2. Tot ce v-am spus aici cu lacrimi
e adevãr curat ºi greu
mãrturisit pe conºtiinþã
ºi-n Numele lui Dumnezeu
Nu-mi lepãdaþi nici o frînturã
din tot ce spun acum ºi scriu
cã tot ce nu-nþelegeþi astãzi
o sã-nþelegeþi mai tîrziu.
4. Pag. 4
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Isus,
numai Tu eºti
Isus
Cîntarea cîntãrilor mele
ºi Raiul, de raiuri mai sus
Frumseþea frumseþilor mele
Isus, numai Tu eºti, Isus.
Isus, numai Tu eºti, Isus
Dorinþa dorinþelor mele
ºi Soarele sorilor Sus
Rãsplata rãsplãþilor mele
Isus, numai Tu eºti, Isus.
Isus, numai Tu eºti, Isus
Comoara comorilor mele
ºi Totul a tot ce e Sus
Iubirea iubirilor mele.
Isus,
numai Tu eºti
Isus
5. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Isus Hristos
al meu Prieten,
ºi Dumnezeu
- în veci cîntãrii slavei Tale
tot focul sufletului meu.
Iubirea n-are bãtrîneþe, - din clipa cînd Te-am cunoscut
prin ea, Tu, Dincolo de vreme
ºi veºnicie m-ai trecut.
Prin ea mi-ai prefãcut viaþa
un cîntec fãrã de hotar
ºi-o ne-ntreruptã Tinereþe
ºi-un unic sãrutat de har.
O, Tu Divin ºi Drag Prieten
cu care sui din rai în rai,
trãind ce nu se poate spune
în nici un fel ºi-n nici un grai.
- În veci cîntãrii slavei Tale
tot imnul meu cel mai frumos
al meu Mîntuitor,
Prieten
ºi Dumnezeu
Isus Hristos!
Pag. 5
6. Pag. 6
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
1 - Isuse, o Isuse...
Isuse, o Isuse, cu umede priviri
Þi-nchin acum prinosul înaltelor trãiri.
În slovele-nºirate pe firele de vers
e plînsul ºi cîntare ºi dorul meu neºters.
E inima întreagã cu dragostea din ea
deschisã ca la-ntîia atingere a Ta.
În marea ei de flãcãri sînt simþuri ºi trãiri
înalte cît frumseþea statornicei iubiri.
În taina-nºiruirii de ºoapte ºi cîntãri
suspinã ºi se roagã aprinsele chemãri.
ªi creºte bucuria iubirii fãrã saþ
ca dulcea aºteptare a ochilor scãldaþi.
ªi Îþi închinã-ntreaga-ncãpere unde sînt
pãstrate ca Misterul în chivotul preasfînt.
... O, iartã dacã-n ele va fi vreun gînd nebun
cã-n dorul sfînt adesea eu n-am ºtiut ce spun.
ªi n-am ºtiut adesea cuvîntul ce-l aleg
sã-ncapã-n el iubirea cu focul ei întreg.
Sã-l pot sã-l spun în felul în care zace-nchis
în locul lui de flãcãri ºi-n ochii mei de vis.
... O, dacã daru-acesta de Tine-ar fi primit
ca mirul Magdalenei - e tot ce-am mai dorit.
Îmi e de-ajuns cã duhul deplin mi-ai înþeles
cã numai pentru Tine-i tot ce-am mai drag ºi-ales.
7. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
ªi-n umeda-Þi privire ce limpede-aº vedea
rãsplata înmiitã la toatã jertfa mea...
... Primeºte-mi-l în ceasul de tainã ºi de har
cînd jertfa necurmatã s-aprinde pe altar.
E pîinea cea mai bunã din grîul meu divin,
din scumpa mea grãdinã e cel mai gingaº crin.
Din turma mea frumoasã e mielul cel ales
ºi-i rodul cel mai dulce din via mea cules.
Pag. 7
8. Pag. 8
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
În aºteptarea Mirelui
1942
2 - Cum zorii cheamã ziua
Cum zorii cheamã ziua
ºi-amurgul cheamã luna
cum vulturul nãlþimea
cum muntele furtuna
cum dorul revederea...
- aºa Te chem întruna
sã fiu cu Tine Doamne
al Tãu pe totdeauna
în jertfã ºi-n iubire
cu Tine sã fiu una
sã-mi fii pe veºnicie
ºi Capul ºi Cununa.
În ochii mei s-aprinde
din graiul Tãu luminã
în graiul meu aºeazã
vorbirea Ta divinã pe faþa mea coboarã
lumina Ta seninã
fã-mi paºii totdeauna
cãrarea Ta s-o þinã
iar mîinile cu lucrul
din via Ta, mi-mbinã
cu pacea Ta adîncul
ºi gîndul mi-l alinã
viaþa mea sã fie
pe veci de pace plinã
precum pe munte seara
e liniºte deplinã...
Întregile-mi dorinþe
în una sã revinã:
- sã fiu în Tine una
ca ramul în tulpinã...
9. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Fiinþa mea în Tine
deplin sã se-ntregeascã
din moartea firii mele
Viaþa Ta sã creascã
pe faþa mea lumina
blîndeþii sã zîmbeascã
iubirea Ta din mine
pe toþi sã-i cucereascã,
credinþa sã m-aprindã
nãdejdea mã-ntãreascã
ºi Adevãru-n mine
deplin sã strãluceascã
ca ochii Tãi Isuse
cu drag sã mã priveascã.
Acei ce-o sã mã vadã
de Tine sã doreascã
cei ce mã vor cunoaºte
sã vrea sã Te cunoascã
toþi cei ce-o sã m-audã
Cuvîntu-Þi sã-L primeascã,
viaþa mea, dorinþa
de Cer sã le-o trezeascã
- pe urma mea spre Tine
s-ajungã sã pãºeascã
ºi Þie-a lor iubire
întreagã s-o jertfeascã
o inimã fierbinte
din toþi sã Te iubeascã
iar cînd veni-va clipa
ce veºnic o sã creascã
Lumina Feþei Tale
din toþi sã strãluceascã.
Pag. 9
10. Pag. 10
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
3 - Isuse, Mire Veºnic
Isuse, Mire Veºnic
al Slãvilor senine
pe Calea Crucii Tale
m-ai întîlnit cu Tine.
Cînd mi-ai grãit cuvinte
de har ºi pace pline
Iertarea Crucii Tale
m-a-ngenuncheat cu Tine.
Cînd Þi-am predat în lacrimi
tot sufletul din mine
Iubirea Crucii Tale
m-a logodit cu Tine.
Cînd Þi-am simþit fiorul
privirilor divine
Lumina Crucii Tale
m-a-mpãrtãºit cu Tine.
Cînd rîvna Ta cerîndu-mi
puterile depline
Vestirea Crucii Tale
m-a-sîngerat cu Tine.
Cînd Faþa Ta mã-ndeamnã
spre cînt ºi spre suspine
ceresc fiorul Tainei
mã-nvãluie cu Tine.
Pentru Ospãþul Nunþii
eterne ºi divine
prin Taina Crucii Tale
cununã-mã cu Tine.
11. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
4 - Nãdejdea mea Preafericitã
Nãdejdea mea Preafericitã
Prieten Bun ºi Scump ºi Drag
ce dulce-Þi simt pãºirea sfîntã
pe albul sufletului prag!...
Ce limpede-Þi aud bãtaia
duioasei Inime din sîn
cînd ostenit aplecu-mi capul
pe pieptu-Þi iubitor sã-l þîn.
Ce sfîntã-nviorare-mi umple
adîncul sufletului meu
cînd limpede, din pãlmi, Isuse
Tu Apa Vieþii-mi dai sã beu.
Ce darnic Doamne Tu mã saturi
cu-a Tale mii de haruri cînd
din lungi cutreierãri de lume
la masa Ta mã-ntorc flãmînd.
Cu cîtã grijã-mi porþi Tu paºii
prin spinii lumii sã mi-i treci
sã nu mã-nºele iar vrãjmaºul
pe-a ispitirii lui poteci.
O, Scump ºi Bun ºi Drag Prieten
din mii de imnuri azi s-adun
ºi crinul cel mai scump: Viaþa
sub Cruce-nlãcrimat Þi-l pun...
Pag. 11
12. Pag. 12
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
5 - De dorul Tãu Isus Iubit
De dorul Tãu Isus Iubit
în dragostea Ta arse
ºi inima spre Rãsãrit
ºi faþa mi-s întoarse
Isus, Isus... ºi Te-aºteptãm
cum crinii-aºteaptã rouã
privind spre ceruri Te chemãm
cu mîinile-amîndouã.
Treci peste anii viitori
Isuse Drag, ºi vinã
ne du mai sus, mai sus de zori
spre Þara de Luminã
ºi-n clipa cînd ni-i cununa
cu-a Slavei Tale Taine
schimbaþi ca Tine vom purta
a Pãcii albe haine.
Iar noi Iubit ºi Drag Isus
Þi-om da cu braþe pline
toþi crinii dorului nespus
ºi-ai dragostei de Tine
ºi Þi-i vom presãra în drum
cu-o veºnicã-nchinare
precum Îþi presãrãm acum
a dragostei cîntare.
În zorii fiecãrei luni
vom strînge cu uimire
din pomii Veºnicei Minuni
noi roduri de iubire
ºi-Þi vom cînta Isus Iubit
de drag o veºnicie
cã Te-am chemat ºi Te-am dorit
cît nimenea nu ºtie.
13. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
6 - Cu suflet alb
Cu suflet alb de nevinovãþie
înfioraþi de-atîtea frumuseþi,
vin tinerii ca sã-Þi aducã Þie
Isuse zorii altei Tinereþi.
Isus Iubit, ca roua-mbelºugatã
venim ca sã-Þi aducem Þie dar
în orice piept o jertfã ne-nfricatã
ºi-n orice sîn un crin pe-al Tãu altar.
Venim din vãi de moarte ºi ruine
cu ochi scãldaþi în haru-Þi minunat
cã noi ºi sfinte bucurii în Tine
ºi-o nouã fericire ne-am aflat.
Din toate cele patru pãrþi de lume
suim spre Tine mii ºi mii de mii
avînd pe buze-Acelaºi Dulce Nume
ºi-n piept aceleaºi sfinte bucurii.
Sub Crucea Ta aducem fiecare
potirul alb al crinilor din noi
sã-l umpli Tu cu sfînta-nflãcãrare
ºi sã ne-arunci în lupta Ta apoi.
Sã ne jertfeºti deplin ºi tuturora
pãmîntul pentru Cer sã-l cucerim
privind cu ochii-n lacrimi Aurora
Cerescului Dorit Ierusalim.
Sã biruim ºi moarte ºi urgie
ºtiind cã în curînd noi vom purta
pe frunte-n fericita veºnicie
cununi de slãvi - ºi sãrutarea Ta.
Pag. 13
14. Pag. 14
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
7 - Dor al dorurilor mele
Dor al dorurilor mele
strãlucit ºi sfînt ºi nalt,
toatã dragostea mea suie
cãtre Þãrmul Celãlalt...
Cum atrase-n dor de þãrmuri
cheamã-un val pe altul val
mi se cheamã-a mele doruri
cãtre Þãrmul de cristal.
Orice clipã îmi aduce
alt nou dor Acolo Sus
unde inima-mi cu toatã
dragostea pe veci mi-ai dus.
Alt nou dor în orice clipã
Îþi aduce-n Sfîntul Prag
tot ce pot avea pe lume
mai curat, mai scump, mai drag.
Rugãciunea ºi cîntarea
vin sã-Þi spunã-n lacrimi cît
Te doreºte-un suflet care
Te iubeºte-atît, atît.
Cît Te cheamã, cît suspinã
cît aºteaptã clipa cînd
Þãrmul fericirii Tale
Þi-l va sãruta plîngînd...
Care-i valul ce m-ar duce
pînã Dincolo-ntr-un salt
Dorul dorurilor mele
de pe Þãrmul Celãlalt!
15. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
8 - Isus Iubit, a noastrã
Isus Iubit, a noastrã tinereþe
sub Crucea Ta ca jertfã Þi-am adus
din strãlucirea Sfintei Tale Feþe
Tu-mbrac-o-n Slava zãrilor de Sus.
E singurul dar ce-Þi putem aduce
în schimbu-atîtor veci de frumuseþi
ce ne-ai gãtit prin Jertfa de pe Cruce
în Cerul Nesfîrºitei Tinereþi.
Condu-ne Tu pe drumuri de luminã
spre culmi cereºti de har sã nãzuim
ºi-aprinde-n noi dorinþa Ta divinã
din slãvi de slãvi spre Tine sã pãºim.
În ochi ne dã lumina fericirii
în piept puteri de jertfã sã ne-adui
în duh ºi-n glas chemãrile iubirii
ºi-apoi în lumea urii sã ne pui.
Te vom mãrturisi la-ntreaga lume
cu-avînt ºi cu curaj nebiruit
muri-vom pentru Dulcele Tãu Nume
tot fericiþi precum am ºi trãit.
9 - Fericita mea Nãdejde
Fericita mea Nãdejde
Dulce Domnul meu Iubit
ce nãlþimi, ce slãvi, ce haruri
vieþii mele-ai dezvelit!...
Ce oceane de luminã
ce-adîncimi de har mãreþ,
ce trãiri necunoscute
ce nespuse frumuseþi.
Ce de ceruri necuprinse
ce întinse mãri de sori
ce de feþe-a fericirii
ce de noi ºi noi comori.
Pag. 15
16. Pag. 16
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Ce necunoscute alte
proaspete ºi-adînci minuni
strãlucind în mii de raze
curcubeie ºi cununi...
- Cine-s eu Stãpînul Slavei
Cerului mai sus de Rai
sã mã-nvredniceºti de-atîta
fericire cîtã-mi dai!
Cãci mi-ai dat ºi-mi dai cît Doamne
nici cu gîndul nu socot
ºi, rãpit, privind spre Tine
doar sã plîng - atît mai pot.
10 - Isuse, Plinãtate
Isuse, Plinãtate de viaþã ºi-nviere
Belºugul Veºniciei spre care nãzuim
umplut-ai viaþa noastrã cu har ºi cu putere
ca moartea ºi viaþa din noi s-o biruim.
În Tine-avem Isuse în orice zi tãrie
sã smulgem rãdãcina pãcatului din noi
sã-ntîmpinãm durerea cu imn de bucurie
ºi-urcînd, sã nu ne-ntoarcem privirile napoi.
În Tine-avem curajul ca-n liniºte seninã
sã ne-aºteptãm ºi moartea, pe ultimul vrãjmaº
cãci Tu ne-ai dat asuprã-i învingerea deplinã
nãlþîndu-ne departe de-al spaimelor lãcaº.
Din negrul domn al spaimei cum o priveam odatã
Tu ai fãcut prin moarte din moarte pentru noi
un sol dorit ce-aduce chemarea aºteptatã
spre dulcea noastrã Casã ºi Viaþa de Apoi.
Isuse, Viaþa noastrã de-aici ºi-n veºnicie
Nãdejdea fericitã spre care ne-avîntãm,
toþi anii mulþumirii plîngînd de bucurie
cu inimi fericite în cale-Þi semãnãm.
17. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
11 - Isuse, Culme Minunatã
Isuse Culme Minunatã
de unde vãd pe Dumnezeu
ce viaþã binecuvîntatã
adus-ai sufletului meu...
E-atîta bunãtate-n Tine
Stãpîne-atît de Sfînt ºi Bun
cît cu-al meu glas printre suspine
în veci eu n-am sã pot sã spun...
Atîta milã ºi iubire
Isuse-n Tine am aflat
cît n-o sã poatã niciodatã
sã spunã-un pãcãtos iertat.
Atîta dragoste ºi pace
eu aflu-n Tine zi de zi
mai mult decît putut-am crede
sau mi-am putut închipui.
Cu ce înfiorate imnuri
de slavã Þi-aº putea cînta
cînd Tu mã faci sã simt Isuse
ce nici n-aº fi putut visa.
