1. 1
POEME CRESTINE
de
GABRIEL IORDAN
DOROBANłU
(GAVRIIL STIHARUL)
Teologie pentru azi
Bucuresti
2008
2. 2
Cu smerenie,
dedic toate stihurile mele
PREASFINTEI NĂSCĂTOARE
DE DUMNEZEU
Această plachetă de versuri a fost publicată online
cu sprijinul
Părintelui Drd. Dorin Piciorus si al Preotesei Drd. Gianina Piciorus,
cărora
le mulŃumesc pentru ajutor.
3. 3
ELEISON ME TON AMARTOLON
[Miluieste-mă pe mine păcatosul]
Doamne, credinŃă am avut de neclintit
când valurile negre mă trăgeau in jos,
semeŃii munŃi i-am clătinat…dar m-am mândrit:
miluieste-mă pe mine cel pacatos.
Doamne, în stihuri Te-am cântat si Te-am slăvit,
căci dulce stih mi-ai dat si graiul cuvios,
cu aripi de rime am zburat…dar m-am mândrit :
miluieste-mă pe mine cel pacatos.
Doamne, pentru Tine m-am lăsat osândit,
pentru sfântul Tau nume dulce si duios,
ocări si spini am suportat…dar m-am mândrit :
miluieste-mă pe mine cel păcatos.
Doamne, cu Tine am fost pe cruce si am pătimit,
cu Tine am gustat din bice pân’ la os
si oasele-mi zdrobite au fost…dar m-am mândrit :
miluieste-mă pe mine cel păcatos.
Doamne, de atâtea ori spre raiul înflorit
Îngeri m-au purtat si-n cerul Tău frumos
cu sfinŃii în rugăciune-am fost…dar m-am mândrit:
miluieste-mă pe mine cel păcatos.
Doamne, atâtea lucruri bune au răsarit
din rugăciunile rostite cu folos.
Atât de minunate sunt…dar m-am mândrit :
miluieste-mă pe mine cel păcatos…
4. 4
SFĂNTA DREPTMĂRITOARE
Cât de fragilă bucurie îmi aduce vremea,
în fântana adancă mi-a fost dat să-mi scald privirea.
Maică, apa ta e bună,din piept stins-a durerea,
păcatul iertat a fost, venit-a mântuirea.
Ca fiu risipitor de taine azi mă-ntorc suflet amar,
mai sărac în Dumnezeu, dar tu maică ai pregătit,
pâinea caldă, masa plină,curcubeul în stergar
si viŃelul Tatălui păsunat în Nesfârsit.
Niciodată casa nu mi-a fost mai albă, mai frumoasă,
ca într-o sărbatoare mare fu gătită-n neprihană.
Cu odaia-mpodobită: flori de aur si iarbă grasă,
dulcea casă mă asteaptă cu Fecioara în icoană.
Ochii mei din prea-ntristare sunt în lacrimi si mai ard,
apele cele amare pe obraji îmi curg fierbinŃi,
dar tu mă-ntaresti acuma cu mireasma cea de nard,
cu tăria cea din îngeri, cu răbdarea cea din sfinŃi.
Maică, tu, nepământească, vesnică mult primitoare,
cu îngereasca strălucire în cernitul tău vesmânt,
lan de raze izvrorăste din icoane. În altare,
peste daruri neîntinate se pogoară Duhul Sfânt.
5. 5
A FI CRESTIN
A fi crestin înseamna a iubi
cu patimă cuvântul ce te-ndeamnă,
să arzi în Hristos si să mai stii
ca dragostea nicicând nu se destramă.
A arde în iubirea Celui care
la ospaŃul lumii a întins o pâine,
spăland picioarele tremuratoare
tuturor înfometaŃilor de mâine.
A fi crestin înseamnă a fi încredinŃat
că esti în starea leprosului, si-n tine,
creste neoprit minunea. A fi vindecat,
mereu vindecat de nepământescul Bine.
A fi crestin înseamnă a te străpunge
Spinii durerii si a zâmbi înŃelepciunii,
cu tăria luată din cel ce mai frânge
pâinea nemuririi la cina lumii.
A fi crestin înseamnă a urca mereu
golgotele, călcând sfios pe colŃi
de piatră si a crede că pasu-Ńi greu
e-al lui Hristos Cel înviat din morŃi.
6. 6
SURSUM CORDA!
[Sus inimile!]
Diavolul îndoielii îsi întinde-o gheară,
iadul necredinŃei îsi arata faŃa,
deznădejdea urlă tragic ca o fiară…
Sus inimile! Nu ucideŃi speranŃa !
