Monografia comunei Canesti

1. 1
C Ă N E Ş T I
PREZENTARE DOCUMENTARĂ
Cuvânt înainte
Cartea aceasta referitoare la comuna Cănești din județul Buzău,
veche așezare umană în mijlocul Curburii Subcarpaților, este o lucrare
despre oameni și pentru ei. Pe meleagurile în care această comunitate
există din veacuri, sunt locurile care mi-au mângâiat copilăria, iar
gândul scormonirii prin arhive m-a urmărit mult timp așa că, în urmă
cu cinci ani, am început acțiunea elaborării acestei lucrări. Ideia de la
început a fost să culeg legendele locurilor. Apoi, cercetând
documentele, am decis că cel mai bine ar fi să le scot la lumină din
rafturile arhivelor, oferindu-le spre informare și comentare. Au fost
adăugate unele păreri personale care pot constitui „istoria subiectivă”de
aici. Fiecare cititor își poate imagina mersul obiectiv al evenimentelor
și se pot extrage idei cât mai aproape de obiectivtatea socio-economică
din timpurile trecute. S-au adăugat, pentru unele perioade, datele din

2. 2
cărțile de istorie cele mai documentate pentru a oferi o recapitulare
pentru cei interesați și pasionați de studiul istoriei.
Din punct de vedere al concepției pe care o etalez, trebuie să
recunosc faptul că rămân la părerea că, istoria este și trebuie să rămână,
reflectarea subiectivă a izvoarelor și documentelor așa cum sunt ele
rămase de la strămoși, de aceea consider necesar să le prezint, mai
întâi, iar pe unele să le comentez, în speranța că in viitor o vor face și
alții. Mai adaug că sunt multe teorii privitoare la originea lumii
acesteia, dar nu voiesc a mă opri asupra lor deoarece cartea de faţă are
un alt obiectiv. Totuşi, în ceea ce mă priveşte, fără să dau argumentele
mele solide, pentru mine şi conştiinţa mea, eu pornesc de la premiza că
tot ce înseamnă om şi natură este creat de inteligenţa de neatins a Celui
pe care noi, creștinii ortodoxi, Îl numim Dumnezeu. De aceea de când
am pornit cercetarea de faţă am purtat cu mine însumi o neostoită luptă
cu noţiunea de TIMP. Trecut, prezent şi viitor…Zicem că cei din urma
noastră sunt trecutul nostru. E o convenţie care s-a fixat în memoria
lumii. Noi suntem cei de azi şi alţii sunt cei de mâine. Aşa am învăţat.
Dar trebuie să reflectăm profund. ,,Timpul este o proprietate a
Universului pe care Dumnezeu l-a creat”, spune un mare savant în
viaţă. Dar când spui că timpul e o proprietate a infinitului ai putea
spune că el este ceea ce noi nu înţelegem a fi, un fel de ,,nu este ceea ce
este ci este ceea ce nu este”.Aşa ajungem la o dilemă: „trec anii”?-cu
semnul întrebării sau banala afirmaţie, „trec anii!”. După definiţia
savantului nici interogaţia nici afirmaţia nu sunt corecte. De ce? Pentru
că numerologia este rezultatul creaţiei umane. Universul, care este
creaţia lui Dumnezeu, are o proprietate numită „timp”şi, în acest caz,
noi ce facem numărăm o proprietate? Sigur? Nu, nu e sigur. Aşa că la
referirea de mai sus, după părearea mea nu putem spune că ,,a trecut
timpul” ci mai degrabă ,,am trecut noi prin timp”, recunoscând astfel că
această proprietate a Universului este o masă imensă imposibil de
măsurat, dar care există şi în care noi oamenii ne aflăm. Aşa se face că
în tot timpul cercetărilor mele i-am avut prezenţi, în sens metaforic, pe
toţi cei pomeniţi aici, am încercat să-i definesc, să le conturez
personalitatea, eventual să-i aduc în zilele noastre prin diverse

3. 3
similitudini, cu regretul că pentru mulți documentele au fost zgârcite.
Doamne, câte au trecut și nu s-au povestit, ori câte vor mai trece!
Vă mărturisesc că demararea cercetărilor mele, pentru această
zonă, a avut şi are multe legături de ordin afectiv. Această taină
spirituală, transmisă de la cei care mi-au fost înaintaşi, din a căror
sorginte mă trag, m-a determinat să dau curs introspecţiei în trecutul
acestor meleaguri aflate undeva în ,,România Profundă”, pe Valea
Sărăţelului. Sărăţelul Berca, cum se vehiculează în literatura de
specialitate pentru a-l deosebi de Bălăneasa izvor care nu şi-a păstrat
numele original devenind tot Sărăţelul.
La noi, valea a fost croită şi mereu lucrată, de un pârâiaş care
izvorăşte de sub Fundata Buzăului. Acolo sus, la izvoare, localnicii îl
numesc Slănicelul, fiind cu apă dulce, dar se sărează odată ce primeşte
ca afluent, de la Negoşina, Izvorul Sărat, o apă incredibil de sărată, la
un litru al ei dacă adaugi zece de apă dulce, tot sărată ocnă rămâne.
Când am pornit la lucru m-am gândit că încercările monografice
scrise de colegii mei până în prezent ar putea fi adunate într-un volum
pentru a completa introducerea de faţă. Bineînţeles, după o analiză
asupra dovezilor istorice. Personal subliniez că mi-am focalizat
interesul pe noutăţile arhivistice descoperite, pe un comentariu personal
şi o prezentare documentată. Până la o ediţie completă, pentru care vor
trebui să conlucreze mai mulţi autori, m-am hotărât să dau publicităţii
materialul şi primele documente şi observaţii cu privire la istoria
locurilor. Nu pot să nu-mi exprim speranţa că, pentru miile de
documente pe care nu am reuşit să le parcurg, se vor găsi în viitor
colegi mai vrednici. În acest scop am structurat lucrarea în două părţi,
prima referindu-se la trecerea prin timpul istoric a personajelor pe care
le-am identificat, nominalizându-le, care nu mai sunt de mult, iar cea
de a doua încearcă să pătrundă în asperitățile istorice din ultimul secol.
În finalul lucrării am lăsat, pentru mai tinerii mei colegi, pasionați de
istorie, suficient material informativ brut care poate fi utilizat în
continuarea acesteia. Menționez că nu am intrat în comentarea epocii
contemporane deoarece există timp și pentru așa ceva.
Este adevărat că m-am lăsat purtat de fascinaţia studierii
documentelor arhivistice, arheologice, etnografice şi tradiţionale pe

4. 4
parcursul a cinci ani, prilej cu care mi-am reconfirmat convingerea
potrivit căreia şi un ţinut care - la prima vedere - pare uitat de timp şi
de lume, în realitate este o micro istorie din mozaicul general ce
zugrăveşte istoria neamului nostru. Aceasta a fost ideia pentru care am
elaborat lucrarea de faţă. Mai adaug şi faptul că în vălmăşia vremurilor
ce unesc oamenii din aceşti Subcarpaţi era necesar să fixez - în a doua
parte - şi un tablou contemporan ca mărtuire pentru generaţiile viitoare.
Deoarece subiectul e încă insuficient așezat din punct de vedere
relațional și oamenii nu își găsesc liniștea unor analize nepartinice, ci
mai multaccentuat subiective pline de nervozitate deseori, îl voi aborda
într-o altă carte printr-o analiză comparativă.
Dacă, în ceea ce priveşte geografia locurilor şi bogăţiile naturale,
geologia şi geomorfologia au stabilit cu multă rigoare date certe, alta e
situaţia cu privire la dezvoltarea social-istorică şi economică a
trecutului, domeniu în care mai sunt foarte multe investigaţii de făcut.
Sper, ca prin afirmaţiile mele din cuprinsul lucrării, să reliefez nevoia
de a trage cele mai convingătoarea concluzii din învăţămintele istoriei
şi să reaprind flacăra dorului de meleagurile natale, de frumuseţea lor,
ca bază a formării sentimentelor şi convingerilor patriotice într-o lume
tot mai secularizată, diversificată şi europenizată în care dorim să trăim
ca români, cetăţeni ai Europei cu identitatea, tradiţiile şi năzuinţele
unei libertăţi neângrădite. Chiar dacă transformările demografice par a
aduce multe incertitudini în viitor, se vor găsi destui urmaşi care să
observe, să intuiască şi să populeze aceste minunate meleaguri peste
care nu se va aşterne decât veşnicia apartenenţei lor la patria mamă,
România. Nădăjduim ca în viitor, cu ajutorul lui Dumnezeu, să fim cu
toții în măsură să acordăm evenimentelor trecute valoarea educativă pe
care o merită, respectul pentru demnitatea și eroismul înaintașilor
noștri, încrederea pentru o țară căreia i se cuvine dragostea și
devotamentul nostrum, al tuturor! Sigur că așa va fi prin strădnia
tinerimii, purătoare a progresului.
În lucrarea de faţă, documentele sunt prezentate odată cu
comentarea informației deoarece pot fi mai uşor abordate de cititori şi,
în acelaşi timp, am realizat şi economie de spaţiu tipografic. Totodată
am ţinut să prezint şi o parte cu facsimilele unor documente şi

5. 5
fotografii mai vechi sau mai noi. Numărul lor este foarte mare și nu-mi
permit a le introduce în spațiul acordat deocamdată.
In mod sigur opiniile sau concluziile mele nu pot fi acceptate de
toată masa cititorilor. Subliniez că nu este decât un adevăr, unul singur,
ce se degajă din documentele studiate. Sper că l-am relevat corect.
Recunosc faptul că lucrarea nu este perfectă dar, în mod sigur este
perfectibilă. Primesc ca pozitive orice observaţii cu speranţa că, pe
baza lor, să revin cu o altă ediţie.Vreau să adaug în final, că încerc, prin
această „ieșire la rampă”, să sprijin și pe toți cei care se străduiesc să
promoveze melegurile noastre, atât pentru turism cât și pentru
misterioasele taine istorice rămase neelucidate…
Timpurile de început
Urmele vieţii materiale ori ale celei spirituale privitoare
la actuala comună Căneşti sunt corespondente cu ale tuturor
ţinuturilor învecinate şi s-au rostogolit în timp în ansamblul
istoriei neamului. Este lesne de înţeles că lungi perioade
istorice nu se regăsesc în izvoare deoarece configuraţia
terenului, frământările geologice şi modificările
geomorfologice, ca urmare a acţiunii agenţilor externi, în
special a apelor, au eradicat cu uşurinţă multe dintre rămăşiţele
pământeşti ale activităţii oamenilor. E un caz fericit că pe
Dâlma, dealul cu vârful “Momâia”, piatra de hotar pentru
multă vreme între moşia Negoşina şi Răteşti, s-au găsit suliţe şi
potcoave de cal din epoca culturii Monteoru şi epocii fierului
mijlociu. Din păcate atunci, în anul1969, potrivit spuselor

6. 6
profesorului Horia Băescu, descoperitorul lor, nu s-a dat atenţia
cuvenită acestor urme şi dovezi materiale care s-au pierdut
odată cu scăderea interesului pentru investigaţii arheologice.
Chiar şi aşa avem siguranţa că prin poziţia şi înălţimea sa -
804m - Vârful Dâlma, denumit mult mai târziu Momâia
Nemţului, a constituit un punct de observaţie asupra Văii
Buzăului spre sud şi prin contact vizual direct cu Dealurile
Glodurile-Pletari, spre nord, cu zona de munte, prin Ivaneţu şi
Penteleu, la apus. Este de înţeles că populaţia nu era numeroasă
dar toponimele rămase, ce se regăsesc în documente, precum
şi evenimentele din locurile apropiate se constituie cert ca
argumente ale unei arii continue de locuire şi activtate din cele
mai vechi timpuri în teritoriul pe care s-a format comuna
Căneşti. Sunt convins că în toată aria cuprinsă între acest vârf
și Valea Buzăului, cercetările arheologice efectuate până acum
demonstrează în mod categoric popularea zonei încă din aria
Culturii Monteoru.. Comunitățile Culturii Monteoru au viețuit aproape 1400
de ani, între 3000 și 1600 î. Hr., apogeul dezvoltării lor fiind atins între 2200 și
1800 î. Hr. Aria de răspândire a culturii Monteoru cuprinde zona Subcarpaților de
curbură, sudul și parțial centrul Moldovei, precum și zona de sud-est a Transilvani.
Satele populațiilor monteorene erau plasate pe înălțimi, bine protejate natural, cu
largă vizibilitate către câmpie și în imediata apropiere a resurselor naturale, piatră,
apă, lemn și sare. Trăiau în locuințe de suprafață, realizate din pământ și lemn în
sistem paiantă. În interior se aflau de obicei vetre de foc folosite la prepararea
hranei și la încălzit. În afara locuințelor își amenajau anexe gospodărești cu ar fi
ateliere, cuptoare sau gropi de provizii. Toată aria geografica pe care se află
comunele Scorțoasa, Cănești și altele învecinate acestora este plină de dovezi ale
acestei culturi pe care generațiile actuale, sper, le vor exploara.
Aceste explicații parvin din cercetările arheologice făcute până
în prezent de o serie de cercetători, începând din 1895, când au
început săpăturile la conacul și băile lui Grigore Monteoru.(Ion
Andrieșescu, Ion Nestor și alții din 1926 până în 1958,
reluate de reputatul arheolog dr. Eugenia Zaharia și de alți
cercetători de la Muzeul județean Buzău). Vârful Momâia

