Patologia pacienţilor cu arsuri continuă să atragă atenţia clinicienilor, datorită nivelului înalt al acestei afecţiuni în structura traumatismului, gravităţii consecinţelor medicale şi sociale.

1. ATITUDINEA DE URGENŢĂ ÎN ARSURI

2. 1/100
CUPRINS:……………………………………………………………………... pag.2
INTRODUCERE…………………………………………………………….… pag.3
I PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL I. ANALIZATORUL CUTANAT.………………………… pag.4
I.1.ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA PIELII……………………………...… pag.4
I.2. FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI CUTANAT.……………….…. pag.10
CAPITOLUL II. ARSURILE…………………………………………....…
pag.14
II.1. DEFINIŢIE.………………………………………………………...… pag.14
II.2. EPIDEMIOLOGIE.………………………………………………...… pag.14
II.3. ETIOPATOGENIE.………………………………………………..… pag.15
II.4. CLASIFICAREA ARSURILOR.…………………………………..… pag.17
II.5. FIZIOLOGIA ARSURILOR.……………………………………….… pag.25
II.6.TABLOUL CLINIC AL PACIENTULUI CU ARSURI…………..… pag.29
II.7. CRITERII DE DIAGNOSTIC PARACLINIC.……………………… pag.32
II.8. TRATAMENTUL ARSURILOR.…………………………………… pag.32
II.9. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC ÎN ARSURI………………………… pag.43
II.10. COMPLICAŢIILE ARSURILOR.………………………………….. pag.45
CAPITOLUL III. TIPURI DE ARSURI…………………………………..
pag.48
III.1. ARSURA TERMICĂ.………………………………………………. pag.48
III.2. ARSURA ELECTRICĂ.………………………………………….… pag.51
III.3. ARSURA CHIMICĂ.……………………………………………..… pag.56
III.4. ARSURILE DE IRADIERE.……………………………………...… pag.59
III.5. ARSURILE LA COPIL…………………………………………...… pag.60
CONCLUZII………………………………………………………….……….. pag.62
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………. pag.63

3. 2/100
INTRODUCERE
„Sănătatea este cea mai de preţ comoară,
dar totuşi se pierde cel mai uşor!”
Hipocrate
Patologia pacienţilor cu arsuri continuă să atragă atenţia clinicienilor, datorită nivelului
înalt al acestei afecţiuni în structura traumatismului, gravităţii consecinţelor medicale şi sociale.
Am ales această lucrare pentru că m-au impresionat bolnavii afectaţi şi accidentaţi în mod
voluntar sau involuntar de arsuri. Etica înseamnă respectul oricărei vieţi omeneşti. Arsurile sunt
capabile de a afecta atât victima, cât şi întreaga familie a acesteia, reprezentând leziuni
devastatoare nu numai din punct de vedere fizic, cât şi emoţional. Persoanele cu arsuri severe pot
suferi desfigurarea, pierderea unui segment de membru şi a unor abilităţi fizice, a mobilităţii,
cicatrizarea şi infecţia. În plus ele sunt capabile de a penetra straturile cutanate profunde,
cauzând leziuni tisulare sau musculare care pot afecta fiecare sistem al organismului.
Arsurile încă reprezintă una dintre cele mai dificile maladii chirurgicale la copii şi
include leziuni grave cu o desfăşurare dinamică stadiată, întrunind simptome majore şi
complicaţii septice, sindromul insuficienţei multiorganice acute, constituind 34–36% din totalul
traumatismelor acute la vârste pediatrice, conform datelor din statistica mondială.
Pacientul ars grav este considerat la ora actuală cel mai complex și mai costisitor tip de
pacient, pentru că tipul de evoluție generat de particularitățile bolii presupune monitorizarea
permanentă a evoluției pacientului, întrucât orice tipuri de complicații majore sunt posibile în
orice moment al evoluției acestuia.
Dacă până în trecut, supravieţuirea victimelor reprezenta obiectivul esenţial în
managementul cazurilor de arsuri severe, mai recent obiectivele îngrijirii arşilor a devenit
reintegrarea pacientului în familie şi comunitate. Acest obiectiv a extins rolul tradiţional al
echipei de îngrijire a arşilor dincolo de vindecarea cicatricilor postarsură în faza acută.

4. 3/100
I PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL I
ANALIZATORUL CUTANAT
I.1 ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA PIELII
I.1.a PIELEA ŞI ANEXELE EI. MORFOFIZIOLOGIA ORGANULUI CUTANAT
Pielea constituie un înveliş neîntrerupt care se continuă la nivelul marilor orificii (gură,
nas, etc.) cu o semimucoasă (parţial keratinizată) şi care, în interiorul cavităţilor respective,
devine o mucoasă propriu-zisă. Este cel mai greu organ al corpului uman având circa 16 kg
greutate şi totodată cel mai întins, cu o suprafaţă de circa 1,8 m2
pentru un om de greutate şi
înălţime medii.
Suprafaţa pielii nu e uniformă, pe ea fiind prezente orificii, cute şi proeminenţe. Culoarea
tegumentului este dată de plexul vascular (nuanţele de alb sau roşu) şi de către pigmentul natural,
melanina (nuanţele de brun – negru).
I.1.b STRATURILE TEGUMENTULUI
A) EPIDERMUL reprezintă stratul superficial al pielii lipsit de vase sangvine, nutriţia
celulelor are loc prin difuzarea limfei interstiţiale din derm. Epidermul este un protector mecanic
contra pierderilor de apă din straturile profunde ale pielii şi împiedică pătrunderea microbilor în
ele. Este un epiteliu pavimentos stratificat şi ortokeratozic, constituit din patru tipuri celulare.
Keratinocitele reprezintă 80% din totalul celulelor epidermului, fiind dispuse în straturi,
fiecare strat fiind constituit din celule diferite ca formă şi structură:
 stratul bazal ( generator ) - cel mai profund strat format dintr-un singur rând de celule
cilindrice, înalte, perpendiculare pe aşa-numita membrană bazală de care sunt ancorate
prin acelaşi tip de filamente.
 stratul spinos - cel mai gros strat al epidermei, imediat deasupra celui bazal din care
provine. Stratul spinos este alcătuit din câteva straturi de keratinocite mari situate
deasupra stratului bazal.

5. 4/100
 stratul granulos - datorită numărului mare de granule formează bariera REIN, care
împiedică pierderea apei. Această bariera este însă penetrată de gaze, lipide, vitamine,
enzime, hormoni sexuali, radiaţii, glucoză, dar şi de substanţe nocive (ex. nicotina).
 stratul lucid - numit și stratul cornos bazal e format din celule bogate în glicogen,
eleidină și grăsimi. Prezența glicogenului atestă existența unor procese vitale necesare
etapelor finale în sinteza keratinei.
 stratul cornos - este stratul cel mai superficial, aflat în directă legătura cu mediul extern,
format din celule turtite bogate în keratină (proteină a pielii de duritate mare).
Deasupra stratului cornos și amestecat cu celulele stratului disjunct, se găsește un strat
funcțional (fiziologic) rezultat din prelingerea secreției sudoripare și sebacee, și din debriurile
celulelor cornoase și a substanței intercelulare. Pe suprafaţa pielii şi între celulele stratului
disjunct se găsesc microorganisme din flora saprofită. Numărul acestor germeni scade treptat
spre profunzime, oprindu-se la nivelul stratului conjunct. Epidermul este inervat doar de
terminaţii nervoase libere neîncapsulate.
Figura 1 Structura tegumentului
Sursa: http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/LUCRARE-DE-DIPLOMA-MEDICINA-
UN99.php

6. 5/100
B) DERMUL constitue scheletul rezistent conjunctivo-fibros al pielii. Conţine celule şi
fibre conjunctive, vase de sânge şi limfatice, fibre nervoase şi câteva celule ale sistemului
imunitar: limfocite, plasmocite şi macrofage.
Grosimea medie a dermului este de 1-2 mm. Este subţire la nivelul pleoapelor (0,6 mm),
în schimb este gros la nivelul palmelor ( 3 mm ).
El este separat ( şi totodată reunit ) de epiderm prin membrana bazală. Membrana bazală
este alcătuită dintr-o împletire de fibre epidermice şi dermice. Dermul este compus din două
straturi, ambele având caracteristici distincte ale ţesutului conjunctiv.
 Stratul superficial subepidermic sau dermul papilar - cuprinde porţiunile din derm ce se
insinuează între crestele epidermului, prin prelungiri mamelonate numite papile. Stratul
superficial subepidermic se caracterizează prin elemente fibrilare gracile, elementele cele mai
numeroase, substanţă fundamentală mai abundentă şi o vascularizare bogată (plexuri
subpapilare). Reprezintă aproximativ 1/5 din grosimea totală a dermului.
 Stratul propriu - zis sau corionul este mult mai gros (4/5 din grosimea dermului), este mult
mai rezistent şi este compus din celule, fibre şi substanţă fundamentală, ultima fiind perete
despărţitor între elementele figurate.
C. HIPODERMUL este stratul care separă pielea de straturile subadiacente. Hipodermul
se găseşte în continuarea dermului de care nu este net delimitat.
I.1.c VASCULARIZAŢIA PIELII
Epidermul, ca orice epiteliu, nu este vascularizat, el fiind hrănit prin osmoză. În schimb,
dermul şi hipodermul sunt bogat vascularizate printr-o reţea foarte sistematizată de arteriole de
calibru mediu apoi mic, capilare şi venule. În partea profundă a hipodermului arterele formează o
primă reţea paralelă cu suprafaţa cutanată.
De la aceasta pleacă perpendicular ramuri care traversează hipodermul dând colaterale
care vascularizează lobulii adipoşi şi anexele: glandele sudoripare şi foliculii piloşi. Aceste
ramuri se reunesc în partea profundă a dermului reticular pentru a forma a doua reţea a cărei
ramificaţii sunt paralele cu suprafaţa cutanată.
Din această a doua reţea pornesc perpendicular arteriole, numite „arteriole în
candelabru”, care dau ramuri pentru anexele cutanate şi dermul reticular şi sfârşesc prin a se
anastomoza într-o a treia reţea – reţeaua subpapilară, situată dedesubtul papilei dermice.

7. 6/100
Din această ultimă reţea pleacă arteriolele terminale care se îndreaptă vertical spre papile
în vârful cărora se ramifică în numeroase capilare dispuse în ansă (sub formă de toartă).
I.1.d FUNCŢIILE TEGUMENTULUI
a) Funcţia de protecţie - În general în cadrul funcţiei de protecţie se poate vorbi despre:
 protecţia mecanică, fizică şi chimică realizată prin keratină şi stratul cornos;
 protecţia biologică (antiinfecţioasă: virală, bacteriană, fungică, parazitară) realizată atât
nespecific prin filmul hidro-lipo-proteic, corneocite şi barierele anatomice, cât şi specific prin
reacţia imună locală sau/şi generală;
 fotoprotecţia prin melanină, esenţială în prevenţia degenerărilor maligne cutanate;
 menţinerea echilibrului mediului intern prin limitarea pierderilor de apă, electroliţi şi proteine
de către organul cutanat în ansamblul său.
Figura 2 Funcţiile pielii
Sursa: http://bepanthen.ro/curs/curs1.htm
b) Funcţia de termoreglare - a doua ca importanţă, realizată prin suprafaţa deosebit de
mare a plexului vascular şi prin transpiraţie (receptori cutanaţi pentru cald şi rece care prin
stimulare conduc la constricţia vaselor dermice pentru a împiedica pierderea de căldură).
c) Asigurarea echilibrului hemodinamic - plexul vascular dermic este enorm. Prin
vasoconstricţie contribuie la centralizarea circulaţiei, organul cutanat fiind primul „sacrificat” în
cazul unui şoc în favoarea organelor imediat vitale (inimă, plămâni şi SNC), tegumentul fiind
capabil să reziste câteva ore în hipoxie.

8. 7/100
d) Funcţia senzorială - sensibilitatea dureroasă, termică şi tactilă permit o mai bună
orientare în mediul înconjurător.
e) Funcţia excretoare → reprezentată de excreţia de sudoare şi sebum, esenţiale pentru
asigurarea hidratării şi lubrefierii tegumentului şi anexelor cornoase.
f) Funcţia endocrină - în epiderm se formează sub acţiunea radiaţiei ultraviolete
colecalciferolul, precursor al vitaminei D3, esenţială în absorbţia calciului (sub influenţa UVB).
I.1.e ANEXELE PIELII
Reprezentate de fanerele ( cornoase ) şi glandele pielii.
Figura 3 Structura unghiei
Sursa: http://www.esanatos.com/ghid-medical/dermatologie/Pielea-si-anexele-ei54964.php
A. Fanerele.
a) Unghiile → lamele cornoase, alcătuite din celule keratinizate, fiind situate pe feţele
dorsale ale degetelor, în dreptul ultimei falange. Unghia este în principiu formată din cheratina,
apă şi grăsimi, calciu şi fier. Unghia protejează vârful degetului şi facilitează apucarea obiectelor
de dimensiuni reduse.
b) Părul. Firul de păr este alcătuit din:
 bulb sau folicul pilos, care se găseşte în derm sau în hipoderm, centrat de un ax conjunctivo-
vascular;
 rădăcina situată între bulb şi ostiumul folicular (orificiul prin care firul de păr iese din piele);
tija, porţiunea liberă sau tulpină.
B. Glandele pielii sunt: glandele sebacee şi glandele sudoripare.
a) Glandele sebacee reprezintă glanda anexă a epidermului.
b) Glandele sudoripare sunt de două feluri: glandele sudorale apocrine şi glande ecrine.
c) Glanda mamară este o glandă exocrină, un tip modificat de glandă sudoripară. Rolul biologic
al glandei mamare este îndeplinit prin produsele sale de secreţie, colostru şi laptele.