Nenorocirea ne otraveste traiul,
nepăsarea lumii mai rece ca gheaŃa,
crucea-i tot mai mare si mai dureroasă…
Sus inimile! Nu ucideŃi speranŃa !
Năpârcile fricii se strecoară-n gânduri,
moartea pare mai reală decât viaŃa.
De crezi că Scriptura nu-Ńi mai foloseste…
Sus inimile! Nu ucideŃi speranŃa !
Nu ucideŃi porumbiŃa din fereastră,
căci din nestiut vesteste dimineaŃa,
când noaptea a biruit raza de lumină…
Sus inimile! Nu ucideŃi speranŃa !
7. 7
ASCULTĂ CUM CÂNTĂ BISERICA VIE !
Copilule, crescut la cântece de noapte,
mugind de patimi, hulă si trufie,
în ritmuri bacante si-n vorbe desfrânate…
Ascultă cum cânta Biserica Vie !
Cântă Biserica dis-de-dimineată ,
salută voios, mulŃumeste crestin…
Auzi cum urcă versul către ViaŃă
si ziua începe cu pace de-amin.
Ascultă cum cânta crestinul si-adastă :
cântă tinereste omul pe ogor,
legănand pruncul, tânara nevastă
dă slavă lui Hristos pentru fecior.
Cântă Biserica în marea săptămână
prin chilii si case curate.
Tineri si bătrâni cântă impreună,
dau slavă lui Hristos pentru toate.
Dă slavă fecioara pentru curaŃie,
dă slavă nevasta zămislitoare,
mulŃumeste mireasa pentru cununie,
mulŃumeste feciorul pentru îndreptare.
Dă slavă brutarul pentru aluatul
din care pâinea se va plămădi.
MulŃumeste seara acasă bărbatul
pentru cina cea buna si pentru copii.
Cântă zidarul, dând temelia
bisericii noi, cu turla-n azur.
VoinŃa lui se prinde de piatră,
mortarul fluid se-ncheagă dimprejur.
El cântă un cântec de dor si de slavă,
Nervul si braŃul vânjos vibrează-ncordat.
Inima, în ritmul poeziei suave,
Transformă ideea în beton armat.
8. 8
DimineaŃa, în atelier, tâmplarul,
cânta, punându-se inimos pe treabă.
El Domnului mulŃumeste...si harul
coboară în ale lui mâini degrabă.
Minune! S-a oprit mirat. Priveste :
din lemnul inform ivitu-s-a perfect
un lucru util. Dulgherul slăveste
pe Domnul Iisus, lemnar din Nazaret.
Auzi pe cizmar cum cântă-n bucurie,
lucrează cu sârg, cu suflet si nesaŃ,
mâna-i alearga într-o simfonie,
Hristos e pe buze si duhul e-n braŃ.
Dau slavă cinstita preoŃime,
pentru slujba Liturghiei sfinŃite,
si cea intru Hristos diaconime
pentru darurile bineprimite.
Auzi cum cântă Biserica Bizantină,
apostolească, vie, ocrotitoare…
Cântă poporul ei răsfăŃat de lumină,
de lina lumină a Slavei biruitoare.
Copilule crescut la cântece de noapte,
mugind de patimi, hula si trufie,
în ritmuri bacante si vorbe desfrânate…
Ascultă cum cântă Biserica Vie !
9. 9
ÎNVIERE LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE BIZANTINĂ
Din cerul de lavă scânteie un fulger,
s-asază peste beznă-ndurarea.
Cu chip neprihănit, palid, un înger
Pogoară-o stea pe-un muc de lumânare.
Se-mprăstie bezna cum se ridic-o ceaŃă
Scânteia astrului aprinde încăperea :
Oh! Doamne, ce lumină si dulceaŃă
Transfigurează tainic chipul si durerea !…
În patima Ta, Doamne, ceru-i mai aproape,
Sufletul e prohod si întrebare,
Mir îmi adastă în gânduri si pleoape
Când lacrimi picură din lumânare.
Trupul Tău, Hristoase, poposind în moarte,
Sub giulgiu odihneste cu cântări preasfinte.
Pleoapa Maicii Tale din icoană se zbate
Cu aripi de porumbiŃe istovite.
Îngerul bun îmi scutură durerea
La dumnezeiasca strajă spre dimineaŃă.
S-aprind în altar lumini. E Învierea,
Lanuri de mâini se-ntind să ia ViaŃă.
Hristos a înviat! Fii fără frică…
Troparele învierii se toarnă în lumină.
Moartea e-nvinsă.E Sfânta Duminică.
E Dumnezeiasca Liturghie Bizatină.
10. 10
MAI CRED COPIII NOSTRI ÎNTR-O MINUNE?