7. 7
Neamțului din Dealul Dâlma, după cum am spus, oferă o
vedere excelentă până dincolo de Buzău, iar numele său atestă
și cercetările făcute de germani aici în perioada 1916-1917, ca
urmare a primelor descoperiri făcute de arhitectul neamț
Eduard Honzic, arheolog amator, care a proiectat și a făcut
primele săpături la Sărata Monteoru. Descoperile lui au fost
studiate tot de un neamț, Hubert Schmidt, vestit arholog, dar
materialele descoperite se află în muzeul din Berlin. Din păcate
nu am avut posibilitatea să le studiez îndeajuns. Cred că voi
găsi un mijloc de studiere a acestor vestigii în viitor. Astăzi
sunt destui români în capitala Germaniei care pot să ne ajute în
prezentarea lor. Studierea mai amănunțită a zonei va fi, sper, o
temă interesantă pentru generațiile tinere, cel puțin, pornind de
la continuitatea din epoca fierului mijlociu, semnalată de
profesorul, amator arheolog, Băescu Horia…
În ultima vreme s-a pomenit deseori despre
paleocreştinismul din Munţii Buzăului cu referire la așezările
rupestre de la Aluniş din comunele Colţi şi Bozioru, plasate ca
apariţie undeva în sec. al III-IV-lea al erei noastre. Nici aici nu
s-au făcut investigaţii arheologice de amploare, umbrele
legendelor constituind baza unor supoziţii care aşteaptă
confirmarea. Însă, cu certitudine putem afirma că nucleul
creştin-ortodox de aici a constituit loc de pelerinaj şi rugăciune
pentru populaţiile din jur cu existenţă precreştină, în rândul
cărora şi locuitorii din Căneşti pot fi identificaţi cu siguranţă.
Ieșind din localitatea Unguriu șoseaua județeană către comuna Bozioru, trece prin
Pârscov, Cozieni, Odăile, este asfaltată, dar nu mereu în stare foarte bună.
În Bozioru un indicator la stânga ne anunță că până la vestigiile rupestre mai sunt 10
km pe un drum neasfaltat și marcat cu bandă roșie. Sub el găsești o hartă a traseelor
incluse în traseul tematic „Drumul Luanei”. Recomand ca drumul să se facă cu o mașină
cu garda înaltă și cu viteză minimă pentru că vei merge mai mult cu capul pe geam de

8. 8
cât de frumos este peisajul. Din loc în loc pe partea stângă sunt puse măsuțe și bănci de
lemn în zonele de belvedere.
Îți recomand să lași mașina la capătul satului Nucu acolo unde vei întâlni încă un panou
cu harta zonei. De acolo drumul până în Poiana Cozanei vei face aproximativ 15 minute
și pe partea dreaptă vei putea vedea culmile stâncoase zimțate care par a fi ziduri de
cetate construite de om.
Cu aspect de amfiteatru mărginit de stânci, Poiana Cozanei cu iarbă verde și grasă
este locul de plecare pentru toate cele trei trasee. Dacă nu ar fi câteva panouri nu ai
putea ghici ce se ascunde dincolo de vegetația deasă.

9. 9
În stânga poianei se află prima așezare rupestră, Chilia lui Dionisie. Ignoră locul
unde este amplasat panoul cu descrierea atracției pentru că din dreptul lui nu se
zărește nici un marcaj sau potecă, iar escaladarea directă este abruptă și
periculoasă. Ocolește stânca prin strânga și treci pe lângă o arcadă uriașă prin
cupola căreia se vede cerul. Imediat în dreapta se face o potecă care urcă un pic și
se bifurcă în partea dreaptă spre Chilia lui Dionisie și în stânga spre Bisericuța lui
Iosif.
Primul lucru care te întâmpină sunt două scări de lemn care fac legătura cu peștera
în care sihastrul Dionisie a trăit peste 30 de ani. Adăpostul datează din secolul III-IV
și pe ferestre are vedere spre Valea Bordeiului. La baza peșterii au fost cândva
construite chilii de lemn, iar Dionisie a amenajat și a locuit așezarea în secolul XIV.

10. 10

11. 11
De aici poți urma poteca spre stânga prin pădure spre Bisericuța lui Iosif. Pe drum îți va
atrage atenția un miros înțepător și sunet de apă. Este un izvor cu apă sulfuroasă despre
care unii oameni cred că are puteri vindecătoare. Așa o fi, eu am preferat apa din sticlă.
Bisericuța lui Iosif sau Schitul Ioan Bogoslov este săpată într-o stâncă uriașă și
este, poate, cea mai impresionantă așezare rupestră dintre cele de la Nucu.
Desupra intrării se poate observa un simbol paleocreștin, peștele. Datată din sec III-
IV, mai târziu i s-au adăugat un pridvor de lemn din care s-au păstrat și acum găurile
unde intrau grinzile și șanțuri pentru a proteja interiorul de apa care se scurgea în
urma ploii.

12. 12
Continuând pe traseu de la această bisericuță urcușul devine abrupt și se ajunge la
o bifurcație. Spre stânga pe marcaj bandă roșie se ajunge la Agatonul Nou.
Constucția din piatră a fost locuința monahului Agaton în secolul XVI și încă se mai
păstrează o parte din acoperiș, altarul, o chilie alăturată și un beci. În partea de altar
se văd două pomelnice săpate în piatră, dintre care primul în slavonă în care este
menționat și numele lui Neagoe Basarab.
În beciul de sub chilie se spune că s-a găsit cândva o comoară care s-a pierdut și pe
urmele căreia s-au dus multe căutări care s-au terminat nefericit cu moartea sau
dispariția celor implicați.

13. 13
Următoarea oprire tot pe marcaj bandă roșie este Crucea Spatarului. Și aici
legenda face referire la o comoară. Așezată în vîrful culmii Spătarului la 1060m
înălțime, crucea masivă din piatră poartă simbolul soarelui și o inscripție în ceea ce
pare a fi slavonă. Se spune că ar fi fost ridicată aici pe la 1821 cu ajutorul a 12 bivoli
de către unul dintre boierii locului, Spătarul Cristea. Odată cu ea și-a adus și
comoara pe care a ascuns-o într-o cameră subterană, iar tunelul care face legătura
cu aceasta ar fi undeva în apropierea crucii. Ba chiar ar fi lăsat și o hartă care poate
fi văzută în spatele crucii pe o piatră unde se zăresc un cap de cerb, o cruce și o
sabie. Bineînțeles, comoara nu a fost găsită niciodată.

14. 14
Continuând pe culme, de data aceasta fără marcaj, se ajunge repede pe Vârful
Țurțudui (1030m), un foarte frumos loc de belvedere asupra Munților Buzăului și a
satului Nucu. Ceea ce te va surprinde sunt arborii dărâmați pe potecă parcă pentru a
opri trecerea călătorilor pentru că se spune că aici este un loc încărcat energetic
unde dispăreau oameni. Legendele locului nu se opresc aici și variază de la
extratereștri la piramide, centre energetice, magie și forțe malefice. Se crede că aici
au existat oameni giganți care au modelat munții în formă de piramide. Drept este că
pietrele de pe vârf par a fi făcute de mâna omului și așezate cu grijă una peste alta,
iar pe unele se zăresc inscripții. Tot aici se spune că a existat cândva un obelisc și
că în anii ’70 sau ’80 vârful a fost dinamitat pentru a distruge portalurile care
înghițeau oameni.
Dincolo de legende peisajul îți taie respirația și este greu să nu simți locul ca fiind
încărcat energetic și liniștitor. Dar acesta este efectul munților și al măreției naturii.

15. 15

16. 16
Coborând apoi la potecă și trecând de Agatonul Nou se ajunge la Agatonul vechi
sau Dărmătura. Cândva o bisericuță mică în vârful unei stânci, acum este foarte
ușor de ratat dacă nu ești atent să observi cele trei trepte săpate în piatră. Odată
urcat în vârf poți vedea tăblia neinspirat plasată și ruinele construcției care avea
cândva trei încăperi.

17. 17
De aici ținând marcajul triunghi albastru drumul te întoarce la Bisericuța lui Iosif și
apoi în Poiana Cozanei. Ținând spre stânga se poate ajunge la Schitul Fundătura,
dar marcajul nu există și poteca nu se vede. Nu e bai, la Fundătura se poate ajunge
ușor și din satul Nucu.
Revenind în Poiana Cozanei, chiar în față se vede panoul care anunță Peștera
Fundu Peșterii. Acum este închisă cu gratii pentru a fi conservată, dar se pot vedea
ușor desenele de pe pereții interiori (pumnale de tip „akinakes”, vârfuri de lănci şi
vârfuri de săgeţi.). Folosită ca adăpost și loc de practicare a cultelor religioase,
peștera datează din preistorie și simbolurile găsite datează din trei perioade diferite:
epoca bronzului, Hallstatt-ul târziu și epoca feudală.
Se crede chiar că aceasta a fost locuința lui Zalmoxis sau este un templu al fertilității
datorită aspectului vulvar al acesteia.

18. 18
Continuând drumul în sus, pe o pantă abruptă pe care nu se distinge poteca se
ajunge la Scaunele lui Negru Vodă, trei adâncituri în stâncă asociate cu primul divan
românesc. În spatele lor se află o peșteră micuță care nu prezintă semne să fi fost
locuită.

19. 19
Întorși în satul Nucu se poate ajunge la Schitul Fundătura pe prima uliță la stânga
cum vii dinspre Poiana Cozanei. Drumul te trece pe lângă biserica din sat, apoi pe
un drum al vacilor și o livadă/poiană ca mai apoi să îți ducă pașii în pădure preț de
câteva pante. Din sat până la Fundătura se face în jur de jumătate de oră.
Schitul Fundătura mai păstrează acum doar o singură încăpere săpată într-o piatră
prăvălită probabil de pe culme. A fost locuită pe rând de sihaștrii și maici de pe la
sfârșitul secolului XVI, dar urmele lăsate de daltă indică o existență dinaintea
perioadei creștine.

20. 20

21. 21
Toate aventurile prezentate mai sus au fost făcute în aproximativ 7 ore cu tot cu
pauze. Traseul nu este periculos dar este solicitant datorită pantelor destul de
abrupte și a faptului că poteca nu este peste tot vizibilă, la fel și marcajul. Sălbăticia
și frumusețea pădurii însă compensează pentru aceste neajunsuri.
Privind în jur este ușor să înțelegi cum s-au format toate legendele locului și de ce
se crede că pădurea este locul unor energii și întâmplări greu de explicat. Crengile
joase și dese fără frunze fac totul să pară în ceață, copaci uscați pârâie, trosnesc și
se prăbușesc, pământul este acoperit cu un strat gros de frunze în care ți se cufundă
picioarele, rădăcinile copacilor se conturează în forme hidoase și zgomotele făcute
de animale se aud clar.

22. 22

23. 23
La așezările rupestre se poate ajunge și prin satul Aluniș, comuna Colți unde se
poate vizita Muzeul Chihlimbarului și Complexul Rupestru Aluniș. Eu le-am trecut pe
listă alături de cele trei așezări rupestre la care nu am ajuns acum, Piatra Îngăurită,
Piatra cu Semne și Piatra cu Cruce.
Dacă vrei să auzi toate poveștile zonei și să nu-ți bați capul cu traseul poți apela la
un ghid local. Poți întreba de unul la Muzeul Colți sau o poți contacta pe Gavrilă
Diana, ghid Buzău.
Zona Aluniș-Nucu-Bozioru din Munţii Buzăului se remarcă prin faptul că adăpostește
în jur de 30 de așezări rupestre, cea mai consacrată fiind biserica din satul Aluniș.
Purtând hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, biserica funcţionează
de peste 700 de ani, fiind una dintre puţinele locașuri din România săpate în piatră,
în care încă se mai slujește. Biserica este atestată documentar din 1351 și a
funcţionat ca schit mănăstiresc, până în anul 1871, când a devenit biserica satului
Aluniș. Conform legendei, „casa Domnului” de la Aluniș are o istorie aparte: a

24. 24
fost sapată în piatră de doi ciobani. În timpul somnului, unul dintre ei a auzit un
îndemn din partea lui Dumnezeu, care îi spunea să sape în stâncă până va găsi o
icoana veche a Maicii Domnului. Om credincios, împreună cu celălalt cioban, au
început să sape și au găsit, într-adevăr, icoana. Astfel, cei doi ciobani au devenit
ctitorii locașului de închinare, iar numele lor sunt gravate în piatră în Sfântul Altar. În
documente vechi se menţionează faptul că în 1578, doamna Neaga, soţia
domnitorului Mihnea Turcitul, împroprietărește schitul cu o moșie. De o parte și de
alta a schitului se află încăperi săpate în stâncă, care au servit drept chilii pentru
călugări. Dimensiunile bisericii albastre, ce contrastează cu verdele pădurii, nu
depășesc 8,80 m lungime, 4 m lăţime și 2,80 m inălţime. În ciuda dimensiunilor
extrem de reduse, schitul săpat în piatră are o istorie însemnată, fiind emblemă
pentru satul de munte, care după 1871 a devenit biserică parohială.
Un alt sfânt locaș întâlnit în această zonă este Biserica „Culmea Martiriei” săpată tot
în piatră. Biserica are în interior o fereastră în perete, în spatele căreia se spune că s-
ar afla un tunel ce ajunge în Munţii Bucegi. Pe lângă biserică, în stâncă mai sunt
săpate și câteva chilii, ce pot fi descoperite în drumul spre „scaunul lui Dumnezeu” ,
Bisericuţa lui Iosif este cea mai mare dintre bisericuţele din piatră de la Nucu.
Ferestrele bisericii în arc frânt par să dateze peștera din secolul al XIII-lea, dar
prezenţa peștelui ca simbol paleocreștin, deasupra intrării, ne face să considerăm că
ea ar putea fi din secolele al IV-lea sau al V-lea, fiind folosită de creștini, ca și alte
peșteri din Munţii Buzăului, pe timpul persecuţiilor. În ciuda vechimii, bisericuţa se
conservă ca la început.
Schitul Sfântul Gheorghe de la Bozioru a fost ctitorit de către Mihai Viteazul în 1596,
compensând dispariţia mănăstirilor Motnau, Agaton, Bogoslav. La 1825, episcopul
Chesarie aduce aici călugăriţe, iar călugării sunt mutaţi la Fundătura și Găvanele Alte
obiective ce mai pot fi vizitate în acest mic paradis pe care ni-l oferă Buzăul
sunt: Peștera din Culmea Pietrei, Piatra Broscarului, Grota Gura Hoţilor, Căsoaia,
Tăbliţele de la Policiori, Chilia lui Dionisie, Schitul Fundătura, Crucea Spătarului,
Agatonul Nou și Vechi.

