2. Cuprins
• Principii ordonatoare
• Stadialitatea psihoeducaţională. Indicatori descriptivi de
evoluţie
– Structuri cognitive primare şi experienţe senzoriomotorii (0-2 ani)
– Preoperaţionalitatea cogniţiei: instrumentalitatea jocului, a
imaginarului şi a simbolului (2-7 ani)
– Dialectica proceselor cogniţiei: organizatorii sociali cognitivi şi
concret operaţionali (7-12 ani)
– Construcţiile ipotetico-deductive (12-18/19 ani)
– Modelarea cogniţiei dialectice: între strategie, stiluri şi vectori
sociali (tinereţe şi maturitate)
– Traiectele involuntive şi perspectiva ameliorărilor prin
antrenament (vârstele a treia şi a patra)
3. • Modelul neoconstructivist clasic al cognitiei
• Avantajele modelului neoconstructivist pe plan
educational
• Metacognitia
• Cognitia sociala
• Educatia cognitiva
4. Principii ordonatoare
Psihologia educaţiei cognitive porneşte in analiza fenomenelor
de la câteva principii generale.
- copiii, in general sunt curioşi şi activi;
- creşterea capacităţii de cunoaştere este un rezultat al interacţiunii maturizării
naturale cu experienţele individuale, cu învăţarea socială;
- copiii şi tinerii se dezvolta si evolueaza in ritmuri/rate diferite, inegale, cel mai
adesea paralele, deloc usor de anticipat si controlat prin criterii de echivalenta
sau comparativitate;
- dezvoltarea cognitiva este corelativa inteligentei, ordonata in gradualitatea ei,
salturile fiind greu de acceptat, cu exceptia a ce H. Gardner (2004)
numea”razgandirea si orientarea vectorului gandire”;
5. - invatarea cognitiva si efectele ei in educatia cognitiva se produc pe fondul
intalnirii dintre subiectul uman si mediul sau existential, constituindu-se in
acest caz cognitia sociala;
- dezvoltarea cognitiva este in mod esential rezultatul interactiunii substantiale
a cel putin patru factori importanti:
a. Normalitatea maturizarii biologice si neurofiziologice
b. evolutia graduala, spiralata sau circulara intre activitatile spontana,
semidirijata si dirijata ale subiectului aflat in campul educatiei
c. relevanta experientelor sociale si educationale, interrelatiile dintre
educatori si educati
d. echilibrul proceselor si functiilor psihoeducationale.
6. Stadialitatea psihoeducationala.
Indicatori descriptivi de evolutie
• In psihologia educatiei, conceptul de stadiu are statut de
“masura a mediei dezvoltarii”, care ne permite sa
prevedem conduitele la care ne putem astepta de la
subiecti de varste apropiate, “ritmurile, proportiile, tipul
schimbarii, variatia ratei schimbarii, factorii favorizanti
sau inhibatori, mecanisme, modalitati de exprimare, de
control si monitorizare pe axa general-tipic-diferential”
(Golu, 2002, p. 201), dar si pe neuniformitatea formelor
de cunoastere (Flavell, 1982)
7. Structuri cognitive primare si
experiente senzoriomotorii (0-2 ani)
• De retinut sunt urmatoarele:
– experientele familiale – influenteaza dezvoltarea
cognitiva prin modelarea structurilor senzoriale, prin
stimularile primite la nivel perceptiv necesare in
organizarea complexa si in interpretarea
schemelor/modele perceptive.
– Perceptia – functioneaza si se maturizeaza progresiv
la nivelul componentelor vizuale, auditive, tactile
– Atentia este selectiva inca de la nastere,
recunoasterea se produce in special pe stimuli care
atrag atentia (ex fata umana este cea pe care se
focalizeaza cel mai puternic atentia copilului)
8. - Atentia este selectiva inca de la nastere,
recunoasterea se produce in special pe stimuli
care atrag atentia (ex fata umana este cea pe
care se focalizeaza cel mai puternic atentia
copilului)
- Invatarea se bazeaza pe elementele de
conditionare instrumentala, uitarea se produce
rapid;
- Gandirea este dominata de caracteristicile
senzorio-motorii.(este perioada in care copilul
constientizeaza ca obiectele continua sa existe
chiar daca au disparut din campul perceptiv).