Veacul disperării perfid si misel
renaste dumnezei cu pântec de-oŃel,
eresuri străine poleite-n cuvinte
coboară-n suflet si-n minte.
VopsiŃi in rosu, mânjiti pe braŃe si dinŃi
pe stadioane hipioŃii dau concerte
in stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinŃi,
cu aura lor strâmbă prelinsă peste plete.
Un bărbos guru de-apartament
si-a convins ciracii – extaz si încântare – ,
învaŃându-i că ar fi un instrument
divin, Mesia în chip de reîncarnare.
Doamne, ispitele ne zguduie tăria,
căci veacul e-ntors spre alta menire!
E hipiotul un sfânt? E guru, Mesia?
Sunt ale lor fraze... mesaj de mântuire?
Privirea mi-o întorc către Răstignit
si sufletul o clipa se ridică.
Văd patru cuie si-un Hristos smerit
ce patima o-ndură din dragoste de oameni.
Văd spinii Lui si-o înviere care
va fi a noastră si Raiul în mine creste,
cum creste Liturghia in Altare,
când preotul solemn împărtaseste.
Văd o mână mică, sfioasă si albă,
bătând mătănii la icoana poleită
a Sfintei Fecioare. O rugaciune caldă
se murmură cuvioasă si smerită.
Mai cred copiii Tăi in Altare si minuni,
în Maica Sfantă si Pruncu-i de la sân,
în holdele sfinŃite, în datini si-n goruni,
în nasterea Ta, Doamne,din staulul cu fân?
11. 11
FRUMOASA MEA VESNICIE
Vai, ce luptă se dă-n mine
când trupul este pe moarte !…
Să-l miluiască... n-are cine...
Vai, cât plânge si se zbate !…
Irmosul, ecou îmi bate-n veac,
mi se vesteste-n parastas…
Un gol străin si fără leac
se adânceste ceas de ceas.
Ca frunza toamna coborî-voi
în goliciunea de-început,
făra straie, scumpe, moi,
si podoabe de-mprumut.
Dar eu stiu că într-o zi sfinŃită
lumina se va-ntoarce-n pleoape,
porumbiŃă împodobită,
ram de măslin pe ape.
Voi trage puteri din slava curată,
sorbi-voi puhoaie de zări,
ochiul mirat va creste roată
îmbrăŃisat de mii de culori.
Atingerea pleopei usoare
în ritmul zborului rar
vesti-va în lumea reală
curcubeul Tău de har.
Eu…ridicat din beznă si somn
la viata plămădita sus !
Eu ridicat...dincolo de om,
prin jertfa Ta, Bunule Iisus!
Mai stiu, că-n ziua cea mare,
împodobi-mă-vei din nestiut
cu straie sfinte, cu slavă mare…
Unde e moarte, goliciunea din mormânt ?
12. 12
CREZUL MEU PENTRU VESNICIE
Cred într-Unul Dumnezeu
Ziditor de pâine
si mai cred in darul Său,
în ziua cea de mâine.
Cred în Iisus Mântuitorul
si in mierea-I din cuvinte.
Cred în stihuri si în dorul
din colinde nesfârsite.
Cred în Duh de prorocie,
mângâiere pentru viaŃă
si într-o dulce vesnicie
cu Hrisos loc de verdeaŃă.
Cred in sfinŃi si in cununa
mucenicilor răsplată
din Biserica stărbună,
binecuvântată.
Cred in pâine si în vin
si-n Sfânta Predanie,
în puternicul Amin
si în spovedanie.
Cred în patima si moartea
Dumnezeului durerii
si-n cuvintele înalte
din troparele-nvierii.
Cred într-unul drum prea drept
Al Sfintei Dreptmăritoare,
că Iisus din Nazaret
va veni cu slavă mare.
În botezul din cuvinte
îmi mărturisesc prihana,
astept morŃii din mormânt
iarăsi să deschidă geana.
13. 13
STIHUITORII LUI HRISTOS
Sunt trist, bolnav sau poate surd
de ploaia de cuvinte grele
din vorbele drăcesti, urlând,
din cântecele rele.
Eu vin la voi, stihuri sfinte,
Din cântari si rugăciune,
care-n zilele cumplite
mi-aŃi fost pâine si minune.
La voi, rapsozi ai lui Hristos
ce aŃi postit cu rânduială –
ne-aŃi dat în dar cuvânt frumos,
cum l-aŃi trudit cu osteneală.
La icoana ta mă-nchin,
lucrătorule cel darnic,
vine vremea, drag crestin,
să te pomenim la praznic.
Stihurile tale bune
le-am păstrat în scoarŃe groase,
m-au tămaduit de lume
si de amagiri intoarse.
