despre resentiment in nostalgia originilor

1. Despre resentiment in nostalgia originilor
H.-R. PATAPIEVICI, scriitor
Seductiile Naturii
Cuvintul natura, se pare, poate fi spus in 66 de sensuri. Aceste sensuri au fost
inventariate de doi eruditi redutabili, Arthur O. Lovejoy si George Boas, intr-o
lucrare pe nedrept uitata, cu titlul Primitivism and Related Ideas in Antiquity
(1935; in 1948, de asta data singur, G. Boas a publicat rezultatele extinderii
investigatiei si pentru Evul Mediu: Essays on Primitivism and Related Ideas in the
Middle Ages). Unul din rezultatele savuroasei lor investigatii este ca fiecare din
aceste sensuri s-a bucurat deopotriva de pretuire si de respingere si ca, in fond,
natura nu este o notiune "naturala": este un construct cultural. Aceasta concluzie
nu este populara. Stiut fiind ca emotiile colective se prind cu precadere de ratiuni
false si de pietati frauduloase, tipul uman cu raspindirea cea mai uniforma este
acela care are convingerea ca natura e un concept "natural" si ca, pe cale de
consecinta, natura este "naturala". Strins legata de aceasta prejudecata cognitiva
este ideea ca undeva in lume a existat sau exista inca oameni care traiesc
"natural", adica in acord cu Natura.
Primitivismul
Oamenii care duc un trai atit de rudimentar incit ar parea ca ei inca traiesc in
imediata proximitate a naturii "naturale" se numesc primitivi. Oamenii care exalta
traiul primitiv beneficiind de conditii de viata nonprimitive au fost botezati de
eruditii care i-au ales ca obiect de studiu primitivisti. Primitivismul este un curent
de idei extrem de tenace, care sustine ca urmatoarele idei sint irefutabile (adica
naturale):
1. Civilizatia este contrara naturii. Argument: Omul este impovarat de civilizatie
(arte, stiinte, tehnologie etc.). Tot ce il separa pe om de natura este rau. Viata
animalelor este mult mai curata si mai morala decit a societatilor umane, care
reprezinta sursa raului din om. Animalul si animalitatea ("nevinovatia devenirii")
reprezinta idealul uman natural.
2. Adevarul este la inceputul timpurilor. Argument: Virsta de aur, Rasa de aur,
Unirea Cerurilor cu Pamintul etc. au existat. Stadiile timpurii ale evolutiei omului
erau cele mai bune. Primitivul este superior oricaruia din tipurile umane istorice
care i-au urmat. Prin urmare omul necivilizat este mai bun si mai virtuos decit
omul civilizat.
3. Imperativul religios, moral si cosmologic al regresiunii illo tempore.
Argument: Virsta de Aur, Rasa de Aur, Unirea Cerurilor cu Pamintul etc. pot fi