25. 25
Toate bisericile, chiliile, peșterile, crucile pe care le întâlnim aici sunt simboluri ale
Buzăului creștin. Ele rămân învăluite în taină, ascunzând până în ziua de azi secrete
nebănuite păstrate în hieroglifele care se găsesc gravate pe pereţii stâncilor.
Aceste notaţii făcute de tineri(Maria Radu, textul
cu ilustraţii și profesorul Cosmin Șontică) se referă
la localităţi care sunt în vecinătatea Comunei
Cănești. Ele fundamentează atât concluzia că
poporul roman s-a născut creștin, când se face
cunoscut faptul că Sf. Apostol Andrei, cel dintâi
chemat, l-a popovăduit pe Iisus Hristos pe
pămânul românesc, încă din sec.I d.Hristos, cât și
adevărul că din negura trecutului îndepărtat, pe
aceste plaiur,i oamenii au avut o continuitate
permanentă dusă în depărtările veacurilor, bazată
pe spiritualitatea creștină ce s-a menţinut de la
Zamolxes.
Zamolxis a rămas în istorie ca zeul suprem al dacilor. Numele său a fost evocat de
istoricii Antichităţii, în ipostaze dintre cele mai diverse: fie ca zeu, căruia strămoşii
noştri îi aduceau sacrificii umane, fie ca mare preot de la care dacii au învăţat să nu
se teamă de moarte. Zamolxis avea o locuinţă subterană, era slujit de daci, iar alţi
istorici au relatat că fusese, de fapt, un discipol al înţeleptului Pitagora. ŞTIRI PE
ACEEAŞI TEMĂ Prăbuşirea celui mai puternic rege dac, Burebista - întemeitorul
Dacie... Istoria fabuloasă a românilor, relatată de „The Times” în 1867: „Sunt ... Ce
ştiau strămoşii noştri despre ştiinţă. Dacii cunoşteau medicina, as... Zamolxis,
considerat divinitatea supemă a dacilor, a fost unul dintre personajele fabuloase ale
Antichităţii. Zeu al dacilor sau mare înţelept, prooroc sau sclav, în jurul numelui său au
fost create numeroase controverse. Iată 20 dintre mărturiile fascinante despre
Zamolxis: 1. I-a făcut pe geto-daci să se creadă nemuritori Dacii „se credeau
nemuritori”, datorită zeului lor Zamolxis, afirma Herodot, în „Istorii”, în urmă cu

26. 26
aproape două milenii şi jumătate. „Îi învăţa că nici el, nici oaspeţii lui şi nici urmaşii
acestora în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, trăind de-a pururi,
vor avea parte de toate bunătăţile”, scria Herodot, într-un fragment din Istorii,
prezentat de Ioan Marius Grec, în volumul „Zamolxis Realitate şi mit în religia geto-
dacilor". 2. Credinţa în Zamolxis alunga teama dacilor Credinţa în Zamolxis a făcut ca
geto-dacii să fie singurul popor care a îndrăznit să înfrunte puternica armată persană
a regelui Darius. “Geţii însă, care luaseră hotărârea nesăbuită, au fost robiţi pe dată,
măcar că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci”, scria Herodot, într-un
fragment din Istorii, prezentat în volumul „Zamolxis Realitate şi mit în religia geto-
dacilor". “Getul nu se fereşte să cadă în luptă, deoarece pe calea aceasta el speră să
obţină o nemurire a dubletului său corporal”, arăta Lucian Blaga, în articolul „Getica”,
publicat în revista de filozofie Saeculum, în 1943. 3. Zamolxis „primea“ sacrificii
umane Istoricul Herodot relata despre obiceiul geto-dacilor de a sacrifica oameni,
trimiţându-i ca soli zeului Zamolxis. “Trimiterea solului se face astfel: câţiva dintre ei,
aşezându-se la rând, ţin cu vârful în sus trei suliţe, iar alţii, apucându-l de mâini şi de
picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagă de câteva ori şi apoi, făcându-i vânt, îl
aruncă în sus peste vârfurile suliţelor. Dacă în cădere omul moare străpuns, rămân
încredinţaţi că zeul le este binevoitor, dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol,
hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el, trimit pe un altul. Tot ce au de
cerut îi spun solului cât mai e în viaţă”, scria Herodot, în Istorii. „Geţii, un neam barbar
care a gustat şi el din filosofie, aleg în fiecare an un sol spre a- trimite semizeului
Zamolxis. Aşadar, este înjunghiat cel socotit cel mai vrednic dintre cei ce se
îndeletnicesc cu filosofie, Cei care nu sunt aleşi se mâhnesc amarnic, spunând că au
fost lipsiţi de un prilej fericit”, relata istoricul antic Clement din Alexandria. 4. Zamolxis
a fost discipol al lui Pitagora. Potrivit lui Herodot, cel care avea să fie numit zeu al
dacilor a fost un discipol al înţeleptului Pitagora, o figură de seamă a Antichităţii elene.
Alţi istorici relatau că Zamolxis a fost sclav al lui Pitagora, trăind în Grecia şi
întorcându-se apoi în Tracia. “Se spune că un get cu numele Zamolxis ar fi fost
sclavul lui Pitagora şi că ar fi deprins de la acesta unele cunoştinţe astronomice, iar o
altă parte ar fi deprins-o de la egipteni, căci cutreierările sale l-ar fi dus până acolo”,
afirma Strabon, un alt mare istoric al Antichităţii. Potrivit istoricului I. H. Crişan, grecii
au fost frapaţi de similitudinea dintre Pitagora şi Zamolxis şi de aceea au creat
legenda cu privire la sclavia lui Zamolxis, pe care istoricul Herodot a transmis-o, fără

27. 27
însă a o crede. 5. Ospeţele înţeleptului Istoricul antic Herodot scria despre faptul că
Zamolxis ar fi pus să i se construiască o sală unde cetăţenii de frunte din triburile dace
erau ospeţiţi. La aceste banchete, oamenii erau instruiţi de înţeleptul Zamolxis. "Ca
unul ce trăise printre eleni şi mai ales alături de omul cel mai înţelept al Elladei, lângă
Pythagoras, a pus să i se clădească o sală de primire unde-i găzduia şi-i ospăta pe
cetăţenii de frunte; în timpul ospeţelor, îi învăţa că nici el, nici oaspeţii lui şi nici urmaşii
acestora în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, trăind de-a pururi,
vor avea parte de toate bunătăţile", informa Herodot. 6. Misterul dispariţiei
subpământene a lui Zamolxis. O altă istorisire a lui Herodot prezenta dispariţia
acestuia îndelungată, sub pământ. “Pusese să i se facă o locuinţă sub pământ. Când
locuinţa îi fu gata, se făcu nevăzut din mijlocul tracilor, coborând în adâncul încăperilor
subpământene, unde stătu ascuns vreme de trei ani. Tracii fură cuprinşi de părere de
rău după el şi-l jeliră ca pe un mort. În al patrulea an se ivi însă iarăşi în faţa tracilor şi
aşa îi făcu Zamolxis să creadă toate spusele lui. Iată ce povestesc c-ar fi făcut el”,
afirma Herodot. 7. Zeu sau om Herodot a fost unul dintre istoricii antici care au furnizat
cele mai multe informaţii despre Zamolxis. Nu a fost convins că era zeu, însă nici nu a
spus că ar fi fost un simplu om. “Cât despre mine, nici nu pun la îndoială, nici nu cred
pe deplin câte se spun despre el şi locuinţa de sub pământ; de altfel, socot că acest
Zamolxis a trăit cu multă vreme mai înaintea lui Pithagoras. Fie că Zamolxis n-a fost
decât un om, fie c-o fi fost vreun zeu de prin părţile Geţiei, îl las cu bine”, relata
Herodot, potrivit istoricului Ioan Marius Grec. 8. Prorocirile lui Zamolxis Strabon (n. 63
î. Hr. - d. 26 d. Hr.), un istoric important al lumii antice, scria că Zamolxis era iubit de
poporul dacilor pentru puterea sa de a vedea în viitor. “Întorcându-se la el în ţară, s-ar
fi bucurat de o mare trecere la conducători şi la popor – întrucât, întemeiat pe semnele
cereşti, el făcea prorociri. În cele din urmă l-a convins pe rege să-l facă părtaş la
domnie, spunându-i că este în stare să-i vestească voinţa zeilor”, scria Strabon, în
Geografia. 9. Zamolxis, regele erudit al dacilor Iordanes, un istoric got care a trăit în
secolul IV, relata despre Zamolxis că era rege al dacilor, filosof şi erudit. “În cel de-al
doilea lăcaş al lor, adică Dacia, Tracia şi Moesia,, geţii au avut drept rege pe Zamolxe,
despre care cei mai mulţi scriitori de anale ne spun că a fost un filosof cu o erudiţie de
admirat”, scria Iordanes, în Getica. 10. Cum a devenit zeu Zamolxis Strabon relata
despre ascensiunea lui Zamolxis, datorată înţelepciunii sale şi a relaţiilor sale cu
căpeteniile dacilor. “La început, el a fost ales mare preot al celui mai venerat zeu de-al

28. 28
lor, iar după un timp, a fost socotit el însuşi zeu, iar după aceea a primit şi numele de
zeu”, arăta Strabon. 11. Unde locuia Zamolxis Acelaşi Strabon susţinea că Zamolxis
îşi avea lăcaşul într-o peşteră, inaccesibilă oamenilor de rând. Avea un mod de viaţă
retras, asemeni unui călugăr. “Şi-a petrecut viaţa într-o peşteră, pe care a ocupat-o el
şi unde ceilalţi nu puteau intra. Se întâlnea rar cu cei din afară, cu excepţia regelui şi a
slujitorilor acestuia. Regele lucra în înţelegere cu el, fiindcă vedea că oamenii
ajunseseră mult mai ascultători decât înainte. Căci supuşii lui credeau că dă poruncile
sfătuit de zei”, scria Strabon. 12. Muntele sfânt al lui dacilor Peştera în care locuia
Zamolxis se afla pe muntele Kogaionon, potrivit istoricului antic Strabon. Unii
cercetători susţin că muntele sfânt, aşa cum era socotit de daci, poate fi identificat cu
Godeanu, în timp ce alţi cercetători au susţinut teoria că ar fi vorba de Vârful Gugu.
“Muntele unde se afla peştera a fost socotit sfânt şi s-a numit aşa: i se zicea
Kogaionon şi la fel a fost şi numele râului care curgea pe lângă el”, relata Strabon, în
Geografia. Un munte sfânt al dacilor exista şi corespunde Dealului Grădiştii, unde se
află Sarmizegetusa Regia, relatează istoricul Ion Horaţiu Crişan, în volumul
“Spiritualitatea geto-dacilor” (1986). 13. Puterea vindecătoare a lui Zamolxis Ucenicii
lui Zamolxis învăţau de la acesta descântece, susţinea filosoful grec Platon, în opera
sa Charmide. Platon relata despre zeul dacilor că avea puterea să îi facă pe oameni
nemuritori şi să îi tămăduiască. “Acest trac spunea că doctorii greci au mare dreptate
să facă observaţiile de care pomenii. Dar, adăugă el, Zamolxe, regele nostru, care e
zeu, spune că precum nu se cade să încercăm a vindeca ochii fără să ne ocupăm de
cap, ori capul fără trup, tot astfel nu se cade să încercăm a vindeca trupul fără să
vedem de suflet, şi că tocmai din pricina asta, sunt multe boli la care nu se pricep
doctorii greci, fiindcă nu cunosc întregul de care ar trebui să îngrijească”, a scris
Platon, în Charmide. 14. De unde provine numele lui Zamolxis Un alt istoric grec,
Porphyr, relata despre Zamolxis că a fost discipol al lui Pitagora, iar numele său îi
fusese dat astfel pentru că la naştere fusese înfăşurat într-o blană de urs, numită de
traci zalmos. Alţi cercetători au dedus, pe baza etimologiei cuvântului Zamolxis, că
acesta ar fi fost un zeu-urs sau un zeu get aşezat printre urşii adormiţi. Mircea Eliade
susţinea că numele zeului dac venea din frigianul zalmos care însemna lup, iar
istoricul Nicolae Densuşianu susţinea că numele însemna „zeul-moş”. 15. Legile lui
Zamolxis Iamblichos, un istoric grec, relata că Zamolxis a fost un trac aflat în slujba lui
Pitagora. Întors în ţinuturile Daciei, i-a învăţat pe oameni să fie curajoşi în faţa morţii,