Bunule,cu dulce grai,
ca un sfânt din Pateric,
să te odihnesti în Rai
cu slavă de mucenic.
14. 14
CRĂCIUN SFÂNT
În noapte-adancă se rostogoleste luna,
în candele amurgul se-ntoarce aprins,
la Poarte Raiului aud cum bate mâna
lui Mos Crăciun, hoinar, cu părul nins...
Prin beznă, vine usor si se duce…
Bolta podoabe de stele îsi pune,
se tulbură somnul Pruncului dulce
din braŃele Mamei preasfinte si bune.
Blând, MicuŃul întinde o mană,
magii uimiŃi se-ntorc în Scriptură,
El mută hotarul de vis si de ape
al Iordanului nostru din bătatură.
15. 15
LA LOC CU VERDEAłĂ
[priceasnă]
Trec în zbor nori
spre alte zări
si anii-n sirag
duc cu ei ce e drag.
Geme pe pămant
prelung jalnic cânt –
e-n zadar chemat
sufletul plecat.
E-n zadar chemat
omul răposat
ce-a fost pe pămant…
acum e-n mormânt.
Cei rămasi în urmă:
frate, soră, mumă,
vor veni la rând,
vor veni curand.
Plânge cu amar
pleopa în zadar,
ochiul tulburat,
pentru cel plecat.
– SufleŃelul meu,
plânsu-mi este greu,
lacrimile mele
vor seca si ele.
Vor seca de ape,
vor fi scurse-n noapte...
Cerule, cât rabzi
pe pâmat să cazi !
– Nu mă mai jeliŃi,
fraŃii mei iubiŃi,
căci eu am în cer
dulcele năier.
16. 16
Nu vă întristaŃi,
iubiŃii mei fraŃi,
căci, în ceruri sus,
îl am pe Iisus.
Am pe Născătoarea,
pe Apăratoarea,
Maica bucuriei,
Maica vesniciei.
Si mai am un Tată
Ce-n ruga curată
Îl numim cu dor
AtotŃiitor.
Si mai am in dar
sfinŃi din sinaxar,
care mijlocesc
si mă pomenesc.
Mai am bune fapte
de Domnul lucrate
si m-am spovedit,
m-am impărtăsit.
Si n-am întinat
casa unde-am stat,
lucrul cel oprit
eu nu l-am poftit.
Si daca am poftit
lucrul cel oprit,
am fost dezlegat
de al meu păcat.
Mai am o credinŃă
ca o biruinŃă,
că voi fi mereu
cu-al meu Dumnezeu.
17. 17
PETALE DIN GRADINA MAICII SFINTE
Crestinul ortodox
Ochi sărutând icoana,
gând îmbrăŃisând ochiul,
suflet lăcrimând gândul.
ÎnŃelepciunea dumnezeiască
Acoperindu-i lumina veacului,
acestui pustnic orb
i-ai dat puterea licuriciului.
Taina isihastului
Albit de ani,
călugărul crede
că i-a înflorit raiul.
Taina spovedaniei
Hristos nevăzut,
duhovnic atent,
sfinŃii de pe catapeteasmă
îndepărtându-se.
Lucrarea lăuntrică
Mănastire…
sfinŃii respiră
prin rugăciunile călugarilor.
NecredinŃă
Dumnezeu la lucru,
Minuni pretutindeni…
Atâtea irosindu-se.
18. 18
Epifanie
Drum serpuind spre mănastire,
Dumnezeu si Sfântul Petru
printre pelerini.
Miercurea trădarii
Punând capul pe pernă,
Ńipă un gând :
Ghetsimani!
Vinerea Mare
Hristos pe cruce…
Până si cei nenăscuŃi
Îl biciuiesc.
Zbor înalt
Aripile Îngerului
se deschid înlăuntru…
rugăciunea lăuntrică !
Rugăciunea inimii
Rugăciunea s-a oprit
si cu ea
respiraŃia sufletului.
Înviere
Neplânsă,
moartea moare
la miez de noapte…
Hristos a înviat !
Canon de pocăinŃă
Stropi de ploaie
bat pământul
asemenea unor mătănii.
20. 20
RUGĂCIUNE UCISĂ PRIN NEROSTIRE
Dă-mi, Doamne, rostirea sfinŃilor
ca să-łi pomenesc dumnezeiescul Nume.
Dumnezeule, candela îmi este stinsă,
limba îmi este străină
si inima îmi bate cu disperare într-un zid de piatră
dincolo de care esti Tu.
Numele Tău sfânt geme biciuit de cuvinte făŃarnice,
iar noi credem că-l laudam si-l cântăm.
Eu stiu că rugăciunea este ucisă prin nerostire
ca un prunc în pântecele mamei prin nenastere...
