poezii de Traian Dorz

1. 2-XI-2003
COMORI NEMURITOARE
Vol. 3
7.000
Proverbe ºi zicãtori
româneºti
Versificate ºi comentate

2. Pag. 2
Comori Nemuritoare
Caietul 1
Comori Nemuritoare
Comori nemuritoare
nu-s multe pe pãmînt,
dar ce nepreþuire
au cele ce mai sînt!
Priveºti aceste ziduri
ºi troiþe ºi ii:
ºi dupã-atîtea veacuri
sînt ºi-astãzi tot mai vii.
Bisericuþe zvelte
cu tîmplele pe cer
ne sînt ºi vor rãmîne
comori ce-n veci nu pier.
Proverbele lãsate
sînt stîlpi nemuritori
pe drumu-nþelepciunii
spre vecii urmãtori.
ªi Anele din ziduri,
Manolii din izvor
ºi jertfele din toate
ne sfîºie ºi dor.
ªi lacrime amare
ne ºiroaie tãcut
cã sîntem prea nevrednici
de-aºa mãreþ trecut.

3. Pag. 3
Închin
cu adîncã adoraþie ºi recunoºtinþã
toate gîndurile acestea,
cu toatã puterea ºi lumina din ele,
Înþelepciunii ºi Iubirii,
Cinstei ºi Jertfei,
Singurele care pot izbãvi
din întunericul prostiei ºi pãcatului
ºi din ruºinea înapoierii ºi sãrãciei
trupeºti ºi sufleteºti
pe orice om ºi orice familie,
pe orice popor ºi orice generaþie,
înnobilîndu-i prin Luminã,
dezrobindu-i prin Adevãr
ºi fericindu-i prin Muncã.
Slavã veºnicã Luminii,
Adevãrului ºi Jertfei
nobile ºi creatoare
cu numele lor Unic.

4. Pag. 4
Bisericuþã transilvanã
Bisericuþã transilvanã,
tu pari un psalm sfios ºi sfînt
uitat de îngeri pe-o sprînceanã
mai mult de cer ca de pãmînt.
Ce sfinþi þi-au mãiestrit fiinþa,
din ce divini stejari ºi brazi,
cã tu ne-nveºniceºti credinþa
ºi dragostea ne-o þii ºi azi?
Ce Soare þi-a sfinþit aura
din vîrful unghiului divin,
cã ºi-azi lumina ºi cãldura
întregi, în noi, din El ne vin?
Ce tainã-i oriºice icoanã,
ce jertfã-i oriºicare dor,
cã-n orice zid, cînd plînge-o Anã,
moare-n Manole-ntr-un izvor!
Ai numai lacrimi ºi iubire
la orice-ncheieturi de trunchi,
spre sfînta ta alcãtuire
nu pot veni numa-n genunchi...
... Bisericuþã transilvanã,
azi eºti un grai tãcut ºi frînt
de-nºtiinþare ºi dojanã
cã noi uitãm un legãmînt!...

5. Pag. 5
1 - Despre adevãr
1 - Unul este Adevãrul... numai conºtiinþa sa
te ajutã drumul cinstei sã-l poþi crede ºi urma,
cãci nu poþi s-ajungi a crede Adevãrul pînã cînd
vei ajunge ca sã-i afli conºtiinþa-n primul rînd.
2 - Fiul meu, fii drept oriunde ºi-Adevãrul sã-l iubeºti
pîn-la moarte, ºi sã-l aperi, orice-ar fi sã pãtimeºti;
nu descuraja atuncea cînd minciuna-l biruieºte,
noru-i nor, curînd se duce, soarele în veci trãieºte.
3 - Pe minciunã, cît trãieºti,
nici un ban sã nu plãteºti;
dar pe Adevãr sã stai,
tot avutul tãu sã-l dai.
4 - Fiica mea, viaþa toatã, nici cu cît e-un fir de pãr
nu te-abate niciodatã, nu fugi de Adevãr
c-Adevãrul, þine minte, fiica mea, e un cãþel
care muºcã totdeauna pe-acei care fug de el.
5 - Nu te supãra de rãul care-l suferi în viaþã
pentru c-ai lucrat dreptatea ºi-ai spus Adevãru-n faþã;
e mai bine ca sã suferi de la oameni cã le-ai spus
decît dacã nu l-ai spune sã fii pedepsit de Sus.
6 - Fiii mei, luaþi aminte la-nþeleapta mea povaþã;
adevãrul totdeauna oricui spuneþi-l pe faþã;
nu-l ascundeþi niciodatã
nici de fricã, nici de platã,
nici nu-l spuneþi pe la spate
ori cu vorbe supãrate,
cã numai spunîndu-l bine va fi inima-mpãcatã.
7 - Fiul meu, cît Adevãrul fi-þi-va-n inimã ºi-n gurã,
nu te teme niciodatã de întreaga lumii urã.
Cãci oricît întîi tu fi-vei pe nedrept tîrît în vinã,
pîn-la urmã Adevãrul te va scoate la luminã
ºi pe cît de mîndrã-i ziua dup-o noapte de furtunã,
tot aºa-i ºi Adevãrul înãlþat dupã minciunã.
8 - Adevãru-i bogãþia ºi comoara minunatã
care are-un preþ statornic ºi nu piere niciodatã.
Fericit e totdeauna sufletul cuminte care

6. Pag. 6
cautã-mbogãþirea sfîntã cu comoara asta mare.
9 - Adevãrul, îndrãzneºte oriºicînd sã-l spui oricui,
El triumfã totdeauna: crede-n biruinþa Lui!
10 - Fiul meu, oricît de falnic duhul rãului þi-apare,
ai curaj sã spui în faþã Adevãrul sus ºi tare;
îndrãzneºte, nu te teme, ºi vei birui-n ispitã
cãci a rãului putere totdeauna-i mãrginitã.
11 - Cînd simþi valul de-asuprire al vrãjmaºului hapsîn
pentru Adevãrul care, sfînt, tu-l porþi curat la sîn,
crede!, ºi-ntãrind piciorul, stai la locul tãu stãpîn:
apa trece, cã e apã, însã pietrele rãmîn!
12 - Leapãdã fãþãrnicia ºi evlavia deºartã,
Adevãrul îl iubeºte, dar pãcatele le iartã!
13 - Mintea care vrea sã afle Adevãrul neapãrat
trebuie întîi sã fie curãþitã de pãcat
cãci o minte întinatã, în fãrãdelegi trãind,
n-o sã vadã niciodatã Adevãrul strãlucind.
14 - Fiul meu, din tot ce-n lume vei privi cu ochii tãi
ºi din tot ce cu urechea ai s-auzi pe-a vieþii cãi
ºi din tot ce-n al tãu umblet cu-a ta minte-ai sã-nþelegi,
numai ce e bun pãstreazã, ºi-Adevãrul sã-l alegi,
c-Adevãrul este aur; sã-l pãstrezi cu grijã bunã,
restu-i pleavã, las’ s-o ducã vînturile ce-o adunã.
15 - Gura zice,
vîntul duce,
mult e-amar,
puþin e dulce,
din ce vezi
ºi cercetezi,
Adevãrul sã-l pãstrezi.
16 - Nu-i prãpastie mai mare ca-ntre-un drept ºi vremea sa
cãci ai lui nu-l pot adesea înþelege ºi urma;
el, spunîndu-le-adevãrul ce tîrziu se va ivi,
rãutatea ºi-ngustimea îi împiedicã-a-l primi.
Numai mai tîrziu, cînd vine vremea despre care-a spus
oamenii-i cunosc valoarea
- dar atuncea el s-a dus...
17 - Marii oameni totdeauna greu sînt înþeleºi de-ai lor,

7. Pag. 7
cãci ei vãd ce nu vãd alþii ºi trãiesc în viitor;
mulþi îi vor urma în urmã poate mai adînc arînd
însã ei au primul merit, de la ei e primul gînd,
ei au tras întîia brazdã, de la ei sînt primii paºi;
mult s-a spus apoi,
ei însã n-au avut înaintaºi.
18 - Adevãrul ºi de-aceea poate cã nu-i place-oricui
cã e gol, fãrã zorzoane ºi nu rîde nimãnui.
19 - Sufletele mari asemeni culmilor înalte sînt:
deseori încinse-n neguri, deseori în ploi ºi vînt
- dar acolo se respirã aerul curat ºi sfînt.
20 - Adevãrul, ca un meºter, sapã chipul credincios,
greu ºi dureros adesea, însã pururea frumos.
21 - E mai bunã tulburarea ce dupã-adevãr aduni
decît pacea de pe urma unui umblet cu minciuni.
22 - Mai de preþ e Adevãrul spus cu vorbe necioplite
ca minciuna goalã spusã cu cuvinte-mpodobite.
23 - Adevãrul niciodatã
nu-i de partea cui se ceartã
ci-i de partea cui iubeºte,
cui ascultã ºi cui iartã.
24 - De vrei pîine a avea
nu tãrîþe cumpãra!
Adevãrul ce-l doreºti
cautã-l pînã ce-l gãseºti,
nu te mulþumi defel
cu nimic decît cu el.
25 - Cel ce luptã împotriva Adevãrului în viaþã
va ajunge sã-ºi urascã mîntuirea sa pe faþã.
26 - A cunoaºte Adevãrul e mai mult decît simþire:
e-a-ntîlni desãvîrºirea ºi-a pãtrunde-o prin trãire.
27 - A cunoaºte-o religiune bine e ºi nu-i urît;
a cunoaºte Adevãrul însã-i mult mai mult de-atît,
cãci pe cît de mult de lunã soarele-i deosebit
pe atît e-o religiune de-Adevãrul cel slãvit.
28 - Fii modest mereu, respectã în tãcere, cît vei fi,

8. Pag. 8
ceea ce nu poþi în viaþã nici respinge, nici primi.
Nu gîndi cã tu ºtii totul, ci apleacã-te smerit:
Adevãrul tot îl ºtie numai Domnul negreºit.
29 - Numele ce voi mi-l spuneþi astãzi, nu-i numele meu,
chipul ce-mi priviþi acuma, înþelegeþi, nu sînt eu;
astãzi sînt aºa, ieri altfel, mîine altfel o s-arat,
cînd n-am sã mai fiu, vedea-veþi cum am fost cu-adevãrat.
30 - Adevãru-i lucrul unic ce te face fericit,
cugetul curat pãstrîndu-þi, fãcînd duhul liniºtit;
sã mi-l spunã totdeauna rog pe cei ce mã iubesc
cãci eu nu-l vãd totdeauna ºi nu oricînd îl doresc.
31 - Eu te voi iubi-n vecie, Adevãrule iubit,
chiar dac-ascultînd de tine prea ades am suferit;
chiar de-aº fi mereu ca astãzi alungat ºi prigonit,
eu doresc sã merg cu tine, Adevãrule iubit,
cãci doar cînd sînt lîngã tine cugetul mi-e liniºtit.
32 - Fiul meu, priveºte totul, dar sã nu culegi din toate
decît Adevãrul care sã te lumineze poate.
33 - Abateri au creºtinii numai,
nu Creºtinismul, ne-ndoios;
creºtin e-acela ce trãieºte
cum se ºi cheamã: ca Hristos.
34 - Fiindcã sute de-adevãruri lumea a descoperit
astãzi nu-L mai recunoaºte pe Cel Unul Negreºit;
fiindcã ºi-a fãcut atîþia dumnezei, ºi-a adorat,
nu-L mai poate recunoaºte azi pe Cel Adevãrat.
35 - Dragostea de Adevãr e minunata însuºire
care sufletu-l conduce totdeauna la sfinþire;
cum ºi nerespectul faþã de-Adevãr e calea care
duce sigur la ruinã, la-ntuneric ºi pierzare.
36 - Atîta Adevãr încape în conºtiinþa oriºicui
cîtã iubire-i ºi blîndeþe ºi curãþie-n viaþa lui.
37 - Adevãrul sigur spune-l cu blîndeþe permanent:
numai ceea ce-i nesigur e spus dur ºi violent.
38 - Cei cu drag de-nvãþãturã merg din bine în mai bine,
numai ei pe lume lasã drumuri de luminã pline;
cei ce stricã-nvãþãtura sau nu þin s-o ºi trãiascã

9. Pag. 9
lasã-n urmã întuneric ºi ruinã sufleteascã.
39 - Adevãrul nu-l ascunde, nici nu-l vinde niciodatã:
cum te porþi cu Adevãrul, asta inima þi-aratã.
40 - Cine va iubi-Adevãrul îl va ºi-apãra oricînd
cu curajul cel mai mare ºi cuvîntul cel mai blînd;
dar curajul cel mai mare nu-i doar vorba care-o spui
ci-i dovada luminoasã a vieþuirii lui.
41 - Adevãrul e tot el
deºi alþii-i spun altfel,
cum lumina-i tot luminã
deºi orbii-i aflã vinã.
42 - Adevãrul, Legea Firii
Veºnicului Savaot
ca nelimita Iubirii
biruie ºi-ntrece tot.
El ºi-n larg ºi-nalt pãtrunde,
strãfunzimi ºi strãnãlþimi,
cînd aratã sau ascunde
a minunilor mulþimi.
Slobozindu-te-ngustimii
dragostei te face sclav,
dãruindu-te mulþimii
un erou smerit ºi brav.
43 - Pe acela care-þi spune Adevãrul, sã-l asculþi,
fiindcã oameni sã iubeascã Adevãrul nu sînt mulþi.
44 - Pe cel frate cu-Adevãrul fã-þi-l frate preaiubit
cãci dacã-i rãmîi statornic te va face fericit.
45 - Nici un fier nu-l baþi degeaba,
tot se-ndoaie în vreun fel;
pe orice copil învaþã-l ºi-ai sã scoþi ceva din el
ºi pe orice om îndrumã-l spre-Adevãr ºi spre frumos,
cãci oricît de mic ar pare, tot rãmîne un folos.
46 - Adevãrul cîteodatã usturã, dar face bine,
iar minciuna netezeºte, dar la urmã dã ruºine.
47 - Nu-i mai mare duºmãnie ca aceea ce-þi aduni
cînd spui prostului cã minte
ºi-adevãrul la nebuni.
48 - Spune Adevãrul chiar de te loveºte:

10. Pag. 10
pentru tot ce suferi el te rãsplãteºte.
49 - Copiii ºi nebunii ºi omul cînd e beat
nu ºtiu sã se prefacã: ei spun adevãrat.
50 - Adevãrul, ca oleiul, tot deasupra se ridicã
nimeni n-o sã-l poatã-ascunde,
de aceasta n-avea fricã.
51 - Caii buni îþi suie dealul cu cãruþa plinã,
Adevãrul ºi cu Cinstea nu te lasã-n vinã,
fraþii buni ºi-n zile negre vorba o sã-ºi þinã.
52 - Cocoºul ºi de sub covatã tot cîntã cînd e ceasul sãu:
chiar nãbuºitã, conºtiinþa tot strigã dupã omul rãu.
53 - Cuvîntul omului sãrac cît de-adevãrat sã fie
puþini îl preþuiesc de-ajuns ºi mulþi nu vor sã-l ºtie,
cãci pentru starea lui, oricît de scumpe vorbe-ar scoate,
flecarii lumii numai rîd ºi joc îºi bat de toate.
54 - ªi nenorocirea-i bunã, cã-n viaþã fãrã ea
omul poate niciodatã multe nu le-ar mai afla;
numai ea-i deschide ochii ºi-i trezeºte mintea lui
ca sã vadã Adevãrul în ce este ºi-n ce nu-i.
55 - Mai bine plîngi cu-nþelepciunea,
decît sã rîzi cu nebunia,
mai bine-n jug cu cel cuminte, decît cu prostul cununia, mai bine-n lanþ cu Adevãrul, decît la masã cu minciuna cu binele te-nalþi odatã, cu rãul pieri pe totdeauna.
56 - Celui care înþelege nu-i lipsã de vorbã multã:
el pricepe Adevãrul, cã-nþelege ce ascultã.
Însã cui nu înþelege ºi cui nu vrea sã-nþeleagã
poþi sã-i spui potop de vorbã, tot nimica n-o s-aleagã.
57 - Poate sã cunoascã omul tot ce-n lume se va naºte,
în zadar dacã pe sine singur nu se va cunoaºte;
poate sã cîºtige lumea, numa-n lux sã se dezmierde,
în zadar cînd Adevãrul nu-l cunoaºte ºi se pierde.
58 - Mai uºor cunoaºte omul cîte stele sînt pe cer,
cît nisip pe malul mãrii, cîte frunze cad ºi pier,
cîte ierburi ºi cîþi arbori, cîte gîze ºi ce fel decît se cunoaºte singur ce-i cu el
ºi ce-i în el.