29. 29
convingându-I că sufletele lor sunt nemuritoare. “Fiindcă i-a educat în acest fel pe geţi
şi le-a dat legi scrise, Zamolxis este socotit de către ei drept cel mai mare dintre zei”,
scria Iamblichos, în lucrarea sa „Viaţa lui Pitagora”. Unii autori antici îl vedeau pe
Zamolxis ca pe un reformator care a lăsat moştenire poporului dac un sistem de legi şi
norme morale. 16. Gebeleizis, confundat cu Zamolxis Gebeleizis era zeul fulgerelor şi
tunetelor la daci, susţin istoricii, dar era confundat cu Zamolxis, zeul suprem. “Când
tună şi fulgeră, geţii trag cu săgeţile înspre cer şi ameninţă zeul, deoarece cred că
acolo sus nu este alt zeu decât al lor”, relata Herodot. Unii dintre istoricii români au
susţinut că Zamolxis şi Gebeleizis erau unul şi acelaşi zeu. 17. Zamolxis, un înţelept
grec Hellancios din Mitilene relata, în opera sa “Obiceirui barbare”, că Zamolxis ar fi
fost un grec care a arătat geţilor din Tracia ritul iniţierii religioase. “El le spunea că nici
el, nici cei din tovărăşia lui nu vor muri, ci vor avea parte de toate bunurile”, relata
istoricul antic, citat de Ion Horaţiu Crişan în volumul “Spiritualitatea geto-dacilor”
(1986). 18. Le-ar fi poruncit dacilor să se abţină de la carne Una dintre interdicţiile pe
care dacii le-ar fi primit, datorită cultului pentru Zamolxis, era abţinerea de la
mâncarea animalelor vânate. “De la Strabon aflăm că din porunca lui Zamolxis, geţii
se abţineau de la carne, obicei care s-a păstrat până în vremea lui Burebista”, scria
istoricul Ion Horaţiu Crişan în volumul “Spiritualitatea geto-dacilor” (1986). Istoricul
român susţinea că relatarea lui Strabon se referea însă doar la o parte a dacilor. 19.
Zamolxis, considerat mijlocitor între popor şi zeul suprem O altă ipoteză menţionată
de istorici despre Zamolxis a fost cea de mijlocitor între o zeitate şi poporul geto-dac.
“Zamolxis pretindea că şi lui îi dăduse legile Hestia, zeitatea lor”, afirma istoricul
Diodor din Sicilia, citat de Ion Horaţiu Crişan. Astfel Zamolxis intra în categoria marilor
profeţi Zarathustra, la ariani, şi Moise, la iudei. 20. Legenda lacrimilor lui Zamolxis Una
dintre legendele despre zeitatea dacică provine din Polovragi, zona din Munţii Parâng
în care se află Peştera Polovragi. Se spune că aici ar fi locuit Zamolxis şi în aceeaşi
peşteră, vracii se foloseau de o plantă rară, numită povragă, polvragă, sau polovragă,
ca remediu împotriva bolilor. Legenda lui Zamolxe a fost redată şi de Alexandru
Vlahuţă în „România Pitorească”. Era descris ca un zeu protector care îndemna
poporul dac la luptă, pentru apărarea împotriva cotropitorilor, iar „stropii ce se preling
şi picură şi azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui”, care deplângeau soarta
poporului dac cucerit de romani. Vă recomandăm şi: Prăbuşirea celui mai puternic
rege dac, Burebista - întemeitorul Daciei, ucis în urma unui complot al aristocraţiei

30. 30
pentru că avea prea multă putere Burebista a rămas în istorie drept cel mai impunător
rege al dacilor. A fost omul care a reuşit să unească sub stăpânirea sa triburile aflate
în conflict şi să aducă Dacia în culmea puterii militare. Burebista, numit în vremea sa
„cel dintâi si cel mai mare dintre regii din Tracia“, a fost ucis în urma unui complot, iar
după moartea sa, relaţiile dintre uniunile de triburi s-au destrămat. Zece mărturii
istorice despre strămoşii noştri daci: erau barbari, se credeau nemuritori. De ce au fost
numiţi „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci“ Herodot i-a numit pe daco-geţi „cei mai
viteji şi mai drepţi dintre traci”; în schimb, poetul latin Ovidius s-a arătat necruţător faţă
de băştinaşii de pe malul Mării Negre, în mijlocul cărora fusese exilat. Îi numea
sălbatici. O serie de mărturii istorice conturează portretul strămoşilor noştri din
Antichitate. Ce limbă vorbeau, de fapt, dacii şi de ce nu foloseau scrierea. Sute de
cuvinte mai puţin ştiute pe care ni le-au lăsat moştenire strămoşii noştri Aproape 200
de cuvinte din limba română îşi au originea în limba vorbită de daci, potrivit celor mai
mulţi dintre oamenii de ştiinţă care s-au dedicat studierii limbilor arhaice. Dacii nu
foloseau scrierea, este o altă concluzie la care au ajuns lingviştii consacraţi, însă cele
mai multe dintre teoriile privind limba sau scrisul în vremea antică au stârnit
controverse. Cele mai faimoase bijuterii ale dacilor. Cât de pricepuţi erau meşterii din
atelierele Sarmizegetusei în prelucrarea aurului şi unde au dispărut comorile lor Cele
mai valoroase piese de tezaur descoperite în Sarmizegetusa Regia sunt brăţările din
aur masiv, din vremea dacilor, bogat împodobite. Obiectele unice spun povestea
măiestriei cu care dacii prelucrau metalele, susţine istoricul Daniel Ghiță.
Interesant de remarcat faptul că nu putem separa istoria
acestor meleaguri de întreaga istorie a pământului
românesc. Este, după cum se poate observa mai jos, un pas
mare al timpului peste care s-au desfășurat migrațiunile
poporelor pricină din care avem o lacună documentară
privitoare la acest spațiu. Se subînțelege faptul că populația
era extrem de rară, iar mijloacele de comunicare destul de
primitive. Legăturile dintre comunitățile familiale erau
sporadic iar scrierea se va înnoda destul de târziu. Este de
datoria noastră să răscolim trecutul material pentru a
fundamenta convingerea că și aici ca și în restul teritoriului

31. 31
neamului românesc, continuitatea vieții a fost neîntreruptă
altfel nu ar fi apărut primele atestări documentare din
conținutul cărții.
În monumentala lucrare, Documenta Roumaniae
Historica-Ţara Românească, vol.IV se găseşte
documentul nr.64, fila 83, care reprezintă prima atestare a
satului Negoşina şi se pomenesc câteva nume de proprietari
ai ţinutului sau de dregători ai ţării. Menţionez că în toate
documentele ce se vor prezenta se va păstra terminologia şi
ortografia textelor documentare, fie că sunt transcrise din
chirilică, fie că au fost scrise direct în limba română, mai
veche sau mai nouă. Iată primul din aceste documente:
…”Din mila lui Dumnezeu, Io Radul Voievod şi domn a toată ţara
Ungrovlahiei, fiul marelui Radu Voievod. Dă domnia mea această
poruncă a domniei mele slugii domniei mele, lui Cană şi cu fiii săi
şi cu fraţii…şi cu vărul lor primar Gonţea şi cu fiii şi încă câţi
Dumnezeu le va lăsa, ca să le fie ocină în Negoşina, a cincea parte
de ocină, fiindcă le este lor veche şi dreaptă ocină, dedină şi
curăţită cu securea şi cu foc şi cu muncă în arşiţă, încă în zilele lui
Dan Voievod cel Bătrân.
Iar după aceea, Cană cu ceata lui au avut pâră înaintea
domniei mele, cu Stoica şi cu ceata lui. Astfel domnia mea am
judecat şi cercetat cu cinstţii dregători ai domniei mele şi am dat
domnia mea lui Stoica şi cu ceata lui 12 boieri ca să cerceteze
lucrul. Astfel au cercetat şi au ales că are Cană şi ceata lui în
Negoşina a cincea parte. Aşa au dat ei înaintea domniei mele cu
sufletele lor şi au mărturisit că alt amestec să nu aibă şi să ţină
după cum este mai sus scris.

32. 32
Şi iarăşi să-i fie lui Cană cu fiii săi şi lui Gâciu cu fiii săi în
Negoşina partea lui Stănilă toată şi partea lui Rătea <toată,
oricât>se va alege, fiindcă au cumpărat-o de la Stănilă şi de la
Rătea 2500 aspri, gata, încă în zilele răposatului Radul
Voievod(Radu cel Mare). De aceea am dat domnia mea, lor şi fiilor
lor şi nepoţilor lor şi de nimeni neatens după spusa domniei
mele….martori Jupan Vintilă fost mare vornic, Şerban mare ban,
Tatul, logofăt.”
Documentul poartă data de 14 iulie 7046(1538), fiind dat în
cetatea Târgoviştei. El este necesar azi pentru a fixa o dată
aniversară. Din cuprinsul său, putem în mod logic să facem câteva
observaţii cronologice. Astfel, putem fi siguri că Negoşina era un
perimetru locuit încă din timpul lui “Dan Voievod cel Bătrân”aşa
cum reiese din text …”curăţită cu securea şi cu foc şi cu muncă în
arşiţă”, fapt ce ne îndreptăţeşte să considerăm ca primă atestare
documentară a locurilor, perioada de domnie a lui Dan
Voievod, 1386, deci cu mai bine de o sută cincizeci de ani înainte
de acest document, adică cu peste şase sute de ani în urmă. Iar
cuvântul “ocină”, de origine slavă, care înseamnă moştenire, ne
duce cu gândul mult înapoi în negura anilor în mod sigur, chiar
înaintea domniei lui Mircea cel Mare şi Bătrân(cum e cunoscut în
istorie). Fac această afirmaţie bazat pe cele spuse în documentul
amintit şi reluate în cel de mai jos care arată că Mircea cel Bătrân
(23 septembrie 1386-31 ianuarie 1418, cu o întrerupere probabil,
între noiembrie 1394 sau mai 1395 până în ianuarie 1397) a urmat
politicile înţelepte promovate de înaintaşii săi în organizarea şi
consolidarea Ţării Româneşti. Este clar că teritoriile de pe Valea
Sărăţelului erau atribuite sau păstrate în proprietatea domnului. La
noi rezultă că înaintea lui Mircea cel Bătrân ele erau deja “ocine”
deci suprafeţe moştenite.

33. 33
Mai elocvent este faptul că, în lucrarea amintită mai sus, la
şapte ani, adică 1545, apare un nou document dat de Mircea
Ciobanul , aproape identic cu cel de mai sus, fapt ce ne
demonstrează o anume continuitate comportamentală faţă de
domnie a oamenilor de atunci:
“Din mila lui Dumnezeu, Io Mircea voievod şi domn a toată
ţara Ungrovlahiei, fiul marelui şi preabunului Radul voievod. Dă
domnia mea această poruncă a domniei mele slugilor domniei
mele, anume Cană şi cu fraţii săi, anume Capotă şi Gonţea şi
Stoica şi cu fiii lor, câţi Dumnezeu le va lăsa ca să le fie ocină la
Negoşina jumătate, pentru că este veche şi dreaptă ocină şi dedină,
încă din zilele răposatului Dan voievod şi am curăţat cu securea şi
cu sapa şi cu focul pădurea deasă şi tare iar apoi, a avut Cană
pâră înaintea lui Radul Voievod Călugărul cu fratele său Stoia,
pentru ocină şi Stoia a luat lege 12 boieri înaintea lui Radu voievod
şi acei 12 boieri i-au ales şi i-au dat lui Stoia ocină, din jumătate
din Negoşina, a treia parte. Iar apoi Stoia, el şi-a vândut acea
ocină fratelui său Cană, pentru 4000 de aspri, pe acele vremuri de
foamete.
Şi iarăşi să le fie lui Cană şi Gâciul ocină, funia lui Puşaţ,
toată, din Negoşina a patra parte, pentru că au cumpărat de la
Puşaţ, pentru 2500 de aspri. Iar după aceea Gâciul, el a înfrăţit pe
Cană pe ocina sa de la Gonţea, din zilele răposatului Basarabă
voievod, pe jumătate.
Iar după aceea, au avut Cană şi cu ceata lui pâră înaintea
domniei mele,cu Crăieştii. Şi au luat Cană şi ceata lui lege 12
boieri dinaintea domniei mele, să jure că este jumătatea lor.Iar
acei 12 boieri nu au jurat ci i-au împăcat ca să ţină Cană cu fraţii
lui jumătate din acea ocină care este mai sus scrisă, pentru că le
este dreaptă dedină, iar Crăieştilor le-au ales acei 12 boieri, ca să
ţină a patra funie din Negoşina. Şi s-au întocmit şi dinaintea