9. 8/100
Mucoasele şi semimucoasele prezintă în mod fundamental aceeaşi structură histologică ca
şi tegumentul, cu unele deosebiri: nu există straturile granulos şi cornos, epiteliul epidermic
oprindu-se la stratul spinos.
Figura 4 Structura firului de păr
Sursa: http://www.esanatos.com/ghid-medical/dermatologie/Pielea-si-anexele-ei54964.php
Figura 5 Glandă sudoripară merocrină
Sursa: http://www.esanatos.com/ghid-medical/dermatologie/Pielea-si-anexele-ei54964.php

10. 9/100
I.2 ANALIZATORUL CUTANAT - FIZIOLOGIE
Analizatorii (organele de simţ) sunt formaţiuni anatomo-functionale complexe prin care
sistemul nervos central recepţionează informaţiile din mediul extern sau intern, le conduce şi le
transformă în senzaţii specifice; astfel ei reprezintă canalele informaţionale ale sistemului nervos,
ei contribuie la realizarea integrării organismului într-un tot unitar şi în acelaşi timp, în mediul
înconjurător.
Analizatorul este alcătuit din trei segmente:
 Segmentul periferic (receptorul) este o structură specializată cu proprietatea de a
recepţiona stimuli fizici sau chimici, de a-i transforma în excitaţii-impuls nervos şi de a-i
transmite pe căile de conducere.
 Segmentul de conducere este alcătuit din căile nervoase respective (aferente) care au
rolul de a transmite impulsurile nervoase apărute în receptori, până la centrii nervoşi
superiori.
 Segmentul central este reprezentat de zona corticală specifică, în care se operează
analiza şi sinteza informaţiei primite prin stimulii nervoşi, în urma cărora vor
rezulta senzaţii specifice (vizuale, auditive) şi conştiente. [1]
A. Segmentul periferic
Pielea este un uriaş câmp receptor în care se diferenţiază o mulţime de formaţiuni cu rol
tactil începând cu terminaţiile nervoase libere şi terminând cu organele senzoriale receptoare
complexe, plasate la diferite nivele din grosimea tegumentului.
Distribuţia receptorilor tegumentari este inegală şi corespunde diferitelor modalităţi de
sensibilitate. Sensibilitatea tactilă la om este reprezentată de impresiile venite de la aceşti
receptori tactili produse de excitaţii specifice. Fiecare senzaţie tactilă este provocată de un
excitant specific care generează procese de excitaţie în anumite organe receptoare cu densitate şi
praguri de sensibilitate diferite. Se cunosc cel puţin şapte tipuri diferite de receptori tactili, dar
există multe alte posibilităţi încă necunoscute de receptori somestezici.
Aceşti receptorii sunt: terminaţiile nervoase libere, corpusculii Meisner, corpusculii
Krause, discurile Merkel, receptorii perifilari, organele terminale Ruffini, corpusculii Pacinii.
1
http://veritasvalentin.wordpress.com/2012/11/02/partea-a-iii-a-anatomia-fiziologia-si-afectiunile-organismului/.

11. 10/100
Din punct de vedere al somesteziei are o mare importanţă viteza cu care receptorii se
adaptează. Din acest punct de vedere receptorii cutanaţi se împart în:
a. Receptori care se adaptează lent. La nivelul pielii glabre aceşti receptori sunt
discurile Merkel (situaţi imediat sub epiderm) şi corpusculii Ruffini (situaţi în profunzimea
dermului). La nivelul pielii păroase din această categorie fac parte organele receptoare şi
receptorii perifilari.
b. Receptori care se adaptează rapid, sunt reprezentaţi de corpusculii Meissner şi
receptorii Krause.
c. Receptori care se adaptează foarte rapid, sunt reprezentaţi de receptorii Pacini.
Figura 6 Receptorii cutanaţi
Sursa: http://ebookbrowsee.net/analizatorul-cutanat-pptx-d262663449
Aceşti receptori sunt situaţi în toate cele trei componente ale tegumentului (epiderm,
derm, hipoderm), şi sunt fie terminaţiuni nervoase libere, fie încapsulate sub forma unor
corpusculi senzitivi la capătul unor dendrite, unii dintre ei fiind găsiţi şi în structuri subdiacente
(ţesut celular subcutanat, muşchi, tendoane, periost, capsule şi ligamente articulare, s.a.). [2]
Terminaţiile nervoase libere nemielinizate sunt localizate în derm, în jurul foliculilor
piloşi, a vaselor de sânge şi a glandelor sudoripare.
2
http://www.scritub.com/biologie/FUNCTIA-SENZITIVOSENZORIALA-A-2331231113.php.

12. 11/100
Sunt fibre mielinizate care se apropie de epiderm venind din dermul profund, îşi pierd
teaca de mielină şi pătrund în epiderm ajungând în spaţiul interstiţial dintre keratinocite. Sunt
responsabile de senzaţia termică şi dureroasă.
Celulele Merkel sunt mai abundente în pulpa degetelor; funcţionează ca
mecanoreceptori, fiind stimuli tactili fini, discriminatori.
Terminaţii nervoase încapsulate:
 Corpusculii Pacini se găsesc în derm şi ţesutul subcutanat; sunt mecanoreceptori
deservind sensibilitatea tactilă (presiune, atingere, vibraţii).
 Corpusculii Meissner sunt localizaţi în dermul papilar din pielea groasă, buze, pleoape,
regiune genitală şi mamelon, mai numeroşi la nivelul pulpei degetelor. Sunt
mecanoreceptori ( sensibilitate tactilă fină).
Figura 7 Corpusculii Meissner
Sursa: http://www.fiziologie.ro/curs04/2SN-AC.pdf
 Corpusculii Ruffini se găsesc în dermul profund şi ţesutul subcutanat, în patul unghial,
capsule articulare. Sunt mecanoreceptori care răspund la tensiunea generată de întinderea
fibrelor de colagen înconjuratoare.
 Corpusculi Krause sunt prezenţi în dermul papilar; prezintă capsulă de ţesut conjunctiv
şi o terminaţie nervoasă ramificată şi încolăcită; sunt sensibili la stimuli termici. [3]
Potenţialul de receptor (generator) este variaţia de potenţial la nivelul membranei celulei
receptoare, produsă de agentul specific.
Acest potenţial nu respectă legea „tot sau nimic”, el este un potenţial local, a cărui
amplitudine variază gradat, în funcţie de intensitatea stimulului.
3
http://www.esanatos.com/ghid-medical/dermatologie/Pielea-si-anexele-ei54964.php.

13. 12/100
Aplicarea stimulului va determina apariţia potenţialului receptor. Creşterea intensităţii
stimulului aplicat va determina creşterea potenţialului de receptor până la atingerea pragului
necesar pentru declanşarea potenţialului de acţiune. [4]
B. Segmentul de conducere
Este calea rădăcinilor posterioare ale nervilor spinali, apoi a fasciculelor Goll şi Burdach,
iar din nucleii acestora din bulb pornesc fibre spre talamus şi de acolo în scoarţa cerebrală (calea
proprioceptivă conştientă). Mai există o cale care ajunge direct în cerebel, şi anume: calea
fasciculelor spinocerebeloase (direct şi încrucişat) sau calea sensibilităţii proprioceptive
conştiente şi inconştiente. [5]
C. Segmentul central al analizatorului
Este reprezentat de cele două arii corticale somestezice: cea primară şi cea secundară.
Aria somestezică primară este situată în lobul parietal, în girusul postcentral (posterior de şanţul
central Rolando). La nivelul ei se proiectează sensibilitatea tactilă fină (epicritică) şi
sensibilitatea termico-dureroasă. Aria somestezică secundară se situează în peretele posterior al
şanţului lateral Sylvius. Aici se proiectează sensibilitatea tactilă grosieră (protopatică). [6]
Figura 8 Segmentul central al analizatorului cutanat
Sursa: http://www.fiziologie.ro/curs04/2SN-AC.pdf
4
http://physioanatomy.com/romanian/medicina/analizatorii/receptia-stimulilor/.
5
http://andrei-21.wikispaces.com/Anatomie.
6
http://physioanatomy.com/romanian/medicina/analizatorii/segmentul-central-al-analizatorului/.

14. 13/100
CAPITOLUL II
ARSURILE
II.1 DEFINIŢIE
Arsurile sunt traumatisme prin transfer energetic patologic (termic, electric, chimic) către
organism prin intermediul tegumentului şi mucoaselor ce generează leziuni locale mai ales la
nivel tegumentar, dar care, în raport cu gravitatea lor, pot determina afectarea importantă a stării
generale. Arsurile se manifestă sub forma unor leziuni locale care pot avea uneori şi un mare
răsunet asupra stării generale, putând duce adeseori şi la moarte. [7]
II.2 EPIDEMIOLOGIE
Statistic, la fiecare 17 secunde, o persoană suferă o arsură. Cele mai multe sunt minore,
ca adâncime şi dimensiuni. Acestea pot rezulta în urma unui scurt contact cu o sursă de căldură,
dar, în funcţie de vârstă, aceste arsuri minore pot avea consecințe serioase pentru pacient. De
exemplu, pentru cei foarte tineri sau foarte în vârstă.
Un mare procent al arsurilor apar acasă, iar 80% dintre victime sunt copii, arsurile fiind
cauza principală a morţii copiilor cu vârste cuprinse între 1 şi 14 ani. Mai sunt încă două
categorii în mediul casnic, ce prezintă motive de îngrijorare, cei în vârstă şi cei cu dizabilităţi.
Locul de muncă reprezintă o arie cu potenţial mare de rănire prin arsură. Este cunoscut
faptul că lucrătorii la reţelele electrice sunt mai predispuşi la astfel de răni, având în vedere
faptul că lucrează zilnic în medii cu electricitate, casnică sau industrială. O altă categorie de risc
o reprezintă industria mecanică, chimică, de rafinare, şi ultima, dar nu cea din urmă industria de
catering.
Categorii cu mare risc de arsuri:
a) 0 – 4 ani: arsuri termice, chimice, arsuri elecrice;
b) 5 – 15 ani: incendii, arsuri datorate unor riscuri asumate (ex. jocul cu artificii);
c) 15 – 24 ani: accidente datorate autovehiculelor, locul de muncă;
7
Chirurgie vol I, Prof. Dr. a. Cucu, Dr. D. Grigorescu, 2006, pag.198.

15. 14/100
d) 25 – 64 ani: arsuri industriale, chimice, lichide fierbinţi, locul de muncă;
e) 65 ani: opărire, fumat neglijent, gătit, accidente. [8]
II.3 ETIOPATOGENIE
Principalul factor etiopatogenic în arsuri este agentul termic care în funcţie de
temperatură şi de timpul de acţiune determină:
 alterarea echipamentului enzimatic tisular dacă temperatura agentului termic a fost între 46
ºC şi 60 ºC; dacă timpul de acţiune a agentului termic este scurt şi temperatura acestuia nu a
depăşit 60 ºC, leziunile sunt reversibile;
 necroza de coagulare care se produce la temperaturi ale agentului termic peste 60 ºC;
 carbonizarea ţesuturilor se produce la temperaturi peste 600 ºC;
 calcinarea tisulară care este determinată de temperaturi ale agentului termic peste 1000 ºC.
Pe de altă parte fiecare arsură poartă amprenta agentului vulnerant (termic, chimic, fizic)
care a determinat-o:
 flacăra dezvoltă temperaturi de 700–800 º C care acţionează constant asupra
tegumentelor (care sunt expuse), determinând apariţia unei escare care devine un ecran
protector pentru ţesuturile subiacente; reprezintă modalitatea cea mai frecventă de
producere a arsurilor;
 explozia (gaze inflamabile, vapori supraâncălziţi, etc.) care acţionează un timp foarte
scurt dar cu temperaturi de ordinul a 1200 º–1800 º C, determină arsuri foarte grave atât a
ţesuturilor expuse pe care le distruge instantaneu, cât şi leziuni inhalatorii ale căilor
respiratorii, fie prin inhalarea aerului fierbinte, fie prin inhalarea monoxidului de carbon
sau a altor substanţe toxice (peste 100) existente în fumul inhalat; ca particularitate a
arsurilor prin explozie este faptul că unda de şoc fierbinte, cu putere mare de penetraţie,
poate determina distrugeri instantanee a ţesuturilor vii cu care vine în contact, chiar fără a
aprinde obiectele şi îmbrăcămintea.
 solide fierbinţi care determină arsuri profunde dar bine delimitate şi cu suprafaţă redusă
care se pretează din punct de vedere terapeutic la o excizie – grefare precoce;
8
http://www.chemosafe.ro/data_files/products-files/water-jel_primul_ajutor_tratamenul_arsurilor.pdf.

