Continutul eductiv al textelor narative istorice

1. VALORIFICAREA CONŢINUTULUI EDUCATIV AL
TEXTELOR NARATIVE ISTORICE
Patria este înţeleasă ca mediul geografic, social şi cultural în care au trăit şi au
muncit generaţii după generaţii, în care fiecare om trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea.
Cunoaşterea acestui mediu în toate determinaţiile sale constituie suport obiectiv al
patriotismului.
B. Şt. Delavrancea spunea: “Părinţii, moşii şi strămoşii ne sunt patria
noastră, ei, care au vorbit aceeaşi limbă, care au avut aceleaşi suferinţe şi
aspiraţiuni sunt adevărata noastră patrie. Patria nu e pământul pe care trăim din
întâmplare, ci e pământul plămădit cu sângele şi e întărit cu oasele înaintaşilor
noştri”.
Componentă a conştiinţei sociale, patriotismul include un ansamblu structurat
de idei şi trăsături afective prin care omul îşi exprimă apartenenţa la patria din care
face parte, înscrisă pe traiectoria timpului, cu un trecut şi un prezent care presupun
sentimente de dragoste, stimă şi implicare nemijlocită în procesul devenirii ei.
Din perspectivă psihologică, patriotismul este considerat o trăsătură a
personalităţii fiecărui om.
Detaliindu-i conţinutul, vom constata că, din perspectiva trecutului,
patriotismul presupune cunoaşterea originii istorice a poporului, respectarea şi
preţuirea sacrificiului înaintaşilor pentru libertatea şi propăşirea patriei, admirarea şi
cinstirea tezaurului cultural şi spiritual al poporului.
Din perspectiva prezentului, acelaşi sentiment presupune implicarea în procesul
dezvoltării social-economice, al menţinerii independenţei şi suveranităţii ţării, al
preocupării pentru îmbogăţirea tezaurului de valori spirituale şi materiale, al încrederii
în idealul libertăţii şi progresului.
Obiectivul fundamental al strategiei educaţiei patriotice a elevilor vizează
interiorizarea conţinuturilor şi notelor definitorii ale acestuia, transformarea lor în
mobiluri interne şi manifestări comportamentale ale elevului în relaţiile sale cu patria
din care face parte, a trecutului şi a prezentului ei.
Conştiinţa patriotică presupune cunoaşterea ansamblului de idei privitoare la
patrie – ca mediu geografic şi evoluţie istorică, socială culturală şi politică, - formarea
de convingeri în legătură cu conţinutul acestor valori moral-politice, realizate prin
corelarea cunoştinţelor cu trăirile afective corespunzătoare.
Acum, mai mult ca niciodată, educaţia patriotică ni se pare a fi un termen care
şi-a pierdut din însemnatate şi care aduce multora zâmbetul pe buze.
Cu toate acestea, în contextul schimbărilor actuale ale învăţamântului
românesc,se impune ca o necesitate,ca o cerinţă, educarea celor mici în acest sens.Cu
toate că trăim într-o epocă computerizată, elevii noştri sunt încă atraşi de povestiri
despre Decebal sau Traian, despre Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul. De câte ori
nu ne-am văzut elevii ascultând nemişcaţi relatări din trecutul neamului nostru sau de

2. câte ori cu greu am putut face faţă avalanşei de întrebări care nu-şi mai aveau
sfârşitul despre poporul român şi despre trecutul acestuia ? Noi, cei care educăm mici
personalităţi în devenire, suntem chemaţi să îndrumăm responsabil drumul valoric al
fiecărui individ, de la valorile moral civice ale românilor, de la tradiţiile şi cultura
populară românească până la integrarea acestora în marea familie europeană.
Citirea textelor cu conţinut istoric trebuie să asigure înţelegerea de către elevi a
unora din cele mai importante reprezentări şi noţiuni istorice, cum sunt cele cu privire
la cronologie (epocă, perioadă, mileniu, secol etc.), cele referitoare la viaţa economică
(muncă, unelte de muncă), cele cu privire la organizarea socială şi viaţa politică (clase
sociale, forme de stat, război drept şi război nedrept) etc..
Ţinând seama de faptul că în ciclul primar funcţia educativă a cunoştinţelor de
istorie este prioritară şi că însăşi formarea unor reprezentări şi noţiuni istorice este
determinată, în bună măsură, de existenţa unui fond afectiv corespunzător este firesc
ca abordarea textelor de citire cu conţinut istoric să se facă în aşa fel încât acestea să-
şi aducă o contribuţie sporită la educarea patriotică a elevilor.