Cum sã-Þi arat recunoºtinþã
cînd Tu mã faci acum sã am
atîta har cît niciodatã
nici sã-mi închipui nu-ndrãzneam!...
Cum, cînd în tot ce pot Isuse
eu sînt atît de slab ºi mic
ºi-n neputinþa mea mai vrednic
de Tine n-am nimic, nimic...
- Primeºte-mi jertfa caldei lacrimi
ºi darul cîntecului smult
din fundul unei inimi care
Þi-ar da, dar n-are ce mai mult!
Pag. 17
18. Pag. 18
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
12 - Fii binecuvîntat Isuse
Fii binecuvîntat Isuse
în veci fii binecuvîntat
cãci ai lucrat în viaþa noastrã
în chip atît de minunat.
Eram cãzuþi în fãrdelege
mergeam din ce în ce mai jos
- Tu ne-ai scãpat ºi-abia acuma
vedem din ce adînc ne-ai scos.
Din vãi de chin ºi de tristeþe
mereu în jurul Tãu ne-adui
noi Te urmãm - ºi-abia acuma
vedem pe ce nãlþimi ne sui.
Abia acum gustãm dulceaþa
ºi harul noii Tale vieþi
cînd Tu ne porþi din slavã-n slava
atîtor mii de frumuseþi.
O, cînd ne-mpãrtãºeºti cu Tine
de-un har atît de minunat
cîntãm plîngînd de bucurie:
- Isus fii binecuvîntat!
13 - Isuse Dulce, urzitorul
Isuse Dulce, Urzitorul
eternei noastre mîntuiri
mã copleºeºte greutatea
slãvitei Tale fericiri.
Cu-atîta mare de luminã
ºi zãri cereºti de bucurii
umplut-ai inima-mi zdrobitã
de chinu-atîtor ani pustii!
Peste viaþa mea firavã
adus-ai munþi de haruri grei
ºi-atîta fericitã slavã
de-o frînge greutatea ei...
19. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Simt bucuria grea-ncercîndu-mi
prea slabul firii mele tort
mã doare-atîta fericire
ºi parcã nu mai pot s-o port...
- Þi-am dus durerile nespuse
putut-am duce-amarul tot,
dar bucuria azi Isuse
ºi slava parcã n-o mai pot.
E mult mai mult decît încape
în bietu-mi suflet obidit
ºi copleºit suspin Isuse
de cît am fost învrednicit!
14 - Fecioarã înþeleaptã
Fecioarã înþeleaptã cu candela aprinsã
ce treazã-aºtepþi întruna pe Mirele Slãvit
se lasã înserarea pe faþa zilei stinsã
iar Faþa Lui Slãvitã nici azi n-a rãsãrit.
Pe cerul larg rãsare puzderie de stele
frumoºii Lui luceferi rãsar în lung ºi-n lat
dar nici în seara asta nu vezi venind prin ele
Luceafãrul Iubirii ºi Soarele-aºteptat.
Se-ntinde ca o mreajã a somnului ispitã
lumina sã þi-o stingã, vegherea sã þi-o ia
dar suflet alb pãstreazã-þi nãdejdea neclintitã
cãci lupta aºteptãrii curînd se va-ncheia.
Cu candela credinþei aprinsã, o, fecioarã
rãmîi spãlîndu-þi ochii prin lacrimi de-orice somn
în haina curãþiei, frumoasa ta comoarã
aºteaptã cu rãbdare pe-al Slavei Dulce Domn.
Vegheazã, mai vegheazã, mai suferã o clipã
în candela sleitã mai toarnã-þi untdelemn
vor trece toate-acestea, vor trece-aºa de-n pripã
cum n-ar fi fost vreodatã, cînd El va face-un semn.
Pag. 19
20. Pag. 20
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Dorm toþi? - O, nu-i nimica! - tu rabdã ºi vegheazã;
plîngi mult? - e grea vegherea, El ºtie tu cît plîngi.
Dar iatã Rãsãritul cum tot se lumineazã
ºi-obrazul tãu cu lacrimi în slavã þi-l rãsfrîngi.
Rãsare Faþa Dulce a Celui care vine
iar harul într-o clipã pe veci te-a mîngîiat,
- cu ce cununi mãreþe de sori ºi stele pline
îþi va-mbrãca El faþa ce-a plîns ºi-a privegheat!
15 - Isuse, Taina vieþii
Isuse, Taina vieþii noastre
cîntare fãrã de sfîrºit,
privim cu lacrimi fericirea
ce-n ceruri Tu ne-ai pregãtit.
Privim cu lacrimi rãsãritul
apropiatei Primãveri
în care-n veci gustînd lumina
uita-vom oriºice dureri.
Prin slãvi etern strãlucitoare
de fericitele-Þi priviri
trãi-vom taine-nfiorate
de imnul veºnicei iubiri.
În cor cu îngeri fãrã numãr
vom intona în cînt slãvit
în mii de feluri fericite
Acelaºi Nume Preaiubit.
Cu ochii firii noi privi-vom
în veci spre Faþa Ta rãpiþi,
ºi strãlucirea-I ne va face
din veac în veac mai fericiþi...
- Dar cît mai stãm pe lume încã
dorim sã þinem ochii Sus,
ºi doar o singurã dorinþã
ºi rugãciune-avem, Isus:
21. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Cînd contopi-ne-vei în totul
cu viaþa fãrã de dureri
sã faci din fiecare-o floare
pe ceru-acelei Primãveri.
16 - Isuse Drag, ce Crucea
Isuse Drag, ce Crucea
prin Sînge ai sfinþit
fã-mi ochii s-o priveascã
cucernic ºi smerit.
Fã-mi graiul sã vorbeascã
tot mai adînc pãtruns
de harul fãrã margini
ce-n ea pe veci e-ascuns.
Albeºte-mi haina vieþii
prin sîngele-Þi Curat
ca-n clipa fericitã
în care m-ai creat.
Aprinde-mi nalt iubirea
eternã, cãpãtîi,
ca-n clipa fericitã
a dragostei dintîi.
Fã-mi mintea sãnãtoasã
ºi duhul umilit
ca pentru slujba cãrei
destoinic m-ai dorit.
Pag. 21
22. Pag. 22
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
17 - Mai sus, mereu...
Mai sus, mai sus, mereu, mai sus...
a noastre inimi cîntã.
Acolo-n Slava fãrã-apus
e Þinta noastrã sfîntã.
Suind spre Ea chemãm Isus
cu dor Doritu-Þi Nume
mai sus, mereu mai sus, mai sus
ca sã ieºim din lume.
Urcãm cu ochii plini de dor
ºi totul ne încîntã
ºi nou avînt înãlþãtor
cu haruri ne-nveºmîntã
din toatã inima cãutãm
nãlþimile curate
mai sus, mereu mai sus scãpãm
de tinã ºi pãcate.
Tot mai uºor ºi mai plãcut
urcuºul ni se face
încet, încet tot ce-a fost lut
se sfarmã ºi desface
ºi mai uºor plutim înot
prin marea de luminã
mai sus mereu scãpaþi de tot
ce-n noi mai este tinã.
Ca duºi pe albe-aripi de vis
fiinþa noastrã zboarã
spre Cerul ce-l privim deschis
cum har spre noi coboarã.
Mai sus privim cutremuraþi
Mãreaþa Slavei Tainã
mai sus mereu înveºmîntaþi
de noua Slavei hainã.
23. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Ne ard luminile-n priviri
de-a Cerului viaþã
se cern pe feþe strãluciri
din dulcea dimineaþã...
Mai sus, mereu, pe frunþi s-aprind
din pietre scumpe salbe
mai sus mereu, ce raze prind
a noastre haine albe!...
Mai sus mereu, ne-am cufundat
în Slava cea adîncã
atîtea slãvi am colindat
ºi tot mai mergem încã.
Mai sus, din cer în cer mai sus
cu ochii plini de soare
cutremuraþi cãdem Isus
la sfintele-Þi picioare...
ªi sãrutînd slãvitu-Þi strai
Îþi aruncãm nainte
toþi crinii strînºi din cãi de rai
de-o dragoste fierbinte
tot dorul cît în ochi avem
strîns din cîntãri divine
preafericiþi cã Te vedem
ºi-n veci sîntem cu Tine.
18 - Se-mprãºtie noptarea
Se-mprãºtie noptarea în cercuri tot mai dese
fugind în ascunziºuri de codrii nevãzuþi
din scame de luminã prind norii a se þese
ca-n Prima Dimineaþã în care-au fost fãcuþi.
Doar e tîrziu - ici colo - mai clipind arare
ca stelele prin ceaþã în nopþi de primãveri,
opaiþe vii ce încã nestinse ard, fecioare
cu mîini neîntinate de-a iadului plãceri.
Aºteaptã Rãsãritul Luceafãrului Dulce
ce mai naintea Zilei de Veci Se va ivi
ca faþa obositã, pe braþul Lui sã-ºi culce
ºi lîngã El odihna pe veci a-ºi regãsi.
Pag. 23
24. Pag. 24
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
- Luceafãr Sfînt, Isuse, de plîns mi-e faþa stoarsã
ca-n somnul cel de moarte pãmîntul e-adormit,
simþim cã noaptea trece, cã zorii se revarsã
privirea ni-e întoarsã mereu spre Rãsãrit.
Rãsai, aratã-Þi Faþa o clipã mai devreme
ni-e-aºa de dor Isuse de Chipul Tãu Cel blînd
ni-e dor ca glasul dulce pe nume sã ne cheme
le-am vrea Isuse toate o clipã mai curînd.
Adu-ne dezlegarea de-a lutului zãvoare
ºi albul zbor din zorii Seninei Dimineþi
ce-ntregul Cer va umple cu valuri de cîntare
cu-atîta mulþumire ºi-atîtea frumuseþi.
19 - Isuse Doamne, pentru mine
Isuse Doamne, pentru mine
bãuºi al morþii-amar venin
ca eu acum crezînd în Tine
iertat sã fiu, iertat deplin.
Prin moartea Ta trãiesc Isuse
pe veci scãpat de orice chin
fiindcã Tu mi-ai dus osînda
eu sînt iertat, iertat deplin.
Iubirea Ta ºi Adevãrul
îmi toarnã inimii alin
prin dulcea pace-a-ncredinþãrii
c-am fost iertat, iertat deplin.
Ce dulce ºi uºoarã-i crucea
cînd azi de bucurie plin
trãiesc ºi umblu prin credinþa
c-am fost iertat, iertat deplin.
Ce dar sã-Þi pot aduce oare
Acolo Sus cînd am sã vin
atît de vrednic ºi de mare
c-am fost iertat, iertat deplin.
O, n-am sã-Þi dau decît un suflet
cu mult mai alb decît un crin
tot Cerul va slãvi iertarea
ce-o poþi Tu da - ºi-o dai deplin!
25. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
20 - Vin Paºtile
Vin Paºtile Isuse, din nou învii ºi iarãºi
araþi la lumea asta de orbi ºi de orbiþi
c-ai ispãºit pãcatul prin Jertfa Ta amarã
ºi c-ai adus viaþa la cei neprihãniþi.
Privind cu ochii-n lacrimi Fãptura Ta Mãreaþã
ca mii de sori Isuse Te vãd mai strãlucit
cã-nvii cu Tine-odatã Slãvita Dimineaþã
din care fericirea e fãrã de sfîrºit.
Îþi vãd ºi-n mine Chipul scãldat în foc de soare
cu nimb de mii de lacrimi de drag încununat
ºi strîng în zãri de suflet slãvita sãrbãtoare
a zilei cînd Isuse ºi-n mine-ai înviat.
Þi-a fost sãpat mormîntul de-atîþia ani ºi-n mine,
cu-atîtea lespezi grele fiind acoperit
atîtea strãji avut-a strãinul lîngã Tine,
de-atîta întuneric ai fost pecetluit...
Dar cînd sosit-a ceasul slãvit al Învierii
ai rupt întunecarea ºi lespezi ºi peceþi
ºi-ai Înviat, ca-n locul obidei ºi durerii
s-aduci minunãþia atîtor frumuseþi.
... Era-ntr-o primãvarã ca asta de seninã
cu cer de sãrbãtoare ºi strai de cireºar
cînd ai adus în mine tot raiul de luminã
cu toatã revãrsarea belºugului de har.
Iar astãzi cînd cîntarea prin lacrimi mi se cerne
cu sufletul de mînã îmi vine ruga-n Sus
ºi braþul plin de crinii luminii-n drum Þi-aºterne
prinos al fericirii pe care mi-ai adus.
ªi vin cu mine-odatã toþi viºinii din lume
toþi piersicii ºi merii împodobiþi cu flori
s-aºtearnã-n calea-Þi sfîntã petalele de spume
podoaba cea mai nouã a Albei Sãrbãtori.
... Învie iar Isuse cu slavã tot mai mare
în sufletele albe a-ntregului norod
ca-n toamnele chemãrii azi primul braþ de floare
s-aducã-n calea-Þi sfîntã pe-atît belºug de rod.
Pag. 25
26. Pag. 26
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
21 - Din focul vieþii Tale
Din focul vieþii Tale
Pãrinte Preaslãvit
viaþa mea - scînteia
de-o clipã-a zãmislit.
S-a ridicat din noaptea
adîncului neant
strãfulgerînd prin haos
sclipiri de diamant.
Plutind într-o clipitã
cãrãri de veºnicii
trecu, nebãnuitã,
adîncuri ºi tãrii.
Adîncurile, alte
adîncuri i-arãtau
nãlþimile spre alte
nãlþimi ademeneau.
Uitîndu-mã în scurtul
clipitei mele salt
ce Veºnic eºti Tu Doamne
ce-Adînc ºi ce Înalt.
Am luminat o clipã
ca zarea unui vis
genunile acelea
prin care m-ai trimis.
Fiind o mãrturie
ca alte mii ºi mii
a Vieþii ºi Luminii
din veci pe veºnicii.
ªi iar revin ca-n Tine
pe veci sã fiu topit
scînteia-ntoarsã-n focul
din care-a zãmislit.
27. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
22 - Pãrinte-al suferinþei noastre
Pãrinte-al suferinþei noastre ce lungul plîns ne-ai mãsurat
Tu ce ºtii lunga noastrã jale ºi-amarul cît am îndurat
în orice zi ºi-mprejurare dorim cu sufletul senin
ca pentru-o binecuvîntare sã-Þi mulþumim de orice chin.
De-atunci de cînd aºa ca mieii la lupi ai spus cã ne trimiþi
am vrut sã-Þi mulþumim Isuse ºi lãudaþi ºi huiduiþi
prigoana ºtim cã-i partea noastrã pe lumea asta de dureri
dar vrem sã-Þi mulþumim ºi-n hule ºi-n lovituri ca-n mîngîieri.
Sîntem încredinþaþi Pãrinte cã-n grija dragostei cereºti
Tu-i treci prin încercãri pe-aceia ce vrei pe veci sã-i fericeºti
de-aceea fãrã de cîrtire sub voia-Þi sfîntã ne-aplecãm
dorind la greu ca ºi la bine aceleaºi mulþumiri sã-Þi dãm.
Am înþeles cã voia-Þi sfîntã aºa din veci a hotãrît
sã fim zdrobiþi de-atîtea cazne - ºi totuºi fericiþi atît
aceastã Tainã sfîntã pune în noi tãrie ce mereu
Îþi mulþumeºte-aºa ºi-n locul cel mai uºor, ca-n cel mai greu.
Sîntem încredinþaþi cã totul e cîntãrit de Mîna Ta
cã peste cît putem noi duce povara nu ne-o vei lãsa
cînd toate ºtim cã sînt spre bine, noi Îþi aducem mulþumiri
ºi-n zilele de fericire ºi-n cele de adînci zdrobiri.
Dorim sã Te urmãm statornici, viteji ºi sinceri ºi smeriþi
chiar dacã mîine dimineaþã ar trebui sã fim jertfiþi
ºtim cã de unde se sfîrºeºte aceastã clipã de amar
începe Veºnicia plinã de strãlucire ºi de har!
