmai
toate aceste cuvinte.
14. Şi când Iisus a trecut în ţinutul Gadarenilor. Ia strigat: -”Vrăjitorule, asemeni lui Balaam,
scoţi draci cu prinţul dracilor, fiindcă te-ai înţeles cu Belzebulth faţă către faţă!” Pleacă din cetatea
noastră Vrăjitorule.
15. De aici sa întărit faima acesata că Iisus este Balaam vrăjitorul ca să se împlinească ce a
spus prorocul Simeon: “Pruncul acesta este pentru Israel o piatră de încercare, o pricină de
poticnire, pentru a descoperii pe faţă multe inimi, fiind spre înălţarea multora în Israel. Şi spre
poticnirea altora. Şi mulţi vor fi vătămaţi cu totul.”
16. Ucenicii au întrebat: - “Ce sunt lucrurile acestea? Oare nu suntem ispitiţi şi înşelaţi de
Diavol?” Şi îndoiala acesta îi frământa şi-I chinuise până la apus, când Iisus a zis: ”Adevărat vă
spun că în Mine este viaţa voastră”
17. “Cine nu mănâncă trupul meu cu totul şi cine nu bea sângele Meu, nu are viaţa în el şi nu
este vrednic de Mine!”. Cu cei doisprezece se mai alăturaseră alţi şaptezeci şi auzindu-L, aceştia
au fugit blestemându-L şi strigând “Huă bă! Hulitorule Balaam cel Încarnat care a venit să arunci
blestem veşnic pe capul lui Israel!
18. i-a fost îndeajus iubirea ta şi sfatul tău cu Belzebulth, acum ne ceri să mâncăm carne deȚ
om: lucrui oprite în lege pe care nu le fac nici măcar cei necircumcişi. Atârnat pe lemn să-ţi fie
NUMELE. Şi pomenirea Ta să fie şteasă dintre noi din Israel!”
19. Iisus le-a zis: “Nu vă rugaţi prea mult căci n-aţi primit putere de sus, aceste lucruri se vor
împlini pentru voi curând, căci este aproape ceasul Meu!” Li-a zis lui Petru: “Chifa tu nu pleci, a zis
lui Ioan şi Iacov, şi m-a întrebat pe mine”.
20. Iar Simon Cananitul, unul din cei doisprezece ia răspuns: “Î i vine să râzi de noiț
DOAMNE, fiindcă suntem slabi, şi ne încerci fiindcă nu avem lumină, nici pricepere. Ca toţi rabinii
înaintea ta ai gura plină cu umor şi veselie. Noi vom rămâne, căci unde să ne ducem după ce am
lepădat toate lucrurile: ba, ne-am lepădat de noi înşine!”
21. Isus i-a întrebat “Oare chiar v-aţi lepădat de voi, ca să trăiesc în voi şi să fim una, după
cum Eu, sunt una cu Tatăl Meu?”
22. Poate că în adevăr v-aţi lepdat de lume şi de voi: - ”dar v-aţi născut din nou?”, şi ucenicii
au răspuns: ”DOAMNE oare nu avem noi toţi acelaşi botez ca Tine, botezul lui Ioan cu apă? ”Şi
5

6. Isus a zis: “Nu din apă Simone, ci din apă şi din DUH!”
23. Şi zicând acestea au ajuns în miezul nopţii la schimbarea străjilor, la o casă în Betania,
unde locuia Lazăr Ebionitul şi surorile lui Maria şi Marta. Căci omului acesta fiind din tată iudeu
şi mamă ebionită îi era oprită hrana duhvnicească şi cina Legii şi urcarea la Templu. Dar Iisus îl
iubea mult pentru credinţa lui.
24. Şi văzând-ul Marta I-a sărit în gât şi la sărutat aprins şi a plans, de lipsa şi de revenirea
Lui. Şi Petru nedumerit a zis: “Învăţătorule, nu că ar fi oprit să cunoşti pe cineva, dar Tu eşti
Nazaritean şi orice cunoştinţă a ta nu poate fi mai jos de Scitopolis, nici mai departe de Seforis.
Deci, cum a cunoscut acest om pe DOMNUL nostru?”
