ortodoxie

1. CONVORBIRI DUHOVNICEªTI II
Cu ce fapte bune trebuie sã se întrarmeze
mai întâi fraþii care doresc sã intre în
nevoinþa monahalã?
– Cel dintâi lucru ºi înainte de orice, trebuie sã
ºtie cel venit în viaþa monahalã cã este o intrare
fãrã de întoarcere. Sã rãmânã într-o definitivã
statornicie. Sã ºtie cã cinstea aceasta este fãrã de
asemãnare, sã-I slujeascã lui Hristos, dãruindu-I-
se cu totul, asemenea îngerilor. Nu singurã înalta
înþelegere îi va pãstra statornicia în cinstea de a
sluji lui Hristos dãruit ca monah, ci neapãrat sã
simtã cã o face dintr-o necesitate sufleteascã.
Partea aceasta ce þine de inimã va trebui
cultivatã ºi încurajatã în relaþiile ce le avem cu
începãtorii. Lucrul acesta sã fie în atenþia tuturor
vieþuitorilor din mânãstire. În inimã, zic, unde, cu
harul lui Dumnezeu, sunt toate forþele biruitoare
din om, cum se zice la Pilde (4, 23): Pãzeºte-þi
inima mai mult decât orice, cãci din ea þâºneºte
viaþa.
Pe fondul acestei liniºtite statornicii va veni
noilor începãtori o eliberare cât mai totalã de
lume ºi bunul Dumnezeu le va dãrui în toatã viaþa

2. 40 NE VORBEªTE
lor multe bogãþii duhovniceºti necunoscute de ei
ºi îi va umple de o supraomeneascã bucurie.
Care este virtutea hotãrâtoare a noilor înce-
pãtori, cu care ar putea sã biruiascã ispitele
ºi patimile cele dinlãuntru ºi cele din afarã?
– De la început Dumnezeu a creat pe om cu
aceastã puternicã ºi mult discutatã însuºire -
„voinþã liberã”. Aceasta ni se cere mai întâi: sã
vrem sã biruim ispitele. ªi, miºcând, va veni
neîntârziat harul.
Rugându-ne intens lui Dumnezeu, voind ºi
ostenindu-ne mereu, harul nu va lipsi de la noi.
Iatã unde este taina de început ºi de totdeauna a
biruinþei noastre. Harul este de naturã divinã -
„energie necreatã”, spune Sfântul Grigorie Palama.
Din primii paºi spre viaþa monahalã, plinã de
taine ºi înþelesuri preafrumoase, noul începãtor
este bine sã-ºi îndrepte inima ºi sã-ºi însuºeascã o
aleasã evlavie, nedifuzatã ºi nãdãjduitã cãtre
Maica Domnului. Apoi, mereu, cu bucuria în
inimã, sã se recunoascã a-i fi un fiu iubitor ºi
nevinovat ºi Maica Domnului îi va arãta cu priso-
sinþã cât de mult se va bucura a-i fi Mamã.
O fiicã îmbunãtãþitã se ruga Maicii Domnului,
zicând: „Maica Domnului, aratã-te a-mi fi mamã!”
Iar Maica Domnului i-a rãspuns: „Aratã-te a-mi fi
fiicã!”
Ce patimi trebuie sã lepede începãtorii mai
întâi din inima lor ca sã poatã gusta din
bucuria vieþii duhovniceºti?

3. PÃRINTELE ARSENIE 41
– Sã lepede mai întâi patima care este mai
aproape de el, care-l stãpâneºte cu mai multã tãrie.
Sã ºtie cã va trebui sã lupte împotriva tuturor
patimilor, dar cu mai multã atenþie ºi întrarmare
cu acele patimi care îl înconjoarã ºi anume îl
pândesc. În lupta lui sã fie convins cã nu va fi
singur, cerând cu inimã de foc ajutorul lui
Dumnezeu, al Maicii Domnului, al îngerului
pãzitor ºi al oricãrui sfânt spre care are evlavie.
Lupta este pe toatã viaþa, dar nimic nu-i mai
frumos ºi mai mãreþ decât sã fii stãpânul propriei
tale vieþi ºi sã lupþi ºi sã biruieºti, având alianþã
deplinã cerul întreg. Îndrãzniþi, Eu am biruit
lumea! - zice Domnul nostru Iisus Hristos ºi zice
pentru fiecare dintre noi, vãzându-ne pe toþi
stãpâni alãturi de El.
Dacã un nou începãtor nu iubeºte rugãciunea
ºi slujbele bisericeºti, poate deveni cãlugãr?
Cum trebuie cãlãuziþi fraþii începãtori ca sã
poatã spori în rugãciune?
– Dacã nu iubeºte rugãciunea ºi slujbele bise-
riceºti, înseamnã cã a venit de acasã fãrã sã aibã
mãcar o inimã de creºtin. Este mai greu sã-i porþi
pe unii ca aceºtia, dacã-i primeºti.
Se spune simplu despre cãlugãr cã este un
creºtin bun ºi se considerã cã a plecat la mânãs-
tire pentru o viaþã îmbunãtãþitã în trãire, unde
rugãciunea trebuie deprinsã a fi chiar neîntreruptã.
Se constatã, de altfel, la toþi începãtorii un dor
de rugãciune chiar exagerat, zic de rugãciuni lungi,
îngenuncheate, necunoscând celelalte valoroase

