Arsuri

2. CEL MAI IMPORTANT >>> SA NU DEVII O VICTIMĂ! !!!!!!!
Majoritatea factorilor etiologici ai arsurii sunt agenţi termici, fizici
ce pot descărca în ţesuturi cantităţi diferite de energie lezantă în unitatea de
timp: lichide fierbinţi, aburi supraîncălziţi, flăcări, gaze inflamabile, solide
fierbinţi, corpuri vascoase topite (bitum, ceară) etc.
 Arsurile sunt accidente provocate de căldură sub diferite
forme, agenţi chimici, electricitate şi iradiaţii.

3.  arsuri produse prin căldură (termice): flacară, metale topite, lichide şi
vapori fierbinti;
 arsuri produse prin substanţe chimice: acizi, baze, unele săruri;
 arsuri produse prin electricitate: flama electrică;
 arsuri produse prin radiaţii: raze ultraviolete, Röntgen, gamma.
Principalul factor etiopatogenic în arsuri este agentul termic care în funcţie de
temperatură şi de timpul de acţiune determină:
 alterarea echipamentului enzimatic tisular dacă temperatura agentului termic a fost
între 46 ºC şi 60 ºC; dacă timpul de acţiune a agentului termic este scurt şi temperatura
acestuia nu a depăşit 60 ºC, leziunile sunt reversibile;
 necroza de coagulare care se produce la temperaturi ale agentului termic peste 60 ºC;
 carbonizarea ţesuturilor se produce la temperaturi peste 600 ºC;
 calcinarea tisulară care este determinată de temperaturi ale agentului termic peste
1000 ºC.
În funcţie de agentul traumatic care le-a produs, arsurile pot fi clasificate în:

7. Arsură prin agent electric
Acid clorhidric
1. Arsură chimică glob ocular cu substanţă acidă
2. Arsură chimică glob ocular produsă de substanţă
alcalină (leşie)
Arsură prin lichid fierbinte

8. Arsură chimică produsă de acid
Arsură provocată de soda caustică
Arsură provocată de ciment
Arsură la nivelul degetelor determinată de acid hidrofluoric

9. Arsuri superficiale (epidermice, gradul I) - arsuri solare,
expunere de scurtă durată la lichide sau la alţi agenţi termici cu
temperaturi sub 50°C. Aceste zone de arsură superficială nu sunt luate
de obicei în calculul suprafeţei arse, decât dacă sunt foarte întinse, în
cazul unui copil de vârstă mică.
Au următoarele caracteristici:
 lezează numai epidermul;
 aspect roşu şi uşor edemaţiat al tegumentului;
 senzaţie de usturime şi căldură locală;
 vindecare spontană, în 2-3 zile, fără consecinţe
definitive;
 hiperpigmentare şi descuamare tranzitorii.

10. Arsuri parţiale superficiale (dermice superficiale, gradul II A):
o lezează epidermul în totalitate şi, parţial, dermul şi anexele
cutanate;
o apar flictene, edem perilezional, aspect rozat;
o caracterizate de durere vie;
o determină inflamaţie locală şi exsudat abundent;
o sunt însoţite de sete, oligurie - la suprafeţe arse de peste 10% din
suprafaţa corpului (SC) la adult şi peste 5% SC la copilul mic;
o prezintă vindecare spontană în 7-14 zile, fără consecinţe
cicatriceale definitive.

11.  lezează epidermul în totalitate şi dermul în
profunzime;
 apar flictene şi escară albă sau roşu-viu;
 determină edem perilezional important;
 determină exsudat moderat, inflamaţie locală
intensă;
 prezintă durere intensă/zone de analgezie;
 sunt însoţite de sete, oligurie, afectarea mai marcată
a stării generale;
 prezintă vindecare spontană posibilă (pentru
suprafeţe limitate), în 14-21 de zile, cu zone cicatriceale.
Arsură de gradul II – mână. Aspect iniţial
După 2 zile de tratament După 11 zile de tratament Final

12. Arsuri totale („toată grosimea dermului", subdermice, gradul III-IV)
Reprezintă necroza în totalitate a tegumentului, cu afectarea, în unele
cazuri, a structurilor subiacente. Fiind distruse toate elementele epiteliale
din structura tegumentului, nu este posibilă reepitelizarea spontană
provenită din straturile profunde.
 distrug în totalitate epidermul, dermul, anexele cutanate şi,
uneori, structurile subdermice;
 apar flictene rupte, escară albă sau alb-cenuşie, indoloră;
 determină edem perilezional important şi instalat precoce,
exsudat în cantitate redusă;
 prezintă afectarea marcată a stării generale, chiar de la suprafeţe
arse de sub 10% SC;
 prezintă vindecare spontană în timp foarte îndelungat şi cu
consecinţe cicatriceale definitive.