11. Pag. 11
59 - Tot vine-odatã ºi acel ce-ntîrzie pe cale,
aºteaptã rãbdãtor cãci vin ºi solii cauzei tale!
60 - Adevãrul biruieºte, nu minciuna pîn-la urmã;
tot ce seamãnã minciuna, apa duce, vîntul scurmã.
61 - Adevãrul strãluceºte chiar ºi-atunci cînd lumea-ntreagã
n-are ochi curaþi sã-l vadã, nici gînd treaz sã-l înþeleagã;
precum luna lumineazã chiar cînd nimeni n-o priveºte
dacã-i unul treaz ºi-o vede - pentru-acela strãluceºte.
62 - Adevãrul totdeauna e curat ºi luminos,
însã omul cînd nu-l vede, are suflet mincinos.
63 - Cel curat la gînd, cunoaºte Adevãrul - ºi-l grãieºte;
dar cu mult necaz pe lume Adevãrul se vesteºte.
64 - Greu ºi-anevoios e drumul Adevãrului în lume,
cãci puþini sînt cei ce umblã dupã el sã se îndrume.
65 - Toate le adevereºte vremea în decursul sãu;
cei ce seamãnã-adevãrul nu culeg pãreri de rãu.
66 - Trebuie spus Adevãrul totdeauna cînd e bine,
cînd e timpul,
cînd e locul
ºi cînd este cine-l þine.
67 - Cel ce-þi spune Adevãrul bucurie nu-þi prea face,
rar îþi spune Adevãrul cel ce-þi spune doar ce-þi place.
68 - Frumos lucru e-adevãrul, ºi statornic ºi curat,
însã prea puþini în lume îl iubesc cu-adevãrat.
69 - Greu se aflã Adevãrul dacã umbli sã-l gãseºti
îndrumat de îngîmfare ori de-ambiþiuni fireºti;
dar uºor îl aflã-acela ce-are suflet credincios
ºi doreºte sã-l cunoascã spre-a-mplini ce e frumos.
70 - Nu te socoti pe tine niciodatã mai presus
decît Adevãrul care e Cuvîntul vrednic spus,
ci socoate Adevãrul mai presus ca tot ce ai
ca sã poþi fi ºi tu-odatã preþuit de-al lui sfînt grai.
71 - Mare este-ntunecimea ce se cere pe pãmînt
nimicitã de lumina Adevãrului preasfînt;
de aceea ºi tu care spui cã eºti ostaºul sãu

12. Pag. 12
luptã sã-i ajuþi izbînda lui, cu tot curajul tãu.
72 - Timpul scoate adevãrul la luminã-ntotdeauna,
însã timpul niciodatã n-a fost prieten cu minciuna.
73 - Limba mincinoasã numai cînd greºeºte
spune adevãrul - altfel nu-l doreºte.
74 - Uneori ºi fãr-sã-l cauþi afli-un adevãr frumos,
dar aceasta numai dacã ai un suflet credincios.
75 - Cine cautã doar ce-i place ºi ia numai ce-i convine
rar gãseºte Adevãrul ºi puþine-i sînt spre bine.
76 - Totdeauna ºi oriunde cel mai bine e sã spui
adevãrul - ºi sã umbli numai în lumina lui,
cãci chiar dacã cu-adevãrul n-ai sã fii plãcut întîi,
pîn-la urmã niciodatã de ruºine nu rãmîi.
77 - Adevãrul e virtutea cea mai sfîntã-ntotdeauna,
iar pãcatul cel mai mare ºi mai veºnic e minciuna.
78 - Chiar ºi Adevãrul cel mai sfînt - nu-l spune
cînd ar fi o armã mîinilor nebune.
79 - Spune pururi Adevãrul, spune pururi ce-i plãcut,
cã vei fi primit oriunde este-un duh neprefãcut.
Ce nu place, nu prea spune chiar ºi de-i adevãrat,
dar nici ce-i plãcut nu spune dacã nu-i deplin curat.
80 - Luptã-te pînã la moarte pentru Adevãr oriunde;
vine-o zi cînd Adevãrul strãlucit îþi va rãspunde.
81 - Sã n-ai frate mai aproape, nici stãpîn mai sfînt sã n-ai,
nici soþ drag - ca Adevãrul - ºi-þi va fi viaþa rai.
82 - Sã apãr Adevãrul! - aceasta o doresc,
nu sã-i conving pe-aceia care nu-l iubesc.
83 - Spune Adevãrul cu un zîmbet blînd
asta îl va face mai plãcut oricînd.
84 - Adevãrul ce nu poate sã se-arate totdeauna
va-nlesni sã se arate ºi sã biruie minciuna.
85 - Cine aflã Adevãrul, aflã-al libertãþii zbor:
Adevãrul totdeauna este-un eliberator.

13. Pag. 13
86 - Adevãrul are-n sine îndrãzneala de oþel,
nu-i în Adevãr acela care are frica-n el.
87 - Ce e oare Adevãrul,
unde este el
ºi cum?
La o tainã-aºa de mare poþi s-ajungi pe-un singur drum:
drumul lui e-nþelepciunea, taina lui e-un dar frumos,
dar îl aflã numai omul blînd, curat ºi credincios.
88 - Cum e ziua fãrã soare, cum e noaptea fãr-o stea,
aºa-i vorba sau viaþa fãrã adevãr în ea.
89 - Adevãrul ºi iubirea nu sînt date tuturor,
ci doar celor ce le cautã cu sudoare ºi fior.
Dar acela ce le aflã ºi le ºtie preþul sfînt
nu le-ar da pe nici un aur sau comoarã pe pãmînt.
90 - Noi sîntem pe lume numai Adevãrul sã-l cãutãm
dar aflarea lui, o, numai dragostei i-o datorãm.
91 - Nu-i nimic sã-þi cearã-n lume
o mai mare grijã lui,
de cum cere Adevãrul,
cînd îl taci
sau cînd îl spui.
92 - Adevãrul foloseºte numai celui cui e spus celui care-l spune,-adesea numai urã i-a adus.
93 - Fiecare lucru este ºi frumos ºi nefrumos,
numai Adevãrul este pe de-a-ntregul luminos.
94 - Adevãrul nu se schimbã chiar cînd inima se poate;
cel nãscut din el va trece drept ºi sfînt ca el prin toate.
95 - Adevãrul umblã ºi-astãzi pe pãmînt mereu ascuns,
dragostea i-a pus pe faþã vãlul ei de nepãtruns
ºi nu lasã sã-l cunoascã decît sufletul acel
care îi aude glasul ºi se-ndreaptã dupã el.
96 - Adevãrul e ºi astãzi prea ascuns ºi-atît de rar
iar minciuna-i prea vãzutã ºi cu-atît de mult viespar,
dar nici unii n-am fi-n stare sã-l cunoaºtem fericiþi
dacã nu-l iubim puternic ºi cãutãm neobosiþi.
97 - Nu putem simþi-Adevãrul dacã nu-l cãutãm cu dor,
însã cel care-l iubeºte aflã drumul lui uºor.

14. Pag. 14
98 - Orice vorbã este nouã ºi-are un plãcut ecou
numai dacã este spusã într-un fel întruna nou.
99 - Adevãrul este-n lume soarele înþelepciunii,
dar ce trist cã pîn-la moarte nu ajung sã-l vadã unii.
100 - Greu se vede Adevãrul - dar minciuna iute-apare,
el e numai lîngã unii,
ea e lîngã fiecare.
101 - Adevãrul e din ceruri, de aceea nu oricine
îl iubeºte ºi-l pãtrunde - ci doar cel nãscut din sine.
102 - Adevãrul e o perlã, un ceresc mãrgãritar,
a-l afla ºi a-l pãtrunde este cel mai mare dar.
103 - Fericit cel ce cunoaºte Adevãrul în viaþã
dar mai fericit acela ce pe alþii-n el i-nvaþã,
cã nu-i chin mai mare-n lume decît sã cunoºti ce-i bine
ºi sã nu poþi spune-aceasta celor orbi de lîngã tine.
104 - Piatra de-ncercare este Timpul pentru oriºicine;
Timpul dovedeºte singur ce e rãu ºi ce e bine.
Timpul nimiceºte grabnic tot ce-i mincinos ºi rãu.
Timpul face Adevãrul veºnic, cum e mersul sãu.
105 - Mai bine Adevãr desculþ
decît minciunã cu zorzoane,
mai bine un sãrac cinstit
decît un hoþ cu milioane.
106 - Binecuvîntat e-acela ce oriunde-ar fi sã fie
binele curat îl face ºi-adevãrul drept îl ºtie.
107 - Cînd cu tine-i Adevãrul, poþi ºi muntele sã-l muþi,
cînd cu tine e minciuna, cazi - ºi mori cu cei cãzuþi.
108 - Adevãrul ºi Iubirea sînt numirile divine
care sufletului nostru i se potrivesc mai bine.
Adevãrul ce dã minþii strãlucirea ei deplinã
ºi Iubirea ce ne face inima ca ea: divinã!
109 - Adevãrul e trimisul raiului pe-acest pãmînt;
sufletul care-l primeºte este-un colþ din raiul sfînt.
110 - Decît una, e mai bine douã frumuseþi sã fie.
Adevãrul ºi Iubirea - sînt suprema bucurie.

15. Pag. 15
111 - Marile-adevãruri greu sînt înþelese
- se cer zeci sau sute de-ani, adeseori
pentru cã-s prea rare sufletele-alese
ºi-s prea mari pãcate printre muritori.
112 - Adevãrul izvorãºte din trãire nu din gurã;
poate soba fi frumoasã
cînd nu-i jarul, nu-i cãldurã!
113 - Oamenii vãd Adevãrul fiecare-n felul sãu,
nu în felul sãu cel unic
- de-aici vine-atîta rãu.
114 - Cel ce zice Adevãrul dar nu-l face, este-aºa
cum ar pune lampa-n urma ºi nu înaintea sa;
el, umblînd în întuneric, poate pe-alþii sã-i lumine,
poate pe-alþii-n rai sã-i ducã
dar se duce-n iad pe sine.
115 - Oricîþi se ridicã-n contra unui adevãr vãdit,
el nu poate fi de nimeni micºorat ori nimicit.
116 - Numai cînd te urci pe munte
vezi cît cerul e de sus;
- doar cînd afli Adevãrul
ºtii ce-i spus
ºi ce nu-i spus.
2 - Despre ajutorare
1 - Fiul meu, sã-þi fie pururi sfatu-acesta spre ºtiinþã:
pune mîna ºi ajutã oriºiunde ai putinþã
fãr-s-aºtepþi în schimb vreo platã
sau sã faci vreo umilinþã.
2 - Cu-ajutorul grabnic dat
îndoit ai ajutat.
3 - Dacã vrei s-ajuþi un suflet, dacã vrei sã faci un bine
oriºicînd gãseºti la cine:
- sînt atîtea guri flãmînde ce colindã uºi strãine,
sînt atîtea mîini întinse rugãtoare cãtre tine,
sînt atîtea rãni ce-aºteaptã mîna care sã le-aline,
ochi atîþia plini de lacrimi ce se strîng în lungi suspine,
suflete atît de multe de dureri nespuse pline,

16. Pag. 16
toate-n jur pe lîngã tine
toate cer ºi toate-aºteaptã ca sã vinã - ºi nu-i cine...
4 - Cum izvorul totdeauna îºi dã apa fãrã platã
dã-þi la toþi ajutorarea dar sã n-o ceri niciodatã.
5 - Fiica mea, întotdeauna cei cu suflet credincios
vor cãuta mereu sã fie totdeauna de-un folos
cu ce pot, ei au s-aducã oriºicui vreun ajutor
ca sã vadã oricînd lumea viaþã sfîntã viaþa lor.
6 - Dar puþinul tãu împarte celui mai sãrac ca tine,
pîinea care-ai dãruit-o te va sãtura mai bine.
7 - Fiul meu, tu dãrnicia zi de zi sã þi-o mulþeºti
fãrã sã mai spui: ajunge, - fãrã sã mai oboseºti.
8 - Un Cîntar Etern nu uitã osteneala ta nicicînd,
pentru toatã fapta bunã vei fi rãsplãtit curînd.
9 - Unui om flãmînd,’nainte de-a-i da sfaturi, dã-i mîncare,
dupã-aceea o sã poatã sã te-asculte cu rãbdare.
10 - Nu da-n loc de pîine sfaturi, cãci zgîrcenia se vede
iar flãmîndul niciodatã, chiar de-ascultã, nu te crede.
11 - Cînd cineva din neºtiinþã
auzi cã spune o prostie
tu nu tãcea, nici rîde, spune-i
... cu multã grijã, fã-l sã ºtie.
12 - Împrumutã totdeauna cu ce ai, cînd cer, pe toþi,
dar nu cere niciodatã nimãnui nimic, de poþi.
13 - Cînd ajuþi, de orice datã fii cu sufletul senin:
dacã dai, dã cu plãcere, ori dai mult, ori dai puþin.
14 - Fiii mei, nimic nu-i veºnic pe pãmînt, puteþi vedea,
viaþa trece, ºi cu viaþa toate cîte vin cu ea,
iar din toate pe vecie nu rãmîn ºi nu pãstraþi
decît cele ce la alþii mai lipsiþi ca voi le daþi.
15 - În durere, totdeauna mergi la timp cu mîngîierea;
prea tîrziu
sau prea devreme
zgîndãri ºi mai mult durerea.

17. Pag. 17
16 - Dacã poþi da bani sau pîine
nu da numai promisiuni
ºi nu spune: vino mîine
dacã ºtii cã spui minciuni.
17 - A fi primitor de oaspeþi e o sfîntã datorie;
pasãrea gãseºte-o frunzã, fiara-ºi aflã-o vizunie,
însã omul fãrã casã tot la om scutire catã
- fã-þi cu bucurie-aceastã datorie de-orice datã.
18 - Fiii mei, cînd vreþi vreodatã cuiva sã îi daþi ceva,
nu mai întrebaþi flãmîndul sã vã spunã dacã vrea unii nu ºi-ar spune foamea nici cînd se tîrãsc pe jos
iar acela care-ntreabã nu dã tocmai bucuros.
19 - Cine dã cu bucurie nu te-ntreabã dacã iei,
ci þi-ntinde masa-n faþã ºi-apoi singur faci ce vrei.
20 - De þi-a dat o casã cerul,
mila lui cu tine-a fost;
fii grãbit sã dai într-însa
oricui cere adãpost;
fericit, cu bucurie,
dã-i gîndindu-te aºa:
ce har e cã n-am nevoie
eu sã cer ºi el sã-mi dea.
21 - Adevãrul n-are-n lume nici un loc de-adãpostire,
umblã ca strãin sã vadã cine-i poate da primire;
el e tot aºa ºi astãzi, dar sub chipuri diferite:
cearcã uºile deschise ºi privirile-ntîlnite.
22 - Fiþi mai primitori de oaspeþi, mai cu milã de durere,
nu uitaþi pe cel ce-aºteaptã, ci-L priviþi pe Cel ce cere.
23 - Fiul meu, ajutorarea s-o faci bine cît se poate
ºi întreagã o-mplineºte, n-o lãsa pe jumãtate.
24 - Tot ce faci sã fie astfel ca s-arate cã-i lucrat
într-un fel cinstit ºi vrednic de un om adevãrat.
25 - Omul care vrea sã facã dar nu poate face bine,
e nefericit pe lumea asta plinã de suspine,
cãci el suferã întruna pentru cîte vede toate:
ar voi sã le îndrepte, sã ajute - ºi nu poate.
26 - Cînd vrei sã-l ajuþi pe-oricine

18. Pag. 18
cautã ºi-l ajutã bine
cãci ajutã rãu cel care
cu-ajutorul dã-ntristare.
27 - Din nefericirea mea
ºtiu ce grea-i viaþa grea
ºi de-aceea lupt sã scot
din necaz pe cine pot.
28 - Cautã sã nu faci vreun rãu
cui dai ajutorul tãu
c-ajutorul cu pãcat
e mai bine-a nu fi dat.
29 - Cînd de unii în viaþã vei fi prigonit - sã ºtii
cerul va-ngriji ca alþii sã te-ajute sã te þii.
Suferind pentru dreptate ºi credinþã - nu uita:
cerul va-ngriji oriunde sã-þi gãseºti un loc a sta.
30 - Pe cel credincios l-ajutã nu numai acei ce sînt
dar ºi cei ce-au fost nainte fii ai milei pe pãmînt.
31 - Noi dãm ajutor la alþii ca sã-i facem ca ºi ei
sã ni-l dea napoi odatã cînd veni-vor anii grei;
cel ce n-ajutã pe nimeni cînd îl vede-n chinuri azi
nici pe el n-o sã-l ajute nimeni, mîine, la necaz.
32 - Vrei sã-i vezi pe mulþi cã-s gata
sã te-ajute la durere?
Cautã ca sã n-ai nevoie
niciodatã a le cere,
cãci acel ce prea se face
cînd ne-ameninþat se crede,
chiar cînd ai avea nevoie
trece-ades ºi nu te vede.
33 - Nu fi dintre-aceia care îi gãseºti oricînd la bine
dar la rãu nu vezi nici unul cã se-opreºte lîngã tine,
ci fii dintre-aceia care cînd e bine nu se-ndeasã
dar la rãu le simþi aproape dragostea mereu duioasã.
34 - Cei buni, ca vînturãtoarea: ºtiu s-aleagã grîul bun
ºi sã lepede neghina, aruncînd doar ce-i nebun;
dar cel rãu e ca ºi sita: el alege doar ce-i rãu
aruncînd ce-i bun afarã - înspre nenorocul sãu.
35 - Ruºinoasã-i viaþa celor nimãnui spre ajutor;
niºte vite-s mai alese cã-ºi dau mãcar pielea lor.