9. Preoperationalitatea cognitiei:
instrumentalitatea jocului, a imaginarului si a
simbolului (2-7 ani)
• Definitorii pentru acest interval pot fii
considerate:
- Cunoasterea face saltul de la perceptie la reprezentare
- Procesarea informatiilor evidentiaza o mai mare
rapiditate si un volum mai mare de prelucrari, o mai
eficienta reflectare in plan operational;
10. - Rezolvarea de probleme. Copii invata prin asociatii
directe iar organizarea si integrarea cognitiei in activitati
nestructurate sau neajustarea de mijloace de
sustinere/suport se afla la un nivel modest.
- Gandirea. Modelul definirii gandirii este unul clasic, de tip
operational.
- Cognitia si interactiunea sociala. Interactiunile sociale si
lingvistice ale copilului cu familia, cu mediul gradinitei au
o puternica influenta asupra ritmului, maturizarii si
extensiei dezvoltarii cognitive la nivelul invatarii
limbajului.
11. Dialectica proceselor cognitiei:organizatorii sociali
cognitivi si concret operationali (7-12 ani)
• Progrese in procesarea informatiilor/ cunostintelor
- Atentia este in progres evident pe linia selectivitatii, ceea ce le
permite scolarilor sa focalizeze cunostintele mai usor, mai sistematic,
largindu-se campul cunostintei contextuale.
- Memoria faciliteaza atingerea unor scopuri precise, utilizarea de
strategii de eficientizare.
- Rezolvarea de probleme. Triunghiul atentie-perceptie-memorie
devine operant, scolarul incepe sa rezolve probleme prin testarea
ipotezelor, poate trece de la situatii structurate la situatii problematice
nestructurate.
- Gandirea. Conform conceptiei piagetiniene, in acest stadiu gandirea
este concret-operationala.
12. Constructiile ipotetico-deductive
(12-18/19 ani)
a) Triada formal – sine – conduita
Gandirea capata o noua valoare: devine gandire formala. J. Piaget
numeste acest nivel planul gandirii operationale formale.
Fundamentele gandirii formale faciliteaza nu numai rationarea formala,
dar mai ales manifestarea abilitatilor metacognitive, superioare gandirii
propriu-zise.
13. Caracteristici importante:
- noi dimensionari/configurari ale sinelui fizic, moral intelectual pentru
dezvoltarea identitatii;
- capacitatile adaptative crescute
- scopurile vocationale cu tendinta de stabilitate
- potentialitatea verbala nuantata
- asimilarea de noi status-roluri scolare, asumarea de responsabilitati
personale, de trairi cognitiv-emotionale, prezenta unor stari negative.
Procesarea cognitiva se bazeaza pe noi seturi de abilitati intelecuale –
rapiditate in gandire, maturizarea constiintei critice, reflectie/verificare a
solutiilor si rezultatelor in rezolvarea de probleme, acceptanta graduata a
gandirii colective.
14. Modelarea cognitiei dialectice: intre strategie,
stiluri si vectori sociali (tinerete si maturitate)
• Dezvoltarea cognitiva, raspunsurile comportamentale
specifice acestor varste sunt explicate prin:
- maturitatea cognitiva, dominata de capacitatea de
a distinge intre cognitiaveridica si cea nonveridica;
- stilurile cognitive confera identitate organizarii
cognitive a personalitatii subiectului
- interactiunile intre cognitiv, motivational si
emotional se flezibilizeaza
15. - strategiile cognitive se nuanteaza, se diferentiaza
si se particularizeaza in acord cu capacitatile
metacognitive, atentionale, motivationale si de
motivationare a proiectelor elaborate pentru a reusi
intr-o activitate;
- amplificarea proceselor de anticipare prin controlul
si autocontrolul variabilelor care intra in controlul
mental al actiunii
- coeficientul de creativitate se amplifica si se
centreaza fie pe nucleul profesional, fie pe unul social
sau personalizat.
16. Traiecte involutive si perspectiva ameliorarilor prin
antrenament (varstele a treia si a patra)
Dezvoltarea cognitiva este marcata de aparitia
unorelemente cu valoare de marcatori/ indicatori ai
involutiei progresive.
- frecventa ridicata a stereotipurilor de gandire
- reducerea rapiditatii proceselor de analiza in
favoarea adancimii sintezelor sau a surprinderii mai
profunde a relatiilor cauza-efect
17. - proiectarea mnezica pe trecut, cu reducerea
calitatilor memoriei pe termen lung si mediu
- scaderea fortei capacitatii proiective, a vitezei si
adancimii procesarii informatiilor, a coeficientului de
creativitate
- cresterea efectelor cognitive datorate manifestarilor
de stres al involutiei.