13. Arsuri grad III-IV produse prin
acţiunea îndelungată a flăcării
Afectare a hipodermului şi eventual şi a structurilor
mai profunde, cu producere de escară groasă, rigidă,
neagră; în absenţa tratamentului chirurgical se produce
vindecare defectuoasă, sechelară, prin granulare a plăgii
după eliminarea escarei; se impune realizarea de aport de
tegument (grefă cutanată).

14. Formularea diagnosticului de arsură trebuie să cuprindă obligatoriu trei elemente:
1. agentul etiologic;
2. suprafaţa totală a tegumentului ars;
3. gradul de profunzime.
Pentru calcularea suprafeţei
arse se foloseşte regula lui Wallace
numită şi regula lui 9
Gravitatea unei arsuri se apreciază ţinându-se seama de doi parametri: întinderea
în suprafaţă a arsurii şi gradul de profunzime al acesteia. Amândoi parametri au o mare
importanţă: întinderea arsurii determinând prognosticul vital, iar profunzimea - gradul de
invaliditate al accidentatului.
Aceşti parametri se calculează foarte atent şi se
înscriu în documentele medicale, iar tratamentul de
urgenţă, ca şi cel de lungă durată, se face în funcţie
de ei.

15. În cazul copilului, raportul dintre diferitele
segmente corporale se modifică o dată cu vârsta şi
sunt prezentate în următorul tabel (Lund-Browder):
Cap 9%SC
Un membru superior 2 x 9% SC = 18 % SC
Un membru inferior 2 x 18 % SC = 36 % SC
Trunchi anterior 18 % SC
Trunchi posterior 18 % SC
Perineu 1% SC
Total 100%
Vârsta 0-1 an 1-4 ani 5-9 ani 10-14 ani 15 ani
Cap 19% SC 17% SC 13% SC 11% SC 9% SC
Un membru superior 9% 9% 9% 9% 9%
Trunchi anterior 14% 14% 14% 14% 14%
Trunchi posterior 18% 18% 18% 18% 18%
O coapsă 5,5% 6,5% 8% 8,5% 8,5%
O gambă 5% 5% 5,5% 6% 6,5%
Perineu 1% 1% 1% 1% 1%
În cazul arsurilor ce
asociază inhalaţie de fum
şi/sau arsuri de căi respiratorii,
se face de asemenea o
supraevaluare cu 10-15% a
suprafeţei arse.

16. Indicele prognostic (I.P.) se află înmulţind suprafaţa arsă (S%) cu gradul de
profunzime al arsurii. În funcţie de I.P. arsurile se clasifică astfel:
 I.P. mai mic de 40: nu există alterarea stării generale, nu există complicaţii,
rezultă vindecare; nu există risc vital;
 I.P. cuprins între 40 şi 60: starea generală este influenţată, pot apare complicaţii,
rezultă vindecare; nu există risc vital;
 I.P. cuprins între 60 şi 80: starea generală este alterată, apar complicaţii dar regula
este vindecarea; există risc vital;
 I.P. cuprins între 80 şi 100: există o alterare importantă a stării generale, există
frecvent complicaţii dar regula este vindecarea; există risc vital;
 I.P. cuprins între 100 şi 140: există alterarea profundă a stării generale, totdeauna
apar complicaţii dar sub tratament adecvat, aplicat în timp util, regula rămâne
vindecarea; există risc vital crescut;
 I.P. cuprins între 140 şi 160: starea generală este gravă, survin complicaţii
importante dar cu tratament competent, aplicat în timp util se poate obţine
vindecarea; există un risc vital de o importanţă majoră;
 I.P. cuprins între 160 şi 200: starea generală este foarte gravă, evoluează
complicaţii severe dar sub tratament energic, competent şi aplicat în timp util se
poate spera în vindecare; se caracterizează printr-un risc vital foarte sever;
 I.P. mai mare de 200: supravieţuirea şi vindecarea sunt excepţionale, riscul vital
fiind maxim.