19. Pag. 19
36 - Orice om mai face-n lume unuia vreun ajutor
sfînt e numai cel ce umblã sã ajute tuturor.
37 - Tot ce-avem este nesigur
ºi-ndoielnic
ºi uºor;
sigurã-i numai izbînda cînd e Ceru-n ajutor.
38 - Ajutorul, la nevoie, preþuieºte îndoit;
înþeleptul ºi milosul îl dã-n ceasul potrivit.
39 - Cînd nu vrei decît ce-i bine,
fii neclãtinat mereu:
celui ce vrea numai bine
nu-i nimic a fi prea greu.
40 - Omului ce are ceva de cerut la Cer mereu
dar se roagã-ntîi pentru-altul
care suferã mai greu,
Însuºi Cerul se-ngrijeºte de-ai lui cerere tãcutã
ºi cum el ajutã pe-altul
ºi altul pe el l-ajutã.
41 - Celui ce se-ajutã singur, îi ajutã ºi Hristos
- dar nici Cerul nu-i ajutã leneºului urîcios.
42 - Tot mai aproape e-o cãmaºã
de pielea ta, ca un cojoc tot mai degrab te-ajutã-un frate
ca un strãin - la nenoroc.
43 - Cînd nevoia este mare - ºi-ajutorul nu-i aproape,
Cineva e-ntotdeauna lîngã noi
ca sã ne scape.
44 - Iarba creºte - însã calul mort nu-nvie
- nu lãsa flãmîndul, oricine fie!
45 - Nu cere-ajutor la nimeni decît muncii tale,
asta-i cea mai fericitã ºi mai bunã cale.
46 - Îndoit ajutã - cel ce dã grãbit
- pe oricine-ajutã-l cînd e mai lipsit.
47 - Ajutorul dat tãcut,
mila pentru cel pierdut,
cît în tainã-i dãruit,

20. Pag. 20
cît a pus din ce-a primit,
ce smerit cînd sus era,
ce bun simþ cînd îþi vorbea,
- astea toate cin-le-a spus
de cel bun cît n-a fost dus?
48 - Apãrã-l cu grai pe-acela care fãrã grai îndurã
ºi cu braþul tãu pe-acela asuprit de-un braþ de urã.
49 - Ca un doctor dupã moarte e-ajutorul
dupã greu;
cel ce-ajutã-n clipa lipsei e plãcut lui Dumnezeu.
50 - Ajutoru-ntîrziat
e aºa cum n-ar fi dat.
51 - Cînd îþi vãd cãruþa ruptã
mulþi ºtiu cum sã fi fãcut
- înþelept e cel ce-ajutã
pînã timpul nu-i trecut.
52 - Cel Înalt cînd þi-este prieten
ºi printr-un vrãjmaº te-ajutã,
dar cînd El te pãrãseºte nu te scapã nici o sutã.
53 - Dacã vrei cu-adevãrat
dã-ajutor cînd eºti rugat,
nu cînd vremea a trecut
ca sã zici ºi tu c-ai vrut.
54 - Dupã ce se stinge focul în zadar mai cari tu apã,
în zadar duci cuiva scarã dupã ce-a ieºit din groapã,
în zadar l-îmbii cu pîine dupã ce s-a sãturat:
- sã-l ajuþi pe om la vreme, dacã vrei cu-adevãrat.
3 - Despre alcool
1 - Nu vã înºelaþi, Cuvîntul ne înºtiinþeazã greu:
Nu puteþi ºi cu satana sã fiþi
ºi cu Dumnezeu.
Nu puteþi bea ºi paharul cel sfînt,
dar ºi-al lui satan
- cine-i prieten cu alcoolul, e cu viaþa sa duºman.

21. Pag. 21
2 - Nu te înºela, tu care spui cã eºti om credincios,
n-asculta de amãgirea diavolului mincinos
ºi nu crede cã ai voie sã bei vinul, chiar puþin
- fie chiar ºi-o picãturã ce-i venin e tot venin.
3 - Alcoolul este duhul diavolului - ne-ndoios
cine-l ia-n orice mãsurã calcã voia lui Hristos,
orice-atingere cu mîna ori cu gura de pahar
se sfîrºeºte cu un blestem ºi se ispãºeºte-amar.
4 - Nu vã înºelaþi: paharul fie mare, fie mic,
este al înþelepciunii ºi-al credinþei inamic
orice-atingere e moarte,
oriºice gustare-a lui
este o împãrtãºire cu osînda iadului.
5 - Nu vã înºelaþi cu gîndul cã acestea-s vorbe doar:
blestemat e oriºicine se adapã din pahar;
nu vedeþi în jurul vostru cîþi se pierd ‘necaþi în el?
cine-l bea ºi cine-l umple, blestemat e-n orice fel!
6 - Nu se-nºele nici acela care face bãuturã
ca s-o toarne la un semen în paharul de la gurã;
judeca-l-va Dumnezeul contra cãruia lucreazã
ºi-o sã bea ºi el osînda iadului care-l urmeazã.
7 - Nu se-nºele înþeleptul ce iubeºte bãutura,
nu se-nºele cã se poate, numai sã nu-ntreci mãsura,
nu se-nºele cã-i permisã dacã bea ºi nu se-mbatã,
nu se-nºele, de voieºte sã nu plîngã-amar odatã.
8 - Nu te înºela, tu care vrei s-asculþi de Sfînta Carte
orice strop de bãuturã este-un pas nebun spre moarte.
Nu stã Duhul Sfînt acolo unde-i duhul lui satan:
cine-i prieten cu alcoolul, este cu Hristos duºman.
9 - Cel care-ºi cunoaºte firea lui lumeascã ne-ncetat
duce-n contra ei o luptã spre-a nu-l trage la pãcat;
firea veche ºi cea nouã vor lupta mereu în noi
pînã vom scãpa din lume ºi vom fi la Dumnezeu.
10 - Nu-i om mai nebun ca omul pãtimaº la alcool,
viaþa lui e-o zdreanþã arsã, moartea lui e iadul gol.

22. Pag. 22
4 - Despre ascultare
1 - Fiul meu, în viaþa asta oriºicare om îºi are
ca demult Ierusalimul, vremea lui de cercetare;
tu-nþelege cînd e vremea ºi-ascultãrii te supune
ca sã n-ai odatã soarta celor fãrã-nþelepciune.
2 - N-asculta de sfatul lumii, spunã-l oriºicît de mulþi,
dacã Cinstea altfel spune, tu pe Cinste s-o asculþi.
3 - Fericit vei fi, copile, dacã-n orice lucru bun
asculta-vei pe-a ta mamã ºi pe tatãl tãu ce-þi spun.
4 - Oaia, oricînd stã ºi zbiarã pierde-o gura de mîncare;
omul, oriºicînd cîrteºte pierde-o binecuvîntare.
5 - Cînd cu duhul de-ascultare tu la Cinste ai venit,
ºi cînd preþul Cumpãtãrii pentru tine l-ai primit,
chiar sã ai pãcate-atîtea cît nisipul de pe mare,
compensîndu-le cu cinstea ea þi-ar da reabilitare.
6 - Pentru ca un om sã-ºi schimbe calea traiului pãgîn
niciodatã nu-i prea tînãr, niciodatã prea bãtrîn.
7 - Fie-þi pururi înainte voia Cinstei ca-ndrumare,
chiar ºi-n cea mai micã faptã tu aratã-i ascultare.
8 - Dacã n-asculþi cînd te mustrã fraþii tãi puþini sau mulþi,
- de Luminã nu þii seama ºi de Adevãr n-asculþi.
9 - Un sfat bun ºi potrivit
dat la timpul cuvenit
scapã-n multe rînduri omul de la pas nefericit,
negreºit dacã-i primit
ascultat ºi împlinit
- ºi-l ajutã sã se-ndrepte înþelept ºi chibzuit.
10 - Fiica mea, întotdeauna ascultarea s-o înveþi,
înaintea ta porunca Vredniciei s-aibã preþ,
niciodatã în viaþã voia poftei sã n-o faci,
nici plinind a lumii voie, lumii sã doreºti sã placi,
ci, cãutînd cu ascultare sã-mplineºti Cuvîntul drept,
în umblarea ta frumoasã sã placi Celui Înþelept.

23. Pag. 23
11 - E-atîta lipsã de-nfrînare în desfrînata lumii gloatã
cã înmiit s-asculþi mai bine-i decît e sã vorbeºti o datã.
12 - Cînd un om pãþit vorbeºte, tu aminte ia ºi-nvaþã,
cã de orice-nvãþãturã vei avea nevoie-n viaþã.
13 - Cel mai tare este-n lume ºi cel mai primejdios,
dar e-o binecuvîntare cînd e omul credincios.
14 - Fericitã-i casa-n care unul zice, toþi ascultã,
cãci acolo-i totdeauna pace ºi iubire multã;
însã vai de casa unde porunceºte fiecare:
nimicirea totdeauna vine dupã neascultare.
15 - Preþuiþi sfãtuitorii cîtã vreme-i veþi avea;
dupã ce s-au dus, zadarnic i-aþi dori ºi i-aþi cãuta.
16 - Mulþi îºi preþuiesc pãrinþii numai dupã ce-i petrec,
toþi ºtiu ce preþ are apa dupã ce izvoru-i sec.
17 - Fiul meu, ascultã pe-alþii cînd de ei îþi vor vorbi:
asta are sã le placã ºi-i va face-a te iubi;
atunci vor putea s-asculte ºi ei vorba ce le-o spui;
tot ce-aºtepþi tu de la altul, mai întîi îi fã tu lui.
18 - De te-opreºti la ascultarea de Cuvîntul Cel Curat,
nu te vei grãbi pe calea spre ispitã ºi pãcat.
19 - Fiii mei, în ascultare ºi-n iubire sã trãiþi,
calea curãþiei sfîntã s-o urmaþi ºi s-o pãziþi;
cei buni aflã Adevãrul înaintea tuturor,
ascultarea ºi iubirea li-l descoperã uºor.
20 - Învãþaþi în ascultare sã rãmîneþi liniºtiþi:
numai astfel odihnirea sufletului vã gãsiþi;
acest lucru se învaþã împlinindu-l ceas cu ceas,
dulce-i drumul ascultãrii cînd îl umbli pas cu pas.
21 - Cînd pentru mici sau mari pãcate
noi n-avem potrivit cãinþã,
neîmplinitã pîn-la moarte
rãmîne-a noastrã nãzuinþã.
22 - Fiii mei, cît mai puþine legãturi s-aveþi de-acele
ce vã þin legaþi de lume: lanþurile lor sînt grele,
ºi cu cît sînt mai puþine legãturi de rupt cu firea,
cu atîta mai uºoarã va fi-odatã despãrþirea.

24. Pag. 24
23 - Fiica mea, prin ascultare þine sfînta legãturã
ce-þi aduce din Iubire bucurie ºi cãldurã;
neascultarea pururi taie firul care-þi dã luminã;
fãrã ea nu-i bucurie, nici cãldurã, nici hodinã.
24 - Ascultarea curãþiei te îmbracã, fiica mea,
cu acele sfinte haine ce le are numai ea:
frumuseþea, bunãtatea ºi iubirea - ele sînt
singurele haine scumpe unui suflet pe pãmînt.
25 - Recunoaºte totdeauna cînd pe drept vei fi mustrat;
e-un cîºtig cînd îþi dai seama cã ai sãvîrºit pãcat
iar cînd recunoºti pãcatul, jumãtate e iertat.
26 - Cînd inima-þi rãmîne întruna-nvîrtoºatã
vei trece-n veºnicie cu sufletul uscat,
fîntînã veºnic goalã ºi veºnic însetatã
cãci n-ai pãstrat nimica din tot ce þi s-a dat.
27 - Te pregãteºti atîta cînd ai vreo cale-acum;
dar te gãteºti tu, oare, de cel din urmã drum?
Cînd ai atîta grijã de-un drum din care vii,
ce grijã þi se cere cînd pleci pe veºnicii!
28 - Ascultarea liniºtitã totdeauna-i de folos;
datoria este-o lege pentru cel conºtiincios.
29 - Ascultã ce te-nvaþã al chibzuinþei sfat,
cã n-ai în lume-alt prieten mai bun ºi devotat.
30 - De puþin folos e-o sculã cînd nu ºtii lucra cu ea
- cu-ascultarea ºi cu mintea,
fiul meu, e tot aºa!
31 - Sã iei bine seamã-n toate cîte încã-ai de fãcut
în lumina celor care le-ai fãcut aºa-n trecut,
apoi trage-nvãþãturã ºi din bine ºi din rãu
ca sã ºtii cu ce sã umbli,
sau sã nu, în drumul tãu.
32 - Cei rãi trebuie s-asculte totdeauna de cei buni
iar cei buni ºi ei s-asculte fiii marii-nþelepciuni.
33 - Pentru cei fãrã de minte e mai bine-a fi conduºi,
cãci e o nenorocire cînd ei sã conducã-s puºi.
34 - Mai mult calcã legea þãrii cei ce þãrile conduc
cãci ei nu se tem de nimeni ºi li-e gîndul prea uituc;

25. Pag. 25
rari conducãtori în lume pot fi pildã de urmat
în respectul ºi-mplinirea legilor ce ei le-au dat.
35 - Cel ales sã porunceascã trebuie de toþi ales,
numai astfel o sã fie ascultat ºi înþeles.
36 - Cel ce merge înainte e mereu primejduit
ori a fi privit ca idol,
ori sã fie rãstignit!
37 - Ascultarea porunceºte: fii supus la dregãtor
- vai de cei buni cînd în þarã nu-i un drept cîrmuitor.
38 - Lucrurile mari nu lasã a fi mult timp rãu conduse,
toate se rãzbunã-odatã dacã-s pe nedrept supuse.
39 - Dacã numai frica face sã-L ascult pe Dumnezeu,
încã nu-i desãvîrºitã dragostea-I în duhul meu.
40 - Omul care cere sfatul numai spre îndreptãþire,
pururi n-o s-ajungã bine, va sfîrºi-n nenorocire.
Dar acel ce cere sfatul ca s-asculte ºi sã-l þinã,
va sfîrºi-n credincioºie, în rãsplatã ºi-n luminã.
41 - Slugile se poartã-ntocmai cum vãd pe stãpînul lor.
O, de-ai face ºi tu astfel cu al tãu Învãþãtor!
42 - Nu-i pe lume om sã n-aibã lipsã de-un sfãtuitor
numai mintea care-ascultã nu-i prea datã tuturor.
43 - Sfatul bun la vremea rea
e cît o comoarã grea
de-l asculþi ºi preþuieºti
ai cîºtig cît nici gîndeºti.
44 - Nici un dar nu valoreazã cît un sfat mîntuitor;
fericit cel ce-l primeºte ºi-l urmeazã-ascultãtor.
45 - Totuºi, cel ce nu ascultã ci respinge bunul sfat
în curînd, de unde cade, nu mai poate fi salvat.
46 - Mulþi primesc frumoase sfaturi,
dar numai puþini ascultã
- ca-ascultarea ºi-ndreptarea
cer înþelepciune multã.