4. 42 NE VORBEªTE
împliniri din trãirea monahului: ascultãrile nesfâr-
ºite cu o singurã dãruire, posturile cu o mare
dreaptã socotealã ºi, mai ales, sã fie sprijin cu o
inimã bunã pentru necazurile sau neajunsurile
unora. Dacã noul începãtor nu vrea ºi nu simte
nevoia sã se roage, nici alte fapte bune ce þin în
ansamblu de trãirea în mânãstire nu le va putea
împlini, nici pe departe. Adicã, nu se cuvine ca un
vieþuitor dãruit lui Hristos ºi Maicii Domnului sã
aºtepte mântuirea fãrã nici o trezvie a inimii ºi
fãrã nici un dor îngeresc. Într-o lenevire ca
aceasta vieþuind, ar dori totuºi «sã-i cadã manã
cereascã de sus»?
Chiar dacã le vom arãta bunãvoinþã, nu vor
rãmâne pânã la urmã în mânãstire, cã n-au roadele
ºi darurile sfintelor rugãciuni, care nu se fac
niciodatã în zadar, fãrã un rãspuns. Pe unii ca
aceºtia îi vâneazã cu uºurinþã cumplitele ispitiri
diavoleºti, dându-le dor de lume.
Ce frumos este sã te încadrezi în versuirea
cântatã neîntrerupt în bisericã: Toatã suflarea sã
laude pe Domnul!
Care sunt cele mai grele patimi cu care
trebuie sã se lupte monahii ºi, mai ales,
începãtorii? Cum anume le pot birui?
– Aº îndrãzni sã spun cã pentru mulþi veniþi la
mânãstire cea mai grea ispitã este nestatornicia.
Aceºti diavoli cotropitori doresc sã te smulgã de
pe poziþie. În planul de luptã duhovniceascã, cel
dintâi lucru este sã-þi determini precis poziþia. ªi
tu, venit în viaþa monahalã, eºti pe cea mai înaltã

5. PÃRINTELE ARSENIE 43
culme, în cel mai de vârf cuvânt al Sfintei
Scripturi, în acel: Vrei sã fii desãvârºit? Aºa o
numeºte Sfântul Vasile cel Mare. Aceastã dorinþã
ºi încadrare monahalã este cea mai nesuferitã de
diavolii din toatã creºtinãtatea. La mânãstire se
vine cu un dor mare, cum se spune, ca o nebunie
pentru Hristos, de a se rãstigni pentru El, de a
suferi ocara, lovirea, prigonirea ºi înfrângerea
marelui duºman, orgoliul, ºi se pãzeºte ºi se
încearcã sincer spre marea nãdãjduitoare a mântu-
irii, smerita smerenie. Atunci vei simþi adevãrata
libertate, dorind sã iubeºti cu adevãrat pe toþi.
Adicã sã primeºti umilinþa, spinii coroanei lui
Hristos, cuiele, suliþa ºi moartea pentru El. Aºa îþi
vei uºura patimile grozave ºi vei fi cândva ºi
undeva un mic „mântuitor”, lucrând atât la
mântuirea ta, cât ºi la a altora. Diavolii nestator-
niciei nu vor putea birui pe unii ca aceºtia, care,
ispitiþi, mai mult se vor încununa.
O altã patimã foarte primejdioasã, care se
strecoarã atât de uºor ºi pare a se motiva mereu ºi
îºi face loc imediat între toþi este vorbirea de rãu.
Sunt convins cã cei mai mulþi care îºi pierd
sufletele, ºi le pierd pentru aceastã neînfrânare
împãtimitã a limbii. Nu ºtii sã vindeci, dar ºtii sã
deschizi, ca orice ucigaº, rana! Suprema poruncã -
iubirea - este propovãduitã, întãritã ºi trãitã de
Mântuitorul, ca o arvunã a luminii ºi frumuseþii
Împãrãþiei cerurilor. Cã iubire ºi milã este întreg
Creºtinismul!
Dar aceastã nemuritoare iubire este urmãritã de
rãutatea - micã sau mare - a vorbirii de rãu,