34. 34
domniei mele de a lor bunăvoie aşa precum îi întocmiseră şi acei
12 boieri.
Pentru aceast, le-am dat şi domnia mea slugilor domniei mele
mai sus scrise, ca să le fie ocină de ohabă, lor şi fiilor lor şi
nepoţilor şi srănepoţilor lor şi de nimeni neatins, după porunca
domniei mele.
Iată şi martori punem domnia mea:Jupan Vintilă şi jupan
Radul mare logofăt şi Cârstian spătar şi Barbul vistier şi Badea
paharnic şi Cândea stolnic şi Gheorghe comis şi Dragomir mare
postelnic. Ispravnic Cârstian spătar. Scrisă în iunie 6 zile în anul
7053(1545).
Io Mircea Voievod din mila lui Dumnezeu domn
(Potrivit lucrării menţionate mai sus, este vorba despre domnitorul
Mircea al II lea, nepot al lui Mircea cel Bătrân)
Cele două documente de mai sus au o valoare arhivistică şi
informativă inestimabilă privitoare la vechimea apreciabilă a
atestării vieţii şi activităţii oamenilor. Juridic, cei pomeniţi în
document, în special în textul, “iar după aceea Gâciul, el a înfrăţit
pe Cană pe ocina sa de la Gonţea, din zilele răposatului Basarabă
voievod”, arată destul de clar o vechime şi mai mare, deoarece se
ştie că acest domn a fost adevăratul întemeietor al Ţării
Româneşti(1310-1352), în lunga sa activitate instaurând o
sumedenie de reguli şi norme juridice privitoare la faptul că
documentul precizează „ca să le fie ocină de ohabă” arată fără
tăgadă că e vorba de o moştenire, „o moşie ereditară, inalienabilă,
scutită de impozit şi prestaţii”, potrivit explicaţiei cuvântului
„ohabă”din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. În acelaşi
timp, trebuie să reţinem faptul-foarte important pentru evoluţia
ulterioară a dezvoltării sociale şi economice de aici- că această
imunitate de folosire a pămânutlui nu se acorda decât celor care îşi
căpătau dreptul de a fi boier „ohabnic” în urma unor importante

35. 35
fapte în slujba domnitorului. Aşa se explică, printre altele, apariţia
moşiei „moşnenilor Negoşani” şi scutirile lor ulterioare de plată a
impozitelor şi prestaţiilor până către sfârşitul secolului al XIX lea,
ceea ce demonstrează devotamentul, dârzenia şi credinţa unei
populaţii greu încercate de vremuri.
Nu e mai puțin adevărat că, și atunci ca și acum, din păcate
observăm că au existat și există neânțelegeri între frați, în cazul de
mai sus, împăcarea fiind realizată cu sprijinul a 12 boieri, ”de
lege”. Aceștia moșteniseră din tată-n fiu Legea Pământului,
probabil de la Burebista sau de la urmașii lui din neam în neam.
Respectul acestor norme era incontestabil la mii de ani
distanță.Vremurile de dezvoltare a imperiului-regat al lui Burebista,
vor constitui baza acestor norme și nu este exclus ca dacii liberi să-
și fi găsit aici refugiul după cucerirea romană și, mai târziu, după
migrațiunea slavilor. Aceasta ar fi un argument în plus în
explorarea spațiului despre care am amintit mai sus în zona
„Athosului Românesc”a așezărilor rupestre de la Aluniș-Colți-
Bozioru. Se știe că dacii au fost monoteiști și, cu siguranță, prin
venirea Apstolului Andrei s-a consfințit credința creștină pe
teritoriul ocupat de ei. Așa se explică apariția timpurie a primilor
martiri chiar în județul nostru. E vorba de Sfântul Sava de la Buzău
martirizat în anul 372.
Un alt document din vremea la care facem referire, are şi el
oarecare însemnătate aducând şi alte lămuriri din vecinătatea
Căneştilor:
„Din mila lui Dumnezeu, eu Radul Voievod şi domn a toată
Ţara Ungrovlahiei, fiul marelui şi preabunului Radu Voievod(Radu
cel Mare). Dă domnia mea această poruncă a domniei mele lui
Petru...şi lui Stănilă cu fiii...lui Dragomir, lui Vlad şi lui Stanciu
şi lui Stan ca să le fie ocină Gura Văilor, a doua parte şi din
Trestioara... pentru că le sunt vechi şi drepte ocine, dedină...

36. 36
Martori am pus domnia mea:Jupan Şerban şi Jupan Vintilă.
Scris în luna aprilie 24, în anul 7046(1538) apărut în DRH,
pag.73.
Gura Văii este localitatea vecină, în partea de sud, cu comuna
Căneşti. Dezvoltarea satului Gura Văii fiind atestată mai
târziu(1789), dar documentul de mai sus pomenește, de fapt că la
1538 cei pomeniți deveniseră proprietari ai ”ocinei (moșie
moștenită) Gura Văilor, de unde concluzionăm că atestarea de
mai târziu /1789/ nu face decât să confirme vechimea localității, ca
și a Trestioarei.
Aceleaşi lămuriri de continuiate şi despre vecinătăţi ne aduce
şi un alt document pe care-l prezentăm pe scurt:
„Cu mila lui Dumnezeu Alexandru Voievod...
Dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele lui
Toadir şi cu fraţii lui, pre nume Arbănaş şi Mihnii cu fraţii lui pre
nume Drăgoiu şi Ion şi Manea cu feciorii lor...ca să le fie lor
moşie la Gloduri toată, di peste tot hotarul, cât va fi aleasă piste
tot, pentru că iaste bătrână şi dreaptă moşie di la moşi cumpărată
di la Neagul şi de la Micul şi di la toţi feciorii lui Şerban, pentru
1200 de aspri gata, însă prin zilele Radului vodă Călugărul...
Documentul, prezentat mai sus este publicat DRH, cu
numărul 200. El esta datat 13 mai 1570
Este destul de evident faptul că, în frământările feudale ale
timpului, pentru o mai adecvată analiză a cititorului, trebuie să
deducem corect că, o însemnătate deosebită au avut faptele de
vitejie ale celor care l-au sprijinit pe domn în acţiunile sale. Este
sigur, de exemplu, că boierul Gonţea, căruia i s-au mai atribuit
terenuri în zona de câmpie, la Găvăneşti, (Doc 23, op.cit.)ca şi
Cană au avut înaintaşi pe care i-au moştenit şi potrivit cutumelor
timpului, domnul le-a consfinţit prin acte acest drept, devenind
proprietari de fapt şi de drept. Nu excludem ideia potrivit căreia

37. 37
însăşi toponimele Gonţeşti şi Căneşti îşi au origine din aceste nume
proprii. Personal dau ca sigură această idee, ca unul care ştiu cum
se gândea sau cum se decidea în perioada comunistă: nici o
localitate cu nume rămas de la boierul locului nu şi-a mai păstrat
apelativul, aşa că pentru comuna Căneşti s-a căutat o
„legendă”(precum că primăvara oile se cănesc pentru a se şti care
ale cui sunt şi de aici se trage şi numele comunei!?) care, în spaţiul
ştiinţific al cercetării istorice nu o putem accepta iar documentele
demonstrează că nu ”cănirea” oilor a dus la numele comunei!.
Vechimea comunei şi faptele primului stăpânitor, atestat
documentar, al acestor locuri ne-au determinat să prezentăm cât
mai multe, comentându-le la momentul potrivit. Iată, anterior
documentelor de mai sus (1535), un altul, mai amplu. Acesta
lămureşte şi mai bine faptul că, atribuirea terenurilor se făcea la
început ca o confirmare a ataşamentului celor îndreptăţiţi faţă de
domn. Documentul se publică în DIR(Documente „Istoria
României”)-Ţara Românească-XVI, vol.2, fila 207:
„Din mila lui Dumnezeu, Io Vlad voievod şi dom a toată ţara
Ungrovlahiei, fiul preabunului şi marelui Radu voievod. Dă
domnia mea această poruncă a domniei mele slugilor domniei mele
Cană şi Gâciul şi cu fiii lor, câţi le va lasa Dumnezeu, ca să le fie
la Negoşina ocină, partea lui Stănilă şi a lui Rătea, toată, oricât se
va alege, pentru că au cumprat-o de la Stănilă şi de la Rătea,
pentru 2500 aspri. Şi iarăşi să aibă Cană cu fiii săi ocină la
Criveală, (!?—după unii, probabil Creveleştii de azi---) din parte
lui Gâciul a treia parte, pentru că le-a dat-o însuşi Gâciul de a lui
bunăvoie, în faţa domniei mele.
Şi iarăşi, lui Vlad şi surorii lui Muşa, să le fie la Cernăteşti
părţile lor de ocină oricât li se va alege pentru că le este veche şi
dreaptă ocină şi dedină.

38. 38
Iar după aceea, au avut pâră în faţa domniei mele Cană cu
Stoia şi Nandrea pentru acea mai sus zisă ocină de la
Negoşina.Iar domnia mea la aceasta le-am cercetat treaba şi i-am
judecat după dreptate, cu toţi dregători ai domniei mele şi am citit
şi cărţile vechi ale lui Basarab voievod şi ale altor domni, care au
fost dinaintea noastră şi am aflat domnia mea că Stoia şi Nandrea
n-au nici un amestec cu acea ocină, ci au rămas de lege dinaintea
domniei mele. Şi domnia mea am iertat calul.
De aceea le-am dat şi domnia mea, lui Cană şi lui Gâciul, ca
să le fie ocină şi de ohabă, lor şi fiilor lor, nepoţilor şi
strănepoţilor lor. Şi prădalica să nu fie în veci. Şi de nimeni
neatins, după spusa Domniei mele. Iată şi martori pun domnia
mea:jupan Drăghici fost vornic şi jupan Tudor fost logofăt şi
jupan Şerban mare vornic şi jupan Vlaicu mare logofăt şi jupan
Barbu ban al Craiovei şi Toma ban şi Diciul pârcălab şi Drăghici
spătar şi Udrişte vistier şi Radul paharnic şi Stoica comis şi
Vintilă stolnic şi Badea mare postelnic. Ispravnic Tatul logofăt.
Am scris eu Pădure logofăt, în cetatea Târgovişte, luna
ianuarie 19 zile, în anul 7043 (1535)
Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu, domn
Documentele citate mai sus atestă o pagină de istorie a Ţării
Româneşti reflectată în viaţa celor din comuna noastră. Mai întâi e
cu siguranţă veridic faptul că putem situa existenţa unei societăţi
umane de pe treitoriul acesta din cele mai vechi timpuri, chiar dacă
nu s-au păstrat documentele originale. Reiese limpede faptul că ,
aşa cum am spus mai sus, „ocina” este o moştenire. Documentele
consemnează clar că cei doi, Gonţea şi Cană au obârşia legală a
moştenirii lor din vremea lui Basarab.( 1310-1352)
În acele vremuri de fermentaţie istorică, de unificare a
cnezatelor şi voievodatelor de la nord de Dunăre, când participarea
la diverse bătălii era decisă în mare parte, de forţa fizică şi dibăcia

39. 39
mânuirii sabiei, arcului şi suliţelor este de înţeles că domnitorul a
răsplătit cum se cuvine pe oamenii locurilor, atribuindu-le pentru
faptele lor, moşii ale căror limite se stabileau după formele de
relief, ape curgătoare , ori torenţi. De exemplu, cu modificările
survenite de-a lungul timpului, ca urmare a creşterii numerice a
populaţiei, moşia Negoşina pornea din Vârful Dâlma, pe latura de
apus mărginindu-se cu moşia Posobeşti, Cojanu şi Plopeasa, apoi la
Nord cu Trestioara, Glodurile, şi Moşia Păcurilor, iar la răsărit cu
moşiile Grabicina, Dragomirului şi Gura Văilor. Hotărniciile sunt
descrise şi în documentele pe care le vom prezenta în cuprinsul
lucrării.
Documentele în discuție au apărut mult mai târziu cu aproape
trei sute ani de când, în fapt, acele moşii fuseeră atribuite
moştenitorilor menţionaţi. Eram atunci tributari Imperiului
ototman, raporturile ţării cu Înalta Poartă erau fundamentate în
tratatele din vremea lui, înaintaşilor . Din acele acte vechi reiese că
domnitorul era acceptat ca fiind creştin, alegerea lui fiind făcută de
către ţară, din sânul unei familii autohtone, cu drepturi la tron,
căruia i se dădea confirmare de padişahul otoman.
Conservarea deplină a drepturilor şi libertăţilor ţării, a legilor
„pământului”şi a credinţei, fără amestec otoman, un regim vamal
obişnuit, preferenţial pentru produsele românilor care intrau în
teritoriile otomane, au fost un bun prilej pentru o dezvoltare
economică, fapt reflectat în procesul de feudalizare a ţării şi în
bunăstarea generală a populaţiei. Acest proces ne arată că elemente
conducătoare se desprind din sânul obştei şi se situiază în fruntea
unei autonomii locale care încep să devină promotorii sau
sprijinitorii acţiunilor politice ale domnitorilor.
Menţionăm că la sfârşitul secolului al XV lea şi în prima
jumătate a secolului al XVI lea, turcii erau ocupaţi, din punct de
vedere politico militar , în Antalia şi, în relaţiile cu ţările române

40. 40
erau mulţumiţi că li se asigura plata haraciului. Dar odată asigurată
liniştea în ţinuturile de răsărit ale Imperiului otoman, sultanii turci
se orientează spre Europa.
În această parte de lume, pe care cei de azi o moştenesc, a fost
populaţie din cele mai vechi timpuri, satele erau mici, 20-30 de
familii, aşezate pe platourile de pe dealuri, poduri, cum se găsesc şi
în toponimia de azi, având ca ocupaţia principală creşterea
animalelor. Cultura plantelor s-a făcut pe suprafeţe mici, dar
albinăritul şi pomicultura se practicau din veacuri.
Intensificarea asupririi turceşti duce, în a doua parte a
secolului al XVI lea, la sporirea suprafeţelor agricole, prin defrişări
masive de păduri, ceea ce accentuează starea modestă a locuitorilor.
E cert că primele aşezări omeneşti au fost în Negoşina şi sunt
legate de atribuirea moşiei respective unor boieri, odată cu
întemeierea Tării Româneşti şi consemnate, în documentele de mai
sus. În mod indubitabil, satul este o continuitate a primelor aşezări
omeneşti din zonă. La aşezarea respectivă a contribuit şi poziţia
impunătoare a Dealurilor Botanului (Dâlma), către Valea Buzăului
ca şi dezvoltarea localităţilor de pe malul stâng al râului Buzău,
Târcov şi Pârscov, a căror atestare apare în documentele slave încă
din sec. al XIII lea.
Ca etapă importantă în dezvoltarea societăţii omeneşti,
feudalismul românesc, comparativ cu cel din alte state europene
are în ţara noastră particularităţi specifice cu nuanţe şi diferenţieri
de la o zonă sau alta a teritoriului .