2. create aici si acum. Prin identificarea si distrugerea bazelor egoiste si nenaturale
ale civilizatiei, omul poate reintegra virsta de aur, poate recapata statutul adamic
si, chiar, ar putea vindeca cosmosul de raul pe care tot el l-a introdus. Cum?
Solutia ar fi reconcilierea cu natura (regressus ad uterum naturae) prin
dezominizarea lumii. Trebuie sa ne intoarcem la Mama Natura eliminind ceea ce
este specific uman.
Fireste, exista diferite variante de primitivisti. Unii pun accent pe faptul ca sageata
timpului este descendenta (adevarul e numai la origini, deci primitivul este
superior civilizatului); altii, deoarece vad sursa raului in "adaosurile" civilizatiei
(arte, tehnica, confort, urbanizare etc.), resping civilizatia ca atare (civilizatia este
raul, deci primitivul e mai bun); in fine, altii, deoarece invidiaza pretinsa fericire a
locuitorilor din insulele Marilor Sudului, in care vad un soi de paradiso terrestre,
ar dori ca toata omenirea sa se intoarca, eventual cu forta, la acele conditii de trai
(ignorind rapida trecere a lui Gauguin, de la exaltarea antieuropeana din 1890, la
"nebunia, tristetea si raul calatoriei mele spre Tahiti", din 1897).
Anatomia ideii
Ideile primitiviste nu sint o inventie moderna: ele par a reprezenta un invariant, un
locus communis al gindirii omului cultivat din orice civilizatie. Recurenta acestui
tip de gindire ridica urmatoarea problema. (a) Daca punem recurenta lui pe seama
constitutiei subiectului, atunci sintem constrinsi sa acceptam consecinta ca sintem
noi insine primitivisti: intr-adevar, a admite ca tipul de gindire primitivist este un
invariant universal, revine la a sustine ca pozitia primitivista este naturala, si
anume exact in sensul primitivist al termenului. (b) Daca, dimpotriva, respingem
ideea ca pozitia primitivista ar fi constitutiva subiectului, atunci avem imediat
doua consecinte importante: (b1) intii de toate, adevarul pozitiei primitiviste nu
mai poate fi sustinut, deoarece teoria primitivista este intern inconsistenta: intr-
adevar, primitivismul nu poate fi adevarat decit daca lumea este primitivist
alcatuita (adica daca sageata timpului este naturaliter descendenta, daca primitivii
sint realiter mai fericiti si mai aproape de zei decit noi etc.); (b2) in al doilea rind,
faptul ca totusi ideile primitiviste apar endemic, in ciuda inconsistentei lor interne,
sugereaza ca exista totusi un temei recurent al aparitiei lor, in interiorul tipului
uman cultural pe care il nasc toate civilizatiile. Deoarece obiectia de inconsistenta
interna a teoriei primitiviste imi pare inevitabila (altfel spus, eu nu sint un
primitivist), ma voi apleca in continuare, foarte pe scurt, asupra pozitiei (b2),
singura care, in conceptia mea, este interesanta.
Un refugiu pentru resentiment
Ce este, deci, acel "lucru" care face ca civilizatia sa fie resimtita ca un rau?
Schelling spunea ca, in momentele de criza, se reiau intotdeauna originile. Faptul
ca solutia primitivista se impune adeseori ca "naturala" imi pare a fi consecinta
modului in care ii apar, omului civilizatiei, originile: ca avindu-si "locul" in
natura, adica in absenta prezentei umane. In originea "naturala", omul civilizatiei
celebreaza absenta omului si prezenta in-umanului, in care, nu se stie de ce, se
increde. Acest abandon in seama negatiei a ceea ce iti confera subzistenta poarta

3. in psihologie un nume bine precizat: este resentimentul. Nietzsche i-a fixat
anatomia conceptuala prin "scrierea polemica" Genealogia moralei (scrisa in
1887), iar Max Scheler i-a dat o dimensiune universal istorica in 1915, prin cartea
Despre resentiment in edificarea moralei. Conjectura mea explicativa este ca
modul in care omul civilizatiei asuma conditionarea spirituala de progresul
material al lumii pe care o construieste ia forma psihologica a resentimentului.
Drept urmare, cred ca sentimentul care face posibil primitivismul este
resentimentul impotriva civilizatiei. Nu pot dezvolta aici mai mult motivul pentru
care constiinta de sine a omului in civilizatie este resentimentul. E suficient sa
spun ca mentalitatea anticapitalista, antimoderna, anticonsumista, colectivista,
teocratica, etnocratica etc. este numai in subsidiar primitivista, si anume prin
solutiile de lichidare a civilizatiei moderne pe care le propune; in mod esential
insa, aceasta mentalitate isi trage existenta din "viermele neadormit" al
resentimentului, care gaseste reconfort numai in negarea a ceea ce ii confera
subzistenta. Pe de alta parte, trebuie imediat spus ca originea insasi a gindului
primitivist sta in posibilitatea gindirii unei origini originante. Fara ideea unei
origini de tip "sursa regeneratoare", primitivismul (ca multe alte seductii
regresive) cade. Prin urmare, potrivit analizei schitate mai sus, miezul ferm al
primitivismului pare a fi alianta dintre resentiment, ca fenomen intrinsec
civilizatiei, si valorizarea "tare" a originii, care vine din traditia platoniciana (si pe
care Nietzsche a "slabit"-o, afirmind ca acela care si-ar atinge originile ar avea
surpriza sa le gaseasca schimbate).
In suma, primitivismul imi apare a fi o combinatie intre credinta ca originea este
adapostul unei ontologii "regeneratoare" si setea resentimentului de a distruge cit
mai radical lumea care il face cu putinta.
Dilema Nr.214, 28 feb.-6 martie 1997