Textele de citire cu conţinut istoric au un specific aparte faţă de alte categorii
de texte. Specificul lor este determinat atât de conţinut cât şi de limbajul aparte. Chiar
în rândul unor asemenea texte există diferenţieri evidente. În unele din ele faptele
istorice sunt înfăţişate prin legende, altele sunt, de fapt, creaţii literare pe teme
istorice, iar altele sunt apropiate, atât din punct de vedere al conţinutului, cât şi al
formei de prezentare, de textele întâlnite în manualul de istorie. Pe de altă parte, unele
texte istorice sunt în proză, altele în versuri.
Textele cu conţinut istoric înfăţişează date, fapte, fenomene sociale ce nu pot fi
prezentate pe calea intuiţiei directe; în cuprinsul lor se întâlnesc numeroşi termeni şi
denumiri noi pentru elevi, care redau culoarea epocii respective; însuşi limbajul unor
texte are un anumit specific.
La lecţia :,,Din viaţa dacilor’’de Alexandru Vlahuţă elevii au aflat lucruri
interesante despre strămoşii noştri, dacii şi romanii, despre naşterea poporului român,
apoi au realizat un joc de rol cu titlul :,,Călătorie în timp’’. Deosebit de interesantă a
fost propunerea de a pregăti o paradă a costumelor dacilor şi romanilor. Am fost
plăcut surprinsă să văd entuziasmul care a cuprins clasa când s-a stabilit că se va face
această paradă, precum şi rapiditatea cu care elevii şi-au procurat costumele .
Dramatizările au fost o altă activitate deosebit de atractivă pentru copii,
dramatizări care s-au realizat în cadrul lecţiilor :,,Dreptatea lui Ţepeş’’ şi Mănăstirea
Putna’’ .
În clasa a II a, la lecţia :”Moştenirea urmaşilor’’ după Petre Dumitru Popescu,
elevii au avut o serie de exerciţii aplicative dintre care : “Numeşte care sunt
simbolurile (însemnele) României”. Li s-a explicat în prealabil că aşa cum fiecare om
are un nume, care trebuie respectat, tot aşa orice ţară are însemne care sunt simbolul
existenţei acesteia, dovadă chiar a istoriei sale.

3. Textele evocatoare prezintă ca eroi peronalităţi intrate în istorie, personaje
fixate în memoria poporului – unele din ele cu aură de legendă – sau personaje
desprinse din imensa şi puternica lume anonimă.
O categorie aparte a unor asemenea texte evocatoare o constituie legendele
istorice, care au o mare valoare educativă, în special din punctul de vedere al
cultivării unor sentimente de înaltă vibraţie sufletească. De aceea, în abordarea acestei
categorii de texte cu conţinut istoric se cere a se recurge la un asemenea mod de
analiză, care să asigure nu numai înţelegerea evenimentelor, a faptelor de legendă, ci
– mai ales – semnificaţia acestora, în scopul valorificării lor sub raportul educativ.
Experienţa acumulată în citirea legendelor istorice a demonstrat că soluţia cea
mai eficientă, care asigură realizarea dezideratului amintit este aceea ca primul
contact al elevilor cu conţinutul legendei să fie realizat prin povestirea învăţătorului
sau înregistrări.
Într-adevăr, o povestire caldă, nuanţată, expresivă, cu o intonaţie adecvată, cu
pauzele şi accentele necesare, cu gesturile cele mai potrivite emoţionează puternic şi
menţine atenţia elevilor pe tot parcursul ei.
Povestirea învăţătorului poate fi însoţită de prezentarea unor imagini adecvate
sau pe un fond muzical adecvat.
În acest sens, la lecţia “Mănăstirea Putna”, am folosit slide-uri cu imagini
adecvate şi elevii au fost deosebit de antrenaţi sufleteşte.
Povestirea, realizată înaintea analizei propriu-zise a legendei istorice, oferă
posibilitatea să fie introduse, la locul potrivit, cuvintele şi expresiile noi din text, pe
care se vor contura, apoi, unele reprezentări şi idei istorice fundamentale.
Practica folosirii povestirii în familiarizarea elevilor cu o legendă istorică nu
exclude, fireşte, activitatea de analiză a textului respectiv, care, astfel, se desfăşoară
pe un fond afectiv de mare efervescenţă.
Ideea că tăria şi caracterul lui Ştefan se află în legătură cu poporul se cere a fi
subliniată în legenda “Ştefan cel Mare şi Vrîncioaia”. Numai cu cei şapte feciori ai
Vrâncioaiei izbânda în luptă ar fi fost de neconceput. La chemarea feciorilor
“Curgeau plăieşii roiuri de pe sub poalele codrilor. Oastea nouă ieşi, ca din
pământ.” Aceasta pune în evidenţă dragostea poprului pentru domnitorul care îi apără
libertatea. Astfel, Ştefan apare în mintea şcolarilor mici ca un domnitor al poporului,
al oamenilor măriei sale.