41. 41
După cum ştim de la lecţiile de istorie a patriei, această
perioadă este altfel în ţara noastră, în special datorită faptului că,
prin aşezarea sa a fost tot timpul în calea marilor migraţii ce au
tăvălit pământul nostru. Nefiind o organizare statală sigură, după
retragerea romanilor(271-275), populaţia băştinaşă, în comunităţi
săteşti mici s-a aşezat în locuri bine alese în care puteau să-şi
asigure cele necesare traiului, practicând agricultura pe suprafeţe
mici, creşterea animalelor, vânătoarea şi micile meşteşuguri
casnice prin care se soluţionau nevoile lor de existenţă. E greu de
imaginat condiţia existenţială a comunităţilor săteşti de atunci,
pitite prin munţi şi văi, în care rolul important îl constituiau
resursele ce le asigurau traiul, apă, păşuni, lemne de foc.
Dependenţa totală a vieţii oamenilor de condiţiile naturale locale
este evidentă, fapt pentru care drumul de la bordee la case a fost la
fel de lung ca şi cel de la opaiţ la lampa cu gaz, de mai târziu.
Pe măsura trecerii timpului, populaţia îşi sporea numărul, iar
viaţa economică începe să devină mai complexă. Se măresc
suprafeţele agricole prin defrişări şi deplasări în zonele de câmpie.
Se cultiva grâu, orz, mei, bob, cânepă. Creşterea vitelor ocupa un
loc important, iar pentru puţinii locuitori din zona cercetată,
ovinele şi bovinele reprezentau principalele specii. Este sigur că
unii locuitori se îndeletniceau cu extracţia şi comercializarea sării,
atât în alimentaţia oamenilor cât şi animalelor fapt dovedit în trecut
de numărul mare de bolovani de sare din locurile în care se
presupune că ar fi fost adăposturi de vite, pe moşia Negoşina fiind
vestitul “mal cu sare” exploatat empiric din cele mai vechi timpuri
şi până în prezent. De asemenea, în zonă, sau în apropiere se aflau
cuptoare pentru ars piatra de var, fierării, se folosea lutul din zonă
pentru olărit, se dezvolta meşteşugul prelucrării lemnului, ţesutul
lânei şi a cânepii iar mai târziu, a inului. De exemplu, pe valea ce
coboară de la Dâlma spre Policiori, pe la Plopeasa se văd şi azi
cuptoarele de arderea pietrei de var şi cele ale olarilor din zonă.
Pământul de aici, deosebit de bun pentru olărit este exploatat acum
pentru fabrica de cărămizi de la Berca. Numai piatra de var din
măreţul deal Dâlma nu mai are întrebuinţare azi. Rămâne, probabil

42. 42
ca semn a respectului pentru mediu…Nici păcura ce licărea în
vremurile de demult pe izvorul satului Păcuri nu era uitată fiind o
binecuvântată sursă de venituri şi ispită pentru cumpărătorii de
pământuri de mai târziu.
Dar, să ne întoarcem în ceaţa timpului trecut. În apropierea
satului Dâlma era un atelier de prelucrarea fierului rămas din
timpuri imemoriabile care a lăsat urme ale producţiei
meşteşugăreşti, suliţe, cuţite, resturi de zgură, zăbale de cal,
diferite potcoave, descoperite întâmplător, în timpul unei drumeţii
de către profesorul Horia Băescu, care ucenicea în şcoala de la
Plopeasa de Sus, ca profesor de limba română. Autenticitatea lor a
fost stabilită de profesorul respectiv cu ajutorul unor specialişti de
la Muzeul Judeţean cărora le-a fost remise piesele ce au fost
considerate obiecte datând din neoliticul târziu. Dar, cercetarea ce
se impunea din punct de vedere arheologic nu a mai avut loc.
La configuraţia terenului din prezent, ne putem imagina cum
se făceau şi schimburile comerciale între satele risipite peste văi şi
dealuri, grupate în funcţie de rudenie. După regulile şi tradiţiile
creştine din loc în loc, la anumite intervale se organizau târguri,
iarmaroace şi bâlciuri, la zile de sfinţi sau după anotimpuri.
Iarmaroacele de la sărbătorile creştine marcau fie începutul verii,
ca la Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, la Gura Văii, fie sfârşitul
unei activităţi de amploare cum era cositul ce se serba ori la
Sfântul Ilie, ori la Adormirea Maicii Domnului. În aria dintre satul
Gura Văii, Valea Verde, Negoşina, Glodurile, Grabicina şi Odăile,
Posobeşti, Brăieşti, legăturile interumane se făceau prin contacte
directe, pregătirile pentru întâlnirile la târguri fiind o constantă
tradiţională care, în bună parte a traversat timpurile. Se schimbau
produse metalice, topoare, foarfeci, şi altele, care să satisfacă
nevoile vieţii, cum ar fi îmbrăcămintea, încălţămintea, hrana. Un
volum mare de schimburi ocupau cerealele şi alte produse agricole
îndeosebi animale, cai, boi, oi, capre. Se foloseau şi monede a
căror vizualizare e posibilă la muzee, denumite în documente,
unele de provenienţă străină şi-până în sec.XVI- româneşti. Deşi
circulă diferite legende cu privire la unele comori descoperite şi pe

43. 43
teritoriul comunei Căneşti, se pare că valoarea lor a interesat mai
mult băncile nu şi muzeele…Nu excludem posibilitatea ca unii
urmaşi să fi păstrat în taină, monede vechi din aur, povestiri există
dar n-am văzut încă decât puţine dovezi.
Din sec. XVI încetează emisiunile monetare româneşti din
cauza lipsei argintului din ţară şi a marei puteri de cumpărare a
monedelor străine. Din documentele publicate reiese că, la aceea
vreme monedele de schimb erau “aspri”,valoarea şi suprafaţa
terenurilor în corespondentul de azi, în lei, se poate stabili numai
pe baza punctelor topografice şi toponimele reliefului actual.
Credinţa religioasă şi tradiţiile creştine au ţinut în legătură
toate sătuleţele din jurul Negoşinii. Schimburile comerciale pe
aceste plaiuri se realizau cu preponderenţă în târguri, care
reprezentau locuri de întâlnire, relaţii şi înţelegeri. Vânzările mari,
de pământuri, de exemplu se făceau cu martori, fie la mânăstiri, cu
prilejul unor hramuri, fie se mergea la Domnie pentru înscrisuri, la
date stabilite din timp. Uneori chiar domnitorul se deplasa cu toată
suita și după sărbătoare întocmea actele solicitate. De fiecare dată
se ofereau domnului daruri, de obicei cai iar cei cărora li se
întocmeau înscrisurile se cinsteau potrivit ”dedinei”, adică
obiceiului, în unele documente menționându-se ”aldămașul”dat.
Interesant este faptul că, dacă ținem cont de numărul persoanelor
implicate uneori și menționate în documente, observăm că , din
punct de vedere cantitativ aldămașul nu era exagerat, iar un cal
pentru domnitor se găsea orcând la moșiile celor ce cumpărau sau
vindeau. Astfel de documente, cu referire la toponimele din
proximitatea arealului nostru şi la pomenirea unor nume ce se
regăsesc în cuprinsul cercetării noastre sunt menţionat în majoritate
celor cercetate aici.
Prin secolul al XVI-lea, rolul mânăstirilor închinate şi al
eparhiilor, crește. Învăţătura de carte se practica în tinda Bisericii şi
cele mai multe tranzacţii cu moşii se făceau tot aici pe înscrisurile
şi condicile mânăstirilor sau eparhiilor. Cele mai vestite târguri
pentru puţinele sate de aici erau cele din Mânzăleşti- Lopătari, de
la Trestioara de Sfânta Maria, care se menţine şi azi, la Gura Văii

44. 44
de Sfântul Constantin dar care, de prin anii cincizeci nu se mai
ţine, sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi fiind marcată doar de praznicul
de la Biserica Bondrea. Multe deplasări la târguri făceau locuitorii
negoşani spre Valea Buzăului, la Târcov, Bozioru, sau la Pârscov.
Şi la ziua Drăgăicii erau nelipsiţi. După afirmaţiile din cartea „Leu
Penteleu”, a învăţătorului Dumitru Sârbescu-Lopătari, e sigur
că în vechime, ziua Drăgaicii se prăznuia undeva pe plaiurile
Munţilor Penteleu şi era în legătură cu urcarea la păşunat a
turmelor de oi din aceste locuri. Păşunatul de vară se menţine şi azi
pe acele plaiuri, dar numărul oierilor de aici scade în prezent foarte
mult. Mai activi fiind românii covăsneni.
Baza comerţului de atunci era determinată de nivelul
dezvoltării agriculturii căci produsele agricole, cerealele, animalele
şi mierea de albine erau livrate şi la export. Gonţea era unul din
comercianţii vestiţi în acele timpuri el deţinând terenuri agricole şi
în Găvăneşti, în zona de câmpie, aşa cum am mai spus.
Averea lui sporeşte după cum ne arată Documentele privind
Istoria României (doc.116, pag.112, ed. Academiei,
1952)”Gonţea cumpără satul Făgeţeni din Dealul Glodului şi în
Valea Pietrei de la Proca şi fratele Lazăr cu 15000 de aspri cu tot
satul cu tot hotarul” Documentul are data de 11 mai 1583 şi-i scris
pe vremea lui Mihnea voievod, fiul lui Aleandru. Iată o modalitate
de extindere a moşiei din Negoşina, prin cumpărarea alteia din
vecinătate cu „cu tot satul”.Prin urmare „afacerile imobiliare” –
cumpărări de pământuri cu sat cu tot- se dezvoltă odată cu
intensificarea presiunii externe a otomanilor asupra domnilor
români, concretizată în creşterea birului (haraciului) şi a
peşcheşurilor. Oricum, în zona Negoşina-Posobeşti-Grabicina-
Glod se conturaseră bine sate şi- sunt pomeniţi în diverse
documente- boierii care deţineau moşii în zonă. De exemplu în
Catalogul documentelor Ţării Româneşti, vol. II, 1601-1620, la
doc.nr 21 se pomeneşte prezenţa unui boier de aici, ca jurător la un
proces de vânzare a unei moşii „12 boieri, Marin din Verneşti şi
alţii din Unguric, Năgoşina, Răteşti...”Documentul e din 1601.
Mai menţionez că odată ce cumpărarea s-a făcut „cu tot satul” e