6. 44 NE VORBEªTE
viermele neadormit care îþi roade tainic inima ºi
zilele mântuirii tale. Acest vierme al urii ucide-l,
iubite frate cãlugãr sau creºtine, ºi iubeºte tare pe
Hristos, Care te aºteaptã în inima fratelui tãu pe
care îl sãgetezi mereu.
Patima vorbirii de rãu destramã unitatea mânãs-
tireascã ºi societatea creºtinã ºi se face vinovat de
moarte cel ce atacã ce a întemeiat Hristos pe cea
mai trainicã temelie - Iubirea ºi Credinþa. „Un
bãrbat sfânt, spune în Patericul vechi, a vãzut pe
oarecine pãcãtuind ºi, lãcrimând cu amar, a zis:
«Acesta a greºit astãzi, iar eu voi greºi mâine,
negreºit. Apoi acesta se va pocãi cu adevãrat, iar
eu nu mã voi pocãi niciodatã!»” Deºi l-a vãzut
chiar pãcãtuind, s-a osândit pe sine, iar pe acela l-
a vãzut îndreptat.
De aceea zic cã gândirea, ºoptirea ºi vorbirea
de rãu sunt patimi care aduc mari neajunsuri
întregii obºti creºtineºti. Toate patimile sunt
primejdioase ºi de toate trebuie scãpat, pentru cã
oricare din ele ar fi, ne poate pierde sufletul.
Timpul este scurt ºi viaþa este una ºi se duce
repede. Deci sã nu ne mai îngrijim de altceva,
decât de „plâns peste plâns ºi smerenie peste
smerenie, ca sã îmblânzim pe Iisus Hristos,
Stãpânul nostru”.
Cu toatã strãjuirea, pãzeºte-þi inima mai mult
ca orice, cã dintru aceasta þâºneºte viaþa (Pilde
4, 23).
Ce trebuie sã înveþe mai întâi duhovnicii pe
ucenici, pe fraþii începãtori?

7. PÃRINTELE ARSENIE 45
– Socot cã este bine ca mai întâi fraþii începã-
tori sã cunoascã marea însemnãtate a monahis-
mului, deci marea importanþã a transformãrii
întregii lor fiinþe. Apoi sã-ºi învioreze inima ºi sã
ºtie cã intrarea în mânãstire nu este un simplu
refugiu pentru sufletele slabe sau pentru
neputincioºi. Sfântul Vasile cel Mare se întreabã:
„Care este cuvântul cel mai de vârf al Sfintei
Scripturi, ca sã-l pot ajunge?” ªi-l remarcã unde
Mântuitorul spune tânãrului bogat: Vrei sã fii
desãvârºit? Lasã-þi toate ºi vino dupã Mine! Iatã
un prim ºi mare scop al cãlugãrului - mergerea
spre desãvârºire. Cine are aceastã supraomeneas-
cã dorinþã ºi plecare este umplut de mari haruri ºi
aduce o veselie fãrã de nume îngerilor ºi întregii
împãrãþii cereºti ºi, mergând pânã la capãtul vieþii
strâns legat de acest temei al Sfintei Scripturi, va
trãi ºi în el veºnic, cu adevãrat, o supraomeneascã
bucurie.
Cãlugãrii se mai numesc „îngeri ai pãmântu-
lui”, „cin îngeresc”, „mirese ale lui Hristos”,
„mucenicie albã” ºi parcã Sfânta Scripturã nu ar fi
atât de îmbogãþitã fãrã îndemnurile la o luptã
sufleteascã spre desãvârºire ale acestor fiinþe
omeneºti, care-s fãcute dupã chipul ºi asemãnarea
lui Dumnezeu. Este ºtiut cã totul este posibil, dacã
vrei sã mergi pe un drum atât de înãlþãtor. Cã
dacã vrem sã pornim, harul, adicã puterea divinã
de sus, este cu tine nedespãrþit ºi cine poate fi
împotriva ta ºi cine te poate birui, dacã Stãpânul
cerului ºi al pãmântului este cu tine?