Pag. 27
28. Pag. 28
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
23 - Isuse, Mare fãrã margini
Isuse, Mare fãrã margini
de binecuvîntãri ºi har
umila noastrã mulþumire
în faþa Ta-ngenunche iar.
În Tine-avem Rãscumpãrarea
din mîna celui rãzvrãtit
cãci pentru-a noastrã izbãvire
Viaþa Tu Þi-ai dãruit.
În Tine-avem pe veci Iertarea
de-al nostru mult ºi greu pãcat
cã-n dãruirea Ta deplinã
cu-al Crucii Sînge ne-ai spãlat.
În Tine-avem eternã, Pacea
cu Tatãl Cel din Veci Slãvit
fiindcã Dumnezeu prin Tine
ºi pentru Tine ne-a primit.
În Tine-avem Nãdejdea tare
cã tot ce-avem ºi vom avea
va fi spre fericirea noastrã
ºi binecuvîntarea Ta.
În Tine-avea-vom Fericirea
deplinã ºi pe veºnicii
în Ceruri binecuvîntatei
ºi negrãitei bucurii.
În Tine orice Dar Isuse
pe veci de veci avem deplin
mereu mai nou ºi viu va curge
izvorul harului divin.
De-aceea azi cînd încã Doamne
mai suspinãm pe-a lumii cãi
chemãm cu dor o zi din care
vom fi ai Tãi, pe veci, ai Tãi.
29. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
24 - Slãvita noastrã Veºnicie
Slãvita noastrã Veºnicie
Mîntuitor Preafericit
înlãcrimat de bucurie
la Sînul Tãu ne-am alipit.
Al nostru eºti... cu plinãtate
simþim în noi c-ai coborît
cãci inima din piept ne bate
atît de fericit, atît.
Al nostru eºti, iar noi Isuse
pe veci de veci sîntem ai Tãi
Tu bucurii cereºti nespuse
ne dai pe-a lumii triste cãi.
Ai Tãi sîntem... ºi-aici în lume
nimic nu vrem aºa iubit
cã Þie Scump ºi Dulce Nume
cu tot ce-avem ne-am dãruit.
Pe-al nostru cuget, pe gîndire,
pe inima ce bate-n piept,
pe-ntreaga inimii simþire
Tu ai de-acum un veºnic drept.
Cãci din atît adînc de rele
cu Tine-n stãri cereºti ne-ai dus
ºi-alãturi mai presus de stele
cu îngerii cei sfinþi ne-ai pus.
Din niºte slugi de grea robie
fãcut-ai fii lui Dumnezeu
- în veci cu sfîntã bucurie
smeriþi Te preamãrim mereu.
Dorim sã-Þi facem bucurie
ºi cinste Numelui Mãrit
- Slãvita noastrã Veºnicie
Mîntuitor Preafericit.
Pag. 29
30. Pag. 30
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
25 - Isuse, Soare Dulce
Isuse, Soare Dulce
al harului Slãvit,
din noaptea morþii-ntîmpin
slãvitu-Þi Rãsãrit.
Cu raza Ta cea sfîntã
Mãrit Izbãvitor
Tu mi-ai trezit în suflet
al altei vieþi fior.
Din lanþurile grele
de pofte ºi pãcat
Puterea Ta Isuse
venind, m-a dezlegat.
M-ai scos din întuneric
ºi lanþul greu mi-ai rupt
nãlþîndu-mã spre slavã
din locul dedesubt.
O, Soarele Iubirii
un rob rãscumpãrat
Þi-aduce-al mulþumirii
prinos înlãcrimat.
Atras de-a Ta chemare
spre ceruri mã petreci
pînã-n clipita care
vom fi uniþi pe veci.
În marea de iubire
cu cît am sã m-afund
cu-atîta prin trãire
mai cald am sã-Þi rãspund.
Cã dintr-un rob netrebnic
cãzut ºi-nlãnþuit
Tu m-ai fãcut Isuse
un fiu pe veci iubit.
31. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
26 - Cînd soarele
Cînd soarele sãrutã al zilei alb obraz
Te chem cu ochii umezi ºi sufletu-n extaz.
De-atîþia ani cu dorul cu cît Te-a aºteptat
n-a cunoscut iubirea odihnã ºi-noptat.
N-a cunoscut credinþa înfrîngere ºi-ngheþ
cîntarea ºi iubirea i-au fost tot mai de preþ.
N-a cunoscut nãdejdea ispite ºi-ndoieli
pierdutã-i ºi-amintirea trecutelor greºeli.
Ci numai dor de Tine talaz dupã talaz
cînd luna blînd sãrutã al serii pal obraz...
27 - De vãd...
De vãd o floare-mi pare
cã Faþa Þi-am vãzut
ºi-n sfînta-Þi adorare
strîng floarea ºi-o sãrut.
De simt o adiere
de vînt înmiresmat
a Ta apropiere
mã-ncîntã-nfiorat.
De-aud glas de cîntare
din rugãciune smult
cã-i glasul Tãu îmi pare
ºi-ascult, ascult, ascult...
ªi-aºtept din clipã-n clipã
aievea sã trãiesc
purtat pe-a Ta aripã
minunea ce-o doresc.
Pag. 31
32. Pag. 32
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
28 - Lumina veºniciei noastre
Lumina veºniciei noastre
de mãri de slãvi înconjurat
Iubitul sufletului nostru
Isus fii binecuvîntat.
Tu ne-ai umplut întregul suflet
cu-atît belºug de cer încît
nici ochii ce ne rîd prin lacrimi
nici graiul nu pot spune cît.
Din ce luminã orbitoare
ai scos lumina pusã-n noi
de poate-ncape-atîta slavã
în niºte bulgãri de noroi?
Cu ce mãsurã minunatã
în inimi ne-ai putut turna
iubiri cum n-am putut cunoaºte
simþiri cum n-am putut visa?
De ce necunoscute ceruri
din ce adînci nãlþimi de rai,
atîtea noi lumini ºi haruri
ºi noi comori mereu ne dai?
Prin ce putere neºtiutã
Tu noi ºi noi puteri ne-aduci
de-avem cu-atît mai multã pace
cu cît purtãm mai multe cruci?
De-atîta sfîntã mãreþie
ce-n noi Isuse-ai coborît
cît nu-i cîntare sã cuprindã
atîta-Þi mulþumim, atît!...
33. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
29 - Isuse, Slava slavei mele
Isuse, Slava slavei mele
Izvor ascuns în Dumnezeu
atît noian de fericire
adus-ai sufletului meu!
Atîtor înãlþimi de slavã
stãpîn pe veci m-ai hãrãzit
de-aºtept cu ochii plini de lacrimi
al Veºniciei rãsãrit.
O, pentru-aceastã moºtenire
ºi viitor aºa mãreþ
nimica nu-i prea mult în lume
ºi nu-i prea mare nici un preþ.
Dar n-am decît o viaþã Doamne
ºi-un singur suflu pãmîntesc
ca-n schimbu-acestei fericite
Împãrãþii sã-Þi dãruiesc.
ªi-i prea puþin... pe-o strãlucire
ºi-un viitor aºa mãreþ,
- dac-aº avea Isuse Doamne
aº da o mie de vieþi.
Dar nu le am... ºi plîng Isuse
azi cînd osînda mi-o ascult
nu pentru cã-Þi jertfesc o viaþã
ci pentru cã nu-Þi pot mai mult!
30 - Pe Tine Domnul Slavei
Pe Tine Domnul Slavei noastre
pe Tine Cel pe drept Iubit
pe Tine Cel de slavã vrednic
noi Te slãvim... fii preaslãvit.
Pentru iubirea Ta cea mare,
pentru-al Tãu har nemãrginit,
pentru atît cît ne-ai dat nouã
noi Te slãvim - fii preaslãvit.
Pag. 33
34. Pag. 34
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Vrem sã cãlcãm pe-a Tale urme
vrem sã-Þi slujim necontenit
vrem ºi-n nãlþare ºi-n ocarã
sã Te slãvim - fii preaslãvit.
Spre Tine vin a noastre gînduri
spre Tine sufletul smerit
spre Tine ruga ºi iubirea
sã Te slãvim - fii preaslãvit.
31 - Mai sus Isus...
Mai sus Isus, pe cãi de raze
ne du cu Tine-n veci sã fim
sã umplem cu cîntãri de slavã
Mãreþul Tãu Ierusalim.
Mai sus Isus, în Þara Pãcii
ºi Dragostei sã locuim
împodobind cu-a noastre inimi
Frumosul Tãu Ierusalim.
Mai sus Isus, cu Adevãrul
în totul sã ne contopim
pe veci sã-mprumutãm lumina
Cerescului Ierusalim.
Mai sus Isus, de Faþa-Þi Sfîntã
pe veci sã nu ne dezlipim
sã ne cuprindã lîngã Tine
Eternul Tãu Ierusalim.
35. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
32 - În Chipul Tãu
În Chipul Tãu Isuse Dulce
sã m-adîncesc deplin aº vrea
ca Faþa Ta Strãlucitoare
sã strãluceascã-n faþa mea.
În Gîndul Tãu curat Isuse
aº vrea deplin sã m-adîncesc
ca Adevãrul sã mã-nalþe
pîn-la-nþelesul lui ceresc.
În Dragostea-Þi nemãrginitã
aº vrea sã m-adîncesc deplin
sã fiu un fiu al ascultãrii
smerit, statornic ºi senin.
Aº vrea în viaþa Ta curatã
sã-mi adîncesc viaþa mea
evlavia ºi bunãtatea
deplin s-ajungã roade-n ea.
Ca astfel oriºicînd suna-va
chemarea trîmbiþei cereºti
sã-Þi afli Chipul Tãu în mine
atît de alb cît Þi-l doreºti.
33 - Þinta alergãrii noastre
Þinta alergãrii noastre
Domnul nostru Preaiubit
Te privesc mereu ºi ochii
nu-mi mai satur de privit.
Toatã strãlucirea lumii
o vãd fiere ºi gunoi
- nu lãsa nicicînd acestea
sã Te fure de la noi.
Fã-ne credincioºi sã þinem
omul firii rãstignit
Duhul Sfînt sã ne înalþe
Adevãrul cald trãit.
Pag. 35
36. Pag. 36
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Ca avînd credincioºie
spre-ndrumãrile cereºti
s-ascultãm asemeni Þie
ºi s-ajungem unde eºti.
34 - Fericit apostol al iubirii
Fericit apostol al iubirii
care-n seara Cinei þi-ai culcat
capul trist cu drag ºi duioºie
pe Pieptul cel mai sfînt ºi mai curat.
Oare ce-ai putut sã simþi atuncea
cã apoi oricît ai mai trãit
numai despre Veºnica Iubire
ºi despre Adevãr ai mai vorbit?
În strãfundurile vieþii tale
oare ce izvor s-a deºteptat
cã de-atunci de mii de ani tot curge
ºi nici pîn-astãzi încã n-a secat?
Ce foc tainic oare-a fost acela
care inima atunci þi-a-ncins
cã de-atunci, de mii de ani tot arde
ºi nici pîn-astãzi încã nu s-a stins?
Ce povarã-ai dus de-atunci în suflet
de þi-au fost întruna ochii grei
de-ai purtat cereasca strãlucire
din Adevãr ºi din Iubire-n ei?
Fericitã-i inima ce arde
de-al Iubirii ºi Iertãrii jar
duhul cel pe care Adevãrul
în înalþã-n caldul armoniei har.
Rezemat pe Pieptul Mîntuirii
stînd unit cu-al Dragostei Izvor
nesecatã-i liniºtea rodirii
mereu, mereu datoare tuturor.
Fericit apostol al iubirii
ce puþini ºtiu harul cel slãvit
ce-a fãcut din Cina cea de Tainã
Izvorul tãu Etern ºi Fericit!
37. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
35 - Doritã Patrie-a Iubirii
Doritã Patrie-a Iubirii
grãdina crinilor de nea
cu ce suspine ºi ce lacrimi
ºi doruri te-am putut chema?
Ce haruri mi-ai turnat în suflet
de nu-mi mai aflu-n lume loc
de arde-n dorurile mele
atîta dragoste ºi foc?
De-am strãbãtut atîtea vremuri
ºi drumuri fãrã de popas
de harul pãcii ºi luminii
ºi fericirii tale-atras?
Zadarnic amãgirea lumii
cu-al ei miraj îmi dã ocol
azi paºii mei mai poartã-n lume
doar trupul bãtrînit ºi gol.
Cãci sufletul ºi tinereþea
ºi tot ce-a fost mai minunat
tu Dulce Patrie-a Iubirii
Acolo-n tine mi-ai luat.
ªi mi-ai lãsat aici sã-mi ardã
puternic doar un singur gînd:
cîntînd sã pot sã-þi trec hotarul
c-un ceas, c-o clipã mai curînd.
Mi-e dor de tot ce am Acolo
Þinut de-argint ºi de cleºtar,
- desprins de lumea asta ia-mã
sã-þi trec doritul tãu hotar!
Pag. 37
38. Pag. 38
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
36 - O, Isuse Dulce, Dulcele
O, Isuse Dulce, Dulcele meu Domn
ziua treaz ºi noaptea suspinînd în somn
sufletul meu cheamã Chipul Tãu Cel Blînd
ziua treaz Isuse, noaptea suspinînd.
Fermecat de dorul Dulcelui Tãu Chip
pe-a chemãrii drumuri sufletu-mi risip
ºi-n potop de lacrimi inima mi-o ard
sã-Þi aduc mireasma mirului de nard.
Pe-al Tãu drum în calea pasului curat
crinii cei mai albi ºi scumpi i-am presãrat
ºi de-atîþia ani de seri ºi dimineþi
Te aºtept, aºtept - ºi nu Te mai arãþi!
O, Doritul meu, o Nume Minunat
nu-i de-ajuns suspinul cît am suspinat
nu ajunge oare plînsul cît am plîns
de nu-mi stîmperi încã dorul cel nestîns?
Nu-s destul de-aprinse-a dragostei dorinþi
ori nu sînt destule lacrime fierbinþi
ori nu-i îndestul de arsã inima
de mai poþi sã-ntîrzii ºi mai poþi tãcea?
Nu-s destul de albi ai sufletului crini
ori acei ce-aºteaptã-atîta-s de puþini
cã a lor chemãri ºi lacrimi nu ajung
de Þi-e drumul parcã zi de zi mai lung?
O, Isuse Dulce, Nume Minunat
rugãciunea mea Te cheamã ne-ncetat
ziua treaz iar noaptea suspinînd în somn
o Isuse Dulce, Dulcele meu Domn!
39. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
37 - Mãreaþã Tainã-a-mpãrtãºirii
Mãreaþã Tainã-a-mpãrtãºirii
tu-n inimile noastre-ai pus
Slãvita ºi Dumnezeiasca
împreunare cu Isus.
Tu ai nãlþat a noastre duhuri
pe culmi cu-atîtea slãvi ºi har
de ne-a cutremurat extazul
Luminii fãrã de hotar.
Tu ne-ai sfãrmat întunecarea
ºi lanþul ce ne-a zãvorît
ºi-atîtea noi puteri ºi-atîtea
zãri noi în noi ai coborît.
Tu ne-ai trezit în piept izvorul
acelor harnice simþiri
ce strîng într-un pahar de suflet
oceanu-ntregii fericiri.
Tu porþi înflãcãrarea noastrã
spre-al îndrãznelii nehotar
sã n-aibã pentru noi pãmîntul
nici depãrtãri, nici stãvilar.
Prin tine-ajungem la trãirea
Dumnezeieºtilor minuni
pãºim biruitori pe valuri
planãm mãreþ peste furtuni.
Mãreaþã Tainã-a-mpãrtãºirii
înalþã-ne mereu mai sus,
unindu-ne pe toþi ºi-n totul
pe totdeauna cu Isus.
Pag. 39
40. Pag. 40
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
38 - Isuse, azi e praznic
Isuse, azi e praznic aici în lumea noastrã
sînt mesele-ncãrcate, e traiul mulþumit
aprinsã e lumina la fiece fereastrã
e praznic mare astãzi... Crãciunul a sosit!