25. Atunci Iisus a zis “Un bocet se aude în Rama şi o tânguire până la ceruri. Raşel îşi plânge
copii şi nu voieşte a fi mângâiată!” şi să pricepţi: ”Când Israel era copil mic, am chemat pe FIUL
MEU din Egipt!”
26. Atunci Duhul Sfânt le-a făcut tuturor cunoscut că este MESIA LUI ISRAEL, cel profeţit cu
aceste cuvinte scrise în Cartea Legii şi în PROOROCI. Iisus a spus am stat în Ebactana–Egipteană
care este la marginea Ebaionului în ţinutul Teba. La hotarul între Egipt şi Madian. Iar acesta,
fiind-umil Mie tovarăş de joacă intra în templele zeilor şi făcea şicanii dumnezeilor de acolo. Aşa
şi-a întărit credinţa pe furiş sub ochii egiptenilor. Iar mama lui a fost BAT-SOBECK, Preoteasa
unui Crocodil, în a cărui fălci şi dinţi sa întors la sfâşit pentru Zeul Hapi şi apele lui care iasă din
Nill.
27. Dar Fiul omului vă dă vouă ape vii. Şi cine bea nu va înseta în veci, dacă aţi scoate ape de
la Mine, din izvoarele vieţii. Căci pentru aceasta am veit, să fac lumii cunoscut pe Tatăl Meu!”. Şi
în acest fel a trecut noaptea întâi şi eu am adormit şi-au căzut răpuşi de somn toţi.
28. În zori, Isus era trezit, ori a vegheat, gândesc că nu dormise ci îţi spăla veşmântul lui şi
învelitorile însoţitorilor săi. Atunci am sărit ca ars de ruşine din aşternutul meu de pe rogojina
de sub vatră. Şi am zis:
29. ”Pentru ce faci Tu, învăţătorule aceste munci, se cuvine ca noi ucenicii să facem muncile
acestea, căci aşa au făcut şi alţii rabinilor care au fot înaintea Ta. Pentru ce ne faci ruşinea
aceasta!”
30. Iisus a spus: “Simone, Simone Fiul lui Yiaiar Canaanitul pentru ce orgoliul îşi întunecă
mintea, iar slugărnicia te face să vinzi totul şi să ajungi robul oricui, rob fără răplată? N-aţi ştiut
că Fiul Omului a venit să slujească, nicidecum să fie slujit?
31. În curând vin zile când ve-ţi sluji şi voi altora mai mici ca voi şi care sunt în dispreţ, nu
puşi în cinste. Şi le ve-ţi da să bea şi să mănânce: ve-ţi îmbrăca pe cei goi şi pe cei săraci. Ve-ţi
sătura pe orfan şi pe văduvă şi îi ve-ţi mângâia. Căci făcându-le lor toate, Mie mi-aţi făcut
DOMNUL vostru.
32. Bine zici tu iudeu născut în lege unui om ca tine să zici DOMN şi BUN? “BUN” este doar
DOMNUL DUMNEZEU şi “DOMNUL” este numai UNUL, Tatăl Meu, voi să nu Mă mai numiţi
nicicum, nici “DOMN” şi nici “ÎNVĂŢĂTOR”, nici voi între voi. Măcar că vin de la DUMNEZEU şi
aceste lucrări mărturisesc despre Mine totuşi eu nu vă numesc robi, ci prieteni şi însoţitori.
33. Căci sluga, ori mai prejos nici robul, nu ştie ce face STPÂNUL SĂU. Nu I se spune în veac
şi nu I se dă socoteală şi nu ÎL moşteneşte pe STĂPÂN în veac, căci robul nu este sângele şi duhul
său. Ci doar cei născuţi lui şi în casa lui: - ”aceia ÎL vor moşteni!” De aceea, Eu vă spun curat voi
sunteţi Martorii Mei, iar DOMNUL M-a UNS cu undelemn de bucurie mai presus de însoţitorii
Mei!”
34. Apoi sau trezit toţi căci se făcuse zarvă între Simon şi Iuda, iar pe acesta din urmă -l-au
auzit vorbind. Iuda cel din Ckariot, Iscarioteanul a zis: ”Ce ai vorbit tu singur cu învăţătorul, nu
eşti mai presus de noi ce taine ţi-a vorbit? Dă-le pe faţă doar eşti ucenic în dreptul tău asemeni
nouă!”