45. 45
clar că în acea zonă locuitorii aveau condiţia de clăcaşi şi din
documentele cercetate reies şi condiţile de muncă ale acestora.
Astfel, un document din 3 octombrie 1698 dat de Constantin
Brâncoveanu stipulează cât lua proprietarul din munca clăcaşilor:
„să-şi ia dijma de pe moşiile...de la tot omul cine ar hrăni pe
aceste moşii, veri ce fel de om ar fi, de la toţi să-şi ia dijma din 10
una, după obiceiu, din grâu, din meiu, din orz, din fân, şi din alte
bucate ce s-ar afla pe aceste moşii”. Aşadar, obligaţia
cultivatorului de pământ-clăcaşul- în schimbul cultivării
pământului era să dea o parte din zece, dijma. Obligaţia de muncă-
claca-izvora doar din supunerea personală a ţăranului faţă de
proprietar. „Claca-după părerea lui Mihail Kogâlniceanu-nu era o
prestaţie în muncă echivalentă a chiriei pământului.Claca izvora
din obligaţia cultivatorului în mod personal pe care o făcea, de
cele mai multe ori de bunăvoie, faţă de stăpân, de preot sau de
stat”.
Observaţiile de mai sus, ca şi altele ce pot fi găsite în lucrările
istoricilor noştri, de dată mai recentă, aruncă o lumină –cam palidă
ce-i drept-privitoare la „exploatarea” din timpul feudalismului. Cei
care am cunoscut viaţa ceapiştilor, în regimul comunist când dijma
fânului, de exemplu era din trei una, iar la cereale nici măcar a
zecea parte nu era dată acestor oameni sleiţi de puteri şi de muncă,
ne putem face o imagine adevărată asupra minciunilor ce erau
conţinute în cărțile de istorie privitoare la acele vremuri.
Penetrarea turcilor în principate şi dorinţa lor continuă de
înavuţire începe în aceei ani să fie din ce în ce mai mult resimţită
şi în această parte a ţării. Situaţia socială în Negoşina e diferită faţă
de Grabicina de exemplu. Negoşanii au cumpărat sau au moştenit
pământ chiar şi parcele mici, pe care le lucrau pentru propria
subzistenţă, având regim de moşneni, ţărani liberi, pe când cei din
Grabicina erau clăcaşi ca şi cei din Dealul Glodului. Aveau teren în
folosinţă care aparţinea boierului proprietar. Este de reţinut faptul
că pentru teritoriul studiat, creşterea animalelor, albinăritul şi
cultura pomilor fructiferi-mai târziu şi a viţei de vie-erau
preponderente în agricultură constituind şi baza produselor ce se

46. 46
livrau turcilor. Prin urmare, viaţa economică reflectă, în această
perioadă, noua conjunctură europeană dar şi noua geografie
politică, central-sud-est europeană. Asuprirea şi pretenţiile
otomane se deplasaseră mai spre vest după crearea Paşalâcului de
la Buda, ceea ce măreşte sfera de influienţă a dominaţiei turceşti
fapt care duce la noi spre o uşurare a obligaţiilor faţă de Poartă,
creînd condiţii favorabile pentru refacerea economică. Otomanii se
văd nevoiţi să acorde facilităţi comerciale negustorilor din ţara
noastră prin care să se asigure o mai bogată piaţă de desfacere
pentru imperiu. Sigur, această atitudine a creat mai mult capital
pentru negustorii şi autorităţile româneşti şi a obligat pe turci să
renunţe la monopolul lor asupra comerţului ţărilor româneşti. Cum
era şi normal, dezvoltarea exporturilor a creat premize favorabile şi
pentru sporirea producţiei agricole în special a celei animaliere, dar
şi pentru pătrunderea comercianţilor din alte zone ale imperiului în
special a grecilor care încep să se împământenească pe aici. Partea
rea a acestei penetraţii străine a fost că, între bogaţii negustori,
greci sau români s-au ivit diferite conflicte, mai evidente sau
mocnite ceea ce nu a favorizat dezvoltarea unei boierimi nobiliare
ca în vest, cu toate că imitaţii încep să apară.
În anul 1646, aprilie 4, „Şerban, Neagul, Radul Ionescul
Stefan Ciochină din satul Brăieşti adeveresc lui Mihăilă Mierlar,
ginerele lui Bratul(Cel Mare) din Negoşina, iar acesta frate cu
popa Tatul, pentru moşie în Negoşina, a cincea parte din Moşul
Cănesc. Bratul a jurat pentru Brăieşti şi a rămas de pradă, căci a
dat-o socrul său în seama lui. Mihăilă a mers la socrul său ca să
dea 6 boi de pradă, iar acesta a vrut să vândă moşia din Negoşina,
dar ginerele său nu a lăsat s-o vândă, ci s-au înţeles să dea el
banii, 1700 şi neavându-i l-au luat în seamă Dragomir Mierlaru,
pe trei săptămâni. Apoi Mihăilă a dat banii, scoţând moşia
socrului său, dată de acesta ginerilor, Mihăilă şi Gligorie dar
cumnatul său Gligorie nu a vrut să caute partea lui. Martori popa
Nan din Trestia, Braga şi alţii din Mierlari, Iano Logofăt, Bratul
din Negoşina. Aldămaş patru vedre de vin şi o vadră de
rachiu”(Doc. 431, din acelaşi catalog citat).

47. 47
Avem în acest document o ferăstruică care ne dă
posibilitatea să privim mai amănunţit asupra trecutului . Mai întâi
este certă denumirea comunei Căneşti după numele boierului Cană
care este moştenitorul moşiei Negoşina: „moşul Cănesc” citat în
el este moştenirea lui Cană. Voi reveni cu argumentaţia când vom
analiza primul document de mai târziu cu denumirea comunei. In
altă ordine de idei vedem că apar forme avansate de activitate
„economico-financiară”, oamenii nu au bani suficienţi, se
împrumută, îşi iau martori şi giranţi- „l-au luat în seamă”-pun
animalele gaj- „a mers la socrul său să dea 6 boi de pradă”, se
vede că există o cultură a bunului mers al afacerilor deoarece totul
se încheie cu „aldămaş”. Mai subliniem că se accentuează vânzarea
cumpărarea de pământuri, iar aceasta e o dovadă că numărul
populaţiei era în creştere. Totodată se evidenţiază rolul preotului în
viaţa şi activtatea cotidiană din sate. Dacă ne gândim la distanţele
dintre localităţile din care provin împricinaţii nu ne imaginăm ca
aceste drumuri erau străbătute pe jos ci cu calul. Iar faptul că în
locul celor 6 boi,- pe care Mihăilă ar fi vrut să-i „dea de pradă”,
adică să-i vândă obligat,- socrul său ar fi spus că vinde moşia ne
lămureşte asupra valorii animalelor în acele timpuri.
Corectitudinea realaţiilor interumane era absolut necesară în
acele vremuri de apăsare feudală şi turcească deoarece poporul
trebuia să asigure obligaţiile domnitorului în relaţiile cu Poarta şi
nu erau puţine. Mai întâi, haraciul trebuia plătit, obligaţiile
comerciale trebuiau asigurate, adică nu se puteau vinde produse
agricole altor ţări fără să se asigure comerţul impus de turci. Din
documentele istorice ale vremii de atunci aflăm că ţările române
erau „trei mari, bogate şi veşnice cămări care aduc provizii
Constantinopolelui:grâne, animale, brânzeturi, unt, miere, fructe de
vară şi iarnă”. Ne dăm seama că regimul economic al dominaţiei
otomane a avut un rol pregnant negativ deoarece turcii fixau
preţurile, ceea ce provoca pierderi negustorilor români. Pe de altă
parte şi în cazul beneficiilor sumele încasate erau constituite în
fondul domniei care trebuia să plătească haraciul , pe măsură ce
timpul trecea, devenea tot mai împovărător.

48. 48
Pentru a avea o imagine corectă, cât mai aproape de o
realitate a trecutului, DRH, op.cit., pag. 162, adaugă în josul
paginii la încheierea documentului comercial, „ ...şi aceste mai zise
ociene le-au fost cumpărături pe vreme de foamete când oamenii
îşi vindeau fiii turcilor”...Documentul este datat, mai, 1545.
Dramatismul unei astfel de situaţii este greu de descris în cuvinte,
să-ţi vinzi copiii turcilor, ceea ce ne duce cu gândul la totala
dependenţă materială, şi a vieţii în general, faţă de imperiul
turcesc. În faţa unei asemenea situaţii, deloc liniştitoare, dar plină
de învăţăminte şi similitudini, populaţia îşi căuta căi de ieşire. O
măsură luminată pentru acele vremuri o ia Boierul Cană care,
potrivit Indicelui cronologic nr.3 al Episcopiei Buzăului,
documentele 31 şi 164, îşi întăreşte în iunie 6 , 1545 dreptul
asupra pământului strămoşesc. Ulterior, moştenirea lui devine
obşte moşnenească a locuitorilor din Negoşina şi Posobeşti, la
28 iunie, cu o zi înainte de Sfinţii Petru şi Pavel, document dat
la Târgovişte în 1590, de Domnitorul Mihnea Turcitul. Acest
act este foarte important întrucât din el transpare intensificarea
apăsării economico-sociale a jugului turcesc, ştiut fiind că tendinţa
era de trecere a sătenilor în starea de clăcaşi aşa cum s-a întâmplat
în localitatea vecină, Grabicina, care aparținea în întregime
boierului Nicolae Delescu, locuitorii aveau condiția de clăcași,
adică locuiau pe moșia boierului și lucrau pământul acestuia
oferindu-i în schimb a zecea parte din produse. În speranța că vor
scăpa de asuprirea turceasă, la moartea sa, boierul a lăsat, prin
testament, întreaga sa proprietate Mânăstirii Poiana Mărului, el
neavând moștenitori. Din păcate-așa cum se întâmplă deseori după
o faptă bună- clăcașii grabiceni nu s-au împăcat bine cu egumenii
mânăstirii și vom găsi în documente aproape un secol de conflicte ,
jalbe și judecăți pentru ”stricăciunile ce fac locuitorii grabiceni”
(Documentele Mânăstirii Poiana Mărului, la Arhivele
Naţionale Bucureşti) .Trebuie știut că din averea mânăstirilor
românești închinate la Muntele Athos, turcii nu luau bir decât în
situații deosebite, prin urmare terenurile mânăstireşti puteau să

49. 49
asigure, atât pentru vieţuitorii mânăstirilor cât şi pentru lucrătorii
de pe aceste locuri, cu deosebire căcaşi, un anume rost în viaţa lor.
Negoşanii, care nu au fost în această stare de clăcași e foarte
probabil că au avut un cuvânt mai greu de spus, au fost uniţi, sau
vreunul din moştenitorii lui Cană au avut argumente în favoarea
lor. Este posbil ca fiind cu toții rude lucrau în devălmășie moșia.
Mai aproape de adevăr este probabilitatea înfiinţării unei mânăstiri
din iniţiativa boierilor locului, Mânăstirea din Pădure, pe locul
actualei Biserici de la Bondrea. În mod sigur câțiva dintre aceștia
au făcut donații și au luat inițiativa, pământurile donate fiind
trecute în proprietatea călugărilor ce au populat mânăstirea. În felul
acesta au scăpat, pentru o bună bucată de timp, de sub atenția
domniei și a slujitorilor ei.
Este cazul să ne reamnitim că în perioada despre care vorbim
haraciu sau birul datorat otomanilor creşte de la 10.000 de galbeni
la 24.000, în 1524 ca, apoi să ajungă la 155.000 în 1593, punctul
maxim atins de bir în Ţara Românescă. Plata lui se făcea în mod
periodic, dar se impuneau şi alte contribuţii băneşti extraordinare
tot în folosul imperiului, în funcţie de trebuinţele lor militare. Tot
odată peşcheşurile se constituiau din daruri în bani sau în natură
faţă de sultan sau faţă de un grup de înalţi dregători otomani. Se
spune că în a doua jumătate a sec al XVI lea valoarea peşcheşurilor
devenise egală cu cea a haraciului deoarece tronul se cumpăra, ca
la mezat. Astfel cheltuielile anuale ale Ţării Româneşti faţă de
Poartă se ridicau la 650.000 de galbeni. Suma aceasta valora cât
1275 de sate. Trebuie subliniată, ca fapt de istorie, situaţia sătenilor
din Negoşina care aveau privilegiul de a fi moşneni. Acest aspect,
despre care avem dovezi până în sec. al XIX lea, arată că formarea
satului s-a făcut în jurul familiilor Cană, Gonţea, Gâciu şi alţii care
s-au înrudit şi au menţinut moşia Negoşina. Însăşi originea
cuvântului „moşnean” provenit din substratul dinaintea ocupaţiei
romane, înrudit cu cuvântul moş de origine albaneză, atestă că sunt
moştenitori. Ei erau oameni liberi, deţinători de întinderi de
pământ în devălmăşie, adică în comun în sânul unei familii întinse,

50. 50
care-şi organizează pământul împătrţindu-l, de obicei anual, între
membrii săi pentru a fi folosit potrivit categoriei de teren.
Mai târziu drepturile de folosinţă se vor transforma în
drepturi de proprietate ale acestor ţărani liberi, obştea sătească a
decăzut pe măsură ce a crescut tributul ţării către turci, iar nivelul
lor de viaţă s-a înrăutăţit. Calamităţile naturale, între care secetele
şi iernile excesive, jafurile bandelor turceşi din Raiaua Brăilei,
vremurile de foamete şi altele au determinat populaţia să fractureze
moşia şi să o vândă bucată cu bucată.
În acelaşi Indice cronologic al Episcopiei Buzăului sunt
numeroase documente care atestă situaţia de mai sus. Pentru a ne
folosi istoria făcând aluzie la actualitate, iată, de atunci, exemple.
În cazul de faţă un fost şlujbaş al statului, Şetrarul Mănăilă,
devine principalul cumpărător de pământuri în această parte a
judeţului nostru. Şetrarul-funcţie pe care o deţinuse Mănăilă, fiind
al noulea dintre boierii de rangul I ai ţării, răspundea de aşezarea
taberelor militare şi în special a corturilor domneşti, cărora le
asigura şi paza, fiind un fel de intendent general de artilerie. A
ocupat şi funcţia de clucer, răspunzând de magaziile şi depozitele
domneşti. Făcea parte dintre funcţionarii cu rang înalt ai statului.
Nici cei de rang inferior nu se lăsau mai prejos. Aşa de exemplu, în
documentul 320, din 8 martie 1632, în „Negoşina, Zărneşti,
Stanciu Batcă vinde lui Ionaşcu ceauşul (fucţionar public de
atunci, un fel de curier, căpetenie de surugii), pentru birul
haraciului”. În documentul 468, din 14 septembrie 1642 se
consemnează „vânzare în Negoşina, Posobeşti, Pâcleni,
Zărneasca (toponimul Bondrei de mai târziu), Lopătari pentru
Toader al lui Soare, iar patru ani mai târziu, în documentul 547,
din aprilie 1646, are loc la „ Negoşina vânzare de la popa Tatu lui
Mănăilă spre a plăti o pradă că a jurat strâmb”. Câţiva ani mai
târziu, la 17 iunie 1654, se dă „Cartea lui Constantin Serban
Voievod către Stoica şi fratele său, să ţie moşie în Negoşina”.
După câţiva ani, în a doua parte a sec. XVI o foamete cumplită
s-a abătut asupra zonei, ceea ce a determinat o şi mai rapidă
vânzare a terenurilor. Astfel, în documentul 871,din acelaşi