Se întâlnesc în programă exemple de activităţi de învăţare mai ales la clasa a
III-a şi a IV-a care propun exerciţii de exprimare a propriilor opinii şi gânduri în
legătură cu fapte şi cu întâmplări cunoscute; exerciţii în legătură cu faptele şi acţiunile
personajelor prezentate în textele istorice. Conţinutul acestora oferă largi şi multiple
posibilităţi pentru realizarea sarcinilor educării morale a elevilor.
Personajele, eroii despre ale căror fapte relatează textele, reprezintă modele de
conduită morală şi civică, sunt purtătoare ale unor însuşiri alese. Cunoaşterea
personajelor literare este una din căile certe care duce la descoperirea mesajului operei

4. respective; prin intermediul personajelor, autorul exprimă opinii, atitudini, gânduri şi
sentimente.
Manualele alternative de limba română, începând cu clasa a II-a, includ texte
aparţinând liricii patriotice. Receptarea acestor texte este mult mai dificilă în
comparaţie cu textele narative deoarece sunt lipsite de subiecte – acţiune, personaje
care să reprezinte concepţii, atitudini, sentimente. Cele mai multe sunt creaţii în
versuri şi redau sentimentele şi gândurile autorului prin intermediul imaginilor
artistice.
Astfel de texte sunt “Deşteaptă-te române”, de Andrei Mureşanu (imn – specie
consacrată unui eveniment sau personalităţi ieşite din comun), “Ce-ţi doresc eu ţie,
dulce Românie”, de Mihai Eminescu (odă – se exprimă admiraţia pentru o idee,
personalitate, un anumit eveniment).
La începutul clasei a III a, începând cu prima lecţie din manual :,,Deşteaptă-te
române !’’de Andrei Mureşanu, elevii au intrat în atmosfera unei lecţii autentice de
istorie printr-o serie de aplicaţii. Au realizat un portofoliu cu diferite informaţii,
desene, imagini referitoare la această poezie, portofoliu care ulterior a fost îmbogăţit
cu alte date din diferite surse.
Pentru învăţător apare obligativitatea didactică de a porni de la dezvăluirea
modului deosebit de exprimare a sentimentelor, de la explicarea sensului figurat al
limbajului folosit de autor.
Aceste texte exprimă sentimente deosebite faţă de ţară, popor, eroi, pentru
momente de importanţă naţională. Textul degajă admiraţie, recunoştinţă, devotament.
În explicarea conţinutului unor astfel de texte, este solicitată măiestria
învăţătorului care trebuie să decodifice în termeni proprii sensul figurat, expresiv al
cuvântului. Numai aşa elevii vor înţelege atât sensul imaginii artistice şi al ideii, cât şi
frumuseţea exprimării inedite.
În vederea receptării conţinutului de idei şi sentimente exprimate în imnul
“Deşteaptă-te române” de Andrei Mureşanu, pot fi subliniate următoarele idei:
- poetul se adresează direct, prin vocative, la singular – “române”;
- verbele sunt la modul imperativ, subliniind un caracter
mobilizator (“deşteaptă-te”, “înalţă-ţi”, “priviţi”, “uniţi-vă”, “strigaţi”);
- poetul subliniază ideea demnităţii neamului nostru prin originea
noastră romană;
- expresia “acum ori niciodată” anunţă că a sosit momentul potrivit
pentru ridicare la luptă;
- poetul invocă “măreţe umbre”, considerând ca înălţătoare pilda
marilor înaintaşi; prin versuri de o puternică vibraţie, sunt evocate figuri
emblematice pentru cele trei ţări româneşti: Mihai Viteazul pentru Ţara
Românească (simbol al unirii), Ştefan cel Mare pentru Moldova (simbol al
luptei pentru independenţă), iar Corvin pentru Transilvania.

5. Valorificarea conţinutului educativ al textelor studiate nu se poate opri la acest
nivel afectiv; trebuie realizată trecerea de la afectiv la raţional, adică o conştientizare
treptată de către elevi a acţiunilor personajelor respective.
Concomitent cu transmiterea şi asimilarea cunoştinţelor, cu lărgirea orizontului
de reprezentări şi noţiuni despre relaţiile subsumate patriei, elevii trebuie să fie
antrenaţi pentru a săvârşi fapte de această natură, prezente în viaţa lor cotidiană, la
şcoală, în afara şcolii, importantă fiind conducerea lor spre înţelegerea faptului că
îndeplinirea diverselor îndatoriri şcolare este o modalitate prin care se exprimă
atitudinea lor patriotică.
Prin strategiile folosite la ore cât şi prin activităţile extracurriculare , elevii s-
au apropiat de ceea ce înseamnă dragostea de neam şi ţară, dragoste care a devenit
un legământ de căpătâi al românilor, care i-au caracterizat pe aceştia de când s-au ştiut
pe acest pământ.