16. 15/100
 lichidul fierbinte care acţionează prin temperaturi ce nu depăşesc 100 ºC dar mai mult
timp (persistând pe tegumente, îmbibarea hainelor, etc.) şi generează leziuni profunde,
proporţionale cu timpul de acţiune;
 arsurile chimice determină necroze cutanate prin mecanism chimic: deshidratant
(clorură de calciu, alcool, fenol), caustic - iritant (iod, brom, derivaţii petrolului, clor),
vezicante (levizită, iperită), citotoxice (aniline), keratolitice (detergenţi, aldehide),
sensibilizante (alergeni). Cele mai grave arsuri chimice sunt determinate de anhidride şi
fosfor metalic.
Mecanismul patogenic în arsurile chimice este complex, fiind în funcţie de natura
substanţei:
1. acizii (acid clorhidric, acid sulfuric, acid azotic, acid fosforic, etc.) induc reacţii
exoterme care determină o necroză de coagulare iar bazele (hidroxid de sodiu, hidroxid de
potasiu, etc.) induc o reacţie de hidroliză în ţesuturile cu care vin în contact);
2. arsurile electrice depind de tipul de curent (curentul alternativ este mai agresiv decât
curentul continuu), de frecvenţă (cu cât frecvenţa este mai joasă cu atât este mai periculos), de
intensitate (amperii sunt cei care omoară), de tensiune (volţii sunt cei care ard), de traseul
curentului electric prin organism (interesarea cordului este cea mai periculoasă) precum şi
suprafaţa şi durata de contact cu ţesuturile (care au o rezistenţă şi o conductibilitate faţă de
curentul electric specifică în funcţie de structura lor chimică – fibre de colagen, conţinutul în apă
şi electroliţi, etc.); se degajă temperaturi care pot depăşi 2000 ºC perturbând grav potenţialul
electric al celulelor; riscul este maxim atunci când sunt interesaţi neuronii şi cordul (poate induce
tulburări de ritm cardiac, chiar fibrilaţie ventriculară);
3. arsurile de iradiere sunt arsurile determinate de energia radiantă degajată de razele
Roentgen (X), radiaţiile ionizante (gama, cobalt, radiu, etc.) sau cele degajate în cursul
exploziilor atomice; pot deasemenea apare şi după expuneri cronice (iradiere cu doze mici timp
mai îndelungat prin nerespectarea normelor de protecţie, etc. Pe lângă efectele locale (arsura
radică), apar şi efectele generale care caracterizează “boala de iradiere”. [9]
9
http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de%20Medicina/Chirurgie%20Generala/Cursuri%2
0-%20Prof.univ.dr.Ioan%20Costea/ARSURILE.pdf.

17. 16/100
Factorii agravanţi ai evoluţiei arsurii sunt:
1. Vârsta – vârstele extreme au rezistenţa diminuată. Indicele Beaux reprezintă însumarea la
indicele prognostic la pacienţii peste 60 de ani a vârstei pacientului.
2. Sexul. La femei există o incompatibilitate între sarcină (peste anumite limite ) şi leziunea
de arsură. Arsura va duce la omorârea produsului de concepţie, care, la rândul lui, va
duce la moartea mamei. Peste valoarea de 60 a IP se indică întreruperea sarcinii.
3. Circumstanţele accidentului termic. Arsurile produse prin explozie în spaţiu închis au ca
factor agravant prezenţa în grade variabile a arsurilor de căi respiratorii superioare şi /sau
pulmonare. Acestea determină decesul bolnavului în primele 24 de ore.
4. Traumatismele asociate. Fracturile, traumatismele craniene, leziunile interne produse prin
cădere de la înălţime (electrocuţii prin voltaj înalt) sau prin proiectare (explozie,
electrocuţie prin voltaj casnic), intoxicaţia cu monoxid de carbon (incendiu în spaţiu
închis) trebuie evaluate de la examenul iniţial.
5. Moştenirea biologică. Oricare dintre bolile cronice (afecţiuni cronice debilitante,
afecţiuni acute, sarcină, imunodepresie şi tratamente imuno-supresoare, status socio-
economic precar, handicapuri şi dizabilităţi preexistente, afecţiuni psihice) vor agrava
evoluţia bolnavului ars cu atât mai mult cu cât acestea vor afecta organe implicate în
epurarea organismului – rinichi, ficat, plămân. [10]
II.4 CLASIFICARE
După mecanismul de producere arsurile pot fi:
• arsuri termice:
- prin lichid fierbinte/vapori;
- prin flacără/explozie;
- prin contact cu corpuri încinse;
• arsuri electrice (electrocuţie);
• arsuri chimice;
• leziunile de iradiere. [11]
10
http://www.ymed.ro/leziunea-locala-in-arsuri/.
11
http://www.chirurgieplasticatimisoara.ro/wp-content/uploads/2011/11/Arsuri.pdf, pag.2.

18. 17/100
Figura 9 Gradul arsurilor
Sursa: http://www.romedic.ro/arsuri-solare
Clasificarea în funcţie de profunzimea leziunii de arsură:
Arsuri superficiale (epidermice, gradul I) - arsuri solare, expunere de scurtă durată la lichide
sau la alţi agenţi termici cu temperaturi sub 50°C. Aceste zone de arsură superficială nu sunt
luate de obicei în calculul suprafeţei arse, decât dacă sunt foarte întinse, în cazul unui copil de
vârstă mică. Au următoarele caracteristici:
 lezează numai epidermul;
 aspect roşu şi uşor edemaţiat al tegumentului;
 senzaţie de usturime şi căldură locală;
 vindecare spontană, în 2-3 zile, fără consecinţe definitive;
 hiperpigmentare şi descuamare tranzitorii.
Arsuri parţiale superficiale (dermice superficiale, gradul II A):
o lezează epidermul în totalitate şi, parţial, dermul şi anexele cutanate;
o apar flictene, edem perilezional, aspect rozat;
o caracterizate de durere vie;
o determină inflamaţie locală şi exsudat abundent;
o sunt însoţite de sete, oligurie - la suprafeţe arse de peste 10% din suprafaţa corpului (SC)
la adult şi peste 5% SC la copilul mic;
o prezintă vindecare spontană în 7-14 zile, fără consecinţe cicatriceale definitive.
Arsuri parţiale profunde (dermice profunde, gradul IIB):
 lezează epidermul în totalitate şi dermul în profunzime;
 apar flictene şi escară albă sau roşu-viu;
 determină edem perilezional important;

19. 18/100
 determină exsudat moderat, inflamaţie locală intensă;
 prezintă durere intensă/zone de analgezie;
 sunt însoţite de sete, oligurie, afectarea mai marcată a stării generale;
 prezintă vindecare spontană posibilă (pentru suprafeţe limitate), în 14-21 de zile, cu zone
cicatriceale.
Figura 10 Arsură de gradul II – mână. Aspect iniţial După 2 zile de tratament
După 9 zile de tratament După 11 zile de tratament Final
Sursa: http://biotifarm.com/ro/tratamente/rani-acute/arsuri/arsura-de-gradul-ii-mana/
Arsuri totale („toată grosimea dermului", subdermice, gradul III-IV)
Reprezintă necroza în totalitate a tegumentului, cu afectarea, în unele cazuri, a
structurilor subiacente. Fiind distruse toate elementele epiteliale din structura tegumentului, nu
este posibilă reepitelizarea spontană provenită din straturile profunde. Vindecarea spontană a
unor leziuni de arsură totală se face prin epitelizare marginală şi proliferare cicatriceală, în timp
îndelungat (peste 21 de zile) şi numai pentru leziuni de suprafeţe limitate. Arsurile „toată
grosimea dermului" au indicaţie chirurgicală certă şi precoce, cu atât mai mult cu cât sunt situate
pe zone de importanţă funcţională şi/sau depăşesc 1-2% din suprafaţa corporală.
Caracteristici:
 distrug în totalitate epidermul, dermul, anexele cutanate şi, uneori, structurile subdermice;
 apar flictene rupte, escară albă sau alb-cenuşie, indoloră;
 determină edem perilezional important şi instalat precoce, exsudat în cantitate redusă;
 prezintă afectarea marcată a stării generale, chiar de la suprafeţe arse de sub 10% SC;

20. 19/100
 prezintă vindecare spontană în timp foarte îndelungat şi cu consecinţe cicatriceale
definitive.
Figura 11 Arsurile de gradul III (profunde)
Sursa: http://www.scribd.com/doc/181444175/ARSURILE-ppt
Figura 12 Arsuri grad III-IV produse prin acţiunea îndelungată a flăcării
Sursa: http://www.ifulga.com/cap._6.pdf
Orice arsură profundă, care distruge dermul în totalitate, are indicaţie chirurgicală, cu atât
mai mult cu cât este situată pe zone de importanţă funcţională sau cosmetică şi/sau acoperă o
suprafaţă importantă a corpului. În cazul arsurilor de profunzime intermediară, care lezează
epidermul şi dermul mai mult sau mai puţin profund, procesul de vindecare spontană este posibil,
pornind de la proliferarea celulelor epiteliale din papilele epidermice şi din anexele cutanate.

21. 20/100
Figura 13 Carbonizări
Sursa: http://www.scribd.com/doc/181444175/ARSURILE-ppt
Este însă important de observat faptul că plaga arsă este o leziune dinamică, ce poate fi
„superficializată" (întreruperea rapidă a contactului cu agentul cauzal, răcirea rapidă a leziunii
iniţiale, reanimarea lichidiană promptă şi eficace) sau se poate aprofunda şi agrava (tratamente
locale empirice sau prost conduse, reanimare lichidiană ineficientă sau întârziată, suprainfecţie,
agravarea edemului perilezional etc.).
Arsurile dermice foarte întinse în suprafaţă (care depăşesc 20-30% din suprafaţa
corpului) trebuie considerate de la început a avea indicaţie chirurgicală, întrucât procesul de
epitelizare spontană, teoretic posibil, este grevat negativ de amploarea leziunii, de reacţia
sistemică potenţial severă şi de multitudinea de complicaţii, uneori fatale, ce pot surveni în
cadrul unui proces terapeutic de durată.
Evaluarea gravităţii arsurii şi calculul suprafeţei corporale arse
Elementele esenţiale ce trebuie luate în calcul în evaluarea gravităţii arsurii sunt :
1. Vârsta pacientului: la aceeaşi profunzime şi suprafaţă arsă o arsură este mai gravă în cazul
pacienţilor la extremele vârstelor (copil sub 3 ani, persoane peste 60 de ani). O arsură trebuie
întotdeauna considerată gravă la sugar şi la vârstnic. Orice arsură „toată grosimea dermului"
la extremele vârstelor necesită spitalizare iniţială în centru specializat.
2. Suprafaţa arsă este elementul esenţial în evaluarea gravităţii, prognosticului şi a schemei
terapeutice în arsuri. Există o corelaţie directă între suprafaţa arsă şi riscul de deces. Raportul
dintre mortalitate şi suprafaţa arsă, pe grupe de vârstă, este cel mai important indicator de
performanţă a unei unităţi de arsuri.
3. Profunzimea arsurii. Evaluarea profunzimii trebuie realizată în dinamică (2-5 zile), de către
personal competent. O arsură „toată grosimea dermului" trebuie considerată gravă, cu
indicaţie chirurgicală, chiar în cazul suprafeţelor relativ mici. Anumiţi agenţi etiologici

22. 21/100
generează cu precădere leziuni profunde (curent electric, flacără, explozie, substanţe chimice,
ulei încins, substanţe vâscoase, contact cu suprafeţe încinse). Arsurile pe „toată grosimea
dermului" şi cele parţiale profunde sunt considerate grave şi sub aspectul riscului potenţial de
sechele cicatriceale definitive, cu implicaţii funcţionale şi cosmetice.
4. Localizarea arsurii. Sunt considerate grave sau potenţial severe arsurile localizate pe faţă,
mâini, picioare, perineu, arsurile de căi aeriene şi cele cu distribuţie circulară.
În cazul adultului şi adolescentului peste 15 ani, suprafaţa arsă se calculează pe baza
„regulii lui 9" (Wallace), după cum urmează:
Figura 14 Calculul suprafeţei arsurilor prin regula lui Wallace
Sursa: http://biotifarm.com/ro/tratamente/rani-acute/arsuri/tratamentul-arsurilor-generalitati/
Cap 9%SC
Un membru superior 2 x 9% SC = 18 % SC
Un membru inferior 2 x 18 % SC = 36 % SC
Trunchi anterior 18 % SC
Trunchi posterior 18 % SC
Perineu 1% SC
Total 100%
Tabel 1 Calculul suprafeţei arsurilor prin regula lui 9 (Wallace)
În calculul suprafeţei arse nu sunt evaluate zonele de arsură superficială ci doar cele de
arsură parţială (flictene, epiderm decolat) şi „toată grosimea dermului" (escară albă-cenuşie,
indoloră). Arsurile prin electrocuţie, mai ales cele prin voltaj înalt, vor fi de la început
supraevaluate în suprafaţă cu 20-30% (leziunile tisulare profunde sunt însemnate).