17.  Faţa, gâtul pentru că arsurile la acest nivel pot fi urmate de complicaţii la nivelul aparatului
respirator.
 Arsurile mâinii, zonelor de flexie ale membrelor, leziuni circulare la nivelul membrelor,
arsurile perineului.
 Arsurile care depăşesc mai mult de 30% din suprafaţa arsă indiferent de gradul de arsură.
 Arsurile de gradul III şi care depăşesc 10 % din suprafaţa corpului.
 Arsurile complicate cu fracturi şi cu distrugeri masive de ţesuturi moi.
 Arsuri profunde cauzate de substanţe acide sau de curent electric.
arsuri de gradul II întinse pe > 15% sau de gradul III pe > 5%; unii autori indică
obligativitatea internării în cazul arsurilor de gradul II-III întinse pe > 10% din suprafaţa
corporală la copii (sub vârsta de 10 ani) şi persoane cu vârstă peste 50 de ani, respectiv pe >
20% la restul indivizilor;
 arsuri ale feţei, perineului (şi organe genitale), extremităţilor (picioare, mâini) – indiferent
de suprafaţă;
 arsuri electrice (şi electrocuţiile) sau chimice;
 arsuri inhalatorii (inclusiv inhalare de fum şi intoxicaţie cu CO);
 arsuri cu alte leziuni asociate, inclusiv fracturi şi traumatisme penetrante;
 pacienţi cu tare organice severe (diabet zaharat, alcoolism cronic, ciroză hepatică, boli
cardiace, SIDA);
 arsuri infectate, tratate iniţial în ambulator.
Criterii de internare în spital a pacienţilor arşi:

18. Arsura reprezinta o urgenţă chirurgicală, soarta bolnavului depinzând de
primele îngrijiri şi de promptitudinea tratamentului. Pacientii arşi, ca toţi cei traumatizaţi,
trebuie evaluaţi în mod sistematic.
În cazul arsurilor moderate şi majore această etapă are, de obicei, două faze:
tratamentul de urgenţă, iniţial, la locul accidentului (ambulanţa), eventual stabilizarea
pacientului într-un spital local, urmată de transportul rapid către centrul de arsuri teritorial.
 La locul accidentului: trebuie întrerupt rapid contactul pacientului cu agentul
etiologic, deci întrerupt mecanismul de producere al arsurii (îndepărtarea
hainelor, deconectarea sursei de curent electric, îndepărtarea rapidă a inelelor,
ceasurilor, brăţărilor, curelelor, care pot produce efect de tourniquet în zona
arsă).
 Plaga arsă se acoperă cu material curat şi cu pansament ud şi rece pentru a
preveni contaminarea ulterioară a plăgii; deasupra trebuie pusă o pătură
curată pentru a preveni pierderea de căldură şi hipotermia.
 Se răceşte zona arsă cu apă la temperatura camerei. Dacă este aplicată
precoce, răcirea arsurii poate limita aprofundarea plăgii şi reduce semnificativ
senzaţia de disconfort a pacientului. Această măsură extrem de eficientă ca
prim ajutor, trebuie practicată cu prudenţă la extremele vârstelor şi la arsurile
întinse ca suprafaţă (risc de şoc hipotermic cu fibrilaţie ventriculară şi
asistolie).

19. Tratamentul chirurgical este rezervat arsurilor (intermediare şi
profunde) care nu s-au vindecat „spontan” după trei săptămâni de
tratament local şi general şi constă fie în excizia-grefare precoce, fie în
grefarea plăgilor granulare.
Inciziile de decompresiune devin necesare atunci când în
ţesuturile subiacente suprafeţei arse apare edem reacţional care
la nivelul lojelor inextensibile pot induce ischemie; dacă zona
arsă este circulară pot apare leziuni ischemice de tip „garou”.
La nivelul toracelui şi abdomenului, compresiunile
secundare arsurilor pot limita excursiile toracelui.
Excizie suprafascială – grefare
NU APLICATI PE ARSURĂ: ULEI, PĂMÂNT, BULION,
BĂLEGAR, PASTĂ DE DINȚI, OUĂ CRUDE SAU ALTE
TRADIȚIONALISME.

20. Pentru orice fiinţă umană pierderea sau deteriorarea majoră
a uneia dintre funcţiile de bază ale corpului său creează un mare
disconfort şi limitează accesul la o viaţă normală.
Etica înseamnă respectul oricărei vieţi omeneşti. Arsurile sunt capabile de a afecta
atât victima, cât şi întreaga familie a acesteia, reprezentând leziuni devastatoare nu numai
din punct de vedere fizic, cât şi emoţional.
Pacientul ars grav este considerat la ora actuală cel mai
complex și mai costisitor tip de pacient, pentru că tipul de
evoluție generat de particularitățile bolii presupune monitorizarea
permanentă a evoluției pacientului, întrucât orice tipuri de
complicații majore sunt posibile în orice moment al evoluției
acestuia.
Dacă până în trecut, supravieţuirea victimelor reprezenta obiectivul esenţial în
managementul cazurilor de arsuri severe; mai recent obiectivul îngrijirii arşilor a devenit
reintegrarea pacientului în familie şi comunitate. Acest obiectiv a extins rolul tradiţional
al echipei de îngrijire a arşilor dincolo de vindecarea cicatricilor postarsură în faza acută.