8. 46 NE VORBEªTE
Iubite frate, care ai venit la slujbã îngereascã
în cinul monahal, nici o cinste nu este mai mare
ca aceasta. Adicã sã te dãruieºti ºi sã jertfeºti lui
Dumnezeu în curãþenie tot ce este bun ºi frumos,
cã ºi în mânãstire þi se descoperã uºor chipul de
cunoaºtere al pãcatului, adicã a tot ce este urât.
Aici putem umbla cu grijã sã fim curaþi faþã
de iubirea lui Dumnezeu. Aici ºi numai aici te
poþi încadra ºi încinge cu autoritate în unele
preafrumoase rânduieli care-þi pot da un nume
nou, o minte ascuþitã ºi o inimã dãruitoare ca sã
fii omul lui Dumnezeu, Care îþi pregãteºte sã-þi
dea în dar întreaga Lui împãrãþie. Aºa vei putea sã
calci peste diavolii care vor sã te calce acum.
Atotputernicul nostru Dumnezeu, Creatorul, Biru-
itorul ºi Luminãtorul a tot ºi a toate, iubeºte
inimile curajoase ºi ne acoperã cu mireasmã
necunoscutã de lume ºi, ca sã nu ne descurajãm,
zice cu drag, ca un Pãrinte mult preamult iubitor:
„Cine se leagã de voi, de lumina ochilor Mei se
leagã”.
Mânãstirea este un mic cer al pãmântului ºi
este o cinste pentru toatã lumea pãmântului.
Frumuseþea este cã aici se pot cuceri cerul ºi
pãmântul, tot ce-i mai frumos, tot ce-i mult
folositor, tot ce-i puternic, tot ºi toate, pentru cã-L
cucerim pe Însuºi Dumnezeu, Care ni se dãruieºte
total.
De secole întregi s-a putut vedea cã toate
aceste preaplãcute ,,bune vestiri” s-au putut
împlini de oameni ca noi, cã puterea unor astfel
de oameni este de la Dumnezeu, Cãruia Îi purtãm

9. PÃRINTELE ARSENIE 47
chipul ºi asemãnarea Sa ºi Care ne-a îmbogãþit cu
tot harul Sãu.
O întoarcere de la mânãstire spre lumea
nepãsãtoare, fãrã de nici o explicaþie, spunem, va
fi asemenea unei cãderi luciferice. Sunt, frate
creºtine, crede-mã, douã feluri de bucurii care nu
se pot uni una cu alta. Tu nu vei putea a te bucura
aici pe pãmânt de plãceri trecãtoare ºi vinovate, ºi
în cer a împãrãþi cu Iisus Hristos. Atunci fãrã-
delegea îºi va astupa gura sa (Psalm 106, 42).
Care este semnul duhovnicesc cã au sporit
fraþii începãtori?
– Mai întâi au o veselie nevinovatã cât mai
continuã. Apoi îºi dau seama cã ascultãrile sunt o
mare împlinire cãlugãreascã, unde îºi încearcã
fiecare tãierea voii ºi o fac fãrã cârtire ºi cu drag.
Întreabã cu interes sã cunoascã ºi se vede în ei o
cãinþã adevãratã în greºeli ºi neîmpliniri.
Nu duc vorba ºi nu aduc venin în chiliile lor.
Se simt cu râvnã la rugãciune, la citiri ºi cântãri,
la bisericã ºi peste toate se simte în ei un duh de
smeritã cugetare în toate miºcãrile lor, un duh
evlavios ºi simþi cã prezenþa lor te odihneºte.
Aþi cunoscut noi începãtori ºi monahi tineri
sporiþi în viaþa duhovniceascã? Prin ce
virtuþi anume?
– Da, cât mi-a fost cu putinþã, am cunoscut,
spre bucuria mea, mulþi fraþi, nu de prea multã
vreme veniþi în mânãstire, cu sufletele dãruite lui