35. Şi Simon i-a răpuns lui Iuda (Iehuda), ai la tine sulul Cărţii lui Isaia, citeşte, căci în el este
scris: “Pentru ce, ar alerga un om la un alt om să îl întrebe lucruri ascunse, ori trecutul, ori să vadă
viitorul ca să-l ştie? Nu este ma lesne şi cu minte să alerge mai întâi tot omul la Creatorul lui care
la întocmit? Va întrece văzătorul şi proorocul, peste DOMNUL lor?” - Antunci întrebă-l pe Iisus,
6

7. că venind din lumea somnului doar L-ai auzit deja. Acestea sunt cuvintele LUI! Ce ai cu mine, nici
măcar nu eşti iudeu ca noi şi nici Galilean. Un necircumcis în moştenirea lui Israel, să se spele pe
cap cu tine cine ţi-a purtat de grijă până azi.”
36. Iisus a râs, şi a zis: “Să nu vă dezbinaţi, căci acesta vine de la Diavol care era Pizmaş
ascuns şi dezbinător de la început. Dacă sunteţi ucenicii Mei să aveţi dragoste în voi unul faţă de
altul.”
37. Aşa cum Eu, Învăţătorul vostru vă iubesc. Aşa va cunoaşte lumea că în adevăr sunteţi
ucenicii Mei. ”Iar voi sunteţi asemene a unor copilaşi căruia un frate le-a ascuns dulciurile şi
turtele, și voi nu-l credeţi sau poate că nu a primit nimic mai mult ca voi! Şi el întrebă către care
tainţă în cămară ar putea să fie bolul cu dulceaţă?”
38. Şi Isus a zis: ”Simone, Siomone, pentru ce numeşti tu necurat ce a creat DUMNEZEU? Ce ai
în sân?” Căci în zori Simon văzuse pe Iisus spălând, şi în spatele lui un pui de lup sălbatec din
pustie.
39. Iisus i-a spus: ”Are lupul solzi şi aripioare, ca să fie peşte de mâncat?”, iar Simon a
răspuns: ”E pui de lup, DOAMNE, micuţ nu peşte luat din apă!” Iisus a zis: ”Rumegă şi are el copita
despicată, ca să fie curat Legii Tatălui Meu care va rămas poruncă?” Şi Simon a răspuns are suflet
şi suflare de viaţă în el şi Dumnezeu ne va cere la sfârşit sângetele oricărei făpturi din mâinile
noastre.
40. Iisus a zis: ”Bine ai răspuns, dar nu carnea şi nici sângele ci DUHUL TATĂLUI care este
în ceruri ţi-a făcut cunoascut. El a creat şi el iubeşte toată făptura pentru aceia a venit Fiul
Omului, să mântuiască, nu ca să piardă. Aşa că îţi poruncesc: ”Suceşte capul acestui pui de lup, şi
varsă-i sângele pe pământ, după ce este scris în Lege!” Simon a strigat: “Îngăduie-mi să îl hrănesc
în ascuns departe de ochii Tăi, căci e un pui.”
41. Iisus a vorbit iar şi a zis: ”Dacă voi care sunteţi răi ştiţi din inimă să faceţi lucruri bune
pentru fiii voştri şi pentru aceia de care vă lipiţi sufletul, atunci cu atât mai mult, Tatăl Meu, care
este în ceruri, vă va mântui şi vă va da tuturor la fel, DUH SFÂNT. Aşa că ia-l pe lup şi aşeaz-l lângă
Iuda Necircumcisul! Şi pe unul şi pe altul hrăneşte-I în ascuns departe de ochii Mei aşa precum ai
zis!”
42. Apoi Iisus a zis: “Simone, fiul lui Yaiar Canaanitul întoarce-te! Căci aşa şi DOMNUL a
iubit şi neamurile necircumcise şi ia hrănit departe de ochii voştrii. Căci pentru aceea a zis
proorocul Isaia: “Cum să nu Mă îndur şi cum să nu am milă, Cum să opresc să nu se nască, căci Eu
am pus în ei suflerea Mea!” Iar tu Zelotule, de azi numele tău va fi: “BAR-ZEV”, Fiul Lupului, Simon
ZEV-Zelotul a rămas între cei doisprezece aşa cum lui Chifa ia schimbat numele şi a zis lui Petru.