Dar, cuvintele mele pământesti
sunt o cunună de spini pe fruntea Ta dumnezeiască.
Dă-mi, Doamne, rostirea sfinŃilor Tai
ca să-łi pomenesc dumnezeiescul Nume,
lăudat,cântat si plâns de sihastri si poeŃi.
21. 21
POARTA RAIULUI
Motto:
Nu aurul, ci moastele sfinte sunt avuŃia unei Ńări.
Poate că am ostenit să plâng un iad,
Sodome si Gomore de-amar,
Pe Samsoni si Caini, pe ingerii ce cad,
străine locuri,chipuri de cosmar.
Mă vreau acum la mine-acasă
loc de verdeaŃă, loc minunat,
unde Biserica e încă mireasă
si Iisus Hristos e cel înviat.
Căci eu sunt din Ńara de brazi si de har,
eu sunt din turma Tatălui,
drumul meu nu fu-n zadar,
căci am bătut la Poarta Raiului.
Eu sunt din Ńara cu mucenici,
cu voievozi mărturisind credinŃa,
de-a pururi pasii mei rămân aici,
căci am gustat din miere-n suferinŃă.
Eu sunt din Ńara de neuitate datini,
cu sfinŃi sihastri în posturi priveghind,
cu icoane biruind balauri
si Brâncoveni în moarte aŃipind.
Eu sunt din Ńara fără de hotare,
fără oprelisti către infinit,
sunt pravoslavnic, căci la altare,
cu foc pe buze m-am spovedit.
Eu sunt din Ńara de holde si minuni,
cu ploi sfinŃite si rouă miruind,
eu i-am văzut pe Îngeri în furtuni,
pe Dumnezeu pe nori de aur odihnind.
22. 22
Poate am ostenit să plâng un iad,
Sodome si Gomore de amar,
eu stiu un loc mai verde ca un jad…
Eu sunt din Ńara de brazi si de har.
23. 23
HAIDEłI SĂ MAI CREDEM ÎN IISUS HRISTOS!
Horoscoape astăzi ne îndrumă sorŃii,
cina rugăciunii este tot mai rară,
prin televizoare îsi arată colŃii
diavolul ce urlă tragic ca o fiară.
Nestiut de nimeni merge-n vesnicie
un copil al străzii fără lumânare,
soboare de îngeri îi Ńin tovărasie
si-l înaripează spre ceresti altare.
Un sărman mănâncă supa lui crestină,
pe piept, el îsi face crucea preasfântă,
din puŃina pâine opreste puŃină
pentru un câine frate cu privirea mută.
łintuit de-o cruce zgâriată-n perete,
satanisti sălbatici pe el se răzbună –
îl batjocoresc lovindu-l cu sete
cu înjurături de Hristos si mumă.
Căte un tâlhar intră-n puscărie –
gând de razbunare pentru cel stiut,
o maicuŃă simplă dă o liturghie
pentru pomenirea fiului pierdut.
PărasiŃi de rude, merg spre loc de-odihnă
batrâni din azile,oameni fără soartă,
doar Sfânta Fecioară din cer mai suspină
si un preot le citeste fără plată.
Carturarii, în letopiseŃe,
cată disperaŃi poveŃe crestine:
sfinŃii de demult ne spun cu blândeŃe
să avem răbdare căci va fi un mâine.
Ca o prorocire ne îmbărbătează
mâna lor întinsa, gândul lor frumos –
ca nădejdea noastră să rămână trează :
haideŃi să mai credem în Iisus Hristos !
24. 24
TATĂL NOSTRU SI PÂINE
Aievea sunt, îmi place să le stiu în vis
ce azi se cheamă înfometare.
Copii abandonaŃi, bătranii părasiŃi
orfelinate sumbre, cârciumi funerare.
E adevarat si as vrea în vis să fie
tot ce blestem căzu ca o rusine.
E adevarat si parc-o lungă tragedie
ne otrăveste traiul, nădejdea de mai bine.
O cârciumă eu vad în miez de noapte,
flăcari verzi danseză ca-n iad,
boabe de fosfor, albe, răscoapte,
picură-n pahare, sfârâie si ard.
Pierdut în patimi, mut si-ntunecat,
robul Tău Doamne, soarbe din pahar
otrava vicleană, alcoolul distilat
plătit cu trudnice braŃe, chin si-amar.
Undeva l-asteaptă în miez de noapte
copiii înfometaŃi de tată si de pâine,
cu mânuŃele fragede, curate,
se roagă pentru ziua cea de mâine.
Dar la cârciumă e-n toi azi veselia,
prin fum de Ńigară beŃivii înjură,
femei pierdute îsi fac meseria
si diavolul le toarna vorbe de hulă.