26. Pag. 26
47 - N-asculta la sfatul celui rãtãcit ºi încurcat
vezi din felul cum trãieºte ce om meritã-ascultat.
48 - Sfaturile care-s date de-un beþiv ºi-un mînios
au ºi calea blestematã ºi sfîrºitul ruºinos.
49 - Cel mai rãu e-ntotdeauna
sã n-asculþi de nici un sfat;
pot sã fie multe rele - dar ºi unul minunat.
50 - Sfatul bun - cînd e mai lipsã este ascultat mai rar,
de aceea prea mulþi oameni varsã lacrimi în zadar.
51 - Sfatul bun ce-l dai altuia
mai întîi chiar tu-l urmeazã;
dacã nu-l trãieºti tu însuþi, nimeni n-are sã þi-l creazã.
52 - Dacã dai un sfat vreodatã, unuia
sau tuturor,
nu da sfatul care place
- dã-l pe cel folositor.
53 - Sfãtuieºte-te cu omul înþelept ºi credincios
- dupã sfaturile sale totdeauna ai folos.
54 - Sfaturile sînt cadouri de un preþ nespus de mare
pentru cine le urmeazã spre folos cu ascultare.
55 - Ia un sfat ºi de la tînãr,
dã un sfat ºi la bãtrîn
cine-ascultã, multe-nvaþã ºi-n ruºine nu rãmîn.
56 - Mulþi ascultã cu plãcere la acel mai înþelept
cînd învaþã cum sã aibã un folos
mai mult ºi drept,
numai cã puþini urmeazã buna-nvãþãturã cînd
este de-a cãuta folosul sufletesc în primul rînd.
57 - Sfatul de la cei prea tineri e ca soarele-n Gerar:
are poate strãlucire, dar cãldurã foarte rar.
58 - ªi un sfert de vorbã-ascultã omul cel ce are minte,
dar la cel ce nu ia seamã n-ajung sute de cuvinte.
59 - Cine nu-i dã ascultare
mamei bune, cînd o are,

27. Pag. 27
o sã deie suspinînd
mamei vitrege-n curînd.
5 - Despre bine
1 - Fiul meu, alege numai binele adevãrat;
tot ce numai pare bine, este-adeseori pãcat,
ce e bine-ntreg se simte ºi-l cunoaºte duhul tãu,
ce doar pare, e-amãgire: crezi cã-i bine, dar e rãu.
2 - Orice rîuri duc spre mare, orice drumuri duc spre case,
oriºice dorinþi curate cãtre-nfãptuiri frumoase.
3 - Mai plãcut sã ai duºmanul care vrea sã facã bine
decît prietenul ce face numai ce nu se cuvine.
4 - Buni, sã placã celor mari,
sînt pe lume foarte rai;
sã placi ºi lui Dumnezeu
dar ºi lumii-i foarte greu.
5 - Cine-a putut sã-i mulþumeascã
pe cei mai buni din vremea sa
acela cea mai bunã viaþã
spre-a lumii bine - va lãsa.
6 - Nu se cade sã cerºeascã cine cere-un lucru drept,
nici cel tînãr sã nu calce sfatul unui înþelept,
nici cine primeºte-un bine sã nu-l rãsplãteascã iar
- toate-acestea sînt pãcate ce se ispãºesc amar.
7 - E pãcat sã nu faci bine nimãnui cînd îl poþi face;
conºtiinþa vinovatã vine-un timp cînd nu-þi va tace.
8 - Binefacerea primeºte-o, dar simþeºte-te dator
s-o întorci ‘napoi mai mare - celui binefãcãtor.
9 - Nu-nceta a face bine prietenului tãu lipsit:
asta o sã te arate cã eºti vrednic de iubit.
10 - Greu e sã putem întruna face bine cît am vrea;
deseori cînd ai la cine n-ai cu ce - ºi n-am putea;
bine e sã facem bine cînd putem ºi-avem ºi cui;
fiecare tot ce face altuia - îºi face lui!

28. Pag. 28
11 - Chiar cînd toþi ar fi sã uite orice bine le-ai fãcut,
nu te supere aceasta - ci fã iarãºi ca-n trecut;
binele în sine însuºi are plata faptei lui.
Mulþumeºte-te - nu cere altã platã nimãnui.
12 - Þine totdeauna minte binele ce l-ai primit
însã uitã-ntotdeauna oricît bine-ai dãruit;
sînt puþini cei ce fac astfel ºi-s prin lume-aºa strãini.
Fiul meu, fii ºi tu unul din aceºtia puþini.
13 - Binefacerea întruna-i rãsplãtitã cu alt bine;
dacã nu de cel datornic, are Dumnezeu pe-altcine.
14 - Ce trist e-atunci cînd ai sã plîngi
cã i-ai fãcut cuiva un bine:
ca rana de la cel iubit
nu-i suferinþã sã-nvenine!
15 - Deseori ºi-n multe locuri mai mult bine a fãcut
omul bun, fãrã sã ºtie, decît binele ºtiut.
16 - Sã nu-ncetãm a face bine în nici o vreme, cît trãim:
tot binele din noi se uscã ºi piere
cînd nu-l dãruim.
17 - Nimic nu preþuieºte omul ca binefacerea doritã
dar nici dispreþuieºte-adesea ca binefacerea primitã.
Cînd cere omul ºi-i în lipsã,
îi pare mult ºi-un lucru mic;
cînd a primit ºi-i trece lipsa,
ºi-un mare dar pare nimic.
18 - Chiar ºi cel strãin þi-e rudã
cînd, la greu, îþi face bine,
dar strãin þi-e chiar ºi-un frate
cînd se poartã rãu cu tine.
19 - Omul rãu nu þine seamã orice bine-ar fi sã-i vinã,
dar în foc va arde mîna ce-a primit - ºi nu se-nchinã.
20 - Binefacerea fãcutã unui ticãlos e-aºa
cum ai arunca în mare apa din fîntîna ta.
21 - Cel ce face bine-atuncea cînd el poate face rãu
meritã nemãrginitã preþuire-n drumul sãu,
nu numai pentru-acel bine
care-atuncea l-a fãcut,
ci ºi pentru rãul care îl putea - dar nu l-a vrut.

29. Pag. 29
22 - Binefacerea primitã dã-o iarãºi în vreun fel,
de nu celui ce þi-a dat-o, altuia mai mic ca el.
Ai de grijã sã nu steie binele prea mult la tine:
el curînd se uscã-n mîna ce prea mult în ea îl þine.
23 - Înaintea ta oriunde binele ºi rãul vin
tu alege totdeauna binele - cu gînd senin!
24 - Nu se-ntîmplã numai bine,
nu se poate numai rãu
- Dreptul le dã amîndouã dupã cum e planul Sãu:
asta pentru-a face-n lume o lucrarea salvatoare
pentru mîntuirea celor care cred cu ascultare.
25 - Celui bun i se preface în vreun bine orice rãu,
celui rãu, în rãu se schimbã
chiar ºi ce-ar fi-un bine-al sãu.
26 - Cînd nu poþi avea deodatã ºi ce-þi place
ºi ce-i bine
lasã ce-i plãcut, ºi-alege ce e bun
- aceasta þine!
27 - Tot ce-þi pare cel mai bine, fie-þi crezãmînt
ºi vei fi o bucurie pentru semeni pe pãmînt.
28 - Binele fã-l totdeauna fãrã fricã de vreun rãu;
de rãu are Cerul grijã cînd e bun tot gîndul tãu.
29 - Bucuria ºi-ntristarea se-nvîrtesc ca niºte roate;
cel cuminte le primeºte cu seninãtate toate;
Dreptul care le trimite este plin de îndurare
ºi va face ca sã-þi fie înspre-un bine fiecare.
30 - Buni ºi înþelepþi în lume oamenii-s puþini mereu,
sînt puþini,
cãci bunãtatea este ceva foarte greu.
31 - Nimeni nu e bun, cînd nu e bunã inima din el:
numai inima te poate ajuta s-ajungi astfel.
32 - ªi pe cei buni ºi pe cei rãi
tot acest pãmînt îi þine;
ºi spre cei rãi ºi spre cei buni
tot aceeaºi ploaie vine;
ºi pe cei buni ºi pe cei rãi

30. Pag. 30
tot un soare-i încãlzeºte,
cãci de toþi, Acelaºi Tatã Nesfîrºit de Bun
grijeºte.
33 - Celor buni le este milã chiar ºi de-o fiinþã rea,
cãci într-adevãr nu-i nimeni mai nefericit ca ea.
34 - Omul, mai ales, pãþeºte nenoroc pe drumul sãu
ori cã e prea bun la suflet,
ori prea aspru ºi prea rãu.
35 - A fi bun din întîmplare,
asta nu e lucru mare;
a fi bun luptînd mereu
asta este foarte greu.
36 - Acel bine e statornic care-l dã neprihãnirea,
acea bucurie-i sfîntã care-o dãruie iubirea,
acea pace-i fericitã ce-o dã inima curatã.
Cine pe acestea le-are are viaþã-adevãratã.
37 - Cine vrea sã se rãzbune mai greu pe vrãjmaºii sãi,
sã le facã numai bine,
mai ales la cei mai rãi.
Nu-i mai mare rãzbunare decît cea a Celui Sfînt
care face mai mult bine celor care mai rãi sînt.
38 - Tot ce-avem pe lume, piere: lumea dã
ºi lumea furã;
ne rãmîne doar averea cea cu-a dragostei cãldurã;
ne rãmîne numai ceea ce nici furii nici rugina
ºi nici molia nu pierde: dãrnicia
ºi lumina.
39 - Cît de bunã-a fost o zi o vedem doar la apus;
cît de bun a fost un suflet, o vedem doar cînd s-a dus;
lemnul cel plãcut de-aloe
dã-al miresmei sale fel
numai cînd e ars ºi nu e:
atunci vezi ce-a fost în el.
40 - Cînd pui pomul dimineaþa, n-aºtepta rod la amiazi;
dacã astãzi faci un bine, n-aºtepta rãsplata azi.
Rodul vine dupã varã,
plata vine dupã moarte;
fii pe pace, nici un bine nu rãmîne fãrã parte.

31. Pag. 31
41 - Nici durerile pe lume nu þin veºnic trec ºi ele;
trecãtoare-s toate-toate, fie bune, fie rele;
trecãtori sîntem cu toþii: unul astãzi, altul mîne;
numai binele e veºnic,
numai binele rãmîne.
42 - Mai-binele cîteodatã este-al binelui vrãjmaº.
Ce începi, e mare lucru sã ºtii vremea cînd sã-l laºi.
43 - Pentru cuget vei da vamã,
pentru gînduri vei da seamã;
fapte bune, fapte rele
într-o zi rãspunzi de ele.
44 - Rãsare soarele la timp ºi cînd cocoºul tace;
chiar dacã tu nu vrei s-ajuþi, luminã tot se face,
iar binele la vremea sa va strãluci mai bine;
nu el va pãgubi, ci tu, cã-nvinge fãrã tine.
45 - Bogãþia preþuieºte-o dupã binele ce-l face:
rai e, dacã face bine,
dacã nu, e iad - ºi pace!
46 - Tot ce-i omenesc atîrnã de un fir prea subþirel:
cît de tare-i, tot l-aºteaptã prãbuºirea în vreun fel;
numai ce-i ceresc rãmîne, numai binele-i mereu,
Binele ºi Adevãrul sînt mai tari ca orice greu.
47 - Cine face cuiva bine cînd se aflã-n zile-amare,
lui ºi-l face,
cã-l primeºte iarãºi el, în strîmtoare.
48 - Binele, ca ºi Frumosul, este ceva minunat:
este ceea ce nu poate cu nimic fi-asemãnat.
49 - Binele e ca izvorul: cu cît dai din el mai des,
cu atît mai multe ape proaspete ºi dulci îi ies.
50 - Binele ºi-n apa latã
nu se-neacã niciodatã,
ci cu oriºicare val
mai aproape e de mal.
51 - În tot rãul e ºi-un bine
ºi, de ºtii sã-l foloseºti,
înþelegi ce-nþelepciune
e sã ºtii sã nu cîrteºti.

32. Pag. 32
52 - Cînd e Binele cu tine,
ºi-ntr-un fir de pãr te þine;
cînd eºti singur, fãrã El
rupi ºi lanþul de oþel.
6 - Despre Bisericã
1 - Dumnezeu e oriºiunde
ºi rãspunde oriºicui,
dar mai sigur El rãspunde
cui se roagã-n Casa Lui.
2 - Cînd umilinþa ta e multã
ºi-n locul sfînt te rogi mereu,
atunci fii sigur cã te-ascultã
ºi oamenii ºi Dumnezeu.
3 - Binecuvîntat e omul ce se-apropie de-altar
cu evlavie ºi teamã,
cãci smeritul aflã har.
4 - Lãudaþi pe Domnu-n toate marginile lumii Lui
pînã unde poþi cu gîndul sã cobori
sau sã te sui;
cã oriunde este Domnul, ºi în mare
ºi în mic,
dincoace de El sînt toate dincolo de El, nimic.
El oriunde-ascultã glasul închinãrii oriºicui
însã nicãieri n-ascultã mai cu drag
ca-n Casa Lui.
5 - Casei Domnului daþi cinste orice om
din orice grai,
Casa Numelui Sãu Veºnic este-un colþiºor de rai.
Duhul Domnului e-acolo liniºtit ºi iubitor
binecuvîntînd pe-oricare credincios închinãtor.
7 - Despre blîndeþe
1 - Fiul meu, învaþã-un lucru: blînd viaþa-ntreagã fii
cu duºmani ori cu prieteni, cu bãtrîni ori cu copii cine nu e slugã bunã, chiar de-ajunge ani o mie
nici stãpîn cu vorbã bunã în viaþã n-o sã fie.

33. Pag. 33
2 - Dacã trebuie pe lume din ceva mai mult sã ai,
acest bun este Blîndeþea, crinul cel mai scump din rai.
3 - Nu te rãzbuna pe nimeni nicicînd ºi pentru nimic;
cel blînd totdeauna-i mare, cel crud totdeauna-i mic.
4 - Toþi cei blînzi - grãit-a Domnul - veºnic fericiþi vor fi,
ei pãmîntul bunãtãþii meritã a-l moºteni.
5 - Pururea cînd blînd vei sta,
fiul meu, vei cîºtiga;
mielul blînd, în loc de doi
suge de la douã oi.
6 - Fiii mei, fiþi blînzi în viaþã - niciodatã pe pãmînt
voi sã nu loviþi pe alþii, sã-ntristaþi pe Duhul Sfînt.
7 - N-alungaþi din nici un suflet bucuria cea divinã,
ci-arãtaþi în toate chipul ºi blîndeþea ce-nseninã.
8 - Omul rãu ce stinge focul lasã inimile reci
iar cel crud o s-aibã parte de cruzime pînã-n veci.
9 - Bine poate cã nu poþi
sã le faci mereu la toþi,
însã, fiul meu, oricînd
ºi cu toþi tu poþi fi blînd.
10 - Nu plãti cu rãu, tu, rãul - cãci vei face ºi mai rãu,
ci plãteºte cu blîndeþe - ºi-ai sã-nvingi duºmanul tãu.
11 - Cel blînd nu-i numai luminã, ci împarte ºi cãldurã,
rãspîndeºte ºi iubire, nu numai învãþãturã.
12 - Cei blînzi totdeauna-n lume sînt ºi buni ºi înþelepþi,
cei cu inima smeritã sînt cu semenii mai drepþi,
însã cei ce au iubire - ºi-nþelepþi ºi drepþi le spui
- ca sfinþenia iubirii stare mai înaltã nu-i.
13 - Mare ºi viteaz e-acela care-ºi poate-nvinge-n fire,
rãzbunarea prin blîndeþe ºi mînia prin iubire.
14 - Lumea asta, moºtenire celor blînzi li se cuvine,
dar acelora nu asta - cealaltã le-aparþine.
15 - Tot ce nu poþi cu puterea - prin blîndeþe ai sã poþi;
ce nu scoþi din vorba blîndã, cu nimic în veci nu scoþi.