23. 22/100
În cazul copilului, raportul dintre diferitele segmente corporale se modifică o dată cu
vârsta şi sunt prezentate în următorul tabel (Lund-Browder):
Tabel 2 Calculul suprafeţei arsurilor în cazul copilului
Vârsta 0-1 an 1-4 ani 5-9 ani 10-14 ani 15 ani
Cap 19% SC 17% SC 13% SC 11% SC 9% SC
Un membru
superior
9% 9% 9% 9% 9%
Trunchi anterior 14% 14% 14% 14% 14%
Trunchi posterior 18% 18% 18% 18% 18%
O coapsă 5,5% 6,5% 8% 8,5% 8,5%
O gambă 5% 5% 5,5% 6% 6,5%
Perineu 1% 1% 1% 1% 1%
În cazul arsurilor ce asociază inhalaţie de fum şi/sau arsuri de căi respiratorii, se face de
asemenea o supraevaluare cu 10-15% a suprafeţei arse.
o Arsurile circulare la nivelul extremităţilor prezintă risc de ischemie periferică; acestea
trebuie poziţionate procliv, inspectate frecvent şi abordate chirurgical prin incizii de
decompresiune, în anumite cazuri.
o Arsurile pe „toată grosimea dermului" cu distribuţie circulară la nivelul cervical şi/sau la
nivelul trunchiului prezintă risc de edem şi obstrucţie laringiană, precum şi de insuficienţă
respiratorie, necesitând incizii de degajare eficiente, în primele ore de la accident.
SCORURI DE GRAVITATE ŞI INDICELE PROGNOSTIC
Clasificarea ABA (American Burn Association):
A) Arsuri minore (pot fi tratate ambulator):
- arsuri parţiale superficiale de sub 5-10% SC, la copil şi vârstnic;
- arsuri parţiale superficiale de sub15% SC, la adult;
- arsuri „toată grosimea dermului", de sub 2% SC, la adult, fără afectarea zonelor
speciale de gravitate.
B) Arsuri moderate (potenţial severe, necesită evaluare şi internare în centre specializate):
- arsuri parţiale de 10-20% SC, la copil şi vârstnic;
- arsuri parţiale de 15-25% SC, la adult;
- arsuri „toată grosimea dermului" de 2-10% SC, fără afectarea zonelor speciale de
gravitate.

24. 23/100
C) Arsuri majore (grave, necesită internare obligatorie şi iniţială în unităţi de arsuri din
spitale complexe, interdisciplinare, cu profil de urgenţă; aceste cazuri majore nu trebuie
reţinute în unităţi intermediare sau nespecializate):
- arsuri parţiale de peste 20% SC, la copil şi vârstnic;
- arsuri parţiale de peste 25% SC, la adult;
- arsuri „toată grosimea dermului" de peste 10% SC, la orice vârstă;
- arsuri localizate în zonele speciale de gravitate (faţă, mâini, picioare, perineu);
- arsuri electrice sau chimice;
- traumatisme asociate, boli cronice preexistente, boli acute concomitente, sarcină,
imunodepresie de orice cauză, carenţe;
- suspiciunea de arsură non-accidentală (abuz, neglijare) la copil şi persoane cu
dizabilităţi;
- riscul psihosocial asociat (tentativă de suicid, copil în dificultate, patologie psihiatrică,
lipsă de cooperare a familiei în procesul terapeutic). [12]
Indicele prognostic (I.P.) se află înmulţind suprafaţa arsă (S%) cu gradul de profunzime
al arsurii. În funcţie de I.P. arsurile se clasifică astfel:
 I.P. mai mic de 40: nu există alterarea stării generale, nu există complicaţii, rezultă
vindecare; nu există risc vital;
 I.P. cuprins între 40 şi 60: starea generală este influenţată, pot apare complicaţii, rezultă
vindecare; nu există risc vital;
 I.P. cuprins între 60 şi 80: starea generală este alterată, apar complicaţii dar regula este
vindecarea; există risc vital;
 I.P. cuprins între 80 şi 100: există o alterare importantă a stării generale, există frecvent
complicaţii dar regula este vindecarea; există risc vital;
 I.P. cuprins între 100 şi 140: există alterarea profundă a stării generale, totdeauna apar
complicaţii dar sub tratament adecvat, aplicat în timp util, regula rămâne vindecarea;
există risc vital crescut;
12
http://www.chirurgieplasticatimisoara.ro/wp-content/uploads/2011/11/Arsuri.pdf, pag.5-10.

25. 24/100
 I.P. cuprins între 140 şi 160: starea generală este gravă, survin complicaţii importante dar
cu tratament competent, aplicat în timp util se poate obţine vindecarea; există un risc
vital de o importanţă majoră;
 I.P. cuprins între 160 şi 200: starea generală este foarte gravă, evoluează complicaţii
severe dar sub tratament energic, competent şi aplicat în timp util se poate spera în
vindecare; se caracterizează printr-un risc vital foarte sever;
 I.P. mai mare de 200: supravieţuirea şi vindecarea sunt excepţionale, riscul vital fiind
maxim. [13]
II.5 FIZIOLOGIA ARSURILOR
Etapele pe care le parcurge un pacient cu arsuri medii sau severe pot fi schematizate astfel:
• Perioada de urgenţă: primele 3-5 zile de la producerea accidentului; în această
perioadă, riscul dezechilibrelor hidro-electrolitice, metabolice şi al complicaţiilor sistemice
grave, fatale, este maxim. De calitatea şi acurateţea tratamentului general şi local instituit în
această perioadă depinde în mare măsură prognosticul vital al pacientului.
• Perioada acută: după primele 3-5 zile, până la epitelizarea spontană şi/sau acoperirea
tegumentară definitivă; tratamentul chirurgical, prevenirea şi controlul complicaţiilor sistemice,
prevenirea şi controlul infecţiilor, suportul nutriţional, metabolic şi imunologic, monitorizarea
strictă sunt elemente terapeutice esenţiale ce trebuie practicate concomitent, interdisciplinar şi
focalizat. Bolnavul cu arsuri medii şi majore este un bolnav de urgenţă, până la acoperirea
tegumentară definitivă şi stabilizarea biologică.
• Perioada de reabilitare: fizio- şi kinetoterapie, controlul durerii şi al senzaţiilor
neplăcute, aderenţă la programul de reabilitare, suport psiho-social, poate dura 1-3 ani, în funcţie
de gravitatea iniţială a leziunilor, de necesarul chirurgical, dar şi de cooperarea familiei şi a
pacientului la programul terapeutic. În cazul copiilor, reconstrucţia postarsură însoţeşte tot
procesul de creştere şi dezvoltare, fiind necesare reevaluări şi revizii cicatriceale în dinamică. [14]
13
http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de%20Medicina/Chirurgie%20Generala/Cursuri%2
0-%20Prof.univ.dr.Ioan%20Costea/ARSURILE.pdf.
14
http://www.chirurgieplasticatimisoara.ro/wp-content/uploads/2011/11/Arsuri.pdf, pag.12.

26. 25/100
FIZIOPATOLOGIA PACIENTULUI CU ARSURI
Fiziopatologic pacientul cu arsuri parcurge două etape care se suprapun parţial: şocul
hipovolemic al arşilor şi sindromul inflamator acut sistemic (SIRS).
II.5.a ŞOCUL PACIENTULUI CU ARSURI
Este un şoc hipovolemic şi este declanşat imediat după acţiunea agentului vulnerant
(termic sau chimic), se agravează progresiv şi va conduce, în afara unui tratament adecvat, la
exitus. În primele zile de evoluţie trei cauze principale vor conduce la instalarea şocului
hipovolemic: edemul local, la nivelul plăgii arse, edemul perilezional, la nivelul ţesuturilor
nearse şi transportul masiv de apă şi sodiu către compartimentul intracelular. Edemul la nivelul
plăgii arse apare, pe de o parte datorită creşterii permeabilităţii capilare pentru proteine iar, pe de
altă parte, creşterii hidrostatice intracapilare (prin arteriolodilataţie) şi scăderii presiunii
hidrostatice interstiţiale. Pierderile lichidiene vor continua până la epuizarea mecanismelor
patogenice care au generat-o, necesitând, din punct de vedere terapeutic, compensarea pierderilor
(care nu pot fi stopate direct) prin administrare de soluţii cristaloide şi coloide.
Edemul care apare în ţesuturile nearse se datorează hipoproteinemiei care induce
scăderea presiunii coloidosmotice plasmatice. Transferul masiv de apă şi sodiu către sectorul
intracelular este datorat scăderii potenţialului transmembranar celular (prin scăderea activităţii
ATP-azei membranare).
II.5.b SINDROMUL DE RĂSPUNS INFLAMATOR SISTEMIC (SIRS)
Este rezultatul activităţii sistemice al citokinelor eliberate masiv în circulaţie de la nivelul
leziunii, fiind o reacţie a organismului la agresiune. Agresiunea termică induce eliberarea la
nivelul hipotalamusului anterior a unui “releasing-factor” care determină creşterea secreţiei de
ACTH la nivelul hipofizei anterioare; acesta stimulează la rândul lui eliberarea de hormoni
corticosteroizi implicaţi în tulburările metabolice din evoluţia arsului, în imunodepresia arsului,
în apariţia ulceraţiilor mucoasei gastrice.
Pacientul cu arsuri de profunzime medie care ocupă cel puţin 20% din suprafaţa corpului
are un metabolism disfuncţional, produce glucoză în exces prin gluconeogeneză pe seama
proteinelor musculare (care sunt astfel consumate în scop energetic) şi a lipidelor (diminuând
astfel depozitele adipoase) şi este subfebril.

27. 26/100
Afectarea metabolismului caracteristică evoluţiei SIRS constă în:
a. creşterea de 2-4 ori a consumului energetic total datorită pierderilor importante de
căldură atât prin evaporarea exudatului, prin vasodilataţie şi alterarea funcţiei de termoreglare
a tegumentelor cât şi prin stimulare beta-adrenergică;
b. alterarea profundă a metabolismului glucidic: în condiţiile unor necesităţi metabolice
crescute, deşi insulinemia este ridicată, valorile glicemiei sunt mari datorită rezistenţei
ţesuturilor periferice la glucoză, rezistenţă explicată de creşterea sintezei de glucagon şi de
glucocorticoizi. La nivelul ficatului scade producţia de albumină, reducându-se astfel
presiunea coloidosmotică. Sunt deasemenea afectate producţia de eritrocite, leucocite şi
imunoglobuline. Depleţia proteică induce astfel hipotrofii musculare, accentuate şi de
ischemiile regionale prin arsuri circulare cu efect de garou asupra segmentelor anatomice
distale.
c. metabolismul lipidic, aflat sub influenţa catecolaminelor se caracterizează printr-o
lipoliză puternic crescută dar în acelaşi timp asistăm la o resinteză crescută a trigliceridelor în
condiţiile prezenţei unor cantităţi mari de lactat, producându-se o încărcare grasă a ficatului
cu efecte nefavorabile asupra metabolismelor, cărora le accentuează disfuncţionalităţile;
d. metabolismul calciului suferă modificări importante care se soldează, pe de o parte cu
osteoporoză difuză iar pe de altă parte cu calcifieri heterotopice care vizează mai ales
ţesuturile periarticulare.
e. Hipoxia tisulară generalizată. Sindromul respirator se caracterizează prin fenomenele
de hipoxie. Arşii prezintă forme complexe de hipoxie. Lipsa de oxigen produce hipoxia
hipoxică. Hemoliza produsă de acţiunea directă a agentului termic asupra hematiilor
circulante determină hipoxia anemică, prin micşorarea numărului de globule roşii
transportatoare de oxigen, care fac schimburile gazoase, la nivelul celulei şi alveolei
pulmonare.
Pacientul cu arsuri în primele zile de evoluţie prezintă:
 scăderea concentraţiei de oxigen în aerul inspirat, deoarece oxigenul a fost consumat prin
combustie la locul accidentului; agitaţia bolnavului cu arsuri are la bază hipoxia centrilor
nervoşi, motiv pentru care se ameliorează prin oxigenoterapie şi prin administrare de
calmante.

28. 27/100
 afectarea importantă a schimburilor gazoase alveolocapilare în condiţiile evoluţiei ARDS
(Acute Respiratory Distress Syndrome) în jurul celei de-a 7-a zi de evoluţie (prin apariţia
edemului pulmonar acut necardiogen datorită creşterii permeabilităţii capilare prin
eliberarea proteazelor şi în special a compuşilor de oxigen activ);
 transportul defectuos al oxigenului datorită anemiei dar şi a intoxicaţiei cu monoxid de
carbon (CO) care blochează hemoglobina şi împiedică eliberarea oxigenului la nivel
tisular;
 vasoconstricţia generatoare de ischemie tisulară în teritoriile eferente;
 existenţa edemului care afectează difuziunea oxigenului către celule;
 statusul metabolic crescut la nivel celular care are nevoie de un aport crescut de oxigen în
condiţiile unei oferte net diminuate;
 în condiţiile intoxicaţiei cu CO sau HCN sistemele enzimatice oxidative
(citocromoxidaza şi citocromii) sunt afectate.
Imunitatea pacientului ars este profund deprimată, crescând susceptibilitatea la infecţii,
pe de o parte, permiţând supravieţuirea homogrefelor timp mai îndelungat, pe de altă parte.
II.5.c EVOLUŢIA LOCALĂ A PACIENTULUI CU ARSURI
Arsura reprezintă o entitate în dinamică. Odată produsă are o evoluţie atât spre vindecare,
dacă tratamentul este corect şi la timp (prompt) aplicat dar poate evolua şi spre agravare
(aprofundare, infectare, etc.) dacă tratamentul lipseşte sau este incorect sau tardiv aplicat.
Jackson în 1953 schematizează suprafaţa arsă în trei zone de gravitate, concentrice: zona
centrală, caracterizată prin necroza de coagulare a tuturor structurilor afectate este înconjurată de
alte două zone periferice (“dinamice”): zona de stază care circumscrie zona centrală şi zona de
hiperemie, care o circumscrie pe a doua, ambele caracterizându-se prin modificări pasagere care
depind de competenţa tratamentului aplicat.
Agentul termo-vulnerant induce la nivelul zonelor periferice (de stază şi de hiperemie)
reacţii în lanţ. Simpla persistenţă a stazei în zona a doua, datorită absenţei tratamentului,
determină hipoxie prelungită locală şi risc de necroză secundară care se adaugă la necroza
produsă direct de agentul termic. Rezultă efectul benefic local pe care-l are răcirea imediată a
zonei arse care diminuă durerea, scade edemul, diminuează extravazarea proteinelor şi scurtează
timpul de acţiune al temperaturii excesive asupra ţesuturilor.