CAPITOLUL 3 - Iisus mărturisind pe Lazăr
1. Iisus a zis: ”Ajunge zilei necazul ei, ca să-l facem noi între noi şi mai mare!” Şi Iisus a zis:
“După ce Irod Cel Mare a ucis pe prunci la Betleem, după ce părinţii Mei m-au dus la Templu şi
M-au circumcis ca pe oricare dintre fiii lui Israel, părinţii Mei au fugit în Egipt, căi Eu sunt singur,
“Scăpatul Betleeamului”.
2. Şi au juns în Ebactana–Egipteană la Mare la hotarul cel vechi dintre Idumeea, Madiamul
pustiei şi Egipt. Şi părinţii mei au ajuns pescari şi lustruitori de idoli. Căci aşa este munca şi
credinţa acelor locuri, cei ce pescuiesc au dreptul ca să pescuiască după ce au lustruit idolii
apelor şi casa acelor dumnezei.
3. Şi ca să nu păcătuiască am luat asupra Mea, munca lui Iosif tatăl meu şi ruşinea mamei
mele Miriam (Maria). Atunci a venit între noi rabinul Ehur Bar Echud tatăl lui Lazăr, iar mama lui
era Enkir-Baoth Preoteasa lui Sobeck zeul Crocodil.
4. Şi a zis: “Aceştia sânt iudei şi Dumnezeul lor nu le îngăduie să se apropie de idoli, iar zeiii
noştrii ai Egiptului asemeni nu îngăduie unor păstori inferiori şi impuri să se atingă de formele
pământeşti şi de imaginea lor. Căci este din vechime un etiopiar, un Nubian sau un hicksos-habirw
să nu se atingă, că nu sunt din cei ieşiţi din Nill şi nu ia născut pământul Deletei”.
5. Nici din Efra, nici din Mene. ”Auzind egiptenii au zis, cei bătrâni au cutume şi năravurile
lor din locurile de unde au venit, nu vor învăţa nimic care să rămână în ei. Dar copiii lor să înveţe
7

8. leacurile, tămăduirile şi ajutoarele! Şi să slujească în case egiptenilor care sunt suferinzi şi loviţi de
demonii lui Set. Să înveţe bine ARBORELE DJED şi BA răsăritul şi apusul, LUMINA CERULUI şi
ÎNTUNERICUL LUMII şi al ADÂNCURILOR. Să nu hulească pe Iisis, nici pe Osiris salvatorul sufletor
în tămâmul morţilor de jos!”
6. Atunci a venit Lazăr fiul lui Enkir Bat-Sobeck şi a rabinului Ekhur şi şi-a lipit sufletul de
Mine, şi eu l-am iubit mult. Eram temător, căci încă nu eram întărit de DUHUL ca acum, ci
crescând primeam plinătatea. Şi ajungând cu cârpa în mână şi cu untura de porc şi bivol înainte.
M-am plans în ascuns Tatălui Meu care este în ceruri cu supine negrăite. Dar Larzăr râdea tot
mai aprig şi mai mult.
7. Şi a strigat: “Ieşua Bar Ioesef, Fiul lui David pentru ce te temi de un idol, este o icoană de
piatră şi de ipsos, acoperită cu aur şi vosea. Tot aşa după cum nici iudeii nu au tot timpul cu ei pe
ACELA care ia scos demult din robia egiptenilor, în acelaşi fel nici egiptenii nu au în toate zilele cu
ei pe aceia care iau văzut, unii suindu-se la ceruri alţii coborând în adâncuri, ori în aplele cele
adânci.“
8. Idolii sunt nimic, sunt deşertăciune, cum să recunoască omul că nu are nici un zeu de
partea lui. Nu şti că acesta este celdintâi lucru care îl ascunde omul: - anume că nu are pe
Dumnezeu ori că nu-L cunoaşte deloc, ca să afle că El este aproape și departe la celelalte hotare
ale cerului, departe dincolo de stele: Acela este în sufletul muritorilor.
9. Vino să ne jucăm şi să-ţi arăt, fiul tâmplarului Iosef, vino în casa lui Horsus. Şi ia zis:
”Acesta este DUHUL SFÂNT, altul nu este”. Dar Nessu aleargă după duhuri mai slabe şi mai joase
fiindcă faptele lui îl fac de ruşine să dea ochi cu EL. Aşa că I-a făcut o asemănare în a cărui ochi
să privească şi să mintă cu convingere faraonică!” Şi Ieşua a râs, ştersgându-şi cu mâneca
lacrimile.
