3. Care sunt valorile la vârstaCare sunt valorile la vârsta
preadolescentă?preadolescentă?
Sistemul valoric al preadolescentului este în formare. Pe
parcursul preadolescenţei are loc o analiză profundă şi
o apreciere serioasă a experienţei individuale deja
acumulate, are loc determinarea poziţiei de viaţă,
precum şi revizuirea atitudinii faţă de oameni, societate
[5]. Formarea concepţiei despre lume reprezintă un pas
important în evoluţia personalităţii.
Valorile individuale se formează de-a lungul vieţii sub
influenţa procesului educaţional, experienţei, mediului
cultural, cu alte cuvinte a părinţilor, prietenilor,
profesorilor.
4. Care sunt motivele dominante?Care sunt motivele dominante?
La nivelul motivaţional, vârsta preadolescentă se
caracterizează prin: tendinţa spre autonomie, acceptare,
înţelegere, afecţiune, cunoaştere şi afirmare.
Motivul dominant al comportamentului preadolescentului
la începutul perioadei (vârsta de 10-12 ani) este trebuinţa
în poziţie demnă în colectiv, adică de autoafirmare.
Formele negative de manifestare a acestei trebuinţe sunt:
negativismul, încăierarea, samavolnicia, bravarea cu
propriile defecte, „bariera de sens”, încăpăţânarea,
sarcasmul, batjocura. Forme pozitive: succesul la
învăţătură, umorul.
5. Care sunt motivele dominante?Care sunt motivele dominante?
Iar motivul dominant la sfârşitul perioadei
preadolescenţei (vârsta de 14-15 ani) este trebuinţa în
autodeterminare (cine sunt eu?) cu bravarea
independenţei, tendinţa „de a răsturna autorităţile”,
originalitatea, orgoliul şi vanitatea, nonconformismul,
confruntarea; trebuinţa în popularitate, înclinaţia spre
dreptate.
Totuşi, în sfera motivaţională a procesului de
comunicare a preadolescentului, cel mai viu se
manifestă trebuinţa în afiliere, apartenenţă la un grup şi
trebuinţa în prietenie, acea tendinţă de a căuta relaţii
apropiate, bazate pe ataşament emoţional profund şi
interese comune.
6. Problema cercetăriiProblema cercetării
Care sunt în condiţiile actuale trebuinţele
preadolescenţilor, care sunt orientările valorice
actuale ale preadolescenţilor şi cum ar trebui să
intervenim pentru a le ameliora? Este adevărat
ceea ce susţin unii părinţi şi profesori că
preadolescenţii sunt reci, distanţaţi, indiferenţi,
că „nu au nimic sfânt”? Acestea ar fi unele din
întrebările la care intenţionăm să răspundem în
actuala lucrare.
7. E antion i metodeș șE antion i metodeș ș
În continuare în scopul determinării orientării
valorice a preadolescenţilor, a trebuinţelor
dominante am efectuat o cercetare. Cercetarea
noastră s-a realizat pe un eşantion de 50 elevi ai
claselor VIII.
Au fost aplicate următoarele metode
psihodiagnostice:
testul pentru descoperirea trebuinţelor,
ancheta pentru studierea valorilor vitale,
chestionarul de personalitate Cattell.
8. Motivele dominanteMotivele dominante
Pe primul plan nevoia în stimă, ceea ce denotă necesitatea primordială a
preadolescentului în respectul din partea celor din jur, despre sensibilitatea faţă
de jignire sau ofensă aduse demnităţii proprii.
Cea mai mică medie a fost înregistrată la nevoia în autorealizare. Preadolescentul
este mai puţin preocupat de satisfacerea nevoii de împlinire de sine, de
dobândirea capacităţii de autocontrol.
10. Comparaţia statistică a rezultatelor pune în evidenţă diferenţe
semnificative la următoarele variabile: trebuinţa în stimă şi
valoarea scopul şi sensul vieţii (p=0,01), recunoaştere socială
(p=0,01). Aceste date ne conduc la ideea că satisfacerea nevoii în
stimă contribuie la creşterea recunoaşterii sociale, la căutarea
sensului în viaţă.
Există corelaţii între valoarea comunicare intimă şi factorii E,
factorul F (p=0,01) şi factorul I (p=0,05), ceea ce permite de a
susţine că în cadrul relaţiilor cu semenii preadolescenţii manifestă
un comportament combativ şi în acelaşi timp impulsiv şi vesel,
spirit practic, însoţit de insensibilitate faţă de alţii.
Totodată am constatat că preadolescenţii care manifestă factorul
I se caracterizează prin sărăcia valorilor altruiste, morale,
creativitatea, învăţătura (p=0,05).
11. Concluzii
Problema valorilor la tânăra generaţie este actuală. Valorile care au
existat, fiind importante pentru generaţiile anterioare, sunt pe cale de
dispariţie, iar altele noi nu au fost create sau nu au pondere majoră.
Ca urmare unul din obiectivele psihologului devine necesitatea
cultivării respectului, responsabilităţii, toleranţei, umanismului la elevi.
Tânăra generaţie are nevoie imperioasă de modele şi idealuri pentru a
deveni personalităţi mature autoactualizate. Subestimarea
problemelor şcolare, dificultăţilor de relaţionare interpersonală
apărute la preadolescenţi, ignorarea sau interpretarea lor superficială,
întârzierea în ameliorarea sau prevenirea lor poate conduce la
formarea comportamentului deviant, la creşterea riscului de abandon
şcolar, crime, suicid, în general, la eşuarea unor aspiraţii de viitor şi
ratarea socială a personalităţii în formare. Astfel şcoala ajunge
instituţia care contribuie la dezvoltarea personalităţii copilului,
educaţiei unui cetăţean demn şi responsabil, cult şi competent.
12. Recomandări pentru asigurarea dezvoltării şi
susţinerii culturii axiologice la elevi:
Promovarea tradiţiilor în societate, crearea şi păstrarea idealurilor
(model de erou literar, erou naţional etc.);
Colaborarea şcoală – părinte prin implicarea activă a părinţilor în viaţa
şcolară a copilului;
Cultivarea valorilor de către şcoală prin oferirea modelelor de
personalitate pedagogică. Cadrele didactice să respecte codul
deontologic în activitatea profesională;
Dezvoltarea responsabilităţii, empatiei, toleranţei, altruismului la
şedinţele de training psihologic;
Studierea obligatorie a următoarelor discipline opţionale: Psihologie,
Educaţia pentru viaţa de familie, Arta discuţiei, Cultura comunicării,
Educaţie pentru sănătate, Etică, Estetică, Conflictologie.
Promovarea valorilor morale de către mass-media prin diverse
programe educaţionale etc.
14. Aceste date ne vorbesc despre necesitatea primordială a preadolescentului în
respectul din partea celor din jur, despre sensibilitatea faţă de jignire sau ofensă
aduse demnităţii proprii. Nevoia în respect vizează dorinţa de apreciere a
cunoştinţelor, calităţilor, competenţelor, performanţelor de către cei din jur. Iată
de ce preadolescentul reacţionează agresiv sau autodistructiv în cazul manifestării
nerespectului faţă de personalitatea sa. Cea mai mică medie a fost înregistrată la
nevoia în autorealizare. Preadolescentul este mai puţin preocupat de satisfacerea
nevoii de împlinire de sine, de dobândirea capacităţii de autocontrol.