În fiecare noapte iadul varsă jar,
si cârciuma, ca o răsuflare fierbinte,
spulberă scântei ca dintr-un amnar
si focul s-aprinde in minŃi ameŃite.
25. 25
Îmi place în vis să le stiu:
cârciuma murdară, taverna-mormânt…
Dar aici sunt toate: sticla cu rachiu,
flăcarile verzi, iadul pe pământ.
Doar tu, Iisuse, Te mai răstignesti,
Golgotele le mai colinzi prin lume,
ai grijă de copiii Tăi si le mai pune
pe Tatăl Sfânt si-o pâine-n rugaciune.
26. 26
LA VREME
La vreme, Domnul trimite înger de lumină
să-Ńi picure pe gene clipiri suave, dulci…
când oboseala zilei si grija cea de mâine
întârzie odihna cu teamă de năluci.
La veme, Domnul trimite binecuvantate ploi,
peste ogorul negru o bură tremurândă.
La vreme e-o primavara în straie tot mai noi.
La vreme mieii zburdă si ciocârlia cântă.
Nu te teme de valurile vieŃii izbitoare,
în fiecare greu e-o pronie cerească,
când Tatăl Sfânt în mâna Sa te are,
nu-i vrabie să cadă, nu-i păr să se clintească.
La vreme, Domnul te scoate la liman,
când marea se răzbună si se frământă valul.
La vreme, se răceste si lava din vulcan,
se linisteste marera si se arată malul.
De arde Cuvântul Său vesnicind iubire,
nu-i loc de-ngrijorare, nici cumpatul să-l pierzi.
Când Harul Sfânt dă gândului tărie,
de ziua cea de mâine să nu te-ngrijorezi.
De trimite Domnul pildă de-ntărire :
pasarea mănâncă, desi n-a semănat…
Crinii se-mbracă în haine tot mai fine –
E vremea să te bucuri…Ce dar minunat !
27. 27
CUVIOSULUI
Vartejul innoirii sterge,
si rău, si bine, si frumos,
căci viaŃa merge înainte...
si departarea de Hristos.
Dorm sihastrii-n cimitire,
Lumea nu-i mai pomeneste,
un monah, la mănastire
un pomelnic le citeste.
Crucile de pe mormânturi
putrezesc de vreme rea,
de ploi reci si aspre vânturi
stinsu-li-s-a candela.
Dorm azi, intr-un loc uitat,
Moastele de cuvios,
ce în viaŃă a purtat
crucea grea a lui Hristos.
Ca pe oameni din beŃie
să-i întoarcă la credinŃă,
a dat vot de săracie
si pe sine jerfă vie.
A purtat straie de sfinŃi,
nevoindu-se stingher
si, in nopŃile fierbinŃi,
a băut roua din cer.
Doar un mormânt părăsit
fost-a mostenirea sa,
sufletului ostenit
datu-i-s-a linistea.
Dar eu stiu c-a fost chemat
către alte zări mai bune –
din loc verde, înmiresmat,
ne-ntăreste-n rugăciune.
28. 28
VIS SI ÎNGER
Dezrăstignită din ultimele raze,
ziua coboară în locasul rece…
Rosul asfinŃit scurgându-se pe case.
E noapte. Stelele se golesc de lumini.
Nimeni, nimeni nu le culege nectarul de foc.
În băltoace lăcrimează luna
cu palidul chip trist, supt. Si varul
fardulului ei se descojeste întruna.
În sala strâmbă, murdară si neagră
a tristului leagăn de orfani,
cu ochi miraŃi de bolta cea largă,
fetiŃa bălaie visează.
Ea-n mii de bucaŃi
cerul îl vede frânt si stelele
se coboară în bucăŃi de pâine.
Mai vede în suflet luna rotundă
ca o jimblă imensă, aburind,
si-o mâna albă, delicată, blândă,
pe crestetul ei rotund odihnind.
Dar luna dispare si stelele se sting.
Rămâne doar sala jalnică si rece…
Si ochii ei de pâine mai plâng,
de stelele calde, de luna cea dulce.
Se face întuneric în tristul adăpost
si-n ochii ei mari,calzi si curaŃi,
visul de pâine se frânge.
Se face intuneric si visul apune,
doar în sufletul ei nepământesc,
Îngerul, flămând de rugăciune,
veghează,ocroteste si plânge.
29. 29
IISUS PE CRUCE
Mainile Tale, slăvite Ziditor, au fost batjocorite,
străpunse, nu mai pot mângâia păsările în zbor…
Pleoapele Tale căzute privesc numai la serpii
care dau târcoale prăzii, zvârcolindu-se in Ńarană…
Urechile Tale nu mai aud decât pasii îngerului morŃii…
Melci jilavi se urcă pe lemnul crucii, lăsând în urma lor
dâre argintii.