10. Lazăr sa întors şi a şters lacrimile şi faţa lui Iisus; şi la sărutat zicând. “Ce plină este faţa
Prinţului David de praful zeilor şi cenuşa unui neam străin!” Vezi tu Nesu se teme în felul lui
necircumcis de Judecata de Apoi. Aşa că ia fost uşor să închidă pe Sfântul Duh în chip de piatră,
socotind că scapă şi-I se amână ceasul judecăţii. Pentru aceia se slujeşte de alte duhuri, mai mici
şi inferioare, dar care nu-I cer socoteală câtă vreme Nesu le dă lor din mâna egiptenilor, ce vor
ei.
11. Ei sunt şi nu sunt. Vezi tu este cum am spus au venit în urmă cu generaţii de sus din
stele, şi-au luat parte în ce le lipsea acolo şi-au plecat. Şi lui Nessu iau lăsat nimicuri pentru ei,
mărgele de sticlă (cristale), dar mari pentru el cât să uimească pe egipteni.
12. Dumnezeul acesta a fost mai întâi al horiţilor, neam din care se trage Miţraim părintele
egiptenilor. “Hai în casa lui Iosif, care aici se numeşte IM Hotep. Şi a zis strămoşii tăi Ieşua, după
patru generaţii nu şi-au mai vorbit limba şi au uitat de Dumnezeul lui Avraaam şi şi-a făcut o
credinţă a lor aici, din dintre dumnezeii aceştia.
13. între ei au redescoperit pe UNICUL ATON, Iar Moise însuşi sa nevoit în zadar să le
spună despre Elohimul lui Avraam. În zadar, Elohimul care-l făcuse pe Iosif Vizir şi Enket-Nessu
(Vice Faraon). Dar când le-a spus lor de ATON‘AI (ADONAI), evreii au crezut că îi vorbise
Dumnezeu părinţilor lor, Dumnezeul lui Iosif. Ştiu de la tatăl meu care mi-a arătat în sulul Thorei
când era în vizită Rabinul Alexandriei la noi.
14. Am zis:”Ieşua nu te e teme, hai să ne jucăm”. Sau dus în templul lui Nekat şi a lui Sos care
este ANK - spiritual lui Iisis. Acolo era idolul lui şi a pus înaintea lui ce era urâcios, ce era oprit
acelui idol. Nimeni nu la văzut lucruri urâcioase potrivit cu slava lui şi rangul lui în lumea zeilor.
Şi n-a avut urechi să audă pe Ieşua şi pe Lazăr. Nici gură vie şapte ceasuri, iau pus câlţi în urechi
şi nu a avut mâni să se apere. Iau hulit slava şi iau spus ca să cheme pe preoţii acelui idol.
15. În altă zi, după ce Iisus a isprăvit cu muncile care le făcea ca să cruţe pe Iosif şi pe
Miriam mama lui de ceva necurat şi de orice lucru ruşinos pentru iudei. Au mers la ceremonia
lui Happy Zeul Nillului, Şoim cu cap de Crocodil. Era Neket (iarna) anotimpul polios al
inundaţiilor şi era orz de apă, linte şi peşte din beşug şi fructe şi papyrus. Lazăr a luat pe Iisus şi
au mers să pună făclii aprinse între degetele sfântului zeu Happy. Un crocodil bătrân a cărui
lungime era de trei care de luptă egiptene, ferecat cu aur şi cu pietre scumpe.
8

9. 16. Lazăr fiind fiul Preoteisei lui Sobeck ştia taine şi lucruri ascunse depre zelii acelor locuri
şi au intrat într-o tainită, o trapă sub burta crocodilului. Şi când era slujba mai sfântă, mai
aprinsă pentru egiptenii crocodilul înebunise de durere. Şi a început să arunce cununile de pe el
şi aurul şi pietrele scumpe. Mulţimea sa speriat gândind că este semen rău, dar Lazăr şi Ieşua
râdeau înfundat în căuşul pumnilor.