34. Pag. 34
16 - Eºti miºcat vãzînd pe lume un om bun
din greu rãbdînd,
dar ºi mai miºcat, cînd altul ºi mai bun
l-ajutã blînd.
17 - Cel ce-a cunoscut iubirea ºi durerea-adevãratã
nu mai poate fi cu nimeni crud ºi aspru
niciodatã.
18 - Dacã nu eºti blînd la suflet nici nu vei putea ierta,
cãci blîndeþea cu iertarea despãrþite nu pot sta.
19 - Omul e creat pe lume din al dragostei prisos,
de aceea i se cere a fi blînd ºi credincios.
20 - Un conducãtor sã þinã seama de trei mari poveþe:
întîi cã-ndrumînd pe oameni
sã-i îndrume cu blîndeþe;
apoi: sã conducã numai dupã lege ºi dreptate;
iar a treia cã: ºi vremea lui va trece
- cum trec toate.
21 - Totdeauna sînt pe lume prea puþini cei blînzi ºi sfinþi
ce-ºi înving prin înfrînare ale trupului dorinþi,
decît cei eroi ºi vrednici ce oºtiri mãreþe-au frînt.
Mai puþini sînt înfrînaþii ca eroii, pe pãmînt.
22 - Tu fii credincios oriunde - orice suflet e un strat
cu flori gingaºe pe care dragostea le-a semãnat;
nu cãlca peste nici una bãdãran ºi necioplit,
cã adeseori se uscã floarea care ai zdrobit.
23 - Vorba dulce
cinste-aduce,
cea amarã
doar ocarã;
de vrei cinste sã primeºti
fii cu cinste cînd vorbeºti,
dar dacã vorbeºti urît
meriþi sã fii ocãrît.
8 - Despre bucurie
1 - Fiul meu, du pretutindeni la oricine bucurie,
poartã-te cu toþi oriunde delicat, cu gingãºie.

35. Pag. 35
Ce frumos sã duci cu tine totdeauna-nviorare
cînd e plinã lumea asta de tristeþe ºi-apãsare!...
2 - Bucuria-i floarea rarã care creºte fericit
numa-n ochii ºi-n grãdina credinciosului cinstit.
3 - Bucuria e oglinda unor cugete curate,
apãsarea este semnul inimilor tulburate.
4 - Fiica mea, cînd legãtura dintre soþul tãu ºi tine
prin purtarea ta curatã fericitã o vei þine,
cînd în casa ta ºi-n suflet îþi va fi lumina vie
vei trãi o necurmatã fericitã bucurie
ºi vei trece prin viaþã ca prin zi de sãrbãtoare
plinã de lumina dulce a cerescului tãu soare.
5 - Nu întuneca seninul bucuriei nimãnui,
nici cu lacrimile tale nu-ntrista lumina lui;
are fiecare vremea jalei sau cîntãrii sale,
mîine poate-a lui sã-nceapã ºi sã se sfîrºeascã-a tale.
6 - Bucuria cînd se duce, întristarea greu se lasã
ºi din orice zi seninã face noapte-ntunecoasã.
7 - Întristarea sã nu-þi spui
niciodatã nimãnui,
însã bucurii cînd ai
tuturora sã le dai.
8 - Fiul meu, la bucurie fã-i oriunde loc la masã ea e oaspete ce face fericitã orice casã;
bucurã-te totdeauna, orice stare-ar fi sã vie:
în credinþã ºi-n iubire este-o sfîntã bucurie.
9 - Dacã tu eºti credincios,
poþi fi pururi bucuros;
de þi-e Tatã Dumnezeu,
fii ca un copil al Sãu.
10 - Orice bucurie mare, ca o mare izbãvire,
este-n viaþã-ntotdeauna ca o nouã-ntinerire;
de aceea viaþa celor credincioºi e fericitã:
fiind pururi bucuroasã, e mereu întineritã.
11 - Fii modest, fã totdeauna tot ce faci cu bucurie;
cine nu-i o slugã bunã, nici stãpîn bun n-o sã fie.

36. Pag. 36
12 - Cînd trãieºti spre bucuria cuiva pe pãmînt, e-un har;
omul bun nicicînd pe lume nu trãieºte în zadar.
13 - Cînd tu altora viaþa cu iubire-o vei umplea
ºi-alþii-atunci cu bucurie au sã umple viaþa ta,
vei culege cu dobîndã ceea ce vei semãna.
14 - Lucrul care-n lumea asta azi te bucurã mai tare
þi-ar putea aduce mîine cea mai neagrã întristare.
15 - Nu invidia pe nimeni fiindcã n-are azi dureri,
poate-o sã le aibã mîine, poate le-a avut el ieri;
ci te bucurã cã scapã cineva fãrã necaz
cã ºi fãrã-a lui, destule lacrimi sînt pe lume az’.
16 - Credinciosule, tu care ai atîtea promisiuni,
tu cu care pînã astãzi Cerul a fãcut minuni,
vezi, cînd cei rãi pot fi veseli, cum poþi tu sã fii mîhnit?
N-ai tu mai mult drept ca dînºii sã fii, oare, mulþumit?
17 - Fiii mei, fiþi buni, ca astfel bucuroºi mereu sã fiþi;
numai cei rãi sînt întruna apãsaþi ºi chinuiþi;
bucuria lor cînd vine, vine rar ºi stã puþin,
dar cei buni au bucuria totdeauna ºi din plin.
18 - Bucuraþi-vã cu-aceia ce se bucurã acum,
plîngeþi lîngã cel ce plînge - viaþa-i negurã ºi fum;
simte-te întruna frate cu oricare muritor,
bucurie e tot drumul celui binefãcãtor.
19 - N-o sã afli bucurie fãrã-a trece prin dureri n-o cãuta fãrã de ele, cã nu este nicãieri.
20 - Înþeleptul cît trãieºte îºi ascunde-amarul sãu
spre-a nu întrista pe nimeni cu pãrerile de rãu,
dar ºi-aratã tuturora bucuriile ce-i vin
ca sã poatã face chipul celor ce-l iubesc - senin.
21 - Bucurii netulburate de vreo jale ºi mormînt
n-a fost nimeni sã le aibã - nici nu este pe pãmînt,
numai cel ce-ºi are-n sine bucuria lui deplin
are cerul bucuriei sale pururea senin.
22 - Dupã-o grea amãrãciune, orice bucurie-avem
o vedem nespus de mare - iatã cît de slabi sîntem!

37. Pag. 37
23 - Sã doreºti ce-i cu putinþã,
nu dori ce nu-i de tine.
Bucurã-te de ce-i astãzi
ºi nu plînge de ce-þi vine.
Mulþumeºte pentru cele ce-þi dã astãzi Cerul þie
- ºi-o sã ai întotdeauna liniºte ºi bucurie.
24 - Cine nu-ºi aduce-aminte bucuria lui de ieri,
iar în suferinþa de-astãzi nu-ºi gãseºte mîngîieri,
ci aºteaptã numai ceea ce-o sã-i vinã poate mîine,
veºnic fãrã bucurie ºi nemulþumit rãmîne.
25 - Sînt trei bucurii pe lume:
sufleteºti - întîia oarã,
ale trupului - a doua,
apoi cele din afarã.
Cumpãtarea ºi-adevãrul dau lumina înþeleaptã
de-a te bucura de toate numai în mãsura dreaptã.
26 - Darurile mari ºi scumpe Cerul nu le dã zgîrcit,
ca sã aibã fiecare doar un strop nenorocit,
ci le dã cu-ndestulare oriºicui, cãci e bogat,
numai omul sã primeascã al lui dar îmbelºugat.
27 - Bucuriile pe lume niciodatã nu-s depline,
totdeauna-i cîte-o umbrã care peste ele vine.
Bucuriile depline vor fi numa-n veºnicie
pentru-acei ce-ºi cautã-n ceruri nesfîrºita bucurie.
28 - Patru stîlpi ai cîrmuirii aduc Þãrii bucuria,
sînt: Credinþa ºi Dreptatea
Sfatul bun ºi Avuþia.
29 - Oriºicare-i bucuria care-o ai aici mereu,
ia-o cu recunoºtinþã:
- vine-i timpul ºi la greu!
30 - N-amîna o bucurie care Cerul þi-o dã azi,
mîine poate n-o s-o afli,
mîine poþi primi-un necaz!
31 - Sã primeºti cu bucurie darul clipei, cãci acum
scurtã-i clipa bucuriei,
lung e-al suferinþei drum.
32 - Oriºicare-i osebirea dintr-o viaþã ºi-altã viaþã,
n-aflã unul numai bine

38. Pag. 38
ºi-altul numai rãu în faþã;
are Dumnezeu de grijã de-unul azi,
de altul mîine,
fãrã nici o bucurie însã, nimeni nu rãmîne.
33 - Nici un rãu nu-i fãrã-un bine,
nici un bine fãrã-un rãu rînduit-a Cerul toate dup-un tainic plan
al sãu.
34 - Unii fii sînt bucurie sfîntã la pãrinþii lor,
alþii sînt o-ndurerare ºi-o ruºine pînã mor.
Fiecare fiu culege de la fiii lui acel
rod pe care-l dã-n viaþã la pãrinþii lui ºi el.
35 - Înþelept e-acela care
nu se plînge de ce n-are,
ci se bucurã mereu
de ce-i lasã Dumnezeu.
36 - Dacã n-am avea dorinþã dupã ceva ºi mai dulce,
toatã bucuria vieþii ni s-ar pierde ºi s-ar duce.
37 - Nu cînta de biruinþã pînã lupta n-a sfîrºit poate clipa sã aducã ce nici nu te-ai fi gîndit.
9 - Despre bunãtate
1 - Fiul meu, fii bun la suflet cu oricine ºi oricînd,
bunãtatea te înalþã peste oamenii de rînd
ºi-þi aduce drept rãsplatã bucurii ce nu apun:
nu-i comoarã-n lumea-ntreagã mai de preþ ca omul bun.
2 - Oriºicît o sã te-nºele în viaþã nedreptatea,
tu nu-þi pierde niciodatã liniºtea ºi bunãtatea.
3 - Celui ce-þi aruncã pietre, cautã pîine sã-i arunci,
cãci oricît ar fi de fiarã, tu-l vei birui atunci.
4 - Fiþi bãtrîni la faptã bunã,
iar la fapta rea copii,
fiþi buni pururea-mpreunã,
altfel n-aveþi bucurii.
5 - Cel curat din veºnicie ºi pe veci e bunãtate;

39. Pag. 39
dacã nu poþi face bine, n-ai din bine nici o parte.
6 - Ce frumos cînd vezi c-adunã
omul rãu o faptã bunã,
dar ce trist cînd vezi cîndva
din om bun o faptã rea.
7 - Orice faptã bunã-ai face, gura ta sã n-o numeascã,
inima nu þi se-ngîmfe, gîndul nu þi se mîndreascã;
tu sã taci întotdeauna, lasã fapta sã vorbeascã.
8 - Sã ºtii, frate, cã se cere - Cerului de vrei sã placi nu numai sã nu faci rãul, ci-n veci binele sã-l faci.
9 - Fiica mea, povaþa asta totdeauna-n gînd o þine:
cautã-n orice zi cu grijã sã faci cel puþin un bine;
binele fãcut spre alþii se va-ntoarce tot spre tine,
cînd ai cea mai mare lipsã - ºi nici nu ºtii de la cine.
10 - Cînd vei da cu dãrnicie,
þine minte, peste toate
faþa ta ascunsã fie,
numai mîna sã se-arate.
11 - Dacã poþi sã faci un bine
ºi nu-l faci - e vai de tine,
dacã poþi sã faci un rãu
ºi nu-l faci - cîºtigul tãu.
12 - Binele ºi fapta bunã cine-l ºtie ºi nu-l face
nici în viaþã nici în moarte nu se bucurã de pace.
Cine-l face ºi nu ºtie
o sã-l aibã mãrturie
cãci acei curaþi la suflet ne-ncetat au bucurie.
13 - Cînd faci bine, fã-l cu chipul luminat de bunãtate,
cãci aºa e-ntreg, altminteri e numai pe jumãtate.
14 - Nu cãuta sã placi la lume, cautã Cerului sã placi;
celui care-þi face rãul cautã binele sã-i faci.
15 - Fiul meu, de vrei sã-þi fie fericitã-a ta viaþã,
sã fii bun întotdeauna ºi pe-ai tãi aºa-i învaþã.
16 - Binele cu fericirea umblã pururi laolaltã,
numai cînd îl faci pe-ntîiul o gãseºti pe cealaltã.

40. Pag. 40
17 - Ziua-n care nu faci bine
e pierdutã pentru tine.
18 - Nimeni nu-i pe lumea asta într-o stare-aºa sãracã,
dacã vrea sã facã bine sã nu aibã cum sã-l facã.
19 - Fiul meu, tu nici cu gîndul la vreun rãu sã nu gîndeºti,
cã fiind la el cu gîndul ai s-ajungi sã-l fãptuieºti;
ci sileºte-te întruna un alt bine s-ai în gînd
cãci gîndind numai la bine, bine te-ai afla fãcînd.
20 - Fiica mea, în minte þine:
tu faci rãu cînd nu faci bine.
21 - Mult ajutã oriºicui
binele cînd poþi sã-l spui,
dar cînd poþi, la oricine
mult mai bine-i sã-i faci bine.
22 - De la trandafir mireasma doar o clipã de-o simþeºti,
pe cînd rana de-a lui ghimpe cîtã vreme-o pomeneºti!...
- Fiul meu, cînd faci un bine, fii atent sã nu rãneºti...
23 - Cînd vei face vreun bine
la oricine
minte þine:
nici cu vorba, nici cu gestul
sã grijeºti sã nu-l jigneºti,
sã faci binele ºi bine,
fii deplin de bun, cînd eºti.
24 - Fãrã gînd de rãsplãtire sã fac bine-n orice fel,
binele prin chiar el însuºi e-o rãsplatã pentru el,
cã naintea tuturora celor ce li-l fãptuim
bucuria lui în suflet prima datã noi simþim.
25 - Ca un rîu sã curgã pururi a ta facere de bine.
Eºti sãrac? - Dar cîþi sînt oare mai sãraci cu mult ca tine?
Dacã vrei s-ajuþi un suflet ºi sã mîngîi un suspin,
din puþinul tãu fã parte celui ce-are mai puþin.
26 - Fiul meu, fii bun la suflet, cãci (ascultã-mã ce-þi spun)
nu-i pe lume-un om mai nobil ca acel cu suflet bun.
27 - Fiul meu, fii totdeauna bun cu cei mai slabi ºi mici,
la nici unii, ce nu-i bine nici sã faci ºi nici sã zici;
cine se aratã tare faþã de cel slab ºi mic
sau cu cel fãrã-apãrare - este-un prost ºi de nimic.

41. Pag. 41
28 - Cînd ai înlesnit un bine
e ca ºi fãcut de tine.
29 - A muri nu e nimica, mult mai trist e-a fi uitat,
iar uitarea-i soarta celor ce-au fãcut al ei pãcat;
cel care-a uitat pe alþii e uitat ºi el curînd.
Fericit cel bun, acela nu va fi uitat nicicînd!
30 - Cel ce bun voieºte-a fi
nimeni nu-l poate opri.
31 - Muritor în noi e numai ceea ce e trecãtor,
dar nu moare niciodatã ceea ce-i nemuritor;
numai Binele e veºnic ºi al Binelui Izvor...
El va fi pe veci rãsplata celui binefãcãtor.
32 - Fiii mei, voi faceþi bine, oriºicum aþi fi priviþi,
poartã cineva de grijã ca sã nu fiþi pãgubiþi.
33 - Oamenii cei buni pe lume sînt ca pãsãrile cînd
poartã pene minunate: toþi îi jumulesc la rînd.
34 - Bun sã fii întotdeauna ºi cu toþi, copile drag,
bunãtatea-i chipul celor ce din dragoste se trag.
35 - Bunãtatea ne aratã faþa Cerului divin
ºi de-aceea, buni sînt numai
cîþi au sufletul senin.
36 - Cel ce face-un bine-n lume ºi rãsplatã urmãreºte
dovedeºte cã pe sine, nu pe semeni îi iubeºte.
Tu, dacã-l iubeºti pe semen cu-o iubire-adevãratã,
binele-l vei face-ntruna fãrã-a aºtepta rãsplatã.
37 - Fiii mei, fiþi buni la suflet,
chiar mai greu de-ar fi sã fie;
cei cuminþi sînt totdeauna buni, iubind cu bucurie,
rãi sînt numai proºtii-n lume,
rãutatea stã-n prostie.
38 - De ce lucrurile scumpe aºa rare-s de gãsit
ºi dorinþele frumoase aºa rar de-nfãptuit,
de ce tot mai rari sînt astãzi oamenii cu chip senin?
- Au uitat sã facã bine, ºi-acum Cerul li-e strãin.
39 - Numai omul bun pe lume e cu-adevãrat frumos,
semãnînd cu frumuseþea cerului cel luminos.