18. Modelul neconstructivist clasic al
cognitiei
• Este rezultatul celor mai noi si pertinente
continuitati in cercetarea cognitiei
postpiagetiene(Case,Griffin,1985,1989)
19. Structuri de baza ale modelului
• Structurile de control executiv ale copilului
-conduc la dezvoltarea unor modele
conceptuale generale care transced
sarcinile particulare
-devin un indicator al nivelului de
organizare a retelelor conceptuale
- se numesc dimensiuni sau unitati de baza
20. Stadiile
• Stadiul senzoriomotor-dominat de obiectul
cognitiei (0-1,5 ani)
• Stadiul interrelational-dominat de relatii(1,5-4
ani)
• Stadiul dimensional- dominat de ,,structuri”
(4-10 ani)
Stadiul vectorial-dominat de raporturi(10-19
ani)
21. Rata cu care copilul progreseaza in
structurile universale ascendente
variaza in functie :
- de domeniul cunoastere,
- de capacitatile
- de oportunitatile copilului de a
explora domeniul,de a fi independent etc.
22. Postulatele
• Explica diferenta dintre teoria piagetiana si cea
nonpiagetiana;
• P1:cognitia copilului este inalt activa si se afla sub
propriul control
• P2:operatiile cognitive ale copilului nu trec prin
strctura universala a stadiului
• P3:activitatea cognitiva spontana conduce la
intelegerea caracteristicilor stadiului ori a modelului
lumii
• P4:miscarea de trecere de la un stadiu la altul are
loc prin diferentiere si coordonare in strcturile
mentale existente, independente de continut.
23. Avantajele modelului neconstructivist pentru
planul educational
• Ajuta la o intelegere mai mare a conceptualizarii la
copil,ofera sanse ca structurile originale sa fie
utilizate de pedagog pe o baza stiintifica
• Faciliteaza fenomenele de diagnoza a prezentei si
intelegerii strategiilor cognitive si testarea unor
structuri cognitiveintentionale in contexte simulative
• Determina o evolutie deoarece dezvoltarea cognitiva
conduce la un stil cognitiv eficient (organizarea,
tratarea rezolvarea prin alternative a unor probleme)
24. Metacognitia
• COGNITIA=,, un act de cunoastere prin care un
organism dobandeste informatieo trateaza o
exploateaza” (H.Pieron,1951)
• Metacognitia-rezolva problema separatiei artificiale
dintre cognitie motivatie si afectivitate
• -focalizarile sale centrale vizeaza
gandirea asupra modului de a gandi,constientizarea
propriei cunoasteri
• -compozitional,este o structura
complexa aflata intr-o continua perfectionare
• -procesual ,3 mari semnificatii
(obiective educationale:
25. • A) CUNOASTEREA-genereaza cunostinte
metacognitive declarative ,sarcini de lucru,
strategii de invatare etc.
• B)CONTROLUL ,REGLAREA SI
GESTIONAREA scopurilor,activitatilor,sarcinilor-
fie rutieniere,fie experiente mentale
• C)REEXAMINAREA CONDUITEI SCOLARE-
adancirea constientizarii calitatii orientarilor,prin
focalizarea pe ajustarea fluxurilor informational-
educationale
26. • EGOCENTRISM- eul este perceput si mentinut
exagerat ,subiectul se proiecteaza ca personaj
central
• BENEFICIENTA sau atitudinea de
supraestimare a propriilor resurse,
autoevaluarea exagerata a potentialului propriu
(singura sursa pentru evolutia personala si
sociala)
• CONSERVATORISMUL COGNITIV subiectul se
evalueaza ca detinator al valorii de adevar
pentru judecatile pe care le formuleaza
27. Cognitia Sociala
• Este implicata in orice model al dezvoltarii
• Are efecte asupra limbajului,personalitatii, cognitiei
generale
• Potenteaza explorarile in planul intelegerii, controlului,
predictiei si experientei sociale
• Explica similaritatile si disimilaritatile intre structurile si
procesele cunoasterii lumii fizice si sociale
• Joaca un rol esential in procese precum: cele de
creatie,rezolvarea de probleme,utilizare de instrumente
etc.
28. Educatia cognitiva
• Este un echivalent conceptual al educatiei
intelectuale
• Este dominata de analogii si relatii
analogice proiectate stiintific
• Are doua nuclee:- unul de tip hardware
(creierul uman)
-unul de tip software
(mintea umana)
29. Bibliografie
• Neacşu, I. (2010), Introducere in psihologia educaţiei şi a
dezvoltării, Iaşi: Polirom