Pe noi tot aºteptarea ºi astãzi ne apasã
deºi-n fereºti lumina aprinsã-i ºi la noi
deºi tot cald e parcã azi ºi la noi în casã
din inimile noastre curg lacrime ºuvoi.
- O, toþi au sãrbãtoarea ce an de an le vine
c-o hainã mai aleasã, c-o zi de trai mai bun
de-aceea a lor feþe de zîmbet pot fi pline
ei pot sã cînte astãzi, la toþi e azi Crãciun.
Dar pentru noi ºi astãzi e tot Ajunul încã
ajunul îndelungii ºi tristei aºteptãri
în jalea-nsingurãrii, din noaptea cea adîncã
ni-e inima la uºã, iar ochii-n depãrtãri.
Þi-am pregãtit Isuse nu ieslea de poiatã
ci candida-ncãpere a inimilor moi
Þi-am aºternut în cale nu fîn ca altãdatã
ci albele petale a crinilor din noi.
Umplut-am de podoabe a sufletului casã
întreaga-i încãpere cu drag am primenit
cu cele mai alese din daruri stãm, pe masã
Te-aºteaptã, neatinse, pe Tine, Cel Dorit.
O, vino ºi adu-ne întregul rai de soare
ivind ºi-n casa noastrã a Praznicului zori
e lung de zeci de veacuri ajunul de-aºteptare
e ceasul Liturghiei Slãvitei Sãrbãtori.
41. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
39 - Inima-mi mereu suspinã
Inima-mi mereu suspinã
dupã Þara cea de Sus
dupã Veºnica Luminã
a-ntîlnirii cu Isus.
Ah, mi-e dor adînc de tine
Scump Ierusalim Ceresc
dupã curþile-þi divine
ochii inimii tînjesc.
Scumpã Þarã-a Pãcii noastre
Rai al Veºnicei Iubiri
Loc plãcut al mîngîierii
Marea dulcii Fericiri.
Cîntecele tale sfinte
Þara mea le-ascult rãpit
ºi-al meu suflet te doreºte
mai aprins ºi fericit.
Þara dorurilor mele
Þara visului meu drag
Þara Domnului meu Dulce
cît doresc slãvitu-þi prag!
Doamne, fã cu bucurie
sã-i vãd faþa de smarald
ºi-al meu suflet pe vecie
la lumina-i sã mi-l scald...
40 - În Ziua fãrã noapte...
În Ziua fãrã noapte slãvi-Te-vom Isuse
la sfintele-Þi picioare punînd în mut extaz
cununile-Þi slãvite ce harul ni le puse
pe frunþile-nsorite ca cerul la amiaz.
Rãpiþi privi-vom veºnic la Faþa Ta Slãvitã
la toatã mãreþia Supremei Frumuseþi
cînd vom putea pãtrunde în Taina Negrãitã
a dragostei, iertãrii ºi harului mãreþ.
Pag. 41
42. Pag. 42
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Tu, Mire-al Frumuseþii, din Slava Ta curatã
vei da Miresei Tale, Bisericii, luciri
iar Ea purta-va veºnic veºmîntul fãrã patã
din Faþa Ta cea dulce, din dulcile-Þi priviri.
ªi vei vedea atuncea ce Inima-Þi doreºte:
copt rodul pîinii Tale ºi-al Sîngelui Tãu rod
cum veºnic Te urmeazã, cum veºnic Te slãveºte
mai alb ca zorii Slavei, un nesfîrºit norod!
41 - Noi Te dorim cu dor
Noi Te dorim cu dor nespus
Tu ºi mai mult, Iubit Isus.
Noi Te iubim neasemuit
Tu ºi mai mult Isus Iubit.
Noi Te-aºteptãm mereu cu dor
Tu ºi mai mult Preabun Pãstor.
Noi Te chemãm nerãbdãtori
Tu ºi mai mult de mii de ori.
ªi-oricît de mult noi Te-am iubi
Iubirea Ta mai mare-ar fi.
Cã-n noi e totul mãrginit
dar Tu n-ai margini nici sfîrºit.
În toate noi avem un prag
Tu însã nu - Isuse Drag!
43. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
42 - Cuib de lut
Cuib de lut umplut cu-atîta
dragoste de Slavã
ce putere te mai þine
inimã bolnavã
de nu arzi ºi nu te mistui
inimã bolnavã!
Cum nu te-a topit vãpaia
cîtã te-nconjoarã
cum nu te doboarã oare
marea ei povarã! cum mai poþi sã porþi în tine
marea ei povarã?
Te-ard de-atîþia ani în tainã
dorurile - lavã cum nu te-ai fãcut cenuºã
inimã bolnavã,
cã eºti numai lut ºi umblã
inimã bolnavã!
Cuib de foc ce-mi arzi viaþa
cum nu pot eu oare
sã te-arunc acolo unde-i
dragostea vîltoare
unde mistuie ºi arde
dragostea vîltoare!
Unde arde fericirea
veºnic vîlvãtaie
sã te faci în ea un veºnic
cîntec de vãpaie
nalt, strãlucitor ºi veºnic
cîntec de vãpaie.
Doar atunci afla-ºi-va stîmpãr
dorul tãu de Slavã
cuib de lut umplut cu soare
inimã bolnavã
lut îndrãgostit de soare
inimã bolnavã!
Pag. 43
44. Pag. 44
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
43 - Isus, Izvorul vieþii mele
Isus, Izvorul vieþii mele
ce har ceresc mi-ai dãruit
în clipa cînd de bietu-mi suflet
Te-ai îndurat sã fii gãsit.
Ce-aº face-acum în noaptea asta
atît de-adîncã ºi de grea
de n-aº avea lumina vieþii
ºi Duhul Tãu de n-aº avea?
Ce-aº face-n stepa asta arsã
de focul secetei pustii
de n-aº avea înviorarea
ºuvoaielor de ape vii?
Ce-aº face-n colþii-atîtor fiare
de nu mi-ai fi apãrãtor
cu-atîtea rane-adînci ºi grele
ce-mi sîngerã adînc ºi dor?
Ce-aº face-n pãrãsirea ãstor
pustietãþi ºi-ndepãrtãri
de nu m-ai întãri prin harul
atîtor binecuvîntãri?
O Doamne, cînd de bietu-mi suflet
Te-ai îndurat sã fii gãsit
Izvorul Sfînt al vieþii mele
ce mare har mi-ai dãruit!
45. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
44 - Porumbel din stejarii...
Porumbel... din stejarii depãrtaþi
fãrã soþ ºi frate
singur, singurel strãbaþi
zãri îndepãrtate
arse ºi pustii ºi moarte zãri îndepãrtate.
Glas strãin te prigoneºte
uli viclean te-alungã
iar din urmã dorul creºte
calea-i tot mai lungã
zarea arde, dorul creºte, calea-i tot mai lungã.
Arzi de sete-n gol de stepe
pieptu-i vîlvãtaie
ºi noptarea grea începe
aripa sã-þi taie
înnoptarea morþii-ncepe aripa sã-þi taie.
Nicãieri nu-i nici o frunzã
nici o creangã verde
nici un suflet sã pãtrunzã
dorul ce te pierde
cît de mare ºi fierbinte-i dorul ce te pierde.
Unde-i albul suflet oare
care te-nþelege
unde-i mîna iubitoare
rãnile sã-þi lege
mîna albã, mîna moale, rãnile sã-þi lege.
Cazi... dar sufletul tãu suie
zîmbet alb spre soare
cãtre Þara unde nu e
dor ºi depãrtare
unde nu e despãrþire, dor ºi depãrtare.
Unde te aºteaptã-n cale
veci de slãvi senine
Þara dorurilor tale
porumbel strãine
dorul dorurilor tale, porumbel strãine...
Pag. 45
46. Pag. 46
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
45 - Cum pot sã-Þi mulþumesc?
Cum pot sã-Þi mulþumesc eu oare
cã azi, Mîntuitorul meu,
eu am iertare ºi odihnã
ºi pace am cu Dumnezeu?
Cum pot sã-Þi mulþumesc cã astãzi
sînt, de pãcatul meu, iertat
cã sufletul întreg mi-e cîntec
ºi-s în luminã-mbrãþiºat?
Ce liniºtitã-i conºtiinþa
cã dus e zbuciumul trecut
cã dusã-i frica morþii mele
ºi vechiul chin, necunoscut!
Cum pot sã-Þi mulþumesc cã-n trista
ºi-amara-mi viaþã mi-ai adus
atîta binecuvîntare
cît nici nu bãnuiam, Isus...
Cum pot sã-Þi mulþumesc?... ce lacrimi
ºi-n ce cîntãri sã izbucnesc
cînd slava datã ºi promisã
nici a privi-o nu-ndrãznesc?
Cum pot sã-Þi mulþumesc, cînd vorbã
sau lacrimã pe lume nu-i
sã-ncapã nici a mia parte
din cît ºi cum aº vrea sã-Þi spui?
46 - Isuse, Mire-al vieþii mele
Isuse, Mire-al vieþii mele
din veºnicii pe veºnicii,
de-aici de jos din lumea morþii
Te chem mereu, Te chem sã vii.
În pacea miezului de noapte
cu-nfiorat ºi lung suspin
Te chem cu dor, Te chem pe Nume
Preabunul meu Isuse, vin’...
47. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
În revãrsat se zori cînd cerul
luminã prinde-n Rãsãrit
în dorul revederii Tale
Te chem ºi plîng Isus Iubit.
În miez de zi cînd toþi aleargã
a lumii treburi spre-a-mplini
eu stau cu dor privind spre Tine
o, de-ai veni, o de-ai veni!...
Iar seara cînd lumina fuge
spre depãrtãrii de zãrii pustii
Luceafãrul vieþii mele
Te-aºtept mereu, aºtept sã vii.
Cu candela iubirii-aprinsã
de-atîþia ani Te-aºtept în prag
o vin’ o clipã mai devreme
Te chem, o vino Mire Drag.
47 - Soare-al veºniciei mele
Soare-al veºniciei mele
ce-n extaz plîngînd Te-ador
oare cînd afla-mi-voi stîmpãr
nesfîrºitului meu dor?
Oare cînd pe Braþu-Þi dulce
fruntea-mi grea de strãluciri
voi putea sã-mi plec în pacea
negrãitei fericiri?
Inima ce-a ars atîta
de-al iubirii sfînt suspin
cînd afla-ºi-va lîngã Tine
aºteptatul ei alin?
Ochii ce-n adîncu-atîtor
mii de lacrimi s-au topit
cînd se vor scãlda-n lumina
Slavei Chipului Dorit?
Pag. 47
48. Pag. 48
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Cînd cu-aceste douã braþe
ce de-o viaþã se întind
voi putea-n sfîrºit ca poala
mãcar poala sã-Þi cuprind?
Cînd putea-Þi-voi numai Þie
spune multul meu amar
care-mi arde rãstignitã
inima-ngropatã-n jar?
Cînd uitînd chiar ºi de Slava
Raiului de haruri greu
nevãzînd pe nimeni altul
vei fi numai Tu ºi eu?
Cînd, cãci zilele ºi anii
trec aºa de-ncetinel
ºi-acest lut mã þine parcã
în cãtuºe de oþel?
Cînd, o Soare Drag Isuse,
cã n-am aripe sã zbor
anii-s lungi cît niºte veacuri
ºi mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor!...
49. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
La Nunta Noastrã
1944
48 - La Nunta Noastrã
La Nunta Noastrã, Mire Sfînt
va fi o bucurie
cum nu s-a pomenit cuvînt
nici Sus în Cer, nici pe pãmînt
cum din vecii n-a fost nicicînd
ºi nici n-o sã mai fie.
Va clocoti în izbucniri
de slavã Veºnicia mãreþe, necuprinse firi,
adînci ºi tainice zidiri
în haru-acelei Fericiri
striga-ºi-vor bucuria.
Din drumul ei spre Nesfîrºit
Întreaga-Alcãtuire
o clipã-atunci s-o fi oprit
ºi lumi ce nu s-au mai zãrit
în haru-acela fericit
s-o-mbrãþiºa-n iubire.
Din înãlþimi ºi din genuni,
o Mînã Preafrumoasã
din mii de raze ºi minuni
din sori, din stele ºi din luni
topi-va salbe ºi cununi
- podoabe de mireasã.
Cînd sfinþii Tãi cu mii de mii
Þi-or auzi chemarea,
din munþi, din ape, din pustii
în alb veºmînt de stele vii
pe-a Cerului de-argint cîmpii
îºi vor opri ninsoarea.
Pag. 49
50. Pag. 50
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
ªi miile de mii de sori
de îngeri ºi de raze
în haru-acelei Sãrbãtori
vor pune-a Cerului Comori
pe frunþi de sfinþi biruitori
- cununã de topaze.
ªi va urma Isus Iubit
nespusa strãlucire
a Nunþii fãrã de sfîrºit
unui norod preafericit
cu Cel mai Scump ºi mai Dorit
Mîntuitor ºi Mire!
49 - Isuse, cînd purtat de patimi
Isuse, cînd purtat de patimi
pe calea lumii rãtãceam
cînd nici iertarea ºi nici pacea
nici dragostea nu-Þi cunoºteam.
Mi-au spus-o mulþi în multe feluri
cît eºti de Bun ºi plin de har,
cã fericirea Ta ºi pacea
ºi bucuria n-au hotar.
C-a Ta iubire n-are margini
nici început ºi nici sfîrºit
cã nimeni ºi nimic ca Tine
nu-i vrednic a mai fi iubit.
Cã Frumuseþea Ta întrece
a-nchipuirii orice zãri
cã eºti Izvor de nesecate
ºi veºnic noi înviorãri...
Mi-au spus atîþi ºi-atît Isuse
de tot ce-n Tine pot afla
cînd inima pe veºnicie
întreagã Þie voi preda...
- Dar astãzi cînd mã scald în harul
ºi-n slava care mi-ai adus
Isuse, nici a mia parte
din cît simt eu, ei nu mi-au spus!
51. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
50 - Crin iubit
Crin iubit ce suferi multa
spinilor rãnire,
ca sã poþi pãstra curatã
alba ta sfinþire
rabdã totul, dar pãstreazã-þi
alba ta sfinþire.
Duhurile fãrdelegii
toate se frãmîntã
sã-ntineze cu-a lor gînduri
faþa ta cea sfîntã
dar tu þine-þi în luminã
faþa ta cea sfîntã.
Desfrînatul duh al lumii
cautã sã te-nvingã
vãlul alb sã þi-l destrame
candela sã-þi stingã,
dar tu luptã sã nu poatã
candela sã-þi stingã.
Mii de mîini întunecate
împrejur s-adunã
sã rãpeascã ºi sã rupã
scumpa ta cununã
dar tu luptã sã nu-þi rupã
scumpa ta cununã.
Doar puþin... ºi-o sã sfîrºeascã
toate-ntr-o clipitã,
Sfîntul Mire-o sã-þi arate
Faþa Lui Slãvitã
ºi-atunci toate-o sã le ºteargã
Faþa Lui Slãvitã.
Iar apoi, vecia-ntreagã
îþi va fi rãsplatã
c-ai rãbdat, pãstrînd în toate
dragostea-I curatã
pentru El pãstrîndu-þi faþa
dragostei curatã.
Pag. 51
52. Pag. 52
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
51 - În faþa sufletului meu
În faþa sufletului meu
cînd Faþa Ta rãsare,
pînã-n strãfund fiinþa mea
de dragul Tãu tresare.
Din suflet a iubirii mii
de rîndunele zboarã
ºi ciripind de dragul Tãu
Fiinþa-Þi înconjoarã.
În calea Ta pe care-mi vii
spre-a inimii-ncãpere
revãrs hotare-ntregi de flori
în lacrimi ºi-n tãcere.
ªi-n via inimii deplin
Tu Mire-mi eºti ºi Rege
al ascultãrii dulce vin
în Mîna Ta-l culege.