42. Pag. 42
40 - Despre orice om pe lume tu vorbeºte-o vorbã bunã,
vorba ta mergînd revine ºi-þi aºeazã o cununã.
41 - Nepãsarea nimiceºte chiar iubirea cea mai mare,
bunãtatea cît trãieºte nu-i nicicînd nepãsãtoare.
42 - Cel mai bine-þi vrea acela ce te mustrã cel mai tare;
doctorul cel bun îþi face totdeauna rana mare.
43 - Mai bine e sã-þi parã rãu
cã n-ai spus un cuvînt al tãu,
decît apoi cînd a trecut
sã-þi parã rãu cã n-ai tãcut.
44 - Nu-i pãcat ce intrã-n gurã, ci-i pãcat ce iese,
de aceea sã nu-þi scape vorbe nealese.
45 - Nu face rãu - ºi n-ai s-auzi
pe nimenea spunînd ce nu e.
Cînd tu eºti ispitit a face
ºi alþii-s ispitiþi sã spuie.
46 - Vorba bunã stinge focul mai curînd ca apa mare vorba rea, decît furtuna îl aprinde ºi mai tare.
47 - Pomul de pe roadã, omul de pe fapta lui se vede,
fapta-l spune pe-oriºicine ce e el, nu ce se crede.
48 - De omul bun ºi vremea bunã
nu te mai saturi nicidecum,
de omul rãu ºi vremea slabã
n-ai vrea sã dai pe nici un drum.
49 - Orice face, oriºicui,
omu-ºi face numai lui;
tot ce faci e împrumut ºi ce-i rãu, ºi ce-i plãcut.
50 - Cînd nici nu te-ai aºtepta,
vei primi ce-ai dat, aºa de faci astãzi cuiva bine
mîine de la altu-þi vine,
de faci cuiva astãzi rãu
mîine sparge capul tãu.
51 - Sã nu umbli sã faci bine cu ce-i strîns din furãturã,
nici cu pîntecele-n posturi ºi cu desfrînare-n gurã,

43. Pag. 43
nici pe faþã om cucernic iar pe-ascuns cu cîte-toate:
Viul Dumnezeu te vede ºi nu-i mult pînã te bate.
52 - Dacã voieºti s-ajuþi pe altul,
chiar ºi puþin, dã-i de la tine:
fãcînd pomeni din furãturã
tu faci un rãu, nu faci un bine.
53 - Orice facere de bine tu s-o faci cu bucurie,
cãci va fi-ndoitã roada ºi celui ce-o faci - ºi þie.
54 - Omul care dã nu uitã - care ia uitã uºor,
dar tu, tocmai dimpotrivã, uitã ce-ai dat ajutor,
dar sã nu uiþi niciodatã dacã cineva þi-a dat;
nefiind dator la nimeni, poþi privi la toþi curat.
55 - Fã binele în drumul tãu,
chiar dacã-ai fi plãtit cu rãu,
cãci însuºi el e plata sa,
ºi-n urmã ºi mai mult va da.
56 - De unde nici nu te gîndeºti, o mînã þi se-ntinde,
ºi-acel ce mai puþin te-aºtepþi te cumpãrã ºi vinde;
fii binefãcãtor oricui,
de-oricine te pãzeºte,
cã-n fiecare om, ºi-un drac ºi-un înger locuieºte.
57 - Dacã faci un pas sau doi,
sã gîndeºti ºi mai apoi;
fapta bunã, fapta rea
are ºi urmarea sa.
58 - Din orice viaþã prãpãditã s-alege-un cîine cu vreun os,
cã nu e pagubã din care sã n-aibã nimeni vreun folos.
59 - Omul e mai slab ca oul ºi mai tare ca oþelul,
poate fi mai rãu ca lupul ori mai blînd decît e mielul,
poate fi amar ori dulce, ori tîlhar ori sfînt - ce-alege;
de aceea va rãspunde ºi rãsplata-ºi va culege.
60 - Gusturile-s felurite cum ºi oamenii la fel
nu poþi cere nimãnuia cum eºti tu a fi ºi el,
dar sînt legi ce tuturora o umblare ne impun,
- nu poþi fi cît vrei de mare, dar poþi fi cît vrei de bun.
61 - Nu-i frumos ce pare numai, ci-i frumos ce-þi place,
nu e bun cel ce-þi promite, bun e cel ce-þi face.

44. Pag. 44
62 - Cînd norocul te ajutã
pe-orice mare-þi face plutã,
fãrã ajutorul sãu
te îneci în orice tãu.
63 - ªi vîntu-i bun la timpul sãu
ºi-un bine e în orice rãu
ºi-n orice rãi gãseºti ºi buni
cînd ºtii ce-alegi ºi ce aduni.
64 - Doar cu-o floare, primãvarã încã nu se poate,
dar cînd una se aratã, nu-s departe toate;
doar cu-o faptã bunã numai, nu-i mãsura plinã,
dar cînd una poate-ncepe ºi-altele-or sã vinã.
65 - Aruncã-þi pîinea ta pe ape, cãci iarãºi înapoi îþi vine,
fã binele, cãci ori de unde el va întoarce tot la tine.
66 - Dacã astãzi dai un ou
poþi sã capeþi mîine-un bou binele fãcut simþit
þi se-ntoarce înmiit.
67 - N-a trãit mai mult cel care are timp mai mult trecut,
ci acel ce mai mult bine în viaþã a fãcut;
unii oameni dintr-o viaþã n-au trãit un an pe plac,
alþii însã într-o varã au fãcut cît alþii-un veac.
68 - Amintirea celor vrednici nu-i închisã-ntr-un mormînt,
ea trãieºte viu oriunde oameni de virtute sînt,
cãci acel ce preþuieºte ce-i curat ºi sfînt în el
va cinsti în veci pe-oricine are-acelaºi nobil þel.
69 - De casa unui om frumos puþinã lume-ntreabã,
dar mulþi vor întreba mereu de-un vrednic om de treabã;
cãci frumuseþea lumii-i fum ce-l vezi ºi-ndatã piere,
dar vrednicia unui om e-o veºnicã avere.
10 - Despre carte
1 - Fiul meu, de vrei ca veºnic fericirea sã-þi adui,
pe a inimii tãbliþã scrie-þi sfatul ce þi-l spui:
nu lãsa de-acum sã treacã nici o zi sã nu citeºti
Cartea-nþelepciunii vieþii, Cartea Tainei omeneºti,
cãci ea-i degetul puternic al poruncilor ce sînt

45. Pag. 45
mai de preþ ca sã le-asculte orice om de pe pãmînt.
2 - Sfatul cãrþii începute tu mereu învaþã-a-l cere,
cãci în ea gãseºti luminã, cãlãuzã ºi putere.
3 - Fiii mei, întotdeauna ºi prin vorbã ºi prin faptã
preþuiþi, urmaþi ºi þineþi calea-nþelepciunii dreaptã,
cãci de cînd e omu-n lume ºi Cuvîntul se vesteºte
viaþa fericitã-i plata celui care-L preþuieºte,
însã plata celor care i-au nesocotit mustrarea
a fost totdeauna moartea ºi osînda ºi pierzarea.
4 - Nu dispreþui Cuvîntul niciodatã-n nici un fel,
dacã-L lepezi tu pe Dînsul, te va lepãda ºi El.
5 - Dupã sfatul Cãrþii Bune tu îndreaptã-þi viaþa toatã,
sã nu cauþi sã-i strîmbi tu calea dupã viaþa ta stricatã,
cum fac unii care-n urmã cad pe veºnicia toatã
în pierzarea meritatã.
6 - În a lumii noapte lungã Cartea ca un Far s-o ai:
Cãlãuzã ºi Luminã ºi Putere cãtre Rai.
7 - Cînd îþi va vorbi Cuvîntul, þine-þi sufletul deschis,
dac-alungi pe cel ce-þi spune, calci pe Cel ce L-a trimis.
8 - Ca de-un înþelept ascultã de al Cãrþii bune fel:
cînd nesocoteºti Cuvîntul uiþi al mîntuirii Þel.
9 - Fiul meu, tu crede-n totul tot Cuvîntul Cãrþii Sfinte,
cãci în ea e Adevãrul ºi în Urmã ºi ‘Nainte;
crede-a lui fãgãduinþe, cãci de cînd pe cer sînt stele
n-a fost înºelat nici unul care s-a-ncrezut în ele.
10 - Omul nou se zãmisleºte,
se hrãneºte ºi trãieºte
prin al Cãrþilor Cuvînt.
- Fericit cine-l doreºte
cã-n el creºte ºi rodeºte
întãrit pe drumul strîmt.
11 - Cuvintele înþelepþeºti
prin fapta ta sã le cinsteºti,
cãci numai dacã le vorbeºti,
cu-a lor ºtiinþã te fãleºti
ºi spre osîndã te-amãgeºti.

46. Pag. 46
12 - Lumina cãrãrilor tale,
puterea curatului gînd
ºi scutul de-þi este pe cale
Cuvîntul Dreptãþii oricînd,
comoara rãsplãþilor sale
afla-vei la capãt curînd.
13 - În Cuvîntul Drept e totul limpede ºi-ntreg aºa
cã nu-i nimeni sã mai poatã pune sau lua ceva,
nu-i nimic sã mai lipseascã, nu-i nimic de scos din El
tot e spus aºa cum este,
nu-i nimic sã fie-altfel.
Cel Desãvîrºit ªi-aratã - ca în toate cîte sînt! marea Lui desãvîrºire ºi-n frumosul Sãu Cuvînt!
14 - Cuvîntul Dreptului ascultã-L
ºi-ntoarce astãzi pînã poþi,
pe viaþã nu e sigur nimeni,
pe moarte pot fi siguri toþi.
15 - Curãþia ºi Frumseþea stau în gîndul luminos
el e tot ce-a fost vreodatã sau mai poate fi frumos;
tot ce s-a creat de veacuri mai înalt ºi mai curat
numai dragostea, credinþa ºi lumina lui le-au dat.
16 - Chemarea Cãrþii Bune curînd o sã apunã,
ecouri tot mai slabe în lume-acum rãsunã;
cîþi n-o primesc, pieri-vor umblînd cu disperare
nefericiþi prin crezuri ºi cãrþi înºelãtoare.
17 - Cartea înþeleaptã este prietenul cel mai aproape,
din oricare-ncurcãturã glasul ei o sã mã scape,
din oricare întuneric ei îi cer sã-mi dea luminã ºi ea-n orice încercare mã va îndruma seninã.
18 - Cãrþii Bune vreau oriunde sã-i arãt credincioºie,
eu sã-i fiu ei bun prieten, ea un bun prieten mie,
eu sã-i spun a mele temeri,
ea sã-mi spunã-a ei cuvinte,
braþ la braþ mergînd alãturi
pe cãrarea cea cuminte.
19 - Cartea-nþelepciunii-mi fie
hrana sufletului meu,
Pîinea mea
ºi Apa vie,
dorul inimii mereu;

47. Pag. 47
dupã ea sã-mi fie foame,
dupã ea sã-mi fie dor,
dupã ea sã-mi fie sete
- pînã-n veacul viitor.
20 - Sã-mi culeg din Cartea Bunã al vieþii sfînt nectar
cum albina îºi culege scumpul fagurului har;
sã mã îndulcesc cu mierea sfîntului Cuvînt din ea
ca sã poatã fi plãcutã tuturor umblarea mea.
21 - Sã citesc în Cartea Bunã cît mai mult
ºi cît mai bine,
lepãdînd tot ce-osîndeºte dreptul ei cuvînt în mine
ºi-mplinind tot ce doreºte ea sã împlinesc mereu numai astfel voi ajunge fericit ºi vrednic eu.
22 - Toate cãrþile din lume au o soartã trecãtoare,
Cartea Bunã însã este Una, veºnicã ºi tare;
ea în veac nu se-nvecheºte,
ea în veac e neclintitã,
cãci în ea-i Cuvîntul Veºnic
ºi Viaþa Nesfîrºitã.
23 - Cartea Bunã o deschide
sã-nveþi gîndul cel frumos.
Lasã Cartea ºi gîndeºte sã-l trãieºti mai luminos.
În zadar întrebi Cuvîntul dacã nu-l ºi împlineºti:
ceea ce cunoºti se cere neapãrat sã ºi trãieºti.
24 - Nu te înºela tu care ocoleºti sau schimbi Cuvîntul,
sã nu crezi cã scapi de-osîndã ocolindu-l
sau schimbîndu-l.
Ci-ndoit o sã te-apese acest fapt la Judecatã:
ºi cãlcarea ºi stricarea Dreptului
e-nfricoºatã!
25 - Cartea Dreptului e-oglinda cea mai clarã ºi curatã,
în ea fiecare vede faþa lui adevãratã;
uitã-te în ea întruna, suflete, ºi-ndreaptã bine
tot ce judecã ºi mustrã ºi-osîndeºte ea la tine.
26 - Cartea Dreptului e sfatul cel mai nepãrtinitor,
ea aratã ºi rãsplata ºi osînda tuturor;
ea nu cruþã pe nici unul, ea n-acopere nimic,
ea e pentru toþi aceeaºi, fie mare, fie mic.
27 - Cãrþii Dreptului supune-þi gîndul tãu ºi voia ta,

48. Pag. 48
Cartea Dreptului întreab-o
ºi ascult-o - nu uita!
În ea-i viaþa ºi rãsplata fericitã - dac-o crezi
ºi în ea-s ºi celelalte
toate-ai, sigur, sã le vezi.
28 - Vezi ca nu cumva cititul Cãrþii Drepte
pentru tine
sã ajungã doar o formã, doar a ºti
- dar fãr-a þine;
sã nu semeni cu acela ce-n oglindã se priveºte
ºi, plecînd, îºi uitã chipul:
tot ce strînge - risipeºte.
29 - Cu lumina dinainte sã te-ndrepþi spre cea de-acum
ºi cu cea de-acum spre mîine astfel sui pe-al cinstei drum.
Fericit acel ce totul strînge-n mintea lui seninã viaþa lui înainteazã din luminã-n mai luminã.
30 - Cînd citim în Cartea Dreptului ori prea-nceþi
ori prea grãbiþi,
nu-nþelegem mare lucru, mereu sîntem pãgubiþi.
31 - Cerceteazã ca albina, adunînd din floare-n floare
a cuvintelor vieþii hranã binefãcãtoare.
Dupã ce-ai citit, aºeazã totu-n ordine cereascã,
numai astfel cele strînse
vor putea sã-þi foloseascã.
32 - Tot ce afli-n Cartea Dreptului însuºeºte-þi
pentru tine
spune-þi: mie-mi sunã asta,
asta pentru mine este!...
Numai astfel o sã-þi fie de folos a ei cuvinte,
altfel vor rãmîne-n gurã,
nu în inimã ºi-n minte.
33 - Sã nu ne mirãm cã unii aflã-n Sfintele Scripturi
rãtãciri, îndemnuri slabe, sau te miri ce-nvãþãturi;
pe acelaºi cîmp, o oaie cautã iarbã lîngã miel,
cîinii iepuri,
barza ºarpe,
- fiecare cum e el!
34 - Precum boul ce mãnîncã floarea galbenã de tei
ºtie numai ce e hrana, dar nu ºi parfumul ei,

49. Pag. 49
tot aºa-i cel ce citeºte Cartea Bunã ca pe-oricare:
vede forma,
dar nu simte ºi divina-i insuflare.
35 - Cînd vreodatã nu-nþelegem vreun cuvînt
din Dreapta Carte,
s-o deschidem!... Sã ne ducã cugetarea mai departe.
S-o deschidem dupã-aceea...
ºi vedem cum vine-o razã
ce deodatã înþelesul fericit ni-l lumineazã.
36 - A citi mai des Cuvîntul
ºi-a deprinde-al Lui sfînt þel
este a gîndi cu Dreptul ºi a vieþui cu El.
37 - Sã pãtrunzi în Cartea Bunã ca-ntr-o peºterã divinã
unde numai cel ce-a scris-o þi-este singura luminã;
doar cãlãuzit de gîndul care-a inspirat-o toatã
afli frumuseþi ºi taine cum nici nu bãnuiai vreodatã.
38 - N-avem totdeauna harul de-a pãtrunde în afund
frumuseþea ºi-Adevãrul ce-n cuvîntul scris s-ascund,
dar cînd ne lipseºte-acesta vom alege prea puþin,
cãci comorile lui rare în adîncul lui se þin.
39 - Orice om ce nu-ºi îndrumã eul nepãrtinitor
deseori se face singur altora îndrumãtor,
cãci e mai uºor a spune altora îndemnul sfînt
decît a umbla tu însuþi înfrînat, cinstit ºi blînd.
40 - Cerul ºi pãmîntul de-astãzi
au sã treacã ne-ndoios,
dar în veci nu va sã treacã
sfînt cuvîntul luminos.
41 - Aceastã întreitã lume ce Sus
ºi Jos
ºi-n Tainã sînt
ar fi-ntuneric ºi-n orbire de n-ar fi Soarele-Cuvînt.
42 - La Început ERA Cuvîntul ºi El nemuritor era,
nemuritor este Cuvîntul
- ºi cel ce-L crede este-aºa.
43 - A mãrturisi Cuvîntul semãnînd cu cei ce-ascultã
e un semn de-nþelepciune
ºi-nceput de roadã multã.