10. 48 NE VORBEªTE
Hristos, încurajaþi ºi înveseliþi pentru mila arãtatã
de Dumnezeu cã sunt consideraþi ºi recunoscuþi
ca fii ai mânãstirii.
Mai întâi, ca o virtute mult grãitoare, la mulþi
se remarcã aceastã bucurie, prin faptul cã nu-ºi
mãsoarã ascultãrile cu puterile proprii ºi nu dau
înapoi. Desigur, ei sunt convinºi cã ascultarea,
porunca, este de sus, dupã cuvântul Domnului,
Care zice: Cine ascultã de voi, de Mine ascultã. ªi
au credinþa cã vor fi ajutaþi, cãci la Dumnezeu
totul este cu putinþã. Ascultãrile fãrã îndoialã ºi
fãrã cârtire sunt un act al unei inimi viteze, al unei
educaþii de credinþã intensã ºi dau o nãdejde
ascuþitã cã Dumnezeu nu te va înºela când spune:
Fãrã de Mine nu puteþi face nimic.
Oricare frate sau monah, cu astfel de convin-
geri de credinþã ºi cu inimã viteazã, poate rezolva
lucruri grele în ascultãrile sale, chiar dacã i-ar
depãºi mãsura puterilor proprii.
Mai mult ca oriunde, în ascultãrile fãcute cu
inimã ºi dragoste s-a lãsat vãzutã puterea harului
lui Dumnezeu. Au fost fraþi ascultãtori care au
legat fiare sãlbatice, care au dat la o parte pietre
uriaºe ca stânca, au trecut - pentru cã aºa era
ascultarea - pe deasupra râurilor, sau au fost
purtaþi pe spatele peºtilor ºi n-au conceput sã nu
asculte.
Aceºti eroi ai tãierii voii au în toatã fiinþa lor o
veselie ascunsã, au cugetãri smerite ºi au o
prezenþã în toate inimile necãjite, fie chiar ºi
rãutãcioase, cãci ei doresc sã vadã în fiecare ins
toate frumuseþile omeneºti. Aceºtia sunt respec-

11. PÃRINTELE ARSENIE 49
tuoºi, liberi, fãrã de teamã ºi au o mare nãdejde la
Preasfânta Stãpânã, Maica Domnului, zicând:
„Învredniceºte-mã sã te laud în veci, o, Sfântã
Fecioarã!”
Care este semnul cã am reuºit sã biruim ºi sã
scoatem din noi patima mândriei ºi a iubirii
de sine?
– Cred cã niciodatã nu va putea fi „un semn”,
definitiv, cã mândria este scoasã. Omul smerit nu
se vede niciodatã cã-i smerit. Lupta aceasta de o
viaþã întreagã, simþitã, ruptã, dreaptã ºi cinstitã o
ºtie ºi o va încununa Dumnezeu. Apoi, acestui
diavol al mândriei, plin de o nesuferitã duhoare,
nu-i va fi deloc uºor cã aþâþã ºi se aruncã singur
în foc cu un suflet care doreºte ºi ºtie sigur cã nu
va putea vedea ºi împãrãþi cu Hristos fãrã de o
smeritã smerenie.
Spune Sfântul Ioan Scãrarul cã diavolul trufiei
alungã pe toþi ceilalþi diavoli ºi el þine locul la
toþi. Toatã Scriptura ºi toatã marea sfãtuire a
Sfinþilor încercaþi în luptã cu acest diavol
cotropitor al mândriei ne spun cã fãrã harul de sus
nu se va putea birui aceastã patimã. Bunul
Dumnezeu a spus cu tãrie cã acest mare har nu-l
va da decât celor smeriþi, cum spune în Sfânta
Evanghelie, cã celor smeriþi le dã har!
Mãsura de curãþire a inimii este mãsura de
izbucnire a simþirii cãtre Dumnezeu. Cât de
scumpe sunt îndemnurile oamenilor încercaþi ºi
cât rãu poate pricinui o rânduialã dupã cum îl taie
capul pe fiecare! Pentru puþina noastrã ostenealã