17. Lazăr ia zis: Vezi Ieşua! - Aici este un izvor al Nillului, dar nu izvorul lui. De aici vine
toată apa lui. Dincolo este un canal care duce un sfert şi o varsă în Marea Menonen (Marea
Grecilor). Happy şade pe o parte iarna şi atunci apa iasă şi inundă luncile Deltei. Vara stă pe
partea cealaltă şi nivelul apei scade şi se varsă în mare.”
18. Apoi iau pus pocnitori cu sos de katara care fermenteză şi bubuie când are gaz. Şi Lazăr
striga dintr-o dudă de piatră aurită: ”Poate acum ve-ţi întoarce slava lui Horus pentru Ra, căci a
Lui era iar voi vă închinaţi la slujitorii Lui. Poate Set şi-a râs de Happy, Geamănul Mântuitorului.
Poate Ra în supărarea Sa, sa veselit. Dacă l-aţi cunoaşte pe Happy aţi şti ce este a lui şi aţi
cunoaşte ce I se întâmplă, dar vă închinaţi ca vitele la ce nu cunoaşte-ţi doar pentru că aşa-I
tradiţia.”
19. dar dacă pe Happy nu-l cunoaşteţi atunci prin acesta mărturisiţi că nu aveţi pe Ra cu
voi căci nu L-aţi cunoscut pe Horus. Căci lumea nu l-a cunoscut pe Dumnezeu. Întâii oameni când
sau despărţit de Dumnezeu, au uitat şi au dat slavă unor lucruri caraghioase pe care nu le
cunosc, nu ştiu absolute nimic, nici nu pot ca să le stăpânească. Iar lumea când sa pomenit
născută şi sa înmulţit n-a cunoscut pe Dumnezeu.“
20. Apoi a luat din racla unui sarcofag un fragment de meteorit cu electron şi cositor, la pus
în faţa crocodilului cu iuţeala: şi şi-a tras mâna şi dumnezeul lor a murit. Iar Lazăr le-a strigat:
”Acum că acest dumnezeu n-a avut viaţă în el şi a murit, cui vă ve-ţi închina? Ve-ţi minţii pe copii
voştri aşezând aici alt crocodil?”
21. Întoarceţi-vă lui Ra şi amintiţi-vă de zilele în care Set a ascuns soarele, a acoperit
pământul cu neguri, cu arderi, cu gazele şi cu întuneric şi de Horus care a făcut soarele să răsară
iarăşi şi a suflat în lume viaţa LUI! A turnat ape vii, ape curate şi a umplut pământul cu ape, ape
dulci, nu ape otrăvite precum apele lui Set. Nici amare nici sărate.” Şi ei credeau că le vorbeşte
BA-ul lui ANK ( Sufletul lui Horus) sau vocea Vieţii şi erau confuzi şi o teama a umplut mulţimea
în acel an.
22. În zilele următoare trecerii anului, Lazăr a strigat la sărbătoare din postului lui Nehut:
“Duceţi mai cu vlagă şi onoare pentru ceruri corabia lui lui Osisris şi Anubis. Căci grea este osânda
voastră în lumea de Apoi!” fiind fiul preotesei lui Sobeck l-au ascultat crezând că prooroceşte.
Dar Lazăr umplea barca cu greutăţi de plumb şi cu tot felul de lucruri cu care oamenii păcătuiau
şi se slujeau de ele pentru fărădelegi. Ca să-şi râdă de ei şi de prosia lor.
23. Când preotul lui Osiris şi-a dat seama că barca cântăreşte cât un elefant African, ia
strigat: ”Lezir (Lazăr), pentru ce râzi de noi?” Eşti azi un Bes (Spiriduş urât mirositor) şi-un
Anuket (demonul şicaniilor), pentru noi şi pentru Egipt.”
Sursa: https://www.slideshare.net/dorindavidaurel/evanghelii-epistole-necanonice-ex-
canonice?qid=4012243e-c03b-4f29-ae5b-44fc3dcc6a5e&v=&b=&from_search=2
9

10. 16. Lazăr fiind fiul Preoteisei lui Sobeck ştia taine şi lucruri ascunse depre zelii acelor locuri
şi au intrat într-o tainită, o trapă sub burta crocodilului. Şi când era slujba mai sfântă, mai
aprinsă pentru egiptenii crocodilul înebunise de durere. Şi a început să arunce cununile de pe el
şi aurul şi pietrele scumpe. Mulţimea sa speriat gândind că este semen rău, dar Lazăr şi Ieşua
râdeau înfundat în căuşul pumnilor.