ÎŃi pipăie rănile, apoi se chircesc în cochiliile lor
ca într-un mormânt de piatră, asteptând învierea Ta.
Din lumină picură stropi mari de lacrimi,
Boabe de lut nepământesc, spălandu-łi rănile :
Plânge lumina?
Numai Tatal Tău poate face o astfel de minune
la moartea Fiului.
E târziu…
Păsind peste osemintele Golgotei ca pe trepte,
îngerul morŃii a ajuns până la Tine.
Ochii lui plecaŃi te-au rugat de iertare,
apoi el łi-a cerut sufletul.
Tu,łi-ai dat ultima suflare în mâinile Tatălui...
łi-ai încovoiat trupul ostenit aidoma unui semn de-ntrebare:
Părinte al Meu, pentru ce M-ai părăsit?...
O pasare a Ńipat sfâsiind întunericul…
Fiul Omului a murit…
A murit frumos, legănându-se peste lacrimile amare
ale Maicii Sale, peste jalea cernita a îngerilor de lumină.
În noapte, sălbăticiunile dormind în necuvinte au iesit la pradă.
Pe tâmple mi se asterne oboseala si somnul mă învinge :
gânduri nimicitoare trec prin sufletul meu
ca printr-o Ńara pustie.
30. 30
DULCEA CHEMARE A VESNICIEI
Ascultă cum te cheamă astăzi Hristos,
cu stihuri de foc si cântec de nai,
cum Maica Sfântă te-ndeamnă duios,
cum ochii îi picură boabe de rai.
Ascultă cum te cheamă astăzi Cuvântul,
în traistă îŃi pune psalmi si cântare,
din rugăciune,croieste-Ńi vesminte,
si soarbe-nsetat izvorul de zare.
Ascultă cum te cheama astăzi Hristos,
crucea din spate rabd-o-n tăcere,
lacrima să-Ńi fie treaptă de folos,
necazul si spinii: pâine si miere.
Ascultă cum te cheama astăzi Iisus,
când ploaia se cerne mărgele-n sirag
si valurile bat în norii de sus:
ascultă chemarea si vino cu drag!
Ascultă cum te cheamă la viaŃă,
cu stihuri de foc, cu cântul de nai:
Dincolo de azi e-o zi mai măreaŃă,
razele de înger, boabele de rai.
31. 31
NEBĂNUITE STIHURI, CUVÂNT DE COLINDĂ
Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă,
îŃi vin acum în casă cu blagoslovire…
Deschide, deschide usa frate crestine!
Priveste cum ard în flăcări de iubire!
Din Scriptura preadulce, silabele calde
în rime coboară, tremură si sună,
când cerul îsi scutură petalele albe
si ninge prin Ńară cu raze de lună.
Cand Îngeri păsesc pe căi neumblate
si heruvimii tămâiază înalt,
când harul sfânt tremură si arde
si-n stihuri pogoară mireasma de nard.
Versul cel dulce duios cântă si-alină,
din ochii Presfintei o lacrimă cade,
mâna smerită la icoane se-nchină,
pe nori albi de stele Părintele sade.
Priveste cum ard si pornesc spre tine
nebănuite stihuri de iubire,
Deschide, deschide usa crestine,
bate în suflet cuvânt de Psaltire!
32. 32
RUGĂCIUNE PENTRU STRICAREA LUCRĂRII DIAVOLESTI
Tu, Ce-ai stricat lucrarea diavolească,
esti vesnic mântuire dumnezeiască,
Iisuse, mântuire dumnezeiască !
Mă zbat în boale, mai aproape de mormânt,
trimise de vrăjmasul prin vrăji si descânt,
pe patul suferinŃei prin vrăji si descânt.
Doctorii din spitale leacul nu-mi găsesc,
căci suferinŃa mea n-are leac pământesc,
Boala mea n-are leac pământesc.
Ascultă-mi, Doamne, smerita rugăciune,
fă cu mine astăzi încă o minune,
o preafrumoasă si dulce minune.
Dă-mi limpezimea apei de izvor curat,
sufletul mi-l spală în chip minunat,
de vrăji mi-l spală în chip minunat.
Pentru rugăciunile maicii Tale,
curăŃeste-mă de păcat si întristare,
cu mila Ta, de păcat si întristare.
33. 33
LUMINĂ LINĂ
Din piatra de vatră strămosească
murmură glasuri ca de vaier,
buciumul le duce mai departe,
vremea le prinde în al ei caier.