12. 50 NE VORBEªTE
ºi smerenie cu ce alese daruri suntem învredniciþi!
Nu va mai fi iubire de sine, adicã mândrie, când
uimirea vã va cuprinde ºi veþi vedea cât de mare
este mila lui Dumnezeu pentru noi pãcãtoºii.
Oricãrui ostenitor în Hristos îi putem spune:
„Smereºte-te, cã ai pentru ce!”
Blândeþea ºi râvna pentru toate cele bune,
nemânierea ºi urmãrirea pãcii, nu a dreptãþii, sunt
semne de nemândrie. Îndreptãþirea de sine nu
poate fi laolaltã cu smerenia ºi Dumnezeu se
aratã, nu atât celor ce se ostenesc, cât celor simpli
ºi smeriþi.
Când anume cunoaºtem cã am sporit în
rugãciune ºi smerenie?
– Sporeºti în rugãciune ºi smerenie atunci când
simþi nevoia sã te rogi aºa cum simþi nevoia de
aer ºi apã. Existã o chemare ascunsã în tine care te
îndeamnã continuu sã ceri, sã mulþumeºti ºi sã
lauzi pe Creatorul tãu, eul din tine care se vrea la
Tatãl ºi la mama lui. El doreºte sã se biruiascã pe
sine, dar se vede slab ºi neputincios. El nu vrea sã
fie rob, adicã împãtimit, purtând un nume atât de
mare, de creºtin, ci se vrea lângã Stãpânul ºi
Rãscumpãrãtorul sãu.
Astfel, sufletul se trezeºte în om ºi simte cum
inima rãnitã de dor se apropie de Dumnezeu sã
comunice. Aºa încep marile treziri spre viaþã în
Dumnezeu. Ecoul acesta armonios pe care-l auzi
în tine este semnul cã eºti viu ºi vrei sã rãmâi
omul viu în bucuria harului Celui dãtãtor de
viaþã. Sfântul Ciprian zice: Cum vrei sã fii auzit

13. PÃRINTELE ARSENIE 51
de Dumnezeu, când nu te auzi nici pe tine însuþi?
Sau Spune-mi unde eºti atunci când nu te afli
înlãuntrul tãu? ªi iarãºi: „Darul anume îºi face loc
în noi, pe mãsurã ce se trezeºte eul nostru ºi sunt
dezrãdãcinate patimile”. Când inima se va curãþi
de patimi, atunci se va înflãcãra simþirea cãtre
bunul Dumnezeu.
Totul este zidit de darul Sfântului Duh, fiindcã
darul li se dã întotdeauna preaîmbelºugat credin-
cioºilor. Cei ce I s-au dãruit Lui fãrã de întoarcere
sunt cãlãuziþi de El ºi El singur îi zideºte aºa cum
ºtie.
Dumnezeu este ascuns în poruncile Sale. Cei
care îl cautã pe Domnul, Îl gãsesc pe mãsura
împlinirii lor. „Lui Dumnezeu îi trebuie numai
inima ºi îi este de ajuns”, dacã ea va sta deschisã
cu evlavie în faþa Lui. Rugãciunea neîncetatã
tocmai în aceasta constã, sã ne aflãm întotdeauna
cu evlavie în faþa lui Dumnezeu. Iar peste aceastã
stare, pravila, rugãciunea cititã, nu face decât sã
punã lemne pe foc.
Dumnezeu este un Dumnezeu al inimii. Roagã-
te, deci, cu simþire! De unde aº înþelege cã
Dumnezeu nu este atât un Dumnezeu al minþii, ci
al inimii, spun Sfinþii Pãrinþi.
Puterea rugãciunii nu stã în cutare sau cutare
cuvinte, ci în felul cum se sãvârºeºte. Aceastã
grijã, preocupare de fineþe sufleteascã continuã,
aduce o retragere în tine neprovocatoare ºi smeritã
în toate.