ªi odihneºte-n locul sfînt
al dragostei curate
cu-a rugãciunii lacrimi dulci
în poala-Þi picurate.
Cãci fericirea Ta mereu
mã umple tot mai tare,
- Isuse-ntreg lãuntrul meu
de dragul Tãu tresare!
53. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
52 - Stãpînul ascultãrii mele
Stãpînul ascultãrii mele
ce har ai Tu ºi ce frumseþi, de ce nu pot sã-Þi aflu seamãn
în tot ce-n lume-i mai de preþ!
De ce nu pot afla nici nume
nici chip în cer sau pe pãmînt
nimic sã-Þi poatã fi alãturi
de fericit, de drag ºi sfînt.
Nimic nu-Þi seamãnã Iubirii
ce Tu în inimã-mi aprinzi
nimic frumseþii ºi cîntãrii
cu care sufletu-mi cuprinzi!...
- Ce frumuseþi ºi har trezeºte
ivirea mugurilor cruzi
cînd puii roadelor vieþii
în sînuri gîngurind le-auzi!
Ce farmec minunat ºi tainic
e în al razei cald îndemn
ce-nvie ºi aratã lumii
al pãcii ºi iubirii semn!
În tot ce e frumos - ºi-n toate
e-un farmec minunat ºi sfînt
ce-n inimã, privind, coboarã
puternic raiul pe pãmînt.
Dar parcã toate de pe lume
ºi poate cã ºi-n Cer la fel
au numai cîte-un singur farmec
sau har... ºi-n veci rãmîn cu el.
Pe cînd Tu, al Iubirii Soare
Tu, al Cîntãrii dulce Foc
Tu, Dorul dorurilor mele
le-ai veºnic toate la un loc!
Pag. 53
54. Pag. 54
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
53 - Al Tãu Nume
Al Tãu Nume nu-i nici unul
dintre cîte se rostesc
sau se pot rosti - oricare
ar fi-n graiul omenesc.
Tu - sau noi, Þi-am dat un Nume
sã putem cumva vorbi
despre Tine, care, altfel
n-am ºtiut cum Te numi.
Dar adevãratu-Þi Nume
e-ntr-un fel în care nu-s
poate nici în Cer cuvinte
ca sã poatã-aºa fi spus.
Noi, cu graiul, cu condeiul
sau cu tot ce-am mai avea
niciodatã-al Tãu Sfînt Nume
a-L cuprinde n-am putea.
Numai inima, în clipa
de extaz, de har, de rai
bãnuieºte doar frumseþea
Numelui pe care-L ai.
Slavã-Acestui Nume Tainic
Minunat ºi Sfînt ºi Nalt
care-o sã-L cîntãm cum este
doar cu graiul celãlalt.
54 - Cine-ar ºti?
Cine-ar ºti simþi fiorul
dulce, fericit, ceresc
ce pe-un mugur ºi pe-o razã
într-o floare-i contopesc?
Cine-ar ºti-auzi pe lume
imnul dragostei ce-ºi spun
zorii zilei, seara nopþii
cînd se vãd ºi se-mpreun?
55. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Cine-ar ºti grãi frumseþea
din fiorul cel divin
cînd sãrutã roua nopþii
feþe proaspete de crin?
Cine poate sã-nþeleagã
ce nespuse frumuseþi
lumineazã ºi încîntã
ochii tainicei vieþi...
Cînd extazul rugãciunii
cînd al dragostei prisos
cînd a Slavei bucurie
umple duhul credincios!
Cine-ar ºti cînta mãsura
harului ce ne-a atins
cînd nici inima, nici graiul
n-au putere nici cuprins!
55 - În tainicele-adîncuri
În tainicele-adîncuri din sufletu-mi ascuns
în care niciodatã ºi nimeni n-a pãtruns
aº vrea Isuse Dulce Tu Singur sã cobori
sã-Þi vezi acolo strînse a dragostei comori:
Smerenia, Tãcerea, Sfioasele priviri
ºi toatã Ascultarea de gînduri ºi simþiri.
S-asculþi acolo viersul ce n-a putut fi scris
nemaicuprins de duhul în care zace-nchis
nemaiajuns de pasul cuvîntului rãmas
neîncãput în lumea de forme ºi de glas
nestãpînit de locul ºi zãrile ce-l þin
rîvnind spre mai înaltul Cuprinsului Divin.
ªi-acolo unde-i taina adîncului profund
ºi unde numai Ochii Dumnezeieºti pãtrund
coboarã ºi culege din gînduri ºi simþiri
frumseþea ºi dulceaþa de cînturi ºi iubiri
ascultã ºi priveºte cît ar dori ºi-ar vrea
cãci nici cînta, nici plînge, eu nu le pot aºa.
Pag. 55
56. Pag. 56
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
56 - Ce nume-ar fi!
Ce nume-ar fi mai dulce oare
mai nalt, mai sfînt ºi mai duios
Isus, ca Numele Tãu care
e dintre toate, mai frumos!
Ce-ar mai putea a fi vreodatã
ca El de-ales ºi preþuit
comoarã-aºa de minunatã
frumseþe-aºa de negrãit?
A cui iubire-a fost asemeni
sã þinã mii de ani arzînd
în cele mai curate inimi
ºi-atît de fericit crescînd?
- Bisericã, Mireasã Sfîntã
cum sã te rogi ºi sã veghezi
sã poþi fi vrednicã în totul
de-Acela lîngã care ºezi!
57 - O, Sfînt Cîntec vino
O, Sfînt Cîntec vino
spre Cer sã alergãm
ia-mi duhul ºi mîna
ºi hai sã zburãm.
Mã nalþã cu tine
mai sus ºi mai sus
pe norul luminii
rãmas de Isus.
Spre forma cereascã
în care doresc
sã cînt bucuria
pe care-o trãiesc...
- E-atîta luminã
pe unde plutim
Isuse, Isuse
ce haruri trãim!
57. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Mai sus, mai departe
hai imnule sfînt
spre veºnica formã
a altui cuvînt.
Spre-a Slavei izvoare
din care s-adun
cleºtarul luminii
în care s-o pun.
ªi du-mã Sfînt Cîntec
la starea de har
în care-Adevãrul
e fãrã hotar.
ªi lasã-mã unde
voi ºti c-am gãsit
iubirea deplinã
ºi fãrã sfîrºit.
58 - Al Cerului Cîntec
Al Cerului Cîntec nespus de frumos
odatã, demult, mi-ai cîntat
ºi Glasul Tãu dulce, adînc ºi duios
de-atunci m-a legat, m-a legat.
Simþit-am pe suflet sãrutul Tãu blînd
preasfînt, fermecat, îngeresc
de-atuncea Isuse Te caut plîngînd
de-atuncea Te iubesc, Te iubesc.
Pe braþul Tãu dulce odatã-am plecat
truditul meu gînd sã-l alin
ºi dupã odihna de-atunci am aflat
Isuse suspin ºi suspin.
Cuvîntul Tãu dulce ºi cald L-am primit
Isuse, odatã, demult
de-atunci însetat, fermecat, fericit
eu doresc ºi doresc sã-L ascult.
Fiinþa mea-ntreagã Isuse, Te vrea
de Tine-nsetez ºi doresc
Viaþa, Lumina ºi Dragostea mea
Isus, Te iubesc, Te iubesc...
Pag. 57
58. Pag. 58
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
59 - Din ce Îþi dau
Din ce Îþi dau iubirea-ntreagã
aº vrea mai mult sã Te iubesc
din ce mã arde-a Ta dorinþã
aº vrea mai mult sã Te doresc.
Din ce Te caut, simt Isuse
c-aº vrea s-alerg din loc în loc
din ce Te caut aº pune-n cîntec
mai multã dragoste ºi foc.
Din ce Te chem, tot mai aproape,
aº vrea la piept sã mã cuprinzi,
din ce m-aprind de-a Ta iubire
aº vrea mai mult sã mã aprinzi.
Cînd oare voi fi plin de Tine
ca fundul mãrii nepãtruns
sã nu mai cer, sã nu mai caut
sã-mi fii de-ajuns, de-ajuns, de-ajuns!
60 - Suflet fericit
Suflet fericit cu Domnul
care stai la pieptul Lui
în adînca ascultare
ce-þi tot spune,
ce-I tot spui?
Cînd în sfînta Lui iubire
contemplîndu-L te afunzi
în a Duhului rãpire
ce te-ntreabã,
ce-I rãspunzi?
Cînd Se-apleacã drag spre tine
ºi-a Lui Faþã drag priveºti,
în ºoptiri de taine pline
ce-þi grãieºte,
ce-I grãieºti?
59. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Cînd rãpit în rugãciune
te înalþi în stãri de rai
cine-ar fi sã poatã spune
cît îþi dã
ºi cît Îi dai!...
61 - E mult de cînd e noapte
E mult de cînd e noapte ºi lumea-i bîntuitã
de mii de duhuri rele cu ucigaº tumult
ni-e dor de Dimineaþa de-odihnã fericitã
- strãjerule, strãjere, mai e din noapte mult?
Plîng inimi sfîºiate de-o lungã depãrtare
le ard atîtea rane ºi-au suferit atît
ºi-aºteaptã obosite un ceas de uºurare
- strãjerule, strãjere, o cît mai este, cît?
Atîþi din cei ce-aºteaptã sînt doborîþi de jale
gemînd sub greutatea ce inima le-a zmult
ºi-aºteaptã izbãvirea înºtiinþãrii tale
- strãjerule, strãjere, mai este oare mult?
E-atît de grea vegherea cînd noaptea se lungeºte
cînd zarea e pustie ºi sufletul e jar
cînd nu mai e putere, iar greul tot mai creºte
- strãjerule, strãjere, ah zorii nu rãsar?
Atît de grea ni-e starea cum n-a fost niciodatã
vin valuri tot mai grele cum n-am mai întîlnit
simþim c-a noastre inimi curînd n-o sã mai poatã
ah, rãsãritul, strãjerule iubit.
Strãjer iubit vesteºte sfîrºitul suferinþei
sã cadã stãvilarul de piatrã ºi de fer
sã-nceapã Sãrbãtoarea doritã-a Biruinþei
ºi Nunta fericitã a Mirelui din Cer.
Pag. 59
60. Pag. 60
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
62 - Isuse, ºtiu...
Isuse, ºtiu cã-n viaþa asta
odatã va veni o zi
din care lungile suspine
ºi zbuciumãri, se vor sfîrºi.
C-atunci solia uºurãrii
va duce izbãvitul lut
în calda þãrnii-mbrãþiºare
din care-odatã s-a nãscut.
Cã tot ce-n lume-a fost trãire,
miºcare, lacrimi, simþãmînt
le-ngroapã-n ultima durere
întîiul bulgãr de pãmînt...
Dar o, cu toate-acestea Doamne
aceastã zi o chem demult,
din lunga-ncãtuºare-a firii
ºi-a lutului sã simt cã-s smult.
Cã trec prin porþile acestea
ce-n partea asta sînt de fer
cã ies de cealaltã parte
de aur, de smarald, de cer...
Cã zbor cu albe-aripi prin soare
mai sus, mereu mai sus, mai sus
pîn-la Izvoarele Luminii
ce ies din umbra Ta Isus...
Cu ce cîntãri de bucurie
Isuse-atunci Te voi slãvi,
scãpat din cea mai neagrã noapte
la cea mai strãlucitã zi!...
61. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
63 - El vine iar...
El vine iar, El vine iar
copii ai Lui ce-L aºteptaþi
cîntaþi-I Domnului, cîntaþi
sfîrºeºte-al vostru lung calvar
El vine iar.
El vine iar, El vine iar,
voi care-þi suferit mereu
curînd sfîrºi-va tot ce-i greu
sfîrºi-va tot ce-a fost amar
El vine iar.
El vine iar, El vine iar,
nu-L auziþi cu drag spunînd:
Eu vin curînd, Eu vin curînd
cãdea-va orice stãvilar
El vine iar.
El vine iar, El vine iar,
voi cei smeriþi vi-e greu, o ºtiu
e lumea lung ºi-amar pustiu
dar nu-i departe-al ei hotar
El vine iar.
El vine iar, El vine iar,
Isuse Scump, nimic nu vrem
decît curînd sã Te vedem
ºi sã ne-aduci al Slavei har
o, vino iar!
64 - În Jertfa Ta Isuse
În Jertfa Ta Isuse
în harul Tãu divin
iertare, mîntuire
ºi pace-avem deplin.
În sfînta ascultare
de-al Tãu Cuvînt Divin
viaþã, bucurie
ºi roadã-avem deplin.
Pag. 61
62. Pag. 62
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Prin Tine-mpãrtãºirea
Misterului Divin
credinþã-avem, nãdejde
ºi dragoste din plin.
O, dã-ne tuturora
belºug de har divin
tãcere, ascultare
ºi rod s-avem din plin.
65 - O creºte-mi iubirea
O creºte-mi iubirea în inima mea
Isuse, Isuse, mereu Te-aº ruga
îmi umple cu harul pe care-l aºtept
ºi ochii ºi graiul ºi inima-n piept.
O creºte-mi iubirea Isuse Iubit
sã fiu de-a ei haruri deplin copleºit
revarsã-mi-o-n suflet cu val dupã val
ca rîul ce creºte de dã peste mal.
O creºte-mi iubirea Iubite Isus
în starea ºi-n locul în care m-ai pus
sã port pretutindeni belºugu-i de har
ºi-a ei revãrsare sã n-aibã hotar.
O creºte-mi iubirea cu rodu-i sfinþit
chiar numai cu urã de-aº fi rãsplãtit
sã nu pot Isuse trãi fãrã ea
- o creºte-mi iubirea în inima mea.
66 - Mi-a fost atît de lungã
Mi-a fost atît de lungã viaþa
atît de asprã ºi de grea
c-am vrut de-atîtea ori Isuse
ºi m-am rugat sã scap de ea.
Dar o, iubirea Ta cea dulce
cu-atîta har m-a copleºit
cã astãzi lungul drum de chinuri
îmi pare scurt ºi fericit.
63. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
În jarul alb al încercãrii
trãit-am stãri de unic har
cu profunzimi nebãnuite
cu limpezimi de nehotar.
Iar azi cînd sînt atît de-aproape
de Þãrmul drag ºi aºteptat
cu toatã jertfa ce mi-ai cere-o
cu Tine-aº mai trãi odat’...
67 - Suflete atins
Suflete atins cu-aprinsul
dragostei tãciune
- ce cãldurã ºi luminã
porþi în rugãciune,
ce puteri, ce foc, ce lacrimi
porþi în rugãciune?
Chemi cu-atîta sfîºiere
ºi rãbdare-un Nume
decît care n-ai mai scumpã
vreo comoarã-n lume
n-ai mai mare nici mai dulce
vreo comoarã-n lume...
Nu te îndoi, ci crede
nu sta, ci te roagã
ce-þi aduce El va-ntrece
jertfa ta întreagã
înmiit mai mult va-ntrece
jertfa ta întreagã...
Pag. 63
64. Pag. 64
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
68 - Cu cine sã Te-aseamãn?
Cu cine sã Te-aseamãn cînd soþ pe lume nu-i
cînd stelele sau luna sau soarele de mai,
izvoarele sau codrii sau florile pe plai
ºi tot ce m-ar atrage din lume pînã-n rai,
nici unele, nici toate n-au harul care-L ai
ºi pentru care-n lume nu-i lacrimã ºi grai...
O, ce frumos Isuse ºi Bun ºi Dulce eºti
sînt Ochii Tãi mai limpezi ca bolþile cereºti
e Faþa Ta mai Sfîntã ca cele îngereºti
mai minunat ca Raiul pe care-l strãluceºti
mai strãlucit ca Cerul ce Tu-l împodobeºti
mai limpede ca marea în care Te-oglindeºti
mai nalt decît Tãria prin care stãpîneºti
mai mare ca Adîncul pe care Tu pluteºti
mai fericit ca dorul pe care ni-l trezeºti
mai dulce ca Iubirea prin care ne-nfrãþeºti
- o, cum putem noi spune, Isuse, cum mai eºti!...