50. Pag. 50
44 - Cautã ºi citeºte-n Cartea Dreptului cu ascultare:
ceea ce nu-þi spune nimeni
ea îþi spune cu glas tare,
ceea ce nu îndrãzneºte nici un prieten bun
sã-þi spunã
ea-þi va spune,
sã te-ndrepte numai pe cãrarea bunã.
45 - Orice meserie cere muncã ºi învãþãturã;
tot aºa e ºi umblarea cu Cuvîntul Bun în gurã,
ºi aceasta cere jertfã ºi-nzestrat cu fapte bune,
cere muncã ºi trãire fãrã ele n-ai ce spune!
46 - Deschide Cartea ca sã-nveþi ce s-a gîndit frumos,
ºi-nchide Cartea sã-l trãieºti curat ºi luminos.
47 - Chiar sã porþi o hainã veche,
cumpãrã-þi o carte bunã;
Cartea Bunã totdeauna cu luminã
te-ncununã.
11 - Despre cãsnicie
1 - Fiul meu, tovãrãºia vieþii tale sã þi-o legi
numai de fiinþa care te-nþelege ºi-o-nþelegi,
numai de fiinþa care crezul tãu l-mpãrtãºeºte
ºi învãþãtura dreaptã ce-o ai tu mãrturiseºte;
altfel vei vedea cu ochii ce amar se-adevereºte:
Nu te înjuga la jugul ce nu þi se potriveºte!
2 - Casa ta întotdeauna cu iubire s-o-ncãlzeºti,
ea sã fie caldã-n toate cîte faci, cîþi ani trãieºti.
3 - Unde-i dragoste, acolo toate te atrag ºi-nving,
unde nu-i, acolo toate te îngheaþã ºi resping.
4 - Cine-i drag inimii tale e aproape chiar departe,
cine nu, chiar de-i aproape, depãrtare vã desparte.
5 - Nu-þi lega-ntr-un jug viaþa cu fiinþa ce nu-þi place,
cãci e vai de casa-n care nu e dragoste ºi pace,
iar dacã îþi e legatã, mai laºi tu, mai lasã ea,
altã cale nu-i pe lume, numai moartea - sau aºa...

51. Pag. 51
6 - Dacã vrei s-aveþi o casã totdeauna fericitã,
dragostea grijiþi sã fie pururi caldã ºi-nnoitã.
7 - O soþie credincioasã e-o comoarã negrãitã,
lipsa ei nu poate-n viaþã cu nimic fi-nlocuitã;
cine-o aflã, rar cunoaºte ºi puþin o preþuieºte,
ce preþ mare are ºtie numai cel ce n-o gãseºte.
8 - Preþuieºte pe soþia harnicã ºi credincioasã,
preþuieºte-i munca pusã ºi-alergarea ei prin casã;
ne-nsemnat îþi pare-adesea tot ce face ºi-nvîrteºte,
dar cît face ºi aleargã doar atunci vezi, cînd lipseºte.
9 - Fiii mei, cãutaþi unirea în viaþã c-o fiinþã
care sã vã fie-asemeni ºi la gînd ºi la credinþã,
cãci mai bine-i sã fii singur ºi-n necaz, dar liber, iatã,
decît cu nepotrivire sã duci viaþã disperatã
c-o fiinþã care n-o poþi nici urma nici înþelege
fãcînd mai nenorocitã ºi-a ei viaþã cînd te-alege.
10 - Caldã sã pãstraþi iubirea ºi familia curatã,
ne-mpãrþitã pãrtãºia ºi credinþa neschimbatã
chiar dacã aceasta alþii îngustime au s-o creazã,
fericitã-i îngustimea care pacea v-o pãstreazã.
11 - Fiul meu, cînd vii acasã,
sau de-acasã la plecare,
de pe faþã totdeauna ºterge-þi orice frãmîntare
ca sã nu stingi bucuria celor ce privesc la tine;
dacã faþa ta-i seninã, faci ºi pe-ale lor senine.
12 - Ce dragostea uneºte
nu-i nimeni a desparte,
iubirea biruieºte
prin viaþã sau prin moarte.
13 - Avuþia unei fete-i zestrea cea mai micã-a ei,
bunãtatea ºi credinþa-s zestrea cea mai de temei.
14 - Osînditã-i cãsnicia unde-averea-i mai de preþ;
fãrã dragoste, averea e otrava-ntregii vieþi.
15 - Cînd vei face-o cãsnicie
cautã-þi o pereche-aºa
sã se potriveascã þie,
cu o stare ca a ta;
cine umblã dupã starea lui nepotrivitã, spun:
cã ori face, ori nu face, tot la fel e de nebun.

52. Pag. 52
16 - Adevãrata cãsnicie e-aceea-n care fiecare
doreºte celãlalt s-ajungã prin asta fericit mai tare,
în care fiecare cautã ca celãlalt sã poatã-afla
o fericire-adevãratã, ‘nainte de-a-ºi afla pe-a sa.
17 - Cine cautã o nevastã fãrã un cusur pe lume
moare ne-nsurat ºi umblã c-o batjocurã la nume.
18 - Nici în rai nu-i bine singur,
nici în lume, cît trãieºti
- nu te rupe niciodatã de ai tãi, oriunde eºti.
19 - Nu te despãrþi de fraþii ºi soþia ta dintîi,
lîngã-ai tãi ºi-n rãu ºi-n bine sã munceºti ºi sã rãmîi.
20 - Cautã-þi casã ºi soþie
cum doreºti sã-þi placã þie,
nu aºa cum alþii vor
cã-i a ta ºi nu-i a lor.
21 - Nevasta s-o asculþi ades, iar mama totdeauna,
soþii oricare pot a-þi fi, dar mamã-i numai una.
22 - Fã-þi cãsuþa ta-n viaþã, chiar ºi cînd ai loc puþin,
în coliba ta-i mai bine decît în palat strãin.
23 - Numai cînd iei coperiºul ºtii ce este-n casa mare
- numai cînd þi se destainã vezi ce suferã oricare.
24 - Cine cautã cal sã n-aibã chiar nici un cusur deloc
va umbla pe jos, cãci astfel nu-i nici om, nici dobitoc;
nici cînd cauþi o soþie sau un soþ, sã nu cauþi rãu cum îºi are el cusurul, sigur ai ºi tu pe-al tãu.
25 - Pentru frumuseþea feþei nu-þi alege-o fire rea,
frumuseþea feþei trece, firea rea va rãmînea;
trandafirul iute trece, spinii îi rãmîn mereu,
fericirea-nºelãtoare o plãteºti nespus de greu.
26 - Calul bun întotdeauna se speteºte mai curînd,
soþul bun e scump, grijeºte-l ca sã nu rãmîi plîngînd.
27 - Pentru-un purice, ai minte,
nu-þi zvîrli plapuma-n foc,
pentru-o clipã de mînie nu-þi aduce nenoroc,
pentru-o vorbã sau o ceartã nu-þi distruge cãsnicia,
nu rãspunde nici nu face cînd te va-ndemna mînia.

53. Pag. 53
28 - Pe lîngã douã surcele
ard o sutã de nuiele,
douã vorbe liniºtite
potolesc multe ispite.
29 - Cînd oþelul e prea tare stricã singur vasul sãu
- soþul mînios îºi face singur cel mai mare rãu.
30 - Din pumni strãini cînd apã ce’i
mai mult se varsã decît bei,
mai mult plãteºti ºi verºi pe jos
ºi oricît bei eºti tot setos.
31 - Nu umbla cu foc la stoguri, nici cu vorbe rele-n casã
dacã vrei o cãsnicie ºi-o viaþã armonioasã.
32 - Spalã-þi rufele în casã ºi pe gardul tãu le-ntinde,
cã pe uliþã, vecina þi le vede ºi te vinde;
ne-nþelegerile tale cu ai tãi nu-þi spune-n lume
dacã vrei sã n-ajungi lumii de batjocurã ºi glume.
33 - Din fîntîna ta cînd bei
þi-e de-ajuns atît cît iei,
din fîntîna altuia
n-ai de-ajuns cît ai lua.
34 - Lîng-un izvor cu apã bunã ºi lîng-un soþ iubit oricînd
îþi faci cu bucurie casã ºi cu plãcere eºti ºezînd,
cãci apa bunã ºi iubirea sînt bunurile mai de preþ
pe care nu le pot întrece oricare alte frumuseþi.
35 - Cînd blidu-i gol, se bate ºi lingura cu el,
cînd e sãrãcie ºi soþii fac la fel;
flãmînzii se ceartã, sãracii se ºi bat
- cei iubitori ºi harnici de-acestea au scãpat.
36 - E mai bine cu iubirea chiar ºi într-o casã grea
decît într-o casã mare ºi frumoasã - fãrã ea.
37 - În unire stã puterea
ºi pierzare-n dezbinare,
cine stricã unitatea face crima cea mai mare.
38 - N-avea limbã-nþepãtoare, gurã spartã ºi dinþi rãi
ca sã n-ajungi sã te lase ºi sã plece-n lume-ai tãi,
cãci ºi cîinele, cã-i cîine, rãbdãtor ºi umilit

54. Pag. 54
tot ia lumea-n cap ºi pleacã dacã-l cerþi necontenit.
39 - Nu-þi tot necãji întruna soþul pentru orice fleac,
are ºi rãbdarea margini, aibã ºi gîlceava leac;
dacã nu ºtii cu rãbdare sã te stãpîneºti tãcînd,
focul certei îþi va arde cãsnicia în curînd.
40 - Mai multe ciori pe-un uliu-l bat,
chiar ºi cei slabi, uniþi rãzbat!
- Uniþi sã fiþi, uniþi oricînd
ºi orice dezbinãri urînd.
41 - Doi oameni mici sînt la un loc mai mari ca unul mare,
doi slabi, uniþi, pot fi mai tari ca unul singur tare;
de-aceea fiþi uniþi oricînd, unirea e putere
urîþi pe cei dezbinãtori - ce se rãzbunã piere.
42 - Funia îndoitã, greu se poate rupe,
apa cu douã albii greu o sã se astupe,
jar cu douã lemne greu se poate stinge dragostea unitã toate le învinge.
43 - Nu privi la frumuseþe, ci la minte dacã vrei
ajutor în cãsnicie iar nu pacoste sã-þi iei;
cãci frumseþea i se duce însã pacostea rãmîne
ºi mai mult mãnîncã viaþa decît bani ºi decît pîine.
44 - Frumuseþea fãrã minte
e ca floarea pe gunoi,
prea puþin folos nainte
ºi prea mult necaz apoi.
45 - Toþi aleargã dupã bani;
dupã minte, doi sãrmani...
Toþi s-ar da dupã noroc;
dupã minte, mai deloc.
46 - Pînã nu-i iei ºeaua iepei nu-i vezi rana-n spate,
pînã-o inimã nu-þi spune nu ºtii cîte pate.
47 - Via o cunoºti pe roadã, boul îl cunoºti la plug,
o soþie ºi un prieten numai în acelaºi jug.
48 - Trebuie un sac de sare sã-l mãnînci c-un om, sã-l poþi
îndeajuns cunoaºte bine dacã-i ºarpe sau e soþ.
49 - Aþa ruptã iar se leagã, însã nodul stricã-n rost,

55. Pag. 55
cãsnicia ruptã-odatã greu ajunge cum a fost.
50 - Firul rupt greu se mai toarce;
soþ pierdut greu mai întoarce.
51 - Domnul n-a luat pe Eva, cînd la soþul ei a dat-o,
nici din cap, nici din picioare, ci din coastã i-a luat-o,
cãci El n-a vrut ea sã-i fie cap la soþ,
dar nici picioare,
ci-o tovarãºã de suflet, blîndã, caldã, iubitoare...
52 - Unde-i cãsnicia bunã
e tot soare ºi-n furtunã;
unde cãsnicia-i rea,
ºi pe soare-i vremea grea.
53 - Soþului ce te iubeºte dã-i iubirea ta la fel,
pãrtãºia ta sã fie fericitã pentru el,
cãci acel ce dã iubire este drept a fi iubit,
darul lui curat sã-l simtã înþeles ºi-mpãrtãºit.
54 - Cînd încercãrile vieþii veni-vor peste voi din greu,
mai cu uºor o sã le-nvingeþi cînd mai uniþi veþi fi mereu;
de-aceea nu mãriþi necazul prin dezbinarea dintre voi,
acesta-i rãul cel mai mare ce vã zdrobeºte pe-amîndoi.
55 - Cãsnicia cu copii
are griji mãrunte, mii...
Cãsnicia ce nu-i are
are-o grijã, dar prea mare.
56 - Casa-n care nu-i iubire e-o gheenã de suspine,
greu trãiesc cei doi alãturi fiecare pentru sine;
casa-n care e iubire e ca raiul cel mai nalt,
fericiþi trãindu-ºi viaþa unul pentru celãlalt.
57 - Te înºeli cînd cumperi calul
numai pentru ºaua lui;
te înºeli cînd cuiva preþul
numai dupã vorbe-i pui.
Cerceteazã ce cal cumperi
nu pe frîu ºi nu pe ºa
ºi pe om îl cautã bine dincolo de vorba sa.
58 - N-aºtepta de la soþie numai dar, fãrã greºale,
nimeni astfel nu-i pe lume
- dar tu cîte ai a tale?