29. 28/100
Răcirea după 30 minute (după producerea necrozei) devine inutilă sau chiar periculoasă,
împiedicând, prin vasoconstricţie, aportul elementelor de apărare şi reparatorii în zona arsă.
Ţesuturile necrozate se vor constitui în escara postcombustională cu o structură “non-
self” şi care va fi eliminată prin mecanisme enzimatice după ce rolul ei de barieră protectoare în
ambele sensuri va fi epuizat. Escara limitează acţiunea agentului vulnerant dinafară, protejând
ţesuturile subiacente şi limitează pierderile lichidiene cu structură complexă prin plaga arsă, pe
care astfel o izolează; fiziopatologia escarei este mult mai complexă şi reprezintă una din cele
mai actuale preocupări ale cercetării în domeniul arsurilor.
Vindecarea arsurii este un proces complex, implicând mecanisme fiziologice,
biochimice, celulare şi moleculare, fiind un proces cu determinare genetică.
Arsurile superficiale care au păstrate indemne celulele stratului bazal se vor vindeca pe
seama proliferării acestor celule; arsurile intermediare care au conservat epiteliul restant al
anexelor amputate se vor vindeca prin proliferarea şi alunecarea acestui epiteliu peste plaga
dermică sau peste zonele cu o granulare minimă; cu cât aceste rezerve epiteliale restante sunt mai
bine reprezentate cu atât vindecarea arsurii va fi de calitate mai bună.
În arsurile profunde în care toate rezervele epiteliale au fost distruse vindecarea nu este
posibilă decât prin grefare cutanată. [15]
II.6 TABLOUL CLINIC AL PACIENTULUI CU ARSURI
Evoluţia arşilor prezintă trei perioade clinice:
1. Perioada primelor trei zile sau perioada imediat postagresivă sau a şocului primar, se
caracterizează prin pierderile mari hidroelectrolitice (sete), insuficienţă respiratorie (tahipnee,
fenomene hipoxice), anemie (paloare), tahicardie, semne neurologice datorită hipoxiei (agitaţie
sau adinamie), tulburări digestive (greţuri, vărsături), scăderea diurezei (oligurie).
Dacă tratamentul de combatere a dezechilibrelor este suficient, bolnavul trebuie să iasă
din starea de şoc.
15
http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de%20Medicina/Chirurgie%20Generala/Cursuri%2
0-%20Prof.univ.dr.Ioan%20Costea/ARSURILE.pdf.

30. 29/100
2. Perioada primelor trei săptămâni sau perioada metaagresională se caracterizează
prin tulburări metabolice, pe fondul unui catabolism continuu, într-un organism care are
rezervele energetice funcţionale epuizate.
În această perioadă se elimină escarele, se văd rezultatele tratamentului şi pot apare
complicaţiile tromboembolice, pulmonare, hepatorenale, hemoragiile de stress etc. La sfârşitul
acestei perioade, trebuie să asistăm la vindecarea arsurilor de gradul II şi III. În arsurile de gradul
IV se fac pregătirile pentru acoperirea defectelor tegumentare, prin grefare.
3. Perioada finală se întinde în următoarele săptămâni, până la cicatrizare sau grefare şi
se caracterizează prin eforturile organismului în vederea vindecării. Se numeşte perioada
catabolico- anabolică. În cazurile în care evoluţia se prelungeşte, peste aceste perioade, bolnavul
intră în faza de “şoc cronic”. Este vorba de arsurile de mare gravitate. Aceşti bolnavi au aspectul
caracteristic precaşectic, plăgile granulare au o evoluţie lentă, stagnată. Marasmul biologic se
traduce prin anemie, hipoproteinemie, stare septică cronică, adinamie, anorexie, tulburări de
comportament. [16]
BOALA COMBUSTIONALĂ - este o totalitate de reacţii generale ale organismului şi
dereglarea funcţiei organelor interne ca răspuns la trauma termică.
Boala se dezvoltă în cazul când:
 suprafaţa afectată este mai mult de 15-25% de arsuri superficiale;
 sau mai mult de 10% de arsuri profunde;
 sau în cazul arsurilor căilor respiratorii indiferent de arsurile externe.
Gradele şocului combustional
Se deosebesc trei grade ale şocului combustional:
 Gradul I este întîlnit la persoanele tinere în arsuri pînă la 15-20%. Victimele prezintă
dureri foarte puternice în locul lezării, în primele minute victimele sunt agitate, frecvenţa
contracţiilor cardiace 90 pe min., tensiunea arterială neesenţial ridicată sau normală, dacă
în primele 6-8 ore nu se acordă terapie infuzională survine oligurie şi hemoconcentraţie
moderată.
 Gradul II al şocului combustional se dezvoltă la arsuri cu suprafaţa de 20-60% şi este
caracterizat de o creştere rapidă al inhibării psihice cu adinamie şi păstrare de cunoştinţă.
16
http://www.scrigroup.com/sanatate/ARSURILE33766.php.

31. 30/100
Tahicardie excesivă – 120 pe minute, hipotonie stabilă fără infuzie, temperatura corpului
în scădere, sete, elemente dispeptice, oligurie, hemoconcentraţie. Se declanşează o
acidoză metabolică moderată cu o compensare respiratorie.
 Gradul III se declanşează la arsuri mai mult de 60% din suprafaţa corpului. Starea este
critică, peste 1-3 ore de la traumă cunoştinţa devine confuză, puls filiform, tensiunea
arterială scăzută mai jos de 80 mmHg, respiraţia superficială, se dezvoltă hipoxie
organică şi tisulară cu acidoză decompensată, hemoconcentraţie, oligurie, micro şi macro
hematurie, pareză intestinală cu dispepsie (greţuri, vomă cu zaţ de cafea – hemoragii din
ulceraţii acute).
Tabel 3 Clasificarea combustiilor
Clasificarea
combustiilor
Caracteristica Indicaţiile pentru
tratament
Lezări combustionale
minore
-Arsuri de gr.I;
-Arsuri gr.II < 15% la adulţi;
- Arsuri gr.II < 10% la copii;
-Arsuri gr.III < 2%
Tratament extraspital.
Lezări combustionale
moderate
-Arsuri gr.II 15%-25%
la adulţi;
- Arsuri gr.II 10%-20% la copii;
-Arsuri gr.III < 10%;
Pacienţii necesită
tratament staţionar de
profil general.
Lezări combustionale
majore
-Arsuri gr.II >25% la adulţi;
- Arsuri gr.II >20% la copii;
-Arsuri gr.III >10%;
-Arsuri ce afectează mâinile, faţa, ochi.
Tratamentul este indicat
în centre combustionale
specializate.
Sursa: http://medplace.info/index.php/ro/b/boala-combustitionala
Perioada toxemiei combustionale acute survine la 2-3 zile după traumă şi se
prelungeşte 10-15 zile. Absorbţia produselor toxice din plaga combustională (oligopeptidelor
toxice, glucoproteidelor cu specificare antigenică, fermenţii proteolitici) provoacă acţiuni toxice
asupra organelor interne cu dereglarea funcţiei lor, se declanşează o hipertermie 40°C cauzată de
dereglarea centrului de termoreglare, paliditate, hipotonie, dereglarea funcţiei tuturor organelor.

32. 31/100
Perioada septicotoxemiei combustionale este caracterizată de dezvoltarea proceselor
supurative atît în plagă cît şi în afara ei. Acestei faze sunt specifice complicaţii ca: pneumonii,
generalizarea infecţiei, caşexii, ulcerul Kurling complicat cu hemoragie.
În perioada de reconvalescenţă pot apărea complicaţii ca insuficienţă renală cronică
determinată de amiloidoză, urolitiază. [17]
II.7 CRITERII DE DIAGNOSTIC PARACLINIC
O bună reanimare a bolnavului ars trebuie condusă în mare parte după seturi de analize,
care să ne arate evoluţia în dinamică, cel puţin de două ori pe zi, a următorilor parametrii
biologici: hemoglobină, hematocrit, glicemie, uree sanguină, electroliţi, rezerva alcalină, gaze
sanguine, pH sangvin, volum plasmatic, osmolaritate, proteinemia, proteinograma, uree şi
creatinina urinară.
Investigaţii:
a. electrocardiograma (EKG) reprezintă înregistrarea grafică a rezultatelor fenomenelor
bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.
b. radiografiile sunt mijlocul de diagnostic diferenţial şi de confirmare a unor modificări
anatomo-funcţionale a organelor explorate. [18]
II.8 TRATAMENTUL ARSURILOR
Tratamentul acestei mari urgenţe chirurgicale este continuu şi susţinut pe toată perioada
de evoluţie a arsurii (incepând cu momentul producerii, până la completa vindecare); de
promptitudinea şi corectitudinea tratamentului depinde viaţa bolnavului. Tratamentul începe la
locul accidentului şi se continuă în spital; tratamentul este local şi general.
Tratamentul la locul accidentului
Începe cu degajarea, îndepărtarea pacientului din locul de acţiune al agentului vulnerant;
cel care execută această primă manevră, personal calificat sau nu, trebuie să-şi asigure propria
protecţie (va purta îmbrăcăminte udă sau costum special, etc.).
17
http://medplace.info/index.php/ro/b/boala-combustitionala.
18
http://www.scrigroup.com/sanatate/ARSURILE65485.php.

33. 32/100
După evacuare se impune, stingerea flăcărilor (dacă acestea încă persistă) cu substanţe
spumante (apa nu stinge produse petroliere care ard) sau înnăbuşite cu pături; nu vom permite în
nici un caz pacientului să fugă cu flăcările arzând. Dacă îmbrăcămintea este fierbinte sau
imbibată cu produse inflamabile aceasta va fi indepărtată; nu se vor practica gesturi
„terapeutice” asupra leziunilor locale (aplicare de miere de albine, albuş de ou, etc.).
Se va organiza cât mai repede cu putinţă transportul pacientului către primul spital, în
condiţii de confort termic; concomitent se va monta o perfuzie (personalul medico-sanitar al
salvării, etc.) în scopul administrării de soluţii perfuzabile şi antalgice; este interzisă
administrarea de lichide sau alimente pe cale orală.
Oxigenoterapia când este posibilă este salutară.
Se va recomanda internarea în spital în următoarele cazuri: arsuri termice care cuprind
peste 10% din suprafaţa corpului; arsurile la copii taraţi, vârstnici, indiferent de suprafaţa arsă;
arsurile care cuprind perineul, zonele funcţionale sau estetice precum şi extremităţile; arsurile
profunde chiar dacă sunt limitate, beneficiază de excizie-grefare precoce; arsurile chimice, prin
electrocuţie sau flamă electrică. [19]
Este esențială intervenția în primele secunde,
iar acțiunile necugetate pot agrava starea rănitului!!!
a. Pentru arsuri prin flacără se acoperă flacăra cu orice câmp neinflamabil sau se stinge cu
apă, îmbrăcămintea arsă se îndepărtează.
b. Pentru arsurile prin lichid fierbinte se răcește regiunea arsă, în maximum 30 de secunde,
cu apă, după 30 de secunde, răcirea nu mai are rol benefic pentru diminuarea profunzimii
leziunilor. După aplicarea apei, pacientul trebuie uscat, încălzit și acoperit cu pături sau
folie termică.
c. Pentru arsuri chimice, cea mai importantă măsură este spălarea abundentă, cu cantitate
mare de apă, a zonelor afectate. Arsurile chimice vor fi spălate cu apă la temperatura
camerei, la locul accidentului, cât mai precoce cu putinţă, după îndepărtarea completă a
hainelor îmbibate cu substanţa respectivă. Spălarea iniţială a unei arsuri chimice trebuie
19
http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de%20Medicina/Chirurgie%20Generala/Cursuri%2
0-%20Prof.univ.dr.Ioan%20Costea/ARSURILE.pdf.

34. 33/100
să dureze 15-30 de minute (în funcţie de tipul, concentraţia şi cantitatea agentului
etiologic).
d. Pentru arsuri prin contact cu substanțe aderente (smoală, asfalt, plastic topit), se răceşte
zona arsă și nu se încearcă îndepărtarea agentului cauzator, ci se lasă pe loc, acesta va fi
îndepărtat în unitatea de primire urgențe a centrului de arsuri.
e. Pentru electrocuții se asigură oprirea sau îndepărtarea curentului și se trece imediat la
măsuri de resuscitare – cauza principală de deces la electrocuții este stopul cardiac, prin
tulburări severe de ritm.
Pacienții arși trebuie să fie bine încălziți pentru a evita pierderile calorice, deoarece ei intră foarte
ușor în hipotermie. [20]
Tratamentul în spital, într-un serviciu de chirurgie, trebuie să parcurgă următoarele etape:
1) anamneza: identificarea pacientului precum şi a persoanelor care l-au însoţit (sau care
l-au adus la spital); condiţiile accidentării: date despre agentul vulnerant, existenţa
eventuală a unei explozii în spaţiu închis, inhalare de fum, oxid de carbon, etc.;
cunoaşterea antecedentelor fiziologice şi patologice, precum şi date privind starea
actuală de sănătate a pacientului.
2) examenul obiectiv general (care va surprinde leziunile asociate, starea funcţiilor vitale,
existenţa sau nu a leziunilor preexistente, cronice, etc.) şi examenul local care va contura
diagnosticul la internare (tipul de arsură, suprafaţa, profunzimea) completat de datele
examenului obiectiv general; aprecierea indicelui prognostic la internare.
3) profilaxia antitetanică activă (administrare de vaccin-ATPA) şi pasivă (administrare de
ser AT.);
4) prelevare de produse biologice (sânge, urină) pentru examene de laborator care vor fi
efectuate în dinamică (hemoleucograma incluzând hemoglobina şi hematocritul, probe
hepatice, glicemie, uree, creatinină, ionogramă, rezerva alcalină, proteinemie, grup
sanguin, sumarul de urină, etc.) precum şi recoltarea de secreţii de pe mucoase în vederea
efectuării examenelor bacteriologice, inclusiv al tegumentelor, înainte de practicarea
oricărei toalete, în vederea cunoaşterii germenilor aflaţi „la purtător”;
20
http://www.televiziunea-medicala.ro/cum-trebuie-procedat-in-caz-de-arsuri-ghid-practic/.