O, Tu al Frumuseþii Luceafãr Minunat,
al Mãreþiei Veºnic Stãpîn ºi Împãrat,
al Slavei Nesfîrºite Ales Încununat,
al miilor de îngeri ºi ceruri Lãudat,
Începãtor al Vieþii ºi-a tot ce-a fost creat
- nimic nu ai asemeni de sfînt ºi minunat!
ªi totuºi, Tu Isuse eºti Cel ce m-ai salvat
prin Cruce din pierzare, din moarte ºi pãcat
în Templul Veºniciei cu Tine m-ai luat,
cu cea mai albã hainã de har m-ai îmbrãcat,
inelul Tãu de aur în deget mi-ai schimbat,
picioarele-n sandale cereºti mi-ai încãlþat
ºi Ceru-n sãrbãtoare întreg l-ai adunat
în clipa cînd alãturi de Tine m-ai legat.
De-atunci pe veºnicie cu Tine-s cununat
ºi nu doresc Isuse un loc mai minunat
decît sã-Þi fiu în totul urmaº adevãrat
ºi-ascultãtor statornic pe drumul Tãu curat
oricît ar fi pe lume cu plîns împreunat
cãci nu-i mai mare slavã decît sã fi-ndurat
ocara Ta alãturi, rãbdînd nevinovat
adeverind prin sînge cã nu Te-am înºelat!
65. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
69 - Ca mugurul ferice
Ca mugurul ferice
de soare-mbrãþiºat
ce nu mai poate-ncape
în coaja-n care-a stat
cît viaþa nouã-l umple
cu clocot ºi trãiri
ce-ºi cer eliberarea
în floare ºi-n rodiri.
- Tot astfel cînd Isuse
mã umpli Tu de har,
cînd Tu Cel Fãrã Seamãn
ºi Fãrã de Hotar,
cobori în încãperea
îngustei mele vieþi
umplînd-o cu trãirea
cereºtii frumuseþi, - Simt cum îmi arde lutul
Nemuritorul Foc
cum firea nouã creºte
de nu mai are loc,
cum ºubredei fiinþe
îi rupe slabul tort
de-aº cere-un trup, din ceruri
lumina sã-i mai port.
70 - Am lãsat în urmã lumea
Am lãsat în urmã lumea ºi-am ajuns pe-ai Slavei munþi
cu-a Iubirii flãcãri ars-am orice legãturi ºi punþi
sã rãmînem pe vecie numai Singur Tu ºi eu
nu mai vreau nici o comoarã, sînt bogat, Isuse-al meu.
Tot ce poate sã-mi dea lumea nu mai are nici un preþ
nu privesc decît spre-a Tale bogãþii ºi frumuseþi
nu m-atrage decît dorul dupã Tine Domnul meu
sînt bogat cã Te-am pe Tine, Tu mã-mbogãþeºti mereu.
Pag. 65
66. Pag. 66
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
O, al Veºniciei mele Dulce ºi Puternic Far
Tu mi-araþi mereu mai scumpe þãrmuri fãrã de hotar
ºi mã treci prin stãvilarul Timpului încet ºi greu
sã cuprind Nemãrginirea strînsã-n Tine Domnul meu.
Depãrtat deplin de lume, de pãrinþi ºi de copii
Tu-mi rãmîi cea mai aleasã dragoste pe veºnicii
ºtiu cã tot în lume piere ca un stins fitil de seu
dar Tu-n veci rãmîi Acelaºi, tot mai Scump Isuse-al meu.
Tu
Tu
Tu
Tu
simþirile fiinþei mi le umpli ºi le-nchegi
Comoara vieþii mele ºi iubirii mele-ntregi
cu cît mã-nalþi spre Tine tot mai însetat Te vreau
eºti Raiul vieþii mele, numai Tu Isuse-al meu.
Adã vremea, adã locul fericirii fãrã saþ
lîngã Tine sã ne strîngã al Tãu Scump ºi Dulce Braþ
sã rãmînem împreunã veºniciile apoi
numai ochii, numai glasul, numai Sînul Tãu - ºi noi!
71 - Cutremurat
Cutremurat ridic privirea
din nou spre Cer Isuse Blînd
ºi-mi cîntã-n inimã simþirea
chemarea singurului gînd:
Sã mã îmbrac în încîntarea
nemaisfîrºitei Tinereþi
ºi sã m-afund pe veci în marea
Luminii Veºnicei Vieþi.
Ca astfel contopit cu Tine
sã pot trãi nemãsurat
nãlþimea dragostei divine
spre care nãzui însetat.
67. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
72 - Iubirea Ta n-are
Iubirea Ta n-are
un ultim salut
e fãrã capãt
ca fãrã-nceput.
Cîntarea Ta n-are
un ultim cuvînt
avîntul sfîrºeºte
în noul avînt.
Alinul Tãu n-are
un ultim fior
e pururea proaspãt
ca apa-n izvor.
Cînd nu va fi soare
nici stele, nici cer
Tu-n veci vei fi-Acelaºi
ca azi ºi ca ieri.
Cînd nu va fi lume
nici cine-o privi
Iubirea Ta Doamne
aceeaºi va fi.
Cã-n dragostea sfîntã
nu-i ultim sãrut
e-aceeaºi spre capãt
precum spre-nceput.
73 - Cu-atîta largã dãrnicie
Cu-atîta largã dãrnicie
mi-ai dat mereu, mi-ai dat Isus
din nesfîrºita-Þi bogãþie
atîtea daruri mi-ai adus.
Mi-ai revãrsat, cã nu-i mãsurã
sã le cunoascã-ntregul preþ
cu bogãþia lor umplurã
cuprinsu-ntregii mele vieþi.
Pag. 67
68. Pag. 68
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
ªi-azi parcã-mi prea apasã duhul
ºi zarea parcã prea mi-o-nchid
cã prea mi-mpiedicã urcuºul,
ca o povarã, ca un zid...
ªi-un gînd îndurerat îmi vine:
- aceste-mbelºugãri de har
pun între mine ºi-ntre Tine
un nor, un zid, un stãvilar.
De nu Te vãd ca altãdatã
nici glasul nu Þi-l mai aud
cu inima înfioratã
ºi cu obraz de lacrimi ud...
O, ia-mi aceste daruri, ia-le
Isuse iarãºi dintre noi,
sã merg uºor din nou pe cale
sã fiu sãrac - dar amîndoi!
74 - Ce dulce-mi sunã
Ce dulce-mi sunã Scumpu-Þi Nume
cînd Þi-L ºoptesc sau Þi-L ascult
cu cît L-aud mai mult Isuse
aº vrea mai mult ºi tot mai mult.
Îmi pare într-a Slavei stele
Luceafãr unic luminos
din Ceru-ntreg mãrgãritarul
cel mai de preþ ºi mai frumos.
Din sfînta Raiului grãdinã
cel mai curat ºi dulce Crin
pe Cerul Veºniciei veºnic
El Unic Soarele Divin.
Fiorul Lui mi-ncîntã-auzul
alintãtor ºi fermecat
ca dintr-o muzicã cereascã
acordul cel mai minunat.
... Ce dulce-mi sunã Scumpu-Þi Nume
ºi cînd Îl spun ºi cînd L-ascult
cu cît Îl cînt mai mult Isuse
L-aº vrea mai mult ºi tot mai mult.
69. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
75 - Stãpîne-al miilor de haruri
Stãpîne-al miilor de haruri
sînt cel mai gol ºi mai sãrac,
un strop din marea Ta revarsã-mi
o razã-n care sã mã-mbrac.
De-a lumii-amãgitor tezaur
Te rog iubirea sã-mi dezlegi
ºi leagã-mi-o de-un vis ce-ntrece
a lumii bogãþii întregi.
Dã-mi starea ce dispreþuieºte
orice ispite ºi-amãgiri
prin Taina ce mã-mpãrtãºeºte
Dumnezeieºtii Tale Firi.
Ca liberat pe veci de toate
a lumii-amare rãdãcini,
sã-Þi pot gusta deplin frumseþea
cunoaºterii în noi lumini.
76 - Cînd Tu eºti lîngã mine
Cînd Tu eºti lîngã mine
Isuse Prieten Drag
cînd Tu eºti lîngã mine
uit chinuri ºi suspine
uit tot ce mã mai þine
ºi mii de cãi spre Tine
cu dragoste m-atrag.
Cînd Mîna-Þi mã-nconjoarã
ºi-aud doritu-Þi glas
cînd Mîna-Þi mã-nconjoarã
uit jalea ce doboarã
uit groaza ce-nfioarã,
lumina mã-mpresoarã
ºi-n voia Ta mã las.
Pag. 69
70. Pag. 70
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Cînd Tu eºti lîngã mine
aºa-s de fericit...
cînd Tu eºti lîngã mine
mi-s zãrile senine
mi-s gîndurile pline
ºi aflu-n tot ce-mi vine
un har desãvîrºit.
Rãmîi mereu cu mine
Isuse Prieten Drag
rãmîi mereu cu mine
cã nu-i nimic s-aline
furtunile haine
ca ºoaptele-Þi divine
spre mine cînd se-atrag.
77 - Mi-e inima adesea
Mi-e inima adesea un frãmîntat pãmînt
lipsitã de-orice fraged ºi dulce simþãmînt.
ªi mintea mi-e adesea un sterp ºi-ntins pustiu
de parcã nici o urmã de bine nu mai ºtiu.
În clipele acestea nimic din tot ce-aº vrea
eu nu mai am Isuse s-aduc în faþa Ta.
Nici calda rugãciune, nici limpedele gînd
nici dulcea-nflãcãrare a dragostei arzînd.
Doar în adîncul tainic al sufletului meu
iubirea Ta rãmîne statornicã mereu.
ªi-n clipa cînd spre Tine din nou pot sã privesc
întreaga mea fiinþã Îþi strigã: Te iubesc!
71. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
78 - Ierusalim, cetatea mea
Ierusalim, cetatea mea
tot sufletu-mi suspinã:
cînd oare, cînd te voi vedea,
cînd oare-n tine voi intra
sã cînt în mîntuirea ta
pe marea cristalinã?
Ierusalim, sfînt dor nestins
ca dulce va fi-n tine
cînd lungul zbucium va fi-nvins
cînd Þelul drag va fi atins
iar plînsul ºters, uitat ºi stins
ºi zãrile senine.
O, Rai cu ziduri de topaz
iubirea mea te cheamã
cu rugãciunile-n extaz,
cu rîu de lacrimi pe obraz,
cu dorul sã te vadã az’
strigîndu-þi: ia-mã, ia-mã!
O, pîn-atunci Ierusalim
trimite-ne din tine
arvuna harului sublim
pe care-l cerem ºi dorim
biruitori sã moºtenim
comorile-þi divine.
79 - Un mugur
Un mugur s-a-ntîlnit c-o razã
ºi-nfioraþi au tresãrit
din sfînta lor îmbrãþiºare
o dulce floare-a rãsãrit...
- Tot astfel cînd Isuse Dulce
sãrmanu-mi suflet Te-a aflat,
în setea lui de-o veºnicie
cu-atîta dor Te-a-mbrãþiºat.
Pag. 71
72. Pag. 72
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
ªi-n sfînta hotãrîrii clipã
de Tine-ntreg s-a alipit
topindu-ºi vechea lui fiinþã
în noul rod nemaitrãit.
Te rog Isuse tot mai dulce
mã fã la Sînul Tãu sã pier
ca sã-Þi rãmînã-n braþe numai
un rod de aur pentru Cer.
80 - Lasã-mã mereu
Lasã-mã mereu Isuse
sã Te vãd ºi sã Te-ascult
cãci flãmînda mea iubire
Te doreºte tot mai mult.
Cîtã duioºie-n glasul
ºi-n privirea Ta adui
cînd aºa ca Magdalenei
milã nesfîrºitã-mi spui.
Cînd ca gloatei de-altãdatã,
nesfîrºit alin sã-i faci,
îmi grãieºti de fericirea
celor paºnici ºi sãraci.
- Cum trãiesc atunci aievea
haru-acelei noi vieþi
ce luminã-mi dã privirii
înþelesele frumseþi!
ªi sã simt copil Isuse
pe genunchii Tãi ºezînd
în tãcerea cea mai sfîntã
ascultînd ºi ascultînd.
O, Te-aº asculta de-a pururi
nedorind nimic mai mult
cã nu-i altã fericire
ca s-ascult, s-ascult, s-ascult...
73. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
81 - Aº vrea din ochi...
Aº vrea din ochi, din glas, din lacrimi,
din rugãciune ºi din cînt
din tot ce simt sã-Þi spun Isuse
ca nimeni încã - un cuvînt.
Dar un cuvînt sã poatã-ncape
cît cred, cît simt ºi cît doresc
în felu-n care numai Þie
aº vrea sã-l strig... ºi sã-l ºoptesc.
În el fiorii-a mii de lacrimi
ºi rugãciuni aº vrea s-adun
a mii de imnuri de iubire
ºi-a mii de împãcãri sã spun.
Cãldura soarelui întreagã
mireasma lumilor de flori
ai fericirilor de veacuri
nenumãraþi ºi sfinþi fiori.
ªi cu întreaga lor putere
sã pot sã strig ºi sã ºoptesc
aºa cum doar odatã numai
un suflet poate: Te iubesc!
82 - Gem inimi
Gem inimi sub adîncã apãsare
povara grea de-abia o mai purtãm
adu-ne Tu dorita uºurare
ascultã-ne Isuse Te rugãm.
În ceas amar copiii Tãi suspinã
cu lacrimi zilnic pîinea ne-o udãm
adu-ne-un loc ºi-o clipã de hodinã
ascultã-ne Isuse Te rugãm.
De-atîþia ani cu valuri de durere
ºi munþi de sfîºieri din greu luptãm
adune-o zi de-alin ºi mîngîiere
ascultã-ne Isuse Te rugãm.
Pag. 73
74. Pag. 74
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
De-atîta timp de lungã despãrþire
împrãºtiaþi tînjim ºi însetãm
ah, adã Tu dorita întîlnire
ascultã-ne Isuse Te rugãm.
Ascultã-ne ºi þine Doamne seamã
de-atîtea mii de lacrimi ce vãrsãm
cînd chinuri lungi ºi jertfa grea Te cheamã
ascultã-ne Isuse Te rugãm.
83 - Preabunul meu Mîntuitor
Preabunul meu Mîntuitor
de dragul Tãu a-rîndul
cutreierat-am cãlãtor
pãmîntul strãbãtîndu-l.
Trecînd ca valul pe ocean
cu mîini spre þãrm întinse
purtat-am gînduri an de an
spre piscuri neatinse.
Am mers purtat de-un dor aprins
urmînd fãrã oprire
un drum, un dor, un Chip desprins
din Cîntec ºi Iubire.
ªi cînd o clipã pot privi
Lumina Lui de-aproape
plîngînd m-aplec, cum aº simþi
tot soarele-n pleoape.
Iar cînd mã-nvrednicesc sã pot
trãi a Lui sfinþire
îmi pare cã mã umple tot
oceanul de iubire.
ªi nu ºtiu, nici nu pot sã spun
ce har trãiesc a-rîndul
cît risipesc ºi cît adun
în inimã avîndu-l.
75. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
84 - Dragul mult iubirii mele
Dragul mult-iubirii mele
plin de raze-n pãr,
sub privirile de stele
m-ai trezit sub mãr
strãlucind de haruri grele
m-ai trezit sub mãr.
Cerul se-ntindea sub mine
zarea cãpãtîi
m-a unit pe veci cu Tine
dragostea dintîi:
dulcea, minunata, sfînta
dragoste dintîi.
Mi-ai umplut cu-a Ta privire
inima de drag
fericit de-a ei sfinþire
n-am mai fost pribeag
dintr-un ceas de strãlucire
n-am mai fost pribeag.