Şi dacă trecutul a fost demn şi plin de sacrificii, datoria noastră a dascălilor este
să deschidem porţile sufletului celor ce ne-au fost daţi în grijă, pentru a-i adăpa şi pe
ei din această fântână nesecată a gloriei poporului român. Această datorie se
îndeplineşte printr-o activitate permanentă de instrucţie şi de educaţie patriotică. În
faţa ochilor limpezi şi veşnic nedumeriţi ai copiilor, nu este deloc simplu sau uşor să
te faci înţeles, să cultivi cele mai înălţătoare sentimente umane. Dacă noi înşine
simţim acel fior al patriotismului, dacă generăm emoţii fireşti vorbindu-le de Mircea
cel Bătrân, de Ştefan cel Mare, de Alexandru cel Bun, ajutându-i să înţeleagă
dreptatea înfricoşătoare a lui Vlad Ţepeş, să admire faptele de vitejie ale lui Mihai
Viteazul, să ducă mai departe tradiţiile şi obiceiurile româneşti, ei bine,atunci ne vom
îndeplini cu adevărat menirea şi vom putea spune cu mândrie :,,Suntem români !’’.
Material bibliografic.
1. Alex. Ghoerghe, Elena Simionică, Melania S., Maria N., Gabriela A. –
“Metodica predării teoriei literare la ciclul primar” – Ed. Gh. Alexandru, Craiova –
2004, pg. 90 – 95, 108 – 112;
2. Eugen Blideanu, Ion Şerdean – “Orientări noi în metodologia studierii
limbii române la ciclul primar” – EDP Bucureşti, pg 124 – 128;
3. Elena Simionică – “Ghid privind receptarea textelor literare” – Ed.
Junimea Iaşi, pg. 6 – 7;
4. ******** - “Învăţământul primar nr 1-3, 2006”, Ed. Miniped

6. Valorificarea conţinutului educativ al textelor studiate nu se poate opri la acest
nivel afectiv; trebuie realizată trecerea de la afectiv la raţional, adică o conştientizare
treptată de către elevi a acţiunilor personajelor respective.
Concomitent cu transmiterea şi asimilarea cunoştinţelor, cu lărgirea orizontului
de reprezentări şi noţiuni despre relaţiile subsumate patriei, elevii trebuie să fie
antrenaţi pentru a săvârşi fapte de această natură, prezente în viaţa lor cotidiană, la
şcoală, în afara şcolii, importantă fiind conducerea lor spre înţelegerea faptului că
îndeplinirea diverselor îndatoriri şcolare este o modalitate prin care se exprimă
atitudinea lor patriotică.
Prin strategiile folosite la ore cât şi prin activităţile extracurriculare , elevii s-
au apropiat de ceea ce înseamnă dragostea de neam şi ţară, dragoste care a devenit
un legământ de căpătâi al românilor, care i-au caracterizat pe aceştia de când s-au ştiut
pe acest pământ.
Şi dacă trecutul a fost demn şi plin de sacrificii, datoria noastră a dascălilor este
să deschidem porţile sufletului celor ce ne-au fost daţi în grijă, pentru a-i adăpa şi pe
ei din această fântână nesecată a gloriei poporului român. Această datorie se
îndeplineşte printr-o activitate permanentă de instrucţie şi de educaţie patriotică. În
faţa ochilor limpezi şi veşnic nedumeriţi ai copiilor, nu este deloc simplu sau uşor să
te faci înţeles, să cultivi cele mai înălţătoare sentimente umane. Dacă noi înşine
simţim acel fior al patriotismului, dacă generăm emoţii fireşti vorbindu-le de Mircea
cel Bătrân, de Ştefan cel Mare, de Alexandru cel Bun, ajutându-i să înţeleagă
dreptatea înfricoşătoare a lui Vlad Ţepeş, să admire faptele de vitejie ale lui Mihai
Viteazul, să ducă mai departe tradiţiile şi obiceiurile româneşti, ei bine,atunci ne vom
îndeplini cu adevărat menirea şi vom putea spune cu mândrie :,,Suntem români !’’.
Material bibliografic.
1. Alex. Ghoerghe, Elena Simionică, Melania S., Maria N., Gabriela A. –
“Metodica predării teoriei literare la ciclul primar” – Ed. Gh. Alexandru, Craiova –
2004, pg. 90 – 95, 108 – 112;
2. Eugen Blideanu, Ion Şerdean – “Orientări noi în metodologia studierii
limbii române la ciclul primar” – EDP Bucureşti, pg 124 – 128;
3. Elena Simionică – “Ghid privind receptarea textelor literare” – Ed.
Junimea Iaşi, pg. 6 – 7;
4. ******** - “Învăţământul primar nr 1-3, 2006”, Ed. Miniped