35. 34/100
5) efectuarea, în încăperi special amenajate a unei băi terapeutice (baie generală cu apă la 28
– 30ºC cu săpun cu betadină sau detergent cationic, urmată de clătire cu apă sterilă sau
ser fiziologic), urmate de amplasarea bolnavului în pat (klinitron), prevăzut cu saltele
speciale (care permit drenajul secreţiilor), cort din cearşafuri sterile, aflate în încăperi
(rezerve) special amenajate, prevăzute cu aparatură care asigură umiditate controlată,
oxigenoterapie, bolnavul va fi aşezat în uşoară poziţie Trendelenburg, cu membrele
afectate în poziţie ridicată; monitorizarea permanentă precum şi multiplele manopere
specializate vor fi efectuate de către personal calificat.
6) abordarea unei vene în afara ariei de arsură (venă care va fi utilizată atât pentru instituirea
tratamentului cât şi a anesteziei);
7) montarea unei sonde urinare în vederea monitorizării diurezei;
8) oxigenoterapia se utilizează pe tot itinerariul parcurs de bolnav;
9) montarea unei sonde nazo-gastrice, obligatorie la pacienţii cu o suprafaţă arsă de peste
40% din suprafaţa corpului;
10) monitorizarea bolnavului ars presupune înregistrarea curbei febrile, a respiraţiei, a
pulsului şi tensiunii arteriale, a diurezei (minutate), a tranzitului intestinal (efectuarea de
clisme zilnice la nevoie care să asigure evacuarea conţinutului intestinal) precum şi
monitorizarea evoluţiei stării generale (bolnavul trebuie să fie conştient, cooperant,
liniştit, să nu prezinte dureri); de asemenea tegumentele şi mucoasele trebuie să fie
normal colorate, umede, calde cu aspect normal. Înainte de prelucrarea primară a
arsurilor se poate începe şi profilaxia antipiocianică, utilizând atât vaccin cât şi ser.
Tratament general al pacienţilor cu arsuri
Primul deziderat al tratamentului general al pacientului cu arsuri îl reprezintă prevenirea
instalării şocului hipovolemic prin tratamentul tulburărilor de dinamică circulatorie, prin
înlocuirea pierderilor de fluide şi tratamentul dislocărilor lichidiene. Tratamentul hidroelectrolitic
precoce şi corect este esenţial pentru supravieţuirea pacientului şi prevenirea complicaţiilor în
cazul arsurilor medii şi majore. Stabilirea terapiei generale trebuie să respecte următoarele
principii :
 aport lichidian ( soluţii cristaloide, coloide ) pentru echilibrarea hemodinamică;
 evitarea hiperhidratării ( mai ales prin folosirea soluţiilor coloidale neproteice);

36. 35/100
 evitarea edemelor prin menţinerea proteinemiei şi a presiunii osmotice în limite normale;
 corectarea sodiului prin administrarea de 0,5 mm/kg/% SC în primele 24 de ore.
A) Cantitatea de lichide (Q) administrată în primele 24 de ore se calculează cu ajutorul
formulei: Q = S% x G x Gr.Ars + Necesarul bazal (se înmulţeşte suprafaţa arsă cu greutatea
corpului pacientului şi cu gradul de profunzime al arsurii cu suprafaţa cea mai mare (2, 3 sau 4)
la care se adaugă necesarul bazal de lichide administrat sub formă de glucoză 5%). Jumătate din
cantitatea calculată se administrează în primele 8 ore, urmând ca celelaltă jumătate să fie
împărţită în două cantităţi egale şi administrată fiecare în celelalte două perioade a câte 8 ore.
Ritmul de administrare este reglat în funcţie de diureza orară (care trebuie să fie de 30 – 35
ml/oră). Dacă la sfârşitul primelor 8 ore, după administrarea cantităţii de lichide calculate diureza
orară este nesatisfăcătoare se va administra un diuretic osmotic (500 de ml de manitol 20%);
dacă nici în aceste condiţii diureza orară nu este corespunzătoare se administrează din nou
cantitatea de lichide calculată pentru primele 8 ore.
În zilele următoare se calculează cantitatea de lichide de administrat în funcţie de bilanţul
hidroelectrolitic (probele biologice, diureza orară, examenul clinic); se recomandă diminuarea
cantităţii de lichide administrate abia după primele 48 de ore de tratament.
B) Administrarea sângelui deşi prezintă riscuri este recomandată de majoritatea autorilor
după primele 24-48 de ore când volemia este corectată iar hematocritul tinde să scadă sub 30%
întru-cât este cel mai eficient tratament antianemic de urgenţă (pacientul ars prezintă o anemie
importantă datorată atât acţiunii diverselor toxine la nivel periferic dar şi central, asupra măduvei
hematogene cât şi proceselor de hemoliză), şi asigură menţinerea homeostaziei sanguine, al
echilibrului fluido-coagulant.
C) Administrarea de albumină umană pentru menţinerea osmozei.
Tratamentul local al arsurilor
După efectuarea unei băi generale cu săpun cu betadină sau un derivat de amoniu
cuaternar, pacientul este transportat în sala de operaţie unde, în condiţiile anesteziei generale
(intubaţia orotraheală sau chiar traheostomia asigură efectuarea unei prelucrări primare a
arsurilor completă şi corectă), respectând regulile de asepsie şi antisepsie se începe, cât mai
repede posibil tratamentul local prin prelucrarea primară a arsurilor. Se badijonează aria de
arsură cu alcool alb (60°) după care se excizează flictenele (dacă suprafaţa arsă este mică, de

37. 36/100
gradul II se pot doar evacua flictenele, lăsând epidermul pe loc), suprafaţa „crudă” rămasă
expusă se irigă cu ser fiziologic apoi se badijonează din nou cu alcool alb (60°); se realizează
astfel aseptizarea regiunii, se fixează proteinele şi se produce neuroliza terminaţiilor nervoase,
calmându-se durerea şi întrerupându-se astfel cercul vicios patogenic.
Dacă bolnavul nu rămâne în spital zona arsă se pansează, utilizându-se fie un
pansament uscat, fie umed (soluţie de cloramină B, Betadină, Rivanol), totul fiind acoperit cu un
strat gros de tifon.
Dacă pacientul se internează fie va fi pansat (dacă leziunile nu sunt întinse dar exudatul
este important), fie dacă suprafaţa arsă este mare şi pe aceeaşi parte a corpului, va fi lăsată
expusă (sub cort steril, în camere cu aeromicrofloră controlate), după nitratare (badijonajul
suprafeţei arse cu soluţie de nitrat de argint 5%). Membrele vor fi imobilizate în poziţie
funcţională, cu degetele despărţite prin comprese, deasemenea în poziţie funcţională (cu ajutorul
unei feşe nederulate, sterilă, care va fi aşezată în palmă); se va evita rularea circulară a
compreselor sau feşei pentru a nu deveni compresive după uscare. Extremitatea cefalică sau
perineul vor beneficia de o toaletă riguroasă dar nu necesită pansament.
Tratamentul chirurgical
Este rezervat arsurilor (intermediare şi profunde) care nu s-au vindecat „spontan” după
trei săptămâni de tratament local şi general şi constă fie în excizia-grefare precoce, fie în grefarea
plăgilor granulare.
Inciziile de decompresiune devin necesare atunci când în ţesuturile subiacente suprafeţei
arse apare edem reacţional care la nivelul lojelor inextensibile pot induce ischemie; dacă zona
arsă este circulară pot apare leziuni ischemice de tip „garou”. La nivelul toracelui şi abdomenului
compresiunile secundare arsurilor pot limita excursiile toracelui. Inciziile de decompresiune
trebuie să respecte următoarele principii:
 să se efectueze de-a lungul axului segmentului de membru afectat;
 va porni din ţesut sănătos şi va ajunge în ţesut sănătos;
 se va efectua pe linia mediană a fiecărei loje afectate;
 incizia interesează epidermul, dermul şi aponevroza regiunii afectate (respectiv peretele
fibros al lojei osteofibroase afectate), respectând reţeaua vasculonervoasă a regiunii.

38. 37/100
La nivelul gâtului inciziile de degajare se vor practica pe feţele laterale ale acestuia; la
nivelul membrelor se va face câte o incizie pe linia mediană a fiecărei loje musculare afectate de
arsură; la nivelul mâinii şi degetelor se vor executa incizii numai pe faţa dorsală, în axul
degetelor.
Figura 15 Inciziile de decompresiune
Sursa: http://geniv.forumcommunity.net/?t=51830912
În arsurile de gradul IV, pe lângă inciziile de decompresiune se vor efectua şi incizii de
scarificare (verticale şi orizontale) care interesează escara în toată grosimea ei, ajutând la
grăbirea eliminării acesteia; dacă pacientul s-a prezentat târziu iar arsura este neglijată,
suprainfectată se practică incizii de circumvalare (de sigilare), la aproximativ 1 cm de marginea
arsurii, în plin burelet inflamator, până în ţesut sângerând, în scopul de a întrerupe reţeaua
limfatică de drenaj al toxinelor şi microbilor din zona arsă către circulaţia generală.

39. 38/100
Figura 16 Escarotomii
Sursa: http://geniv.forumcommunity.net/?t=51830912
Regiunile anatomice unde s-au practicat incizii trebuiesc obligatoriu pansate. În zilele
care urmează pacienţii vor fi pansaţi cel puţin o dată pe zi în funcţie de abundenţa exudatului
care, sub protecţia analgeticelor va fi îndepărtat prin tamponament cu ser fiziologic;
pansamentele se vor continua timp de 5 - 6 zile până când plăgile nu mai exudează şi vor putea fi
expuse. În continuare se practică toaleta zilnică a leziunilor cu ser fiziologic şi tamponament cu
Betadine; pot fi utilizate cremele de tipul Silvadene, care induce ramolirea şi eliminarea rapidă a
escarelor iar prin conţinutul în argint ionic au efect antimicrobian.
Trebuie de asemenea avute în grijă tegumentele din jurul cateterelor endovenoase sau
plăgile de traheostomă; trebuie supravegheate cu atenţie sondele urinare sau sondele de aspiraţie.
Primul bilanţ se face la 72 de ore de evoluţie sub tratament, când se va aprecia dacă este
indicată excizia-grefarea precoce. Dacă s-a ales tratamentul clasic, bilanţul edificator se face în
ziua a 9-a când arsurile de gradul I şi II sunt epitelizate iar arsurile de gradul III prezintă escare
mai mult sau mai puţin detersate care permit aprecierea evoluţiei epitelizării; arsurile de gradul
IV pot beneficia de tratament agresiv: vor fi scarificate iar marginile acestora vor fi ridicate câte
puţin, pansamentele umede şi alternativ, uscate permiţând clivarea escarelor şi eliminarea
acestora către ziua a 16-a, urmate de grefare după ziua a 21-a cu autogrefe.