Îþi ascult rãpit Cuvîntul
plîng cînd Þi-l ascult
oare unde-i azi pãmîntul
de-s în Cer demult
unde s-a pierdut pãmîntul
de-s în Cer demult?
De ce oare-ntreaga Fire
cîntã-acum aºa?
mai e oare fericire
dulce ca a mea
nu e, nu e fericire
dulce ca a mea.
Unde-i azi cetatea oare
unde-s cîinii rãi?
cîntã-atîta sãrbãtoare
dulce-n ochii Tãi
numai pace ºi iertare
cîntã-n ochii Tãi.
Pag. 75
76. Pag. 76
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Cîntã ca un roi de-albine
cîmpu-n floare plin
zãrile-s de tainã pline
totul e divin
lîngã Tine, lîngã Tine
totul e divin.
Þes cununi de rouã zorii
sã ne-anine-n pãr
fericiþi nemuritorii
cununaþi sub mãr
Nunþii Sfinte, Sãrbãtorii
cununaþi sub mãr.
85 - Deºi-a trecut
Deºi-a trecut atîta vreme
de cînd Isuse Te urmez,
de cînd iubirea Ta mã-ncîntã
ºi-n harul Tãu mã desfãtez.
Deºi de-atîþia ani, atîtea
am pãtimit ºi-am sîngerat,
plãtindu-mi partea mea de jertfã
în slujba Þelului curat.
- Eu ºi-azi cu-aceeaºi bucurie
ºi dor nestãpînit în piept
ca-n prima clipã de credinþã
Te caut, Te chem ºi Te aºtept...
Acelaºi cîntec de iubire
din ziua-n care m-am predat
Þi-l port în inimã ºi astãzi
doar mai adînc ºi mai curat.
Acelaºi simþãmînt statornic
acelaºi duh ºi-acelaºi crez
în care m-am legat de-atuncea
pe-aceeaºi cale sã-Þi urmez.
Doar vremea ce-a trecut atîta
îmi face graiul mai duios
privirea mai ne-ntoarsã-n urmã
ºi viitorul mai frumos.
77. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
86 - Peste-al anilor hotar
Peste-al anilor hotar
rãsar zorii noi rãsar
peste ei spre vîrful lor
fac drum lung cu lungu-mi dor,
drum cu crini împodobit
pentru Domnul meu Iubit,
drum cu lacrimi lung ºi drept
cã de ani ºi ani L-aºtept,
drum de sfinte aºteptãri,
drum de rodnice-ascultãri,
drum de cîntec ºi dorinþi
pentru paºii Lui ce sfinþi...
Arde-mi soarele de-amiaz
lacrimile pe obraz
uscã-mi vînt de rãsãrit
graiul stins ºi chinuit.
Urme-nsîngerate las
prafului la orice pas,
jar mi-e inima din piept
dar aºtept, aºtept, aºtept...
Noapte lungã s-a lãsat
peste-ntins ºi peste lat
peste duh ºi peste gînd
nici o razã luminînd...
Numai mîinile se-ntind
dupã zãri ce nu cuprind
numai ochii se deschid
cãtre Dincolo de zid.
Bate ceasu-nfiorat
miezul nopþii-ntîrziat
ah - ºi nici n-am tresãrit
Slava cînd m-a-nvãluit.
ªi-ndelungii ani de jar
azi mai scurþi de-o clipã-mi par,
ne-nþelegem gînd cu gînd:
Doamne, ai venit curînd!
Pag. 77
78. Pag. 78
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
87 - Un imn de luminã
Un imn de luminã îmi cîntã-n priviri
cînd ruga iubirii Isuse Þi-o-nchin
cînd sufletu-n pragul cereºtii trãiri
mi-l adapi din Izvorul Divin.
În imnul acesta înalt ºi slãvit
e tot ce-am în mine mai cald ºi curat
din lacrimi, din doruri, din crini e-mpletit
ºi-aº dori sã Þi-l cînt necurmat.
Dar nici graiul, nici gîndul nu-l pot încãpea
cînd vreau sã-l rostesc n-am cuvînt
aºa cum îl cînt nu-i în inima mea
ºi aºa cum e, nu pot sã-l cînt.
Ascultã Isuse în inima mea
al dragostei imn minunat
cã nu-i rugãciune sã-l poatã cînta
precum este în ea necîntat.
88 - Plînge-n inimi
Plînge-n inimi sfîºierea
dupã Cel demult Dorit
depãrtare, depãrtare
unde-i oare-al tãu sfîrºit?
Tot mai greu ridicã munþii
nou hotar dupã hotar,
întîlnire, întîlnire
oare cînd veni-vei iar?
Ni s-a spus: puþinã vreme
ºi veacuri s-au împlinit
întristare, întristare
unde-i oare-al tãu sfîrºit?
Nu cîrtim nici unul Doamne
dar Tu ºtii cît e de greu
aºteptarea, aºteptarea
sã ne chinuie mereu.
79. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Unde-i oare izbãvirea
unde-i a odihnei zi
mîngîiere, mîngîiere
oare cînd te vom gãsi?
Cît preþ ne-ai cerut, ce lacrimi
cîte jertfe, cît suspin...
mîntuire, mîntuire
vino, te-am plãtit din plin!
89 - Cînd ai zãmislit Iubirea
Cînd ai zãmislit Iubirea ºi ne-ai dat-o nouã-n lume
Doamne, nu ºtiam c-acesta Þi-este-adevãratul Nume
dar am bãnuit cã-ntr-însul este harul ºi puterea
care singurã sfinþeºte fericirea ºi durerea
aducînd în suflet starea fãrã seamãn de frumoasã
care mîngîie cînd doare ºi înalþã cînd apasã
care arde ºi jertfeºte inima în care cîntã
dar atîta fericire poartã-n cazna ei cea sfîntã.
O, cum faci un suflet Doamne Dragostea sã Þi-o cunoascã,
cum o faci prin stãri de tainã într-o inimã sã nascã?
Din ce tainice strãfunduri de slãvitã strãlucire,
din ce-adîncuri de putere, din ce rai de fericire,
din ce flãcãri ºi izvoare, din ce gînd ºi ce simþire
îi poþi toarce fericita, sfînta ei alcãtuire
de aduce unde vine aºa unicã trãire?
Ce-ar fi toatã lumea asta de durere ºi tristeþe
dacã n-ar înviora-o a Iubirii frumuseþe?
Cine-ar mai putea sã-i poarte uriaºa ei povarã
dacã Dragostea n-ar face-o micã, dulce ºi uºoarã?
Cine-ar mai putea sã-ndure toatã noaptea ei de urã
dacã n-ar fi-n ea Iubirea cu luminã ºi cãldurã?
Ce-ar fi munca ºi rãbdarea, ce-ar fi-a vieþilor unire,
cine poate sã le poarte - cînd în ele nu-i iubire?
Pag. 79
80. Pag. 80
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Dacã n-ar fi fost Isuse a Ta dragoste curatã
nici un suflet cu alt suflet nu s-ar fi unit vreodatã,
ar fi fost pe veci o noapte peste lumea asta toatã
n-ar mai fi-nflorit vreun zîmbet nici pe-o faþã-ndureratã
n-ar fi nici o ranã-nchisã, nici o lacrimã uscatã,
nici o inimã de mamã, ori de frate, ori de tatã,
nici o inimã de alta n-ar fi fost în veci unitã
ar fi fost un gol ºi-o moarte ºi-o tristeþe nesfîrºitã...
Dar cînd ai fãcut ca-n lume sã rãsarã-a Ta Iubire
cel mai mare har o Doamne l-ai adus la omenire.
Dac-ar vrea vreodatã lumea pentru ea sã-Þi mulþumeascã
cel mai mare dar cu care ar putea sã-Þi rãsplãteascã
ar fi pentru tot Oceanul Veºnic al Iubirii date
stropul dragostei dat Þie de-a lor inime curate
doar aceasta ar fi-o jertfã vrednicã de-a Ta Jertfire
numai singurã Iubirea e-un dar vrednic de Iubire.
90 - Iubesc pe-ai mei
Iubesc pe-ai mei cu-ntregu-mi suflet
mai mult ca viaþa mea-i iubesc
pentru iubirea lor Isuse
suspin, mã rog ºi mã jertfesc.
Iubesc fiinþele ce-n lume
cu-a mea fiinþã s-au unit
purtîndu-le o neschimbatã
iubire pînã la sfîrºit.
Iubesc prietenii ce paºii
uniþi ºi-i duc cu paºii mei
cu-o dragoste oricînd în stare
sã facã totul pentru ei.
Iubesc pe fraþi mei cereºte
cum numai sufletu-mi iubesc
de ei mã leagã pe vecie
un legãmînt Dumnezeiesc.
Iubesc ca pe ai mei, vrãjmaºii
rugîndu-Þi mîntuirea lor
ºi simt c-aº face pentru dînºii
mai mult decît aº fi dator.
81. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
- Dar în iubirile acestea
în toate-i un hotar ceresc
o margine la care toate
se sting, se ºterg ºi se sfîrºesc.
Numa-n iubirea Ta Isuse
n-am nici hotar ºi nici sfîrºit
pe Tine Te iubesc atîta
pe cît eºti Tu: Nemãrginit!
91 - O, cît de vrednic
O, cît de vrednic de iubire
eºti Tu Slãvit Stãpîn Ceresc
dar ce puþini sînt azi pe lume
cei ce Te-aºteaptã ºi doresc.
Tu care doar iubirea noastrã
o ceri ºi o aºtepþi mereu
iubirea unicã ºi mare
cum cere numai Dumnezeu.
Iubirea sincerã - mai naltã
ca orice timp ºi orice zid
în faþa cãreia ºi Cerul
ºi Veºnicia se deschid.
Iubirea tainicã ce-ntrece
tot ce-i mai vrednic de iubit
iubirea ce rodeºte veºnic
nemicºorat ºi nesfîrºit.
Iubirea dusã pîn-la jertfã
ºi pînã dincolo de ea,
iubirea unicã ºi sfîntã
de-acelaºi sînge cu a Ta.
Iubirea cum de zeci de veacuri
mereu spre noi Þi-ai revãrsat
iubirea noastrã pentru Tine
de-un preþ la fel de minunat...
- O, cum aº vrea sã-mi cresc un suflet
mai nalt ca tot ce-i omenesc
cu el adînc ºi fãrã margini
cît pentru toþi - sã Te iubesc.
Pag. 81
82. Pag. 82
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
92 - Cum cerbul dupã ape
Cum cerbul dupã ape în caldele amiez’
de-a Tale dulci izvoare Isuse însetez.
Cum cel sfîrºit tînjeºte dupã-al odihnei miez
de pacea Ta curatã Isuse însetez.
Cum duhu-n rugãciune cînd pe genunchi veghez
din inima întreagã de Tine însetez.
Cînd fruntea-nsîngeratã pe cruce mi-o aºez
cu dor, cu foc, cu lacrimi de Tine însetez.
Cu cît mai mult prin locuri strãine înserez
tot mai profund de Tine Isuse însetez.
Iar azi cînd simt mai grele a lutului obez’
ca lanul ars, de ploaie, de Tine însetez.
Doar cînd voi fi-n odihna iubirii-n care crez
voi ºti cã am Izvorul - sã nu mai însetez.
93 - Spre lumile Luminii
Spre lumile Luminii aripile-am întins
îndrãgostit de-al Slavei nemãrginit Cuprins.
M-am ridicat pe scara nãlþimilor de har
spre Taina fãrã moarte ºi fãrã de hotar.
- Pe ce tãrîm de soare ºi rai am poposit
de mi-a rãmas tot lutul la pragul lui slãvit?
Ce Tainã mã atrage de nu pot s-o-nþeleg
dar nalþã ºi sfinþeºte adîncul meu întreg.
Ce soare mã-nfãºoarã de nu pot sã-l privesc
dar ºi cîntãri ºi lacrimi la fel mã copleºesc.
83. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Ce-s valurile care mã þin ºi mã atrag
cu teamã ºi iubire, cu tremur ºi cu drag?
- M-am avîntat... ºi-n Marea Luminii m-am cuprins
iar cînd a ei seninuri deasupra-mi s-au întins
Simþit-am fericirea fiorului nespus
cã sînt pe veci un picur din Marea Ta Isus.
94 - Isus, Oceanul Fericirii
Isuse, Oceanul Fericirii
ºi Vieþii fãrã de hotar
din Tine-mi izvorãsc ºi-n Tine
mi-ntorc izvoarele de har.
Aºa cum din afundul mãrii,
cu albul norilor cuprins,
ies ploile ce-aduc belºugul
peste-al ogoarelor întins.
Iar dupã ce înviorate
în urmã holdele rãmîn
aceleaºi ploi se varsã rîuri
în largul valurilor sîn.
Tot astfel Doamne revãrsarea
de har ºi binecuvîntãri
ce-mi umple pînã peste margini
a inimii adînci cãmãri.
Cînd din belºug le verºi în mine
ºi mã trimiþi la fraþii mei
ce-nviorãri ºi bucurie
Tu faci sã plouã peste ei.
Iar dupã ce se-mprospãteazã
acel nepreþuit pãmînt
în rîu de mulþumiri ºi lacrimi
se reîntorc spre Sînu-Þi Sfînt.
În Cercu-acesta al Vieþii
Tu eºti ºi Mare ºi Izvor
din Tine vin, ºi-ntorc spre Tine
cei ce se nasc ºi cei ce mor.
Pag. 83
84. Pag. 84
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
95 - Frumoase dorurile mele
Frumoase dorurile mele
ce liniºte e-acuma-n voi,
dupã furtunile acele
ce-au fost în noi ºi peste noi.
Cîndva plîngeaþi îndurerate
pe-atîtea drumuri ºi cãrãri
lãsînd pe brazde-nsîngerate
sãmînþa sfintelor chemãri.
Cîntarea lacrimilor voastre
a liniºtit atîta plîns
ºi-atîtea suflete sihastre
la Sînul Domnului aþi strîns.
Iar astãzi lunga-ndurerare
din ochi, din suflet ºi din glas
întreagã s-a fãcut cîntare
nimica trist nu i-a rãmas.
Trecuta frîngere divinã,
cînd stau arare sã te-ascult,
mi-e parcã-o inimã strãinã
a plîns-o cîndva de demult.
Atunci cine-ar fi-avut credinþã
sã vadã roadele de-acum
ºi-n ce mãreaþã biruinþã
sfîrºi-va-nsîngeratul drum?
Pe urma ranelor durute,
pe urma anilor de chin,
belºugul roadelor plãcute
e adunat acum din plin.
- Frumoase dorurile mele
ce aur a rãmas în voi
de prin furtunile acele
ce-au fost în noi ºi peste noi!
85. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
96 - În sfînta ascultare
În sfînta ascultare a dragostei dintîi
Comoara mea întreagã Isuse Tu rãmîi,
de cînd Þi-am dat viaþa pe veci sã fie-a Ta
atîta bucurie ºi pace-ai pus în ea
ºi-atîta har mi-o umple legîndu-mi-o mereu
mai cald ºi mai puternic de Tine, Domnul meu.
Cum cunoºteam eu oare cã-n lume s-ar afla
iubire-adevãratã, de n-o aflam pe-a Ta?
Cum cunoºteam cã este pe-acest pãmînt stricat
aievea fericire ºi har adevãrat?
Cum cunoºteam atîtea cereºti înviorãri
ce mi-au nãscut izvorul duioaselor cîntãri
sau pacea fericitã ºi limpede de azi
ca iezerul de munte sub soarele de-amiazi?
Avîntul ºi puterea... atîtea mîngîieri
ce mi-au schimbat în aur trecutele dureri
cum le aflam acestea Iubit Mîntuitor
de nu Te-aflam pe Tine al Dragostei Izvor?
O, uit încet trecutul cu rãnile-i de jar
ºi muta zvîrcolire a chinului amar
arar îmi vine-n minte ceva din tot ce-am plîns
azi toate-s doar un murmur din ce în ce mai stîns.
Trecuta usturime a cruntelor loviri
e toatã astãzi numai duioase amintiri,
în locul întristãrii trecutului cumplit
e numai limpezime de soare liniºtit.