17. Lazăr ia zis: Vezi Ieşua! - Aici este un izvor al Nillului, dar nu izvorul lui. De aici vine
toată apa lui. Dincolo este un canal care duce un sfert şi o varsă în Marea Menonen (Marea
Grecilor). Happy şade pe o parte iarna şi atunci apa iasă şi inundă luncile Deltei. Vara stă pe
partea cealaltă şi nivelul apei scade şi se varsă în mare.”
18. Apoi iau pus pocnitori cu sos de katara care fermenteză şi bubuie când are gaz. Şi Lazăr
striga dintr-o dudă de piatră aurită: ”Poate acum ve-ţi întoarce slava lui Horus pentru Ra, căci a
Lui era iar voi vă închinaţi la slujitorii Lui. Poate Set şi-a râs de Happy, Geamănul Mântuitorului.
Poate Ra în supărarea Sa, sa veselit. Dacă l-aţi cunoaşte pe Happy aţi şti ce este a lui şi aţi
cunoaşte ce I se întâmplă, dar vă închinaţi ca vitele la ce nu cunoaşte-ţi doar pentru că aşa-I
tradiţia.”
19. dar dacă pe Happy nu-l cunoaşteţi atunci prin acesta mărturisiţi că nu aveţi pe Ra cu
voi căci nu L-aţi cunoscut pe Horus. Căci lumea nu l-a cunoscut pe Dumnezeu. Întâii oameni când
sau despărţit de Dumnezeu, au uitat şi au dat slavă unor lucruri caraghioase pe care nu le
cunosc, nu ştiu absolute nimic, nici nu pot ca să le stăpânească. Iar lumea când sa pomenit
născută şi sa înmulţit n-a cunoscut pe Dumnezeu.“
20. Apoi a luat din racla unui sarcofag un fragment de meteorit cu electron şi cositor, la pus
în faţa crocodilului cu iuţeala: şi şi-a tras mâna şi dumnezeul lor a murit. Iar Lazăr le-a strigat:
”Acum că acest dumnezeu n-a avut viaţă în el şi a murit, cui vă ve-ţi închina? Ve-ţi minţii pe copii
voştri aşezând aici alt crocodil?”
21. Întoarceţi-vă lui Ra şi amintiţi-vă de zilele în care Set a ascuns soarele, a acoperit
pământul cu neguri, cu arderi, cu gazele şi cu întuneric şi de Horus care a făcut soarele să răsară
iarăşi şi a suflat în lume viaţa LUI! A turnat ape vii, ape curate şi a umplut pământul cu ape, ape
dulci, nu ape otrăvite precum apele lui Set. Nici amare nici sărate.” Şi ei credeau că le vorbeşte
BA-ul lui ANK ( Sufletul lui Horus) sau vocea Vieţii şi erau confuzi şi o teama a umplut mulţimea
în acel an.
22. În zilele următoare trecerii anului, Lazăr a strigat la sărbătoare din postului lui Nehut:
“Duceţi mai cu vlagă şi onoare pentru ceruri corabia lui lui Osisris şi Anubis. Căci grea este osânda
voastră în lumea de Apoi!” fiind fiul preotesei lui Sobeck l-au ascultat crezând că prooroceşte.
Dar Lazăr umplea barca cu greutăţi de plumb şi cu tot felul de lucruri cu care oamenii păcătuiau
şi se slujeau de ele pentru fărădelegi. Ca să-şi râdă de ei şi de prosia lor.
23. Când preotul lui Osiris şi-a dat seama că barca cântăreşte cât un elefant African, ia
strigat: ”Lezir (Lazăr), pentru ce râzi de noi?” Eşti azi un Bes (Spiriduş urât mirositor) şi-un
Anuket (demonul şicaniilor), pentru noi şi pentru Egipt.”
Sursa: https://www.slideshare.net/dorindavidaurel/evanghelii-epistole-necanonice-ex-
canonice?qid=4012243e-c03b-4f29-ae5b-44fc3dcc6a5e&v=&b=&from_search=2
9