40. 39/100
Electrocuţiile, arsurile chimice, escarele termice de gradul IV şi cele de gradul III aflate
în zone funcţionale beneficiază de un tratament chirurgical agresiv: excizie-grefare imediată,
precoce sau secvenţială care încep după 72 de ore, cu ocazia primului bilanţ al leziunilor.
La 10 – 14 zile de la internare se pot relua băile terapeutice care au o valoare
excepţională întrucât îndepărtează depozitele din plagă (cheaguri, cruste, secreţii, detritusuri,
enzime, microbi, etc.), hidratează ţesuturile, activează circulaţia şi revigorează apărarea locală,
pe lângă efectul psihic benefic asupra bolnavului (îndepărtarea mirosului, revenirea apetitului,
etc).
Figura 17 Excizie suprafascială – grefare
Sursa: http://www.scribd.com/doc/181444175/ARSURILE-ppt
Excizia-grefare precoce constă în excizia escarelor rezultate în urma agresiunii termice şi
acoperirea (în aceeaşi zi sau maximum după 48 de ore) a suprafeţei viabile rezultate cu autogrefe
sau substituienţi de piele (allogrefe, xenogrefe, substituienţi sintetici, etc.). Metoda se aplică în
maximum 5 zile de la accident pentru arsurile sub 30% din suprafaţa corpului; pentru arsurile
mai întinse se practică excizia-grefarea a 15% din suprafaţa corpului, tehnica repetându-se la
intervale de 5 zile, pe măsură ce zonele donatoare şi cele grefate se vindecă.
Figura 18 Arsuri grad III. Închiderea chirurgicală a plăgii arse
Sursa: http://www.scribd.com/doc/32277477/arsurile

41. 40/100
Indicaţiile exciziei-grefării precoce sunt: arsurile de gradul IV (indiferent de suprafaţă),
arsurile de gradul III (exceptând localizările la faţă, perineu şi organele genitale externe care
beneficiază de tratament conservator), arsurile chimice şi arsurile prin electrocuţie (la care
tehnica se aplică la 72-96 ore de la accident, după mai multe şedinţe de excizie-debridare).
Contraindicaţiile metodei pot fi anemia (hematocrit sub 25%, hemoglobina sub 7 g/dl),
hipoproteinemie (sub 4 g/dl) şi instabilitatea hemodinamică. Din punct de vedere tehnic se
practică (sub anestezie generală) fie excizia tangenţială repetată (indicată în special pentru
arsurile de gradul III, care îndepărtează escara în straturi foarte subţiri până în ţesut viabil, cu
ajutorul dermatoamelor electrice), fie excizia fascială (pentru arsurile de gradul IV, foarte
profunde) care îndepărtează, după o incizie circumvalară, toată escara, până în ţesut sănătos;
excizia este urmată de aplicarea grefelor care pot fi definitive: autogrefe (expandate sau nu),
homogrefe (provenite de la gemeni monozigoţi) sau înlocuitori: piele artificială (alcătuită din
derm rezultat prin cultivarea in vitro a fibroblaştilor recoltaţi de la pacient şi epiderm rezultat
prin cultivarea in vitro a keratinocitelor provenite de la pacient) sau autokeratinocite de cultură
obţinute prin cultivarea „in vitro” a keratinocitelor provenite de la pacient); grefarea temporară
(care va fi înlocuită când este posibil cu grefarea definitivă) utilizează homogrefe provenite de la
pacienţi donatori sau de la cadavre (umane), xenogrefe (sunt heterogrefe provenite de la porcine)
sau materiale sintetice (piele artificială, dermagraft, membrane sintetice, etc).
Factorii responsabili de „eşecul” exciziei grefării pot fi: patul preparat necorespunzător
(devitalizat, neviabil, prost vascularizat sau conţinând resturi necrobiotice); infecţia grefei
(streptococ, etc.); absenţa unui contact intim şi stabil pe toată suprafaţa, între pat şi grefă
(interpoziţie de corpi străini, seroame, hematoame, grefa nu a fost bine întinsă, apariţia forfecării
între pat şi grefă, datorită unei imobilizări inadecvate, etc.); exercitarea unei compresiuni
excesive asupra grefei care poate compromite procesul de revascularizare.
O grefă aplicată corect pe un pat viabil se va integra vascular şi metabolic în 5-7 zile
(când se inspectează plaga cu ocazia primului pansament de după aplicarea grefei) după care va
urma o evoluţie biologică de 9-12 luni.
Grefarea plăgilor granulare se practică în condiţiile prezentării tardive la medic a
pacienţilor cu arsuri vechi, profunde sau intermediare aprofundate (a căror evoluţie naturală le
transformă în plăgi granulare). Ţesutul de granulaţie care acoperă plaga arsă este un ţesut
conjunctivo-vascular tânăr, cu mare putere de proliferare, format din vase de neoformaţie şi

42. 41/100
fibroblaşti cu o intensă activitate metabolică. La inspecţie o plagă granulară are o culoare roşie,
prezintă granulaţii plane, lucioase, fără depozite de fibrină sau secreţii; la palpare plaga granulară
este fermă şi sângerează uşor la atingere. O astfel de plagă granulară „eutrofică” este rezultatul
unui tratament local şi general corect condus; un tratament incorect local (al escarei) şi general,
de susţinere metabolică deficitar va conduce la o plagă granulară hipertrofică (depăşeşte în
înălţime marginile plăgii, este palidă şi acoperită de secreţii abundente) sau atrofică (subţire,
subdenivelată, de culoare palid-cianotică, cu arii devitalizate, necrozate).
Tehnic, după o toaletă chimică atentă (utilizând clorhexidrină apoi irigaţii cu ser
fiziologic) se practică degranularea plăgii, obţinându-se un pat uniform, sângerând al cărui
hemostază se obţine chimic, utilizând adrenostazin. Astfel preparată plaga se acoperă imediat
(sau la maximum 24 de ore, timp necesar obţinerii unei hemostaze stabile, în cazul plăgilor
intens sângerânde) cu autogrefă; grefa se va integra vascular şi metabolic în 5 –7 zile (când se va
face şi inspecţia plăgii, cu ocazia primului pansament de după grefare).
În cazul pacienţilor epuizaţi metabolic (caşectici) sau cu suprafeţe întinse de arsură, se
practică grefarea temporară cu allogrefe care beneficiază de acelaşi tratament de îngrijire ca şi
autogrefarea (singura deosebire constă în ritmul de schimbare al pansamentelor care vor fi
înlocuite la maximum 24 de ore). Cicatricile rezultate în urma grefării plăgilor granulare sunt
inferioare atât estetic cât şi din punct de vedere funcţional celor obţinute prin excizia-grefare
precoce. [21]
Faza de recuperare
Va debuta când plaga postarsură va fi acoperită cu piele sau vindecată, iar pacientul va fi
capabil de a desfăşura anumite activităţi de autoîngrijire. Maturizarea vindecării cicatricii ar
putea avea loc în unele cazuri în 6 luni până la 2 ani. Noua piele va fi sensibilă la traumatisme,
recomandându-se evitarea expunerii la soare la nivelul cicatricii postarsură timp de 2 ani.
Programul recuperator va include: managementul durerii, kinetoterapia, terapia ocupaţională,
terapia tulburărilor emoţionale, educaţia şi consilierea pacientului şi a familiei şi, nu în ultimul
rând, reconstrucţia cosmetică.
21
http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de%20Medicina/Chirurgie%20Generala/Cursuri%2
0-%20Prof.univ.dr.Ioan%20Costea/ARSURILE.pdf.

43. 42/100
Managementul durerii, necesar pentru a permite mobilizările funcţionale şi ADL-urile, va
consta din metode farmacologice (acetaminophen, AINS, paracetamol, tramadol, anxiolitice,
agonişti opioizi) şi nonfarmacologice (stimularea electrică nervoasă transcutanată, tehnici de
relaxare, de distragere a atenţiei, hipnoza, realitatea virtuală, intervenţii cognitive).
Terapia ocupaţională (activităţi ale vieţii zilnice: ADL-uri), cu utilizarea unui echipament
adaptativ, inclusiv modificările de la domiciliu (rafturi, oglindă, mobilă) va prezenta drept
obiective ameliorarea autoconsideraţiei şi a încrederii de sine, a independenţei, a mobilităţii,
forţei musculare, coordonării şi a balansului.
Managementul cicatricilor (inclusiv al celor hipertrofice sau keloide) va include utilizarea
de îmbrăcăminte compresivă pentru toate segmentelor corpului (picior, pantalon, mănuşi, vestă,
mască facială), care va grăbi maturizarea cicatricii şi va încuraja reorientarea fibrelor de colagen
în mod uniform. Terapia compresivă se va utiliza în arsurile grefate şi în arsurile care necesită
peste 21 de zile pentru vindecare.
Se va recomanda utilizarea ortezelor până în momentul în care pacientul va fi capabil de
a performa cu uşurinţă gradele de mobilitate articulară. Se vor impune unele precauţii în caz de
tumefacţie excesivă, durere severă, zonă de presiune sau leziune, rigiditate crescută sau
schimbare în culoarea pielii.
În stadiul acut al arsurilor, principalele probleme psihologice vor fi reprezentate de
terapia medicamentoasă a anxietăţii, durerii, depresiei, insomniei şi de metodele
nonformacologice ale managementului durerii (relaxare, hipnoză, imaginaţie, realitate virtuală).
În faza de recuperare, tratamentul psihologic va include consilierea pacientului ambulatoriu, a
partenerului şi a familiei, antrenarea abilităţilor sociale şi consilierea vocaţională, cu utilizarea
grupurilor de suport. [22]
II.9 EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC ÎN ARSURI
Un element important este vârsta alături de ceilalţi factori (boli bronhopulmonare
anterioare, edemul căilor aeriene, PaO2 < 70 mmHg, PaCO2 > 45 mmHg, starea de nutriţie, etc).
[23]
22
http://practica-medicala.medica.ro/reviste_med/download/practica_medicala/2007.2/PM_Nr-2_2007_Art13.pdf.
23
http://ati2013.medical-congresses.ro/Files/Ghiduri
Protocoale/2004/Protocoale%20in%20managementul%20arsurilor%20severe.pdf.

44. 43/100
Prognosticul în funcţie de suprafaţa arsă şi de vârstă
Scorul ABSl (Abreviated Burn Severity Index) ţine cont de toţi factorii de gravitate şi
este foarte frecvent utilizat în centrele specializate.
Tabel 4 Scorul ABSl-element de gravitate
Elemente de gravitate Variabile Scor ABSI
Sex Feminin
Masculin
1
Vârstă 0 - 20 ani
21- 40 ani
41- 60 ani
61- 80 ani
> 80 ani
1
2
3
5
Arsură căi respiratorii 1
Arsură „toată grosimea dermului" 1
Suprafaţă arsă 1-10% SC
11-20% SC
21-30% SC
31-40% SC
41-50% SC
51-60% SC
61-70% SC
71-80% SC
81-90% SC
91-100% SC
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
Pe baza acestor scoruri se poate estima prognosticul, conform tabelului ABSI:
Tabel 5 Scorul ABSl-calculul prognostic
Scor Risc Probabilitate de supravieţuire
2-3 Foarte redus 99%
4-5 Redus 98%
6-7 Moderat 80-90%
8-9 Important 50-70%
10-11 Sever 20-40%
>11 Maxim < 1%
[24]
24
http://www.chirurgieplasticatimisoara.ro/wp-content/uploads/2011/11/Arsuri.pdf, pag.11,12.

45. 44/100
Evaluarea gravităţii arsurii
Se bazează pe asocierea mai multor parametri: suprafaţă arsă, agent etiologic,
profunzime, localizare, vârsta pacientului, afecţiuni preexistente, traumatisme sau leziuni
asociate, status nutriţional şi social. Rezultatul schematic al acestei ecuaţii complexe este
următorul, după clasificarea în vigoare a Asociaţiei Americane de Arsuri (ABA):
 arsuri minore: < 15% SC, gr I-II, la adult;< 10% SC, gr I-II, la copil; < 2 % SC, gr III, la
copil şi adult, fără afectarea zonelor speciale de gravitate (faţă, palme, plante, perineu );
 arsuri moderate: 15-25% SC, gr II, la adult ; 10-20% SC, gr II, la copil; 2- 10 % SC, gr
III, la adult şi copil, fără afectarea zonelor speciale de gravitate menţionate anterior;
 arsuri majore: > 25% SC, gr II, la adult; > 20% SC, gr II, la copil ; > 10 % SC, gr III, la
adult şi copil; orice arsură localizată la ochi, urechi, faţă, palme, plante, perineu; orice
arsură cu leziuni inhalatorii ; electrocuţiile şi arsurile chimice ; arsuri cu distribuţie
circulară la nivelul extremităţilor şi / sau al articulaţiilor mari ; arsuri cu traumatisme
asociate (fracturi, plăgi, traumatisme craniene); afecţiuni preexistente (AVC, afecţiuni
psihice, diabet, afecţiuni pulmonare cronice, ulcer gastroduodenal, afecţiuni cardiace,
malnutriţie, neoplasme, imunodepresie, status socio-economic precar, suspiciunea de
leziuni nonaccidentale). [25]
II.10 COMPLICAŢIILE ARSURILOR
Complicaţiile pot fi:
a) locale sau generale,
b) imediate sau tardive.
A) Complicaţii imediate
A.1 Complicaţiile perioadei întâi
1. Edemul pulmonar acut este o consecinţă a reanimării exagerate a arsului; sunt
frecvente edemele din zilele 4-6. Clinic: în funcţie de gradele de supraîncărcare lichidiană sau de
decompensare a cordului drept, edemul începe cu tuse iritativă, raluri bronşice, turgescenţa
jugularelor.
25
http://www.ymed.ro/leziunea-locala-in-arsuri/.