ªi toate-acestea numai prin harul Tãu le am
e datoritã Þie ce sînt, din ce eram
e datoritã Þie schimbat acum în har
tot ce-a fost fãrã seamãn de crîncen ºi barbar
Îþi datorez doar Þie tot harul ce-l aºtept
spre care cu credinþã azi sufletu-mi îndrept
Îþi datorez doar Þie lumina care-acum
cu-atîta siguranþã mã-nvãluie pe drum,
urcîndu-mã spre Tine de negîndit cîndva...
- O, toate fãrã Tine, cum le puteam avea?
ªi cum recunoºtinþa întreagã sã-Þi arãt?
de tot ce vãd nainte rãmas din îndãrãt?
- În sfînta ascultare a dragostei dintîi
întreaga mea Comoarã, Isuse, Tu rãmîi!
Pag. 85
86. Pag. 86
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
97 - Din harfa unei fãrã seamãn
Din harfa unei fãrã seamãn
iubiri aprinse pe pãmînt
am vrut cum am ºtiut Isuse
mai cald ºi mai frumos sã-Þi cînt.
În orice viers am pus o parte
din inima ce le-a purtat
în fiecare slovã-mi arde
un strop din duhu-nflãcãrat.
Am vrut a dragostei vãpaie
din Jertfa Golgotei s-o iau
ºi miilor de inimi stinse
puternic foc ceresc sã dau.
Sã vãd cum arde-ntreg pãmîntul
înalt ºi larg ºi fericit
în focul dragostei de Tine
Isus, Mîntuitor Iubit...
Dar cît sînt trist cã nici cîntarea,
ca tot ce-am spus ºi ce-am fãcut
n-a fost nici naltã, nici fierbinte
nici fericitã cum am vrut.
Azi vin plîngînd ca Magdalena
cînd vasul scump ºi l-a sfãrmat
ca nimenea din el pe urmã
sã nu mai fie-nmiresmat.
ªi-mi sparg Isuse Dulce harfa
cu care-am vrut aici sã-Þi cînt
ca nimãnuia dupã Tine
sã nu-i mai cînte pe pãmînt.
Rugîndu-Te mãcar în ceruri
sã faci sã pot cînta aºa
cum toatã viaþa mea din lume
am vrut, dar n-am putut cînta.
87. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
98 - Am trecut
Am trecut de cel din urmã
vîrf ce ne desparte
ºi de-abia te vãd în vale
þarã de departe
unde-am cunoscut Lumina
þarã de departe.
Am avut în tine-atîta
dor ºi împlinire
lupte, suferinþi ºi lacrimi
har ºi fericire
cît nu poate graiul spune
har ºi fericire.
Am avut vrãjmaºi prin tine
rãul sã-mi urzeascã
ºi-am avut atîþia prieteni
dragi sã mã iubeascã
fraþi adevãraþi ºi prieteni
dragi sã mã iubeascã.
O, pãmîntule pe care
am trãit o viaþã
azi te las, rãmîi în urmã
tot mai mic prin ceaþã
tot mai jos ºi mai departe
ºi mai mic în ceaþã.
Eu mã duc spre Þara Sfîntã
Sus, mai sus de stele
unde-I Domnul meu, Comoara
mîntuirii mele
Bucuria ºi Comoara
mîntuirii mele.
Faþa ta îndureratã
n-o voi mai privi-o
lume, suferinþã, teamã,
plînsule, adio
de-azi vom fi pe veºnicie
despãrþiþi, adio!
Pag. 87
88. Pag. 88
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
99 - Cît ai Tu mai mult!
Cît ai Tu mai mult ca alþii
Sfînt ºi Veºnic Mire
cît mai scumpã decît toate
este-a Ta iubire
mai de preþ ca lumea-ntreagã
dulcea Ta iubire.
Glasul Tãu cel sfînt îmi pare
cel mai drag din lume
Numele iubirii Tale-i
cel mai dulce Nume
Fericit ºi-Ales ºi Veºnic
Cel mai Dulce Nume.
Necuprinsa Ta iubire
inima mi-o leagã
de-aº rãmîne lîngã Tine
veºnicia-ntreagã
în genunchi s-ascult Cuvîntu-Þi
veºnicia-ntreagã.
Frumuseþea Ta Isuse
n-are-asemãnare
cine-ar fi sã poatã spune
cît de drag mi-eºti oare?
care cîntec, care lacrimi
pot a spune oare?
Dintre mii de-aleºi Fãptura
pot a Þi-o alege
Glasul Tãu din mii de glasuri
pot a-L înþelege
cîntã-ntreaga mea fiinþã
cînd Þi-L înþelege.
Cît ai Tu mai mult ca alþii
- slavã veºnic Þie
lîngã Tine-i totul numai
imn de bucurie
veºnicia, lîngã Tine-i
imn de bucurie.
89. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
100 - Cel din urmã cîntec
În lume, cel din urmã cîntec
de-acuma-n glasul meu s-a stins
cu cel din urmã lanþ ce-mi cade,
cu cel din urmã val învins...
- Isuse, dar din tot avutul,
din al iubirii foc întreg,
din a vieþii-ntreagã jertfã
un singur imn doresc s-aleg.
Iar imnul închegat din toate
aceste unice comori
sã-Þi fie Numele - mai dulce
mai nou de nesfîrºite ori.
Sã-l trec întinderilor zãrii
ºi vremii spre Nemãrginit
iar corul veacurilor toate
sã-L cînte-n veci desãvîrºit.
Pag. 89
90. Pag. 90
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Cîntarea cîntãrilor mele
1945
101 - E cineva, cîntã
Isuse, Isuse, ascultã acum
departe, pe dealuri, prin vãi, pe cîmpie
un cîntec de lacrimi, de jertfã ºi drum
- e cineva, cîntã prin zarea pustie.
E cineva cîntã... E unul, sînt doi,
sînt sute, sînt mii, sînt mulþimi fãrã zare
ºi cîntã prin soare, prin noapte ºi ploi
un imn de iubire, de har ºi chemare.
E cîntecul meu de dragoste - strîns
din primul fior de grea sfîºiere
din ziua cînd Þie Isuse Þi-am plîns
întîia iubire ºi-ntîia durere.
Ascultã-l cum creºte mereu mai aprins
mereu mai puternic, mereu mai fierbinte
o Oaste, o þarã, o lume-a cuprins
o nalþã, o-ncîntã ºi-o poartã nainte...
Ascultã-l Isuse... - e imnul slãvit
din ziua cînd haru-Þi veni peste mine
ºi-n care-Adevãrul a rupt strãlucit
tristeþea trãitã departe de Tine.
Ascultã-l Isuse - e-ntregu-mi avut
puterea, avîntul ºi sfînta iubire
comoara-mi întreagã, întîiu-mi nãscut
adus pentru Tine supremã jertfire.
Ascultã-l Isuse în ceasul ceresc
cînd harfa se sfarmã pe culmi de extaze
cînd lutul apune, cînd ochii privesc
uimiþi, Veºnicia de slavã ºi raze.
91. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
102 - În lunga noapte
În lunga noapte-a aºteptãrii
ce-atît de tristã ne-a cuprins
Isuse, cîntecele toate
ºi bucuriile s-au stins.
Doar sus pe culmile vegherii
un singur cîntec mai e viu
un singur dor mai stã de strajã
prin al furtunilor tîrziu.
Pe cea mai naltã creangã cîntã
rãzbãtãtor ºi neînvins
mai sus ca urletul furtunii
ºi mai spre larg hotar întins.
E cîntecul credinþei noastre
biruitor ºi neschimbat,
acordurile lui curate
mereu mai nalt ºi larg strãbat.
Isuse, umple-l de putere
în lume iarãºi renãscînd
nebiruitã-ncredinþarea
cã Tu vei reveni curînd.
Sã nu ne-nvingã întristarea
ºi nici singurãtatea grea,
nici teama nopþii-apãsãtoare,
nici dor strãin de voia Ta.
Ci biruind cu uºurinþã
puterea oriºicãrui rãu
c-o mai puternicã credinþã
sã cînte Viitorul Tãu.
Pag. 91
92. Pag. 92
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
103 - Porumbel cu aripi albe
Porumbel cu aripi albe
ochiul meu te pierde
peste lume, peste þarã
du-te ºi te-ntoarce iarã
c-o crenguþã verde.
- Ai plecat de-atîta vreme
peste nori de spume,
zarea e mereu pustie
oare nici o bucurie
nu-mi gãseºti tu-n lume?
Spune-mi vîntule de ce sînt
cãile deºarte,
s-a pierdut prin vãi strãine
ori nu-l lasã mîini haine
ori e-n ceas de moarte?
Sau privirea ce-l aºteaptã
n-o sã-l mai dezmierde?...
- n-o sã vinã niciodatã
cã n-a fost în lumea toatã
o crenguþã verde?...
- Dar tu þine-þi cãtre ceruri
mîini neobosite
calde rugãciuni trimite-I
Domnului în veci iubitei
Þãri fãgãduite.
ªi vei moºteni-n luminã
har ce nu se pierde
toatã Þara Minunatã
de-unde-ai aºteptat odatã
o crenguþã verde.
93. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
104 - Cînd ochii-n Sus
Cînd ochii-n Sus se-ndreaptã
ºi-n Sus rãmîn cu faþa
iubirea mea Te-aºteaptã
Isuse, cum aºteaptã
strãjerul dimineaþa.
Cînd inima-mi zdrobeºte
pustiul ºi-apãsarea
durerea-mi Te doreºte
Isuse, cum doreºte
ocnaºul liberarea.
Cînd viaþa mea-nsetatã
din harul Tãu s-adapã
cu dor adînc Te catã
Isuse-aºa cum catã
un cerb, izvor de apã.
O, vino ºi destramã
vrãjmaºa-nlãnþuire
sfîrºitul glas Te cheamã
Isuse-aºa cum cheamã
zdrobitul izbãvire.
105 - Cînd am trecut
Cînd am trecut întîia datã
prin locu-acesta-ndurerat
þinutu-acesta astãzi soare
era pustiu ºi-ntunecat.
Singurãtatea lui amarã
a stors atît avînd din noi,
plîngea atunci în noi durerea
cum cîntã-acum iubirea-n voi.
Azi tot pustiul e izvoare
hotarul tot de soare-i plin
ºi-n toatã þara roditoare
zîmbeºte-un cer senin, senin.
Pag. 93
94. Pag. 94
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Trecutul sfîºierii noastre
e rãsplãtit îmbelºugat...
- pãzeºte Mînã Sfîntã rodul
cu-atîtea lacrimi cîºtigat!
Alungã-i lupii ºi lãcusta
ºi pune-i îngeri pãzitori
cã pentru fiecare floare
am suferit de-atîtea ori.
106 - Ce-ai dori tu oare?
Ce-ai dori tu oare inimã-ntristatã
suflete sãrmane dupã ce suspini?
- bunurile lumii? - ceaþã-mprãºtiatã
astãzi par de-a pururi, mîine sînt ruini!
Inimi frãmîntate, suflete sãrmane
dupã ce-alergaþi voi, oare ce-aþi dori?
- frumuseþea lumii? - lacrime ºi rane
ce încîntã astãzi mîine va-ngrozi.
Suflet singuratic, inimã-ntristatã
oare ce doreºti tu, dupã ce suspini?
- ai vãzut o floare? - vine toamna-ndatã
ºi s-a dus parfumul ºi-i rãmîn doar spini!
Inimã-nsetatã, suflet fãrã pace
dupã ce te zbaþi tu, oare ce doreºti?
- fericirea lumii? - nor ce se desface
piere-n clipa-n care crezi c-o dobîndeºti!
Ce doreºti sãrmane, ce aºtepþi tu oare
slavã, prietenie, zbor ne-mpiedicat?
- n-aºtepta zadarnic, lumea nu le are
ºi-ai sã vezi aceasta cînd te-ai înºelat.
Cauþi tu mîntuirea? - Ea e, numai ea ea
singura comoarã suflete sãrac!
de-o adapi cu lacrimi, de-o porþi în vãpaie
ºi-o hrãneºti cu sînge, vei avea-o-n veac!
95. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
107 - Vreau sã iubesc
Vreau sã iubesc Isuse, vreau pururi sã iubesc
chiar dacã toþi aceia ce-n inimã-i primesc
vedea-voi cã-n suspine ºi-n greu mã pãrãsesc.
Vreau sã iubesc Isuse, vreau pîn-la sfîrºit
chiar cînd ºi cei ce-odatã adînc m-au preþuit
cãlca-vor fãrã milã pe sufletu-mi zdrobit.
Ajutã-mã Isuse sã pot iubi la rînd
pe duºmani, pe prieteni, pe oamenii de rînd
c-un singur dor, - acela: sã pot iubi oricînd.
108 - Iubite, cînd vei fi...
Iubite, cînd vei fi departe
de sori ºi de lumini încins
adu-þi aminte prima razã
în suflet cine þi-a aprins.
Cînd vei fi-ajuns pe culmea naltã
spre care-ai vrut ºi te-ai luptat,
adu-þi aminte mîna care
la primii paºi te-a ajutat.
Cînd vei fi-ajuns stãpîn pe harul
cereºtii lumii de melodii
adu-þi aminte cine-n suflet
þi-a scris întîile-armonii.
Cînd vei fi-ajuns cu-ntreg hotarul
vieþii tale înflorit
adu-þi aminte ochii care
întîii crini þi-au rãsãdit.
Cînd dragostea-þi va umple viaþa
cu tot cuprinsu-i minunat,
adu-þi aminte sînu-acela
ce te-a-ncãlzit ºi legãnat.
Pag. 95
96. Pag. 96
Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Adu-þi mereu, adu-þi aminte
ºi niciodatã nu uita
cît preþ, ce jertfe ºi ce lacrimi
s-au dat spre fericirea ta!
109 - Suspinele Tale
Fiorii zorilor, Isus
sau murmurul din vale
sau imnul vînturilor sus
sau liniºtile din apus:
- Suspinele Tale!
Rãcoarea nopþii argintii
lumina din petale
belºugul ploilor tîrzii
mireasma umedei cîmpii:
- Îndemnurile Tale.
Odihna gîndului curat
avîntul de pe cale
puterea duhului nãlþat
rãsplata chinului rãbdat
- Alinurile Tale.
Nãlþarea duhului ne-nvins
renaºterea din jale,
hotarul încã necuprins
rãsplata Þelului atins:
- Nemarginile Tale!
110 - Prima ploaie
Prima ploaie peste primii
trandafiri înmuguriþi
- prima lacrimã din ochii
de iubire umeziþi.
97. Poezii - Vol. 7 - Cîntarea Cîntãrilor mele - Caietul 1
Prima roadã-nvioratã
peste crinii cei dintîi
- primul cîntec de chemare
sã cobori ºi sã rãmîi.
Prima stea pe necuprinsul
bolþii cerului senin
- prima rugãciune-aprinsã
pe altarul Tãu divin.
Pînã cînd va fi iubirea
pe genunchii Tãi sã stea,
- cîte rugãciuni ºi lacrimi
ºi cîntãri se cer aºa?
111 - Vis
Era aºa de rãcoroasã
ºi de frumoasã noapte-atunci
îmi era somn ºi frig ºi teamã:
- visam cã sînt cu Tine-n lunci.
Sã mã-ncãlzesc m-ai strîns la Sînu-Þi
ºi-n haina Ta m-ai învelit
de-am adormit în iarba udã
adînc ºi dus ºi fericit.
Era, Isuse, ceasul dulce
cînd toate mamele dormeau
îmbrãþiºate cu copiii
ce-n vis prin somn, le surîdeau.
... O, cît doresc de-o înserare
s-adorm cu îngerii Tãi mici
ºi legãnat pe-o luncã verde
sã nu mã mai trezesc aici.
Sã mã trezesc Acolo unde
de mult iubirea mea s-a dus
ºi unde sã privesc aievea
uimit Frumseþea Ta Isus.
Pag. 97