56. Pag. 56
59 - Ce folos de-o minte mare dacã nu e folositã,
ce folos de bogãþie dacã-i inima zgîrcitã,
ce folos de frumuseþe dacã-i viaþa prea uºoarã?
- Ce-ar putea fi bucurie, poate deveni ocarã.
60 - Nu e munte sã nu-ºi aibã valea lui,
la fel de mare,
nu-i pe lume bucurie sã nu aibã supãrare,
nu e om cu daruri nalte sã nu aibã vreo scãdere ce nu-i cu putinþã-n lume
nici la soþul tãu nu-i cere.
61 - ªerpesc fel e de-a ucide cu-al bîrfirii-amar venin
pe-un nevinovat cînd crede ºi s-aºteaptã mai puþin.
Soþule, ai grijã,
luptã
ºi zdrobeºte-ndemnul rãu
care vrea sã-þi otrãveascã casa ta ºi soþul tãu.
62 - Nu strica tu temelia casei care þi-e vecinã,
sã-þi acoperi groapa care poate c-ai avea-n grãdinã
ºi ai grijã ca nu cumva pentru pofta ta stricatã
sã strici fericirea casei semenului tãu vreodatã.
63 - Cînd doi oameni sînt ca unul:
unu-n gînd ºi unu-n muncã,
scot din orice groapã aur
ºi fac rai din orice luncã.
Cînd e dragostea deplinã în cãmin ºi-n adunare
peste toþi, din orice parte curge binecuvîntare.
64 - A dormi pe-aceeaºi pernã nu înseamnã vis la fel;
eºti cu-al tãu,
dar te desparte uneori un veac de el.
Ani de zile trag alãturi, dar cînd nu-s un crezãmînt
cei doi din aceeaºi casã sînt ca cerul de pãmînt.
65 - Chiar pe iapa cea mai bunã
nu poþi pune douã ºei;
ce nu poate, nici soþiei niciodatã sã nu-i ce’i.
66 - Mãtura cea nouã mãturã frumos,
nora, douã zile, þine ochii-n jos;
dar apoi se vede, dacã se-nvecheºte,
mãtura cît face - nora ce plãteºte.
67 - Un bãrbat nu-ºi lasã casa

57. Pag. 57
decît cînd îl scot din ea
ori cuptorul care-afumã,
ori nevasta care-i rea.
68 - Nu e om întreg acela ce rãmîne ne-nsurat,
ci e numai jumãtate,
- omul e din doi creat.
69 - La nevoie poþi cunoaºte prietenul ce nu te lasã,
ºi la boala ta se vede o soþie credincioasã.
70 - Orice bãrbat sã-ºi þinã femeia ce-a luat-o,
de asta sã se þinã, cãci Dumnezeu i-a dat-o.
71 - Cel ce se-nsoarã pentru bani,
în veac n-ajunge bine,
el va avea copii golani
ce-i fac numai ruºine.
72 - Omul fãrã de soþie e sãrac în orice loc,
nespãlat, flãmînd ºi singur ºi bãtut de nenoroc.
73 - Care este-n lumea asta nenorocul cel mai mare?
- O soþie certãreaþã, leneºã ºi bãutoare!
Care este bogãþia cea mai scumpã ºi frumoasã?
- O soþie iubitoare, harnicã ºi credincioasã!
74 - Toate sã le faci pe lume, pe puteri, faþã de toþi,
numai soþul ºi cãminul sã-þi iubeºti
mai mult cît poþi.
75 - Cea mai bunã e soþia care soþul ºi-l ascultã,
asta e mai preþioasã ca averea cea mai multã.
76 - O femeie rea e-ntotdeauna ca ºi vremea mohorîtã,
cu cît þine mai mult ceaþa, cu atîta-i mai urîtã;
o femeie bunã-i tocmai ca o zi deplin seninã
care-þi umple toatã casa cu belºug ºi cu luminã.
77 - Cine-ºi are-n lume iadul?
- Omul cu nevastã rea!
Iad e casa lor, sãrmanii, cînd femeia e aºa.
Cine-ºi are douã raiuri?
- Omul cu soþie bunã.
Raiul e ºi-n cer ºi-n casa unde stau ei împreunã.
78 - Omul întreg e numai omul care e cãsãtorit;

58. Pag. 58
ºi Edenul ºi pãmîntul pentru doi e pregãtit;
fericit e fiecare din cei doi cînd duc mereu
viaþa lor în armonia ce-o voieºte Dumnezeu.
79 - Nu e munte fãrã plai
ºi nu-i casã fãrã bai.
Plaiul cere s-ai picioare,
baiul cere s-ai rãbdare.
Plaiului sã-i mergi cu soþi,
baiului sã-i taci cît poþi.
80 - Un lanþ este cãsnicia ºi-un lanþ dragostea curatã
pe aceste douã lanþuri - nu le rupe niciodatã.
81 - De trei feluri sînt femei,
iatã care-s astea trei:
- cele ce n-au ochi ºi grijã decît pentru soþii lor
- cele ce nu vãd cãminul decît ca un loc de spor
- apoi cele desfrînate ce s-agaþã de oricine
binecuvîntate-s numai primele, cã fac ce-i bine.
82 - De trei feluri sînt bãrbaþii,
iatã care-i felul lor:
- înþeleptul ce grãieºte ºi lucreazã-ncrezãtor
- ºi-mai-înþeleptul care face, dar ºi-ascultã bine
- ºi cel prost, ce nici gîndeºte nici n-ascultã de altcine.
83 - La femeia cea ºireatã fii cu grijã cît trãieºti:
sfat nu-i cere niciodatã,
însã nici s-o asupreºti;
cã dacã-i vei cere sfatul, afli hulã ºi dojanã,
dac-o asupreºti se face mai ascunsã ºi vicleanã.
84 - Pe cît e de greu a face, e uºor sã afli vinã,
cel curat mereu uneºte,
cel stricat mereu dezbinã.
85 - Nevasta ºi furtuna sînt cîteodatã rele
dar este-n cîte-o vreme nevoie ºi de ele.
86 - Mamã, fiii-þi sînt pe lume munca ta
cea mai de preþ,
ei sînt scopul ºi cununa zbuciumatei tale vieþi;
roagã-te mereu ºi luptã cît eºti tu
ºi cît ei sînt,
sã-i creºti credincioºi, acesta-i rostul tãu
cel greu ºi sfînt.

59. Pag. 59
87 - Mîngîie-þi copilul numai cînd e-n somn,
nu cînd e treaz
dacã vrei sã-l creºti sã-þi fie bucurie nu necaz.
88 - Unde dã mama bãtînd,
creºte carnea mai curînd,
unde bate mîna rea
se uscã ºi ce creºtea.
89 - Cum creºti fiul, rãu ori bine, o sã-l ai odatã,
cum faci din acelaºi lemn cruce sau lopatã.
90 - Un tatã poate zece fii sã-i þinã ºi sã-i creascã,
dar zece fii, ades nu pot pe-un tatã sã-l hrãneascã.
91 - Fericitã-i cãsnicia cînd se face între-acei
ce-s de-aceeaºi potrivire ºi se-aseamãnã-ntre ei
la credinþã ºi umblare ºi la fire - cãci ei pot
prin iubirea lor sã-nvingã
ºi sã-nfrumseþeze tot.
92 - Cea mai bunã cãsnicie este cãsnicia-n care
zestrea fetei stã-n credinþã, în iubire ºi-nfrînare.
93 - Cãsnicia-i ca ºi ºcoala: bunã pentru cel cinstit,
el cu ea va fi mai vrednic, mai bogat ºi mai iubit.
Dar e rea la cel nevrednic, cãci cu ea va face rãu
ºi mai mult ca fãr-aceasta, celora din jurul sãu.
94 - Sluga þi-o cunoºti la muncã,
ruda-n vreme de urgie,
prietenu-n nenorocire
- iar soþia-n sãrãcie.
95 - Dacã nu se þine seama de dorinþa unei fete,
multe inimi au sã plîngã, au sã rabde ºi regrete.
96 - Cine îºi mãritã fata dup-un om ce nu-l iubeºte
are sã regrete veºnic fapta rea ce-o sãvîrºeºte.
97 - Cînd cãsãtoria nu e un izvor de bucurie,
ea e un izvor de lacrimi, de poveri ºi sãrãcie.
98 - Cel care se leagã veºnic, mai întîi sã caute bine:
scurtã este bucuria, dar sînt lungi a ei suspine.
99 - Nu pot fi-ntr-o cãsnicie nici mai mari nepotriviri,
nici mai rele ca acelea dintre crezuri ºi iubiri.

60. Pag. 60
100 - În zadar e plin pe-afarã
cînd nu-i chibzuinþã-n casã,
unde nu e chibzuinþã, risipirea zdrenþe lasã.
101 - Prea tîrzie-i chibzuinþa cînd ai dat de fund de oalã,
chibzuieºte cît e plinã,
cã-n zadar vezi cînd e goalã.
102 - Cum se întîlnesc pe-o apã douã lemne uneori,
astfel se-ntîlnesc pe lume ºi cei doi soþi muritori;
merg o clipã împreunã - ºi-apoi vine-un val uºor
le desparte ºi le duce...
iatã veºnicia lor!
103 - Putregaiul nimiceºte stîlpii casei negreºit
ºi pãcatul nimiceºte un cãmin nelegiuit.
104 - Ca sã ai cãldurã-n casã trebuie sã rabzi ºi fum,
chiar fãrã de nici o piatrã n-o sã afli nici un drum,
chiar fãrã de nici o vinã n-ai sã afli nici un soþ
- de aceea, pentru pace, rabdã cît mai multe poþi.
105 - Chiorul ºtie cel mai bine preþui ochiul avut
- vãduva unui soþ vrednic îºi dã seama ce-a pierdut.
106 - Cînd s-a prãbuºit stejarul, a cãzut ºi umbra lui
- cînd se duce soþul vrednic toþi rãmîn ai nimãnui.
107 - Cine vrea, ades nu vine,
cine vine-ades nu-l vrea
- rar se întîlnesc pe lume potriviþi ºi el ºi ea.
108 - Nu poþi numai cu o mînã împleti o funie bunã
nici viaþa fericitã fãrã-o dragoste-mpreunã.
109 - Un deget nu-i o mînã,
o frunzã nu-i un crin,
o grindã nu-i o casã
- un om nu-i un cãmin.
110 - Numai la drum lung se vede cît de rãbdãtor e-un soþ
- ce nu poþi nici cu rãbdarea, niciodatã n-o sã poþi.
111 - Ajutã-þi soþul slab, ca-n urmã sã nu ajungi
sã duci tu tot,
chiar ºi puþin, tot e mai bine cînd amîndoi
sã tragã pot.

61. Pag. 61
112 - Cînd trag cei doi boi alãturi,
plugul face brazdã bunã
- fericitã-i cãsnicia cînd trag soþii împreunã.
113 - Rîul îl cunoºti trecîndu-l,
omul - cînd trãieºti cu el,
ºi pe soþ în suferinþã
- dacã-i lup ori dacã-i miel.
12 - Despre ceartã
1 - Ca unul care trage un cîine de mustaþã,
aºa-i cel ce se-opreºte cînd dã de-o ceartã-n faþã.
2 - Cearta este cel mai sigur zdrobitor de armonie,
duhul certei nimiceºte orice strop de bucurie.
3 - Duhul certei unde vine otrãveºte tot ce-atinge,
fericit acel ce luptã cu tãcerea
ºi-l învinge.
4 - Cearta nu dureazã unde numai unu-i vinovat,
ci dureazã-acolo unde amîndoi sînt cu pãcat.
5 - Într-o ceartã-adu-aþi aminte totdeauna:
sã cedezi.
Atunci tu eºti cîºtigatul. Cearcã numai
ºi-ai sã vezi.
6 - Înþelepþii fac prostie cînd se ceartã cu cei proºti;
dupã una, douã vorbe poþi uºor sã-i recunoºti;
dacã vezi cã ai de-a face cu un om cuminte, stai,
dacã nu, sã-l laºi ºi du-te
dacã vrei vrãjmaºi sã n-ai.
7 - Fii chibzuit, iar limba mereu s-o ai de miere,
atunci ce-þi stã în minte îþi stã ºi-n putere.
8 - Cînd vei spune Adevãrul sã te-aºtepþi la-mpotriviri:
e atîta stricãciune azi în gînduri ºi-n simþiri!
9 - Spiritul ce veºnic neagã ºi vrea ceartã
ºi-aflã vinã
e din diavolul, cã numai el ucide ºi dezbinã.

62. Pag. 62
10 - Noi nu iubim cearta de vorbe,
cãci cearta vorbelor mereu
batjocoreºte Adevãrul ºi creºte chinul cel mai greu.
11 - E mai uºor sã critici pe cel ce face bine
decît sã faci ca dînsul
- dar asta-i o ruºine.
13 - Despre cinste
1 - Fiul meu, viaþa-ntreagã fii cinstit - c-o cinste care
nimenea sã n-o pãteze ºi nimic sã n-o doboare;
cinstea cea adevãratã nu-i o marfã ca oricare,
ci-o cîºtigã cine-i vrednic ºi-o pãstreazã cel în stare.
2 - Nu atinge nici cu gîndul lucruri care-þi sînt strãine,
cugetul cinstit e perna unde odihneºti mai bine.
3 - Nu te folosi-n necinste de a banului putere,
nu cãlca-n picioare astfel ce e drept sau ce-i durere.
4 - Cînd eºti necinstit,
desigur poþi sã cumperi multe-n lume,
pentru bani ai rang ºi scaune ºi dreptate ºi renume;
dar dacã pe lumea asta pentru bani poþi fi nãlþat,
este un Judeþ - ºi-acela nu se lasã cumpãrat iar dacã-ai deschis cu banul orice uºã ferecatã,
Uºa Cerului, prin mitã, nu-i deschide-o niciodatã.
5 - Fiica mea, cinstit sã-þi fie
sufletul ca alba floare,
numa-n cinste-i bucurie,
în bun simþ ºi-n înfrînare.
6 - Cînd þi-e inima cinstitã ºi þi-e cugetul curat,
dormi ca fiul unui rege chiar în cîmp de te-ai culcat;
dar cînd inima þi-e neagrã ºi þi-e cugetul pãtat,
nici în pat la împãratul n-ai sã poþi dormi-mpãcat.
7 - Nu vorbi pe nimeni nici cît negru unghia þine,
cautã cã negrind pe altul nu te vei albi pe tine.
8 - Nu fãgãdui vreodatã ce nu poþi sã faci cinstit,
e mai bun puþinul cinstei ca un mult nelegiuit.
9 - Fiul meu, nici cît ar þine vîrful acului cel mic

63. Pag. 63
lucru necinstit în casã tu sã nu primeºti nimic.
10 - Nu-þi pãteze conºtiinþa a necinstei neagrã patã,
cã oricît ar fi de micã, tot se aflã ºi s-aratã
ºi oricît de mult pe urmã ai spãla-o - ea curatã
cum þi-a fost mai înainte n-o sã fie niciodatã.
11 - Fii cinstit - mai mult ca viaþa cinstea ta s-o preþuieºti,
mai mult ca grãmezi de aur cinstea ta s-o cîntãreºti.
12 - Fiii mei, pe calea vieþii fiþi adînc cinstiþi mereu
în tot ceea ce-I veþi cere sau veþi da lui Dumnezeu,
cãci El nu Se mulþumeºte ori cu ce ºi-n orice fel
nici aºa de greu ca omul, nici aºa uºor ca el.
13 - Numele cinstit al cuiva e cea mai de preþ comoarã,
nu i-l întina vreodatã ºi nu-l face de ocarã,
cãci aceasta-i poate-aduce nimicirea-ntregii vieþi
mulþi aleg mai bine moartea decît viaþa de dispreþ.
14 - Cinstea-i oriºicînd frumoasã ºi sub orice-nfãþiºare,
hainele nu dau nici cinstea nici frumuseþea cui n-o are.
15 - Fugi oricînd de omul care
n-are cinste nici ruºine,
ce nu-ºi þine el cuvîntul,
dar nici gura nu ºi-o þine.
16 - Fiica mea, decît averea ºi decît viaþa-þi spun:
preþuieºte-þi mai mult cinstea, numele ºi gîndul bun,
cã nici mii de-averi de aur ºi nici sute de vieþi
fãrã nume bun ºi cinste n-au pe lume nici un preþ.
17 - De eºti credincios, în viaþã, oriºice-þi va fi sortit,
tu n-ai altã cale, numai calea omului cinstit.
18 - Eu v-am spus cã cinstea este mai de preþ
ca orice-avere,
sã n-o vindeþi niciodatã pe nimic, oricine-o cere,
cãci decît bogaþi pe lume fãrã cinste, e mai bine
sã trãiþi în sãrãcie, dar cu frunþile senine.
19 - N-arunca cu pietre-n casa care te-a adãpostit,
mîine poate iar vei cere adãpost unde-ai lovit;
dar dacã tu dai cu pietre în toþi cei pe unde-ai fost,
cine-o sã-þi deschidã-n ploaie ca sã afli adãpost?

64. Pag. 64
20 - Vorba ta s-o þii cinstitã
ºi-ntre-ai tãi ºi-ntre strãini,
faþã are oriºicine
dar obraz au prea puþini.
21 - Decît sã-þi iasã nume rãu,
mai bine sufletul sã-þi iasã,
de mii de ori mai bine-i mort
decît c-o viaþã ruºinoasã.
22 - Cînd dai cinstea pe ruºine
este vai ºi-amar de tine,
cã decît om necinstit
mai bine sãrac lipit,
ºi decît sã mînci furînd,
mai bine sã mori flãmînd.
23 - De mii de ori mai bine mori
‘nainte de-a cãdea-n ispitã,
decît cãzut s-ajungi apoi o tîrîtoare înjositã.
24 - Bunul cel mai scump e cinstea
dar, vai, cîþi ºi-o vînd uºor
ºi-apoi în zadar o cautã, n-o mai aflã pînã mor.
25 - Fugi de fapta de ruºine
ca de foc - cînd vezi cã vine;
de ruºine cînd nu fugi,
nici la cinste nu ajungi.
26 - Cinste dai, cinste primeºti
cînd în chip cinstit trãieºti,
însã cînd eºti necinstit
meriþi sã fii rãu primit.
27 - De la omul cel cinstit
c-un cuvînt eºti mulþumit;
de la cel lãudãros
nici de-o mie n-ai folos.
28 - Pentru om, o faptã bunã
e o cinste ºi-o cununã,
fapta rea e pentru om
ca omida pentru pom.
29 - Nu dispera la început cînd alþii rîd de tine,
cinstitul rîde la sfîrºit, dar rîde cel mai bine.