Trec turmele să se-adape,
e încă tulbure izvorul,
răsar în câte-un ochi de apă
stropi albi îngemănaŃi cu dorul.
Un cântec păgân se toarce-n noapte,
aspida iese la lumină
adulmecând strachina cu lapte
si vrăji se Ńes pe lună plină.
Cerul s-a întunecat si plouă,
din pleoape-nalte cad în taină,
lacrimi limpezi precum roua,
în boltă s-a deschis o rană.
Făra de veste aspida fuge,
vraja în două se rupe gemând,
păstorii se trezesc din gânduri
uimiŃi să vadă un om cu chipul blând.
S-apropie tăcut ca o lumină,
pasul usor mângâie pământul,
păstorii înspăimântaŃi se-nchină
căci este Dumnezeu Preasfântul.
Norii se arcuiesc peste păduri,
un vuiet trece prin mugurii verzi,
omul vorbeste ca din Scripturi
si-i linisteste cu vorbele blânzi.
Se limpezeste către zori izvorul,
turmele sorb din apă crestină,
se pierde în zare Călătorul
într-o lumină, lină lumină.
34. 34
NOAPTE SFANTĂ
Să-mi pun smerit sărutul pe-a Ta icoană,
pe răstignirea Ta de moarte omorâtoare :
sa-łi sorb iubirea si să-mi fie hrană
si rugăciunii să dau aripi de cocoare.
Se cutremură stihiile-n zare
si bat in lemnul crucii plin de praf
ca-n toaca din preasfânta Vineri Mare
când lacrimi curg pe Sfântul Epitaf.
Eu vin la Tine cu povara-n spate,
Iisuse al me cu chipul din icoană,
pasesti pe moartea care ne desparte
cu învierea ta din fiecare rană.
Osteneste vâsla închisă între pleope…
slova aŃipeste în Psaltire,
Mă visez cu Tine mergător pe ape,
când luna păseste pe valul subŃire.
35. 35
POEM NICIODATĂ ÎNCHEIAT…
Când am fost părăsit de toŃi,
Am lăcrimat...Apoi am zâmbit.
Clipele acelea au trecut,destramându-se ca o haină veche,
ce lasă în urmă doar amintirea,
amintirea vârstă, amintirea gând, amintirea dor.
Când singur mi-am dus crucea
umerii au curs înlauntru trăgând dupa ei
toată disperarea lumii…
Doamne, cum simŃeam bucuriile iubirii ca pe o povară
si petalele florilor de mai ca pe o zăpadă de ianuarie!
Priveste, un nou început a venit atunci
când mi-ai oblojit umerii cu balsamul sfânt al cuvintelor Tale !
Hristoase, mi-ai cerut ca să-łi deschid porŃile
si mi-ai trecut bucuros pragul.
De atunci ascult neîncetat vorbele Tale
ca pe un poem ce-mi trece prin suflet
niciodată încheiat…
36. 36
Cuprins
ELEISON ME TON AMARTOLON………………………………….3
SFĂNTA DREPTMĂRITOARE………………………………………4
A FI CRESTIN…………………………………………………………5
SURSUM CORDA……………………………………………………..6
ASCULTĂ CUM CÂNTĂ BISERICA VIE…………………………...7
INVIERE LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE BIZANTINĂ.............9
MAI CRED COPIII NOSTRI ÎNTR-O MINUNE ?..............................10
FRUMOASA MEA VESNICIE…………………………………….…11
CREZUL MEU PENTRU VESNICIE……………...............................12
STUHUITORII LUI HRISTOS………………………………..…........13
CRĂCIUN SFÂNT……………………………………………………14
LA LOC CU VERDEAłĂ……………………………………….…....15
PETALE DIN GRĂDINA MAICII SFINTE…………………….……17
RUGĂCIUNE UCISĂ PRIN NEROSTIRE……………………..….....20
POARTA RAIULUI…………………………………………………...21
HAIDEłI SĂ MAI CREDEM ÎN IISUS HRISTOS…………………..23
TATĂ SI PÂINE………………… ……………………………………24
LA VREME………………………………… …………………………26
CUVIOSULUI…………………………… ……………………………27
VIS SI ÎNGER………………………………………………………….28
IISUS PE CRUCE………………………………………………………39
DULCEA CHEMARE A VESNICIEI………… ………………………30
NEBANUITE STIHURI,CUVÂNT DE
COLINDĂ……………………31
RUGĂCIUNE PENTRU STRICAREA LUCRĂRII DIAVOLESTI ….32
LUMINA LINA…………………………………………………………33
NOAPTE SFANTĂ……………………………………………………..34
POEM NICIODATĂ ÎNCHEIAT…………………………………..…..35
CUPRINS……………………………………………………………..36
