2. INTRODUCERE
Alcoolul etilic sau
etanolul, cunoscut ca şi
alcool, este acelaşi
indiferent dacă băutura
este vin, bere sau lichior
tare.
Alcoolul este un drog
care deprimă sistemul
nervos central, la fel ca
şi barbituricele,
sedativele şi
anestezicele.
3. Alcoolul nu este un stimulator.
Deşi persoana care bea alcool
pare stimulată (vorbirea devine
liberă şi animată, inhibiţiile
sociale par uitate), aceste efecte
sunt înşelătoare,
“stimularea”apărând din cauză că
alcoolul afectează acele porţiuni
din creier care controlează
judecată.
“A fi stimulat” de alcool se
traduce de fapt prin reprimarea
auto-controlului.
4. Alcoolul se obţine pe cale naturală
prin fermentarea zahărului şi a
amidonului din fructe, cereale,
cartofi, în prezenta unei enzime
numită cozimază, un produs de
metabolism al ciupercii
Saccharomyces cerevisiae.
Alcoolul se obţine şi pe cale
sintetică prin hidrogenarea
catalitică a aldehidei acetice sau
prin hidratarea etilenei.
Alcoolul etilic are formula chimică
C2H5OH şi următoarea formulă
structurală:
5. Diverse motive ale consumului
de alcool
Consumul de alcool este o metodă rapidă şi plăcută
de a modifică emoţiile, sentimentele, stările de
dispoziţie. În general se apelează la consumul de
alcool când apare teama faţă de ceva, în aşteptarea
unui lucru plăcut (celebrare, sărbătoare), în aşteptarea
unui lucru neplăcut, temător.
Alte motive invocate de consumatori sunt: supărarea,
bucuria, agresivitatea, povara singurătăţii sau povara
psihologică a responsabilităţilor, bucuria,
îmbunătăţirea relaţiilor cu ceilalţi, socializarea,
alungarea temporară a stresului, apărarea împotriva
sentimentelor neplăcute, curajul de a spune ceva,
stimularea sexuală temporară, dorinţa de
recompensare, plăcere.
6. Metabolismul alcoolului
Alcoolul nu este digerat ca alte alimente. În loc să fie
transformat şi transportat la celule şi ţesuturi, el evită
procesul digestiv normal şi merge direct în fluxul sanguin.
Aproximativ 20% din alcoolul consumat este absorbit direct
în sânge prin pereţii stomacului şi 80% este absorbit în
fluxul sanguin prin intestinul subţire.
7. Pentru a fi transportat prin organism alcoolul se diluează în
masa de apă a corpului.
Organele vitale (ex. creierul) care conţin multă apă şi au
nevoie de un flux sanguin mare sunt cele mai vulnerabile
la efectele alcoolului.
Diluarea alcoolului in organism îi reduce oarecum efectul.
Aici intervine o diferenţă biologică importantă între bărbaţi
şi femei: ţesutul muscular conţine mai multă apă decât
ţesutul adipos, deci bărbaţii (care au în medie mai mult
ţesut muscular şi mai puţin ţesut adipos decât femeile) pot
avea cam cu 10% mai multă apă în corp decât femeile.
Din această cauză, dacă un bărbat slab şi o femeie slabă, de
greutăţi egale, consumă aceeaşi cantitate de alcool, femeia
resimte efecte mai puternice.
8. Impactul iniţial al alcoolului
La câteva minute după ce trece în
fluxul sanguin, alcoolul ajunge la
creier, ficat, inimă, pancreas,
plămâni, rinichi şi toate celelalte
organe şi ţesuturi.
Tăria băuturii are un efect
semnificativ asupra ratei de
absorbţie, aceasta fiind absorbită
cu atât mai repede cu cât este mai
tare.
Alcoolul băut în concentraţii mari
poate irita mucoasa gastrică care
devine lipicioasă, fapt ce
determină încetinirea absorbţiei.
9. În prezenţa alcoolului concentrat, orificiul pilor se poate
închide, reţinând alcoolul în stomac în loc să-l elibereze în
intestinul subţire, unde ar fi absorbit mai repede în fluxul
sanguin.