51. 51
indice consemnat mai sus, între 1661-1664 arată că la „Negoşina
vânzare fata lui Neguţ lui Stanciu pe foamete”. În anul următor,
documentul numărul 903, din 19 octombrie 1665, consemnează
„Negoşina, Zărneasca, vânzare , Neagu Vioraru lui Drăgoi fiul
lui Dobrotă”Apoi constatăm că la 19 aprilie 1671, la „Negoşina,
vânzare Stoica fiul lui popa Tatu, lui Stoica, fiul popei Eremia”.
Se poate şti, numai din aceste acte, că la 1671 era o Biserică în
zonă, dacă nu chiar mai multe aici fiind vorba de doi preoţi, Stoica
şi Eremia ai căror fii făceau împreună afaceri. De asemenea este
elocvent şi faptul că Mănăilă, pomenit mai sus, dispunea de bani
nu glumă, deoarece îşi îndreaptă serios atenţia către aceste
meleaguri, cumpărând toate terenurile ce se vindeau în acele
timpuri. În acelaşi timp observăm că urmaşii boierului Cană
decăzuseră, fiind nevoiţi să-şi vândă moşia, asemenea lui Gâciul,
Gonţea şi alţii. Se apropiau vremurile grele ale creşterii dominaţiei
otomane la noi. Astfel, la 17 mai 1692, în „Negoşina, vânzare
Bratu Cană lui Mănăilă, fost mare clucer(adică administratorul
magaziilor domneşti)”. După şaisprezece ani, în aceaşi zi, în mai
1708, „Bratu Cană, vânzare lui Mănăilă”, apoi în februarie 1712,
„Negoşina, partea gonţească, vânzare, Vasile Diaconu lui
Mănăilă mare şetrar”iar în 9 aprilie 1712, „Negoşina, vânzare
Marin şi Neacşa lui Mănăilă şetrar, pentru plata porcilor furaţi,
fiind porcari”. Interesant că în 1714 în documentul din 8 august
apare şi prima expresie nouă care ne duce spre denumirea
comunei, tot în document de vânzare-cumpărare, „Negoşina,
partea Cânească,(adică a lui Cană) vânzare, Stan lui Mănăilă fost
mare şetrar”. În continuare, pe 20 decembrie 1714, „Negoşina,
moşul Găcesc(moştenirea lui Gâciul), vânzare, Manea şi alţii lui
Mănăilă fost mare şetrar”. Popularitatea lui Mănăilă în zonă era
veche, de vreme ce popa Bratu avea un fiu cu acelaşi nume,
moştenitor: „Negoşina, moşul Cănesc,(moştenirea lui Cană)
vânzare Mănăilă fiul popei Bratu, lui Mănăilă, fost mare şetrar”,
document din 1715, februarie 8. Şi afacerile imobiliare, continuă:
în 20 iunie 1717, „Negoşina, vânzare Neacşu cu fratele şi nepotul
către Mănăilă, clucer, în 10 februarie 1718, „Negoşina, vânzare

52. 52
Dobra soţia lui Stanciu, lui Mănăilă fost mare clucer”.Tot în
aceeaşi zi, „ Negoşina, vânzare Bratu Cănescu, lui Mănăil㔺i
„Negoşina, vânzare Tudor cu fratele către Mănăilă fost clucer”.
Peste o lună,la 15 martie 1718, din nou, „Negoşina, vânzare Petre
lui Mănăilă”, apoi la o săptămână, la 22 martie 1718, „Negoşina,
vânzare Anghel fiul Neagului Batcă către Mănăilă fost clucer” .
După mai bine de o lună, la 29 aprilie 1718, „Negoşina, vânzare,
Neagu Ciocan lui Mănăilă fost clucer, iar la începutul verii, pe 8
iunie, acelaşi ani,”Negoşina, vânzare, Lupu fiul lui Tănase, către
Mănăilă fost mare clucer”. De ziua Drăgăicii, 24 iunie 1718, din
nou Anghel vinde din pământ, „Negoşina , vânzare Anghel fiul
Neagului Batcă lui Mănăilă, fost mare clucer”.
Toamna aceluiaş an aduce noi tranzacţii către acelaşi Mănăilă :
„Negoşina, vânzare Neagu Diaconu, Neacşu şi Crăiţă, lui
Mănăilă”, în data de 8 septembrie 1718, zi de sărbătoare. Pe 14, în
aceeaşi lună şi an, tot în sărbătoare, „Negoşina, vânzare, Anania
Călugărul lui Mănăilă, fost clucer”, iar în octombrie 7, „Negoşina
vânzare, Sava soţia lui Stan lui Mănăilă fost mare clucer.
Afacerile se continuă în anul următor, odată cu venirea
primăverii: „Negoşina, vânzare, Dobra, soţia lui Stanciu, lui
Mănăilă clucer”, „Negoşina, vânzare, Daniil Călugărul, lui
Mănăilă clucer” şi „Negoşina, vânzare Dragomir fiul Stoichi, lui
Mănăilă”. Toate aceste vânzări s-au făcut în trei zile , 7, 8 şi
respectiv, 9 martie 1719 şi documentele respective pot fi consultate
în Indicile cronologic nr 3, Episcopia Buzăului, amintit mai sus,
dar, facem menţiunea, că nu au fost reproduse toate.
Numai din prezentarea succesivă a tranzacţiilor desprindem
câteva concluzii esenţiale. Mai întâi, tendinţa marilor dregători ai
domniei de a-şi consolida, prin cumpărare de pământuri, poziţia
socială, aici remarcându-se boierul Mănăilă, care acaparează o
bună parte din moşia Negoşina în special prin cumpărare de la
vârstnici, văduve sau datornici, precum şi de la călugării sărăciţi ai
mânăstirii. Pot apărea unele neclarităţi privitoare la perioada în
care Mănăilă a cumpărat aceste terenuri şi nu este sigur dacă nu
cumva fiul lui a continuat să cumpere pământ, deoarece din 1642,

53. 53
când au apărut primele vânzări către Mănăilă şi până în 1719 sunt
77 de ani ceea ce ne duce la concluzia că acest boier ocupase rapid
funcţii în stat, şertar, clucer şi că-mai de nu- a trăit peste 95 de ani
şi toată viaţa a cumprat pământ... În acelaşi timp ne dăm seama că
în perimetrul actual al comunei se configurase un sat-Negoşina-
mai mare decât media multora din ţară, numai numele pomenite
mai sus, peste 35, poate aproxima o populaţie de minim 150
locuitori, la începutul secolului al XVIII lea. Pe de altă parte, unele
dintre vânzări, clarifică situaţia mânăstirii despre care am pomenit
mai sus, Anania Călugărul şi Daniil Călugărul dovedind că aceasta
era o mânăstire de călugări. Faptul că ei aveau proprietăţi ne
confirmă că era o „mânăstire de sine”, adică obştea călugărilor
avea autonomie foarte mare, vârstnicii având ucenici pe care în
instruiau în bunul mers al călugăriei, al rugăciunii, al postului, al
luptelor cu ispitele, al facerii de bine, etc. Cele două pietre de
mormânt aflate în cimitirul ce se menţine şi azi pentru locuitorii
din zonă, adică din ceea ce a mai rămas din satele Valea
Dragomirului, Valea Verde și Gura Văii, singurele pietre de
mormânt de asemenea dimensiuni, confirmă spusele de mai sus.
Pentru a lumina caracterizarea apogeului orânduirii feudale în
Ţările Române am decis ca să extragem din cunoştinţele noastre
generale de istorie a patriei pe care le-am studiat în decursul
vremurilor, am făcut un cumul esenţial de cunoştinţe şi creind un
pasaj analitic cuprinzător, referitor la această perioadă istorică.
Desigur, am accentuat rolul monarhiei feudale reamintind ceea ce
mulţi dintre noi am învăţat la şcoală pentru a le corela cu istoria
locurilor noastre de baştină. Rog cititorul să nu se plictisească
răsfoind aceste file cu noţiuni învăţate la şcoală şi în acelaşi timp, să
aibă grijă a le corela cu evenimentele prezentate în documentele
locale, având astfel posibilitatea să dezvolte unele concluzii şi să-şi
facă o imagine cât mai corectă despre trecerea prin timp :
„Secolul al XVII-lea cunoaste o slăbire a dominaţiei otomane, determinată de marea
rascoală antiotomană condusa de Mihai Viteazul, dar si de declinul imperiului, marcat
de o accentuată criza monetară, si de complicaţiile sale externe, situaţie care a lasat o
mai mare libertate de miscare ţărilor romane.În Moldova, Poarta il confirma in domnie

54. 54
pe Simion Movila (1606) la moartea fratelui sau Ieremia, recunoscand astfel vechiul
drept de alegere a domnului de catre tara,(atenţie, sunt germenii democraţiei reale?) iar
in 1607 reinnoieşte tratatul de prietenie cu Polonia, ceea ce a consolidat influenţa
polonă in Moldova, in Tara Romanească unde conducerea imperiului nu reuşeşte să-si
impună propriul candidat, Radu Serban continuă politica lui Mihai Viteazul de
confruntare cu turcii si incearcă să readucă şi Transilvania in frontul antiotoman. Pacea
de la Zsitvatorok intre cele doua imperii a deschis insă calea restaurarii treptate a
puterii otomane asupra celor trei tări romane, tendinţa care se impune in cel de-al doilea
deceniu al secolului al XVII-lea. Domniile lui Radu Mihnea (1611-1616) in Tara
Romanească, Stefan Tomşa (1611-1615) in Moldova si Gabriel Bethlen (1613-1629) in
Transilvania erau menite să readucă cele trei principate sub suzeranitatea Porţii
Otomane, dar in condiţii diferite faţă de cele care caracterizaseră dominaţia otomană in
secolul precedent. Conştientă de imposibilitatea de a reveni la vechiul sistem de
dominaţie intemeiat exclusiv pe imixtiunea directă, prin schimbări de domnie după bunul
plac, conducerea imperiului işi diversifică acum metodele, le adaptează la condiţiile
diferite de la tară la tară şi de la o situaţie la alta, imbinand soluţiile politice cu cele
militare.
Numit de turci, Stefan Tomsa loveşte in marea boierime moldoveană polonofilă, dar
când imprejurarile au cerut-o, turcii au recurs si la acţiuni militare pentru a pune capat
hegemoniei polone. În urma convenţiei turco-polone din 1617 si a celei din 1621, care a
succedat marii campanii a sultanului Osman II la Hotin, influenţa polona a slabit
considerabil in Moldova fară a fi inlaturată cu desavârşire.
Înţelegand in cele din urmă imposibilitatea continuarii luptei impotriva Imperiului
Otoman, boierimea Tarii Romaneşti l-a acceptat pe Radu Mihnea, soluţie care prezenta
avantajul de a inlatura spectrul paşalacului. in Transilvania, Gabriel Bethlen
consolidează orientarea prootomană, cu condiţia recunoaşterii unei largi autonomii
interne, favorabilă calvinismu-lui dominant si ostilă Contrareformei sprijinită de
Imperiul Habsburgic.
Intre soluţiile adoptate de Poarta Otomană pentru a menţine in ascultare Tara
Romanească si Moldova un loc insemnat a revenit patrunderii elementelor greceşti şi
levantine in societatea romaneasca, pentru a slabi rezistenta clasei dominante faţă de
hegemonia otomană. În aceasta vreme grecii pătrund in numar considerabil in aparatul
de stat, in ierarhia ecleziastică si in viaţa economica. in deceniul al treilea si al patrulea
al secolului al XVII-lea principatele dunarene apar ca un adevarat „Bizanţ dupa
Bizanţ”, cu tendinţă de a asocia elementul grecesc la dominarea celor două ţări,
prefigurare a regimului fanariot care avea să se impună in secolul următor.
Soluţiile imperiului in faţa opoziţiei hotărâte a boierimii locale faţă de greci,
manifestată prin comploturi boiereşti şi răscoale ţăraneşti, alimentate uneori chiar de
boierime, au fost oscilante. Poarta a sprijinit domniile favorabile grecilor şi propria ei
hegemonie, dar a tolerat, cand nu putea face altfel, şi masurile antigrecesti cum au fost
cele de la inceputul deceniului al patrulea.