14. 52 NE VORBEªTE
Cum putem dobândi duhovniceºte pe fraþii
care nu au rãbdare ºi se mânie repede?
– Trebuie mai întâi sã înþelegem cauzele care-i
fac nerãbdãtori ºi mânioºi pe fraþi. Apoi trebuie sã
le vorbim cu multã bunãtate ºi blândeþe ºi chiar cu
un fel de apreciere, arãtându-le ºi cele bune ale
lor. Cât de nesuferite ºi primejdioase sunt aceste
douã, nerãbdarea ºi sora ei, mânia, care îþi anu-
leazã toatã frumuseþea aºezãrii sufletului tãu ºi
toatã agonisirea duhovniceascã!
Cineva a vãzut pe altcineva care se cãznea sã
deschidã un lacãt la o uºã ºi nu putea nicidecum,
de unde a început încet, încet, sã-l cuprindã o
mânie aºa de mare, cã se dãdea cu capul de uºã ºi
fãcea spume la gurã. ªi a zis cel care privea
degradanta scenã: „În veac n-o sã mã mânii mãcar
cât de puþin ºi o sã fac orice efort pentru a-mi
stãpâni firea de om, cã am vãzut cât de urât îi stã
omului mânios”.
Deci noi, cum zic sfinþii bãtrâni ai Patericului,
dacã ne supunem patimilor, cu nimic nu ne deose-
bim de închinãtorii la idoli. „Cã cei ce se biruiesc
de iuþealã ºi se robesc de mânie ºi nu taie de la
sine tulburarea patimii, aceºtia se leapãdã de Iisus
Hristos ºi au în sine pe Marte ca dumnezeu ºi se
închinã idolului turbãrii ca ºi elinii. Iar cei ce au
biruit acestea ºi le-au izgonit de la sine ºi s-au
înfrânat de ele, aceºtia au cãlcat idolii ºi s-au
lepãdat de închinarea dumnezeilor celor mulþi ºi
s-au fãcut mucenici fãrã de sânge”. „De se va
întâmpla între tine ºi altul cuvânt de scârbã ºi va
tãgãdui cuvântul, nu-l aþâþa pe el, zicând cã ai

15. PÃRINTELE ARSENIE 53
spus! Cã se întoarce ºi zice: «Aºa am zis! ªi ce?» ºi
se face mare ceartã. Ci lasã cuvântul ºi se face
mare pace; cã pacea este de patru ori mai mare
decât dreptatea”. (Sfântul Ioan Scãrarul - Cuvânt
despre mânie - Filocalia nr. 9).
Iarãºi, zice un bãtrân cã „cel ce se nedreptã-
þeºte de voie ºi iartã pe aproapele, fiu este al lui
Hristos; iar cel ce nici nu nedreptãþeºte, nici se
nedreptãþeºte, este al lui Adam; iar cel ce nedrep-
tãþeºte, sau dobânzi cere, sau înºealã, fiu este al
diavolului”. Trebuie sã-þi încãlzeºti sufletul rãcit
de urã, de nerãbdare ºi mânie prin a rãbda pe
fratele tãu, ca sã rãmâi omul lui Dumnezeu, cã
unul ca acesta iartã ºi se roagã sã-ºi astâmpere
focul mâniei. Încã multe alte ispite te aºteaptã sã
le arzi cu focul harului Sfântului Duh ºi sã rãmâi
un om al iubirii ºi al pãcii.
Tinerii începãtori, din lipsã de educaþie, sunt
de obicei superficiali în credinþã ºi nevoinþã.
Promit repede, dar fac puþine. Cum trebuie
sã-i dobândim duhovniceºte pentru Hristos?
Ce metode recomandaþi?
– Aceºti tineri trebuie sã înþeleagã cuvântul
Sfintei Scripturi care spune: Vai de cel ce face
lucrul Domnului de mântuialã. Aceºtia, se vede,
nu cunosc nici ce este iadul, nici ce este raiul. Sã-i
apropiem cu inimã caldã. Sã le explicãm ºi lor cã
Domnul nostru Iisus Hristos stã ascuns în
poruncile Sale ºi, în mãsura în care le împlineºti,
în mãsura aceea þi se dãruieºte ºi El. ªi cât este de
greu sã-L avem întreg pe Stãpânul a toatã fãptura

16. 54 NE VORBEªTE
în inimile noastre! Cã spus este: Fãrã de Mine nu
puteþi face nimic! ªi Scriptura n-o putem desfiinþa
ºi nici sã credem cã o putem împlini cu jumãtãþi
de mãsurã. Domnul ºi Mântuitorul nostru ne vrea
întregi. Numai satana ne vrea vicleneºte doar un
singur vârf de deget, cã ºtie el, vicleanul, cã aºa ne
poate stãpâni toatã fiinþa.
Alt timp de pocãinþã nu mai este, iar sfârºitul
nu ne va fi plin de milã sau târguialã. Ci atunci va
fi înfricoºarea cea mare, când se va arãta nu mila,
ci dreptatea, cã zice: „Înspãimântãtor lucru este sã
fii judecat dupã dreptate de un judecãtor fãrã
îndurare”. Apoi, în aceastã sfântã grãdinã, care
este mânãstirea, se aflã cu prisosinþã toate roadele
posibile pentru fericita viaþã veºnicã. Acum e ziua
mântuirii (II Corinteni 6, 