De asemenea, temperatura băuturii afectează absorbţia,
alcoolul cald fiind absorbit mai repede decât cel rece.
10. Efectele alcoolului asupra organismului
Alcoolul afectează
toate organele
organismului uman,
având efecte nocive
asupra sănătăţii umane.
Anatole France spunea:
“Alcoolul îi face să
trăiască pe cei ce-vând,
dar şi să moară pe cei
ce-l beau”
11. Efectele alcoolului asupra ficatului
Localizat în partea
superioară dreaptă a
abdomenului, ficatul este
cel mai mare organ
glandular din corp.
Funcţiile sale complexe sunt
asociate cu o mulţime de
procese chimice şi
metabolice.
Ficatul produce bila (care
ajută la digestia alimentelor
grase), heparina (un
anticoagulant), reţine şi
eliberează zahăr.
12. De asemenea, ficatul
produce anticorpi şi curăţă
organismul de otrăvuri,
inclusiv alcool.
Când cantitatea de alcool
este mică, această curăţire
are loc cu succes. Când
cantitatea este mare, apar
dezechilibre care pot duce
la hipoglicemie,
hiperuricemie, ficat gras
(care poate duce la hepatită
sau ciroză) şi hiperlipemie
(acumularea de grăsimi în
fluxul sangvin).
13. Deoarece ficatul nu doare, leziunile nu sunt observate
decât târziu şi uneori doar întâmplător la analize de
rutină.
La început se observă doar o stare de balonare şi
eructaţii frecvente. De asemenea, apare o presiune
sub arcada coastelor drepte sau meteorism, iar mai
târziu se înregistrează pierderea poftei de mâncare,
epuizare rapidă, stare de greaţă şi vomă.
Prin lezarea progresivă a celulelor hepatice este
prejudiciată sinteza proteinelor, ceea ce duce printre
altele la probleme de sângerare şi la scăderea
imunităţii.
Traumatismele mici pot declanşa sângerări interne şi
externe intense, alcoolicul devenind tot mai expus
infecţiilor.
14. Efectele alcoolului asupra sistemului
nervos central
Când alcoolul ajunge la
SNC apare intoxicarea,
sunt afectate funcţiile
senzoriale şi emoţionale,
judecată, memoria şi
abilitatea de a învăţa. De
asemenea abilitatea de a
suporta durerea creşte
odată cu nivelul alcoolului
în sânge.
Componentele SNC sunt
afectate în mod diferit de
alcool.
15. Mai întâi sunt afectate emisferele cerebrale care prin scoarţa
cerebrală cenuşie constituie centrul conştiinţei, a raţiunii,
precum şi locul central de recepţionare a diferitelor senzaţii.
La o concentraţie de 0,3÷0,5‰ alcool în sânge acesta
produce uşoare ameţeli, relaxare şi eliberarea inhibiţiilor,
starea de euforie uşoară. Oamenii spun lucruri pe care în mod
obişnuit nu le-ar spune, tind să devină mai sociabili şi mai
expansivi, se reduce autocritica pe măsură ce creşte aşa-zisa
buna dispoziţie.
Încrederea de sine poate să sporească, în timp ce reacţiile
motorii încep să încetinească. Se diminuează randamentul
intelectual şi de alt gen, propriul randament fiind în acelaşi
timp supraestimat, iar de dificultăţile şi pericolele din anturaj
nu se tine cont, lucru ce măreşte înclinaţia pentru luarea unor
decizii pline de riscuri.
16. In faza a doua a băutului
la un nivel al
concentraţiei alcoolului
în sânge de 1÷2‰ este
paralizat creierul mic
(cerebelul), funcţiile
senzoriale şi motorii fiind
serios afectate. Unele
persoane au tendinţa de
a fi supărăcioase şi
agresive, altele sunt
tăcute si morocănoase.
17. Limbajul devine greoi, iar
oamenii au dificultăţi în
coordonarea mişcărilor
afectându-se astfel
capacitatea de menţinere a
echilibrului. Este afectată
coordonarea mişcărilor, ceea
ce se poate observa de
departe la indivizii care se
clatină, care nu mai găsesc
gaura cheii de la uşă, merg
împleticindu-se.
18. La un grad de imbibiţie alcoolică mai mare de
2÷3‰ este anesteziată mai întâi măduva spinării,
de la care sunt declanşate reflexele pentru mişcările
inconştiente precum şi controlul asupra organelor
interne cum ar fi vezica şi rectul. Alcoolul generează
o încetinire crescândă a declanşării reflexelor până
când ele nu mai pot fi declanşate, controlul
sfincterelor intestinal şi vezical se anulează.
La un grad de imbibiţie alcoolică mai mare de
3÷4‰ este paralizat trunchiul cerebral cu risc vital,
respiraţia se încetineşte şi poate fi urmată de stop
cardiac şi chiar de deces.
19. Un efect fizic al consumului de alcool asupra creierului îl
constituie şi pierderile de memorie, datorate lipsei
oxigenării creierului.
De fiecare dată când o persoană se intoxică cu alcool, lipsa
oxigenării omoară zeci de mii de celule nervoase.
20. Efectele alcoolului asupra
sângelui
Un efect al consumului de alcool este creşterea
vâscozităţii sângelui ca urmare a grupării hematiilor.
Datorită creşterii presiunii, capilarele se sparg,
apărând ochii roşii dimineaţa sau faţa roşie la băutori.
Vasele de sânge se pot sparge în stomac sau esofag,
ducând la hemoragii sau chiar moarte
Alte efecte ale alcoolului asupra sângelui sunt:
anemia, sedarea măduvei osoase (care slăbeşte
structura oaselor) şi rezistenţa scăzută la infecţii.
21. Efectele alcoolului asupra tractului
gastro-intestinal
Alcoolul afectează
stomacul, intestinul
subţire şi gros,
pancreasul.
Alcoolul creşte
aciditatea în stomac,
fapt care poate duce
la gastrite sau ulcere
gastrice sau
intestinale.
22. Pancreasul este un alt
organ afectat de consumul
de alcool.
Pancreasul produce
insulina necesară reglării
cantităţii de zahăr din
sânge.
Băutul cauzează o creştere
bruscă a glicemiei.
Pancreasul răspunde prin
producerea de insulină,
ceea ce duce la scăderea
rapidă a glicemiei şi la
apariţia hipoglicemiei.
23. 70-90% dintre alcoolici suferă în diferite măsuri de
hipoglicemie ca efect al consumului îndelungat de alcool.
Simptomele hipoglicemiei includ: ameţeli, dureri de cap,
lipsa puterii de concentrare, depresie, anxietate, transpiraţii
reci, frisoane, palpitaţii şi lipsa coordonării.
În timp pancreasul poate înceta producerea de insulină,
ceea ce duce la apariţia diabetului.
24. Efectele alcoolului asupra
muşchilor
Alcoolul reduce fluxul sanguin către muşchi,
inclusiv inimă, cauzând deteriorarea acestora
şi scăderea forţei musculare.
O consecinţă este cardiomiopatia, comună
la alcoolici.
O altă consecinţă, aritmia cardiacă, este
deseori tratată în unităţile de urgenţă după
câteva zile de petrecere.
Durerile musculare sunt şi ele simptome
comune ale mahmurelii.
25. Efectele alcoolului asupra fătului
Femeile care consumă
alcool în timpul sarcini riscă
să aducă pe lume copii cu
boli mentale sau fizice.
Principalele efectele
alcoolului asupra copiilor
sunt: deficienţe de creştere,
oase şi organe slab
dezvoltate, dezvoltare
motorie întârziată,
coordonare proastă,
probleme de comportament
şi dizabilităţi de învăţare.
26. Situaţia în care este adus omul de consumul
cronic de alcool este sugestiv sintetizată într-un
vechi aforism englezesc:
“Băutura îl scoate pe beţiv
mai întâi din societate ,
apoi din viaţă”.