46. 45/100
2. Rinichiul de şoc este o consecinţă a reanimării insuficiente, dar poate reprezenta şi faza
terminală de evoluţie a marilor arşi, ce decedează acum.
Clinic: oligurie, hiperpotasemie, hipreazotemie; este imposibil menţinerea unui flux
urinar continuu de 30-50 ml/h.
3. Complicaţiile gastro-intestinale. Clinic: inapetenţă, greţuri, tulburări de tranzit,
hemoragii, ileus. Cauzele sunt reprezentate de hipoxie, inhibiţia secreţiei de mucus, exacerbarea
florei microbiene, autodigestia mucoasei.
4. Trombozele şi emboliile. Cauze: hipercoagulobilitatea post-agresională
catecolaminică, hemoconcentraţia, sludge, hipofibrinogenia, edeme, deficit hemodinamic,
acidoză, lezarea măduvei, soluţii iritante sau puncţiile venoase repetate. La arşi trombii există
permanent în lumenul vascular; maladia tromboembolică este prezentă întotdeauna, dar este
diagnosticată clinic relativ rar ca embolie (de obicei pulmonară).
A.2 Complicaţiile perioadei a doua
1. Infecţia este complicaţia îngrijirii locale şi a reanimării. Complicaţiile infecţioase ale
bolnavului cu arsuri sunt proporţionale cu indicele prognostic al acestuia, cu gradul de anoxie în
care evoluează şi acurateţea toaletei chirurgicale primare.
2. Complicaţiile traheostomiei sunt eroziunile şi ulceraţiile traheale cu sau fără
traheobronşite necrotice.
3. Complicaţiile plăgii tratate cu topice. Fenomenele alergice sau urticariene pot fi
controlate cu antihistaminice. Acidoza pe care Sulfamylanul o poate induce prin resorbţie şi
inhibiţia anhidrazei carbonice, trebuie tamponată. Soluţia Ringer nu trebuie să lipsească.
4. Complicaţiile digestive. În această perioadă ele devin şi mai frecvente faţă de prima
perioadă de evoluţie.
5. Complicaţiile trombotice. Mobilizarea precoce a pacientului, masajul şi kinetoterapia
precum şi prelungirea tratamentului antiagregant în doze mici (Aspirină, Trombostop) mult peste
faza acută a bolii pot reduce aceste complicaţii.
6. Complicaţiile urinare pot să nu apară dacă arsul este bine reechilibrat volemic şi
electrolitic, monitorizarea diurezei fiind făcută în sistem închis.
7. Complicaţii hepatice. În arsuri există întotdeauna un grad de insuficienţă hepatică,
cauzată de hipoxie, blocarea sistemului histiocitar de către toxinele microbiene şi produsele de

47. 46/100
degradare, în capilarele hepatice, a sintezei proteice şi a factorilor coagulării. Începând din ziua
a şasea sau a şaptea, ce corespund unei alterări semnificative a probelor hepatice, se vor
administra pe lânga hidrolizante de proteine şi hepatoprotectoare.
8. Complicaţii neuropsihice. Aceste complicaţii sunt regulate. Fenomenele de depresie
alternează cu nevrozele de reacţie; modificările de caracter şi de comportament sunt întotdeauna
prezente. Modificările ritmului somn-veghe nu lipsesc. Mutismul, agresivitatea, rezistenţa,
delirul sunt modalităţi de evidenţiere a complicaţiilor; dispar fără sechele după vindecare.
A.3 Complicaţiile perioadei a treia
Complicaţiile generale pot fi aceleaşi ca în perioada a doua, cu acelaşi prognostic şi cu
acelaşi tratament.
A.4 Complicaţiile perioadei a patra
1. Convalescenţa arşilor. În această perioadă, în care se desfăşoară fenomene de
maturare a cicatricilor şi fenomene generale de redresare sistemică, este posibil ca bolnavul,
extrem de fragil, să se poată decompensa la agresiuni minore. Tot în această perioadă apar şi
hepatitele post transfuzionale. Perioada de convalescenţă este determinată de gravitatea
leziunilor şi complicaţiile înregistrate (1-3 ani), timp în care bolnavul va fi dispensarizat.
2. Şocul cronic post-combustional este o etapă neobligatorie şi de nedorit în evoluţia
bolnavului. În general un bolnav intră în această perioadă după 60 de zile de evoluţie a bolii,
termenul putând fi devansat în funcţie de dimensiunea şi profunzimea arsurii.
B) Complicaţii tardive
Arsura este o boala generală, cu răsunet asupra tuturor organelor. Suferinţele induse de
agresiunea termică se pot remite fără sechele sau pot persista ca o tară definitivă a organismului.
Tratând corect arsurile, deci grefând la timp plăgile granulare post-combustionale, putem
efectua şi profilaxia unei importante categorii de cancere cutanate, cancere apărute pe cicatrici,
cunoscute sub numele de ulcere Marjolain. [26]
26
http://www.scrigroup.com/sanatate/ARSURILE65485.php.

48. 47/100
CAPITOLUL III
TIPURI DE ARSURI
III.1 ARSURA TERMICĂ
Rezultat al acţiunii energiei calorice asupra tegumentului şi ţesuturilor, constă în
distrucţie tegumentară însoţită de modificări consecutive (pierderi lichidiene, proteice, tulburări
metabolice, endocrine, hematologice şi imune) şi posibile complicaţii caracteristice locale
(cicatrici vicioase, retractile, cheloide, hipertrofice) sau generale, cu epuizare a rezervelor
funcţionale urmată de decompensare facilă sub acţiunea unor eventuale acţiuni nocive minore.
Injuria termică prezintă distribuţie particulară după vârstă şi sex: cel mai numeros grup de
pacienţi arşi este cel al copiilor sub 6 ani (îndeosebi sub 2 ani), dar se înregistrează o creştere a
incidenţei arsurilor şi în intervalul 25-35 de ani (arsuri ocupaţionale). Incidenţa arsurilor este
dominată de sexul masculin, cu excepţia vârstnicilor unde apare egalizare. Injuria termică
interesează mai ales categoriile socio-economice defavorizate. [27]
Arsurile termice - pot fi prin:
a. lichide fierbinţi (apă, lapte, cafea, supă, etc.) care pot afecta tegumentul în trei circumstanţe:
 piele neprotejată de îmbrăcăminte, fără posibilitate de stagnare a agentului termic,
determină arsuri superficiale;
 piele acoperită de îmbrăcăminte, profunzimea arsurii depinde de gradul lor de imbibiţie şi
de durata de contact;
 contact prelungit, prin cădere în bazine cu lichide fierbinţi - arsuri profunde;
b. prin lichide vâscoase (cremă caramel, smoală, metale topite) - dau arsuri profunde, din cauza
temperaturilor ridicate şi a contactului prelungit;
c. prin vapori supraîncălziţi (oala de presiune, vasul de expansiune de la autoturisme ), prin
accidente casnice sau industrial - determină arsuri superficiale sau intermediare.
27
http://www.scrigroup.com/sanatate/LEZIUNI-ALE-PIELII-PRODUSE-PRI85544.php.

49. 48/100
În cazul exploziilor în spaţii închise, gazele şi vaporii fierbinţi pot determina arsuri de căi
respiratorii superioare (C.R.S.) care se caracterizează prin voce răguşită, hiperemie faringiană,
arsuri perioronazale, arsuri ale foselor nazale - necesită obligatoriu spitalizare, chiar dacă
leziunile tegumentare sunt minime. [28
În arsurile termice ale căilor respiratorii, care se produc la inhalarea agenţilor termici
(aburi şi aer fierbinte) au loc leziuni ale mucoaselor laringelui, traheei şi bronhiilor, însoţite de
hiperemie, edem şi apariţia bulelor şi focarelor de necroză. În combustiile chimice ale esofagului
modificările sunt în funcţie de stadiul bolii:
 în stadiul I are loc hiperemia şi edemul mucoasei;
 în stadiul II - necroză şi ulceraţie;
 în stadiul III - formarea ţesutului de granulaţie ;
 în stadiul IV - cicatrizare. Ulceraţia se epitelizează timp de o săptămână, iar ulcerele
profunde - timp de 2 - 6 luni cu formarea cicatricelor.
MANIFESTĂRI CLINICE
1) În arsurile căilor respiratorii:
 obstruarea căilor respiratorii cu tulburări ale funcţiei de drenaj şi acumulare în plămâni de
mucus şi exudat ;
 obstrucţia tardivă se dezvoltă datorită edemului progresiv al căilor respiratorii timp de 24
- 48 ore după arsuri.
2) În arsuri solare: apariţia hiperemiei neînsemnate cu descuamarea ulterioară până la
edem, senzaţii dureroase puternice şi apariţia bulelor; febră, frisoane; slăbiciune; şocul se
instalează în arsuri ale majorităţii suprafeţei corporale asociate cu insolaţie şi hipertermie.
3) În arsurile esofagului:
 Stadiul I (acut) - durează 5-10 zile (dureri în cavitatea bucală şi faringe, regiunea
retrosternală şi epigastrică; se poate instala starea de şoc în primele ore după impact; semne
de toxemie apar în primele ore, dar încep a predomina după câteva ore de la debut).
 Stadiul II (ameliorare falsă), durează 7-30 zile şi se caracterizează prin apariţia
complicaţiilor (hemoragie esofagiană, perforarea peretelui, septicemie).
28
http://www.ymed.ro/arsuri-definitie-etiologie-clasificare/.

50. 49/100
 Stadiul III (formarea stricturilor) durează 2-6 luni, uneori până la un an, se caracterizează
prin acoperirea suprafeţelor lezate cu cruste care uşor sângerează şi se manifestă prin:
laringospasm, „wheezing' condiţionat de ajungerea alimentelor în căile respiratorii. [29]
Evaluarea în urgenţă a leziunilor produse prin inhalare
Important este istoricul. Leziunea produsă prin inhalare va fi suspectată la orice pacient
cu arsură produsă prin flacără, şi presupusă, până la proba contrarie, la orice pacient ars găsit
într-un spaţiu închis. Inspecţia atentă a cavităţii bucale şi a faringelui va fi făcută precoce.
Răguşeala şi wheezingul expirator reprezintă semne potenţiale de edem al căilor respiratorii sau
de intoxicare cu fum. Producţia masivă de mucus şi spută carbonacee sunt semne sigure, dar
absenţa lor nu exclude lezarea căilor respiratorii. [30]
Măsurile corecte care trebuie luate sunt simple şi eficiente. Ele trebuie să ţină cont şi de
grija de a nu transforma salvatorul în victimă, prin lipsa de precauţie. Măsuri:
 Se opresc imediat gazul şi curentul electric. Pacientul este scos de sub acţiunea sursei de
căldură, iar dacă există pericolul exploziei, este pus la adăpost. Ferestrele vor fi deschise
imediat, pentru evacuarea fumului.
 Dacă bolnavul este cuprins de flăcări, va fi învelit imediat într-o pătură, o plapumă sau o
haină groasă, pentru a stinge focul. Din cauza panicii, este posibil ca accidentatul să fugă.
De aceea, el va fi imobilizat. Nu este permisă stingerea flăcării prin rostogolire prin nisip
sau pământ.
 Zona arsă va fi răcită imediat cu un jet de apă timp de cinci minute, bolnavul aşezându-se
pe spate sau, dacă acesta prezintă zone arse, pe zonele neafectate. Răcirea trebuie limitată
doar la zonele arse, existând riscul hipotermiei.
 Pacientul va fi dezbrăcat, cu excepţia hainelor aderente de zonele arse, după care zonele
arse vor fi acoperite cu pansament steril, iar dacă acesta nu este disponibil, cu un cearceaf
curat.
 Dacă starea generală a bolnavului o cere, se va institui imediat o perfuzie cu ser fiziologic
sau soluţie Ringer, se administrează oxigen pe mască şi calmante ale durerii.
29
http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/ARSURI13.php.
30
Principiile chirurgiei/ Seymour I. Scwartz, G.Tom Shires, Frank C. Spencer., Ed.Teora, Bucureşti 2005, vol.1,
pag.231.

51. 50/100
Este absolut contraindicată aplicarea pe suprafaţa arsă a oricărui tratament local: creme,
unguente, ulei, smântână, iaurt, miere de albine etc. Acestea vor forma, prin uscare, o crustă sub
care infecţia se va dezvolta cu uşurinţă. [31]
Ȋn faţa unei victimei cu arsuri, trebuie acţionat ca şi în faţa unui politraumatizat, deoarece
de multe ori acesta poate prezenta leziuni organice mult mai grave decât leziunea de la suprafaţa
pielii. De exemplu în cazul unui incendiu victimele pot prezenta pe lângă arsuri cutanate şi
intoxicaţii cu CO sau leziuni determinate de inhalarea fumului. De aceea, primul gest va fi
evaluarea funcţiilor vitale (ABC) şi dacă e nevoie resuscitarea cardio-respiratorie şi abia apoi se
vor evalua arsurile. [32]
III.2 ARSURA ELECTRICĂ
Sunt, fără îndoială, cele mai grave arsuri, reprezentând o urgenţă majoră medico-
chirurgicală. În această categorie sunt incluse şi arsurile prin flamă electrică, care de fapt sunt
arsuri termice cu aceeaşi patogenie, evoluţie şi tratament.
Organismul, intercalat în circuitul unui curent electric, se comportă ca un conductor,
cantitatea de energie termică eliberată fiind direct proporţională cu rezistenţa şi invers
proporţională cu secţiunea conductorului. Regiunile distale ale membrelor se pare că au cea mai
mare rezistenţă electrică datorită conţinutului lor crescut în ţesut conjunctiv.
Contactul dintre o sursă electrică şi organism determină un scurtcircuit ce poate fi urmat
de arsură termică, prin degajare de căldură sau flamă (se pot dezvolta temperaturi de până la
2000ºC), sau de electrocutare. Electrocutarea reprezintă de fapt, reacţia organismului uman la
trecerea curentului electric de intensitate şi tensiune nocivă.
Ȋn ceea ce priveşte tensiunea şi intensitatea curentului, se ştie că “volţii ard“ şi “ amperii
omoară”. Curentul alternativ la tensiuni egale este de trei ori mai periculos decât cel continuu.
Efectele distructive ale trecerii curentului electric prin organism depind de asemenea de
frecvenţă (cel de înaltă frecvenţă este cel mai periculos) şi, bineînţeles, de durata de acţiune.
Cel mai afectat dintre organele interne este cordul, la nivelul căruia apar aritmii, chiar
fibrilaţie ventriculară, urmată de deces. Trecerea prin ţesuturi a curentului electric determină
coagularea intravasculară, cu afectarea în special a microcirculaţiei.
31
http://citynews.ro/lifestyle-16/primul-ajutor-arsurile-termice-42977
32
http://www.consultatii-medicale.ro/prim-ajutor/129-primul-ajutor-in-cazul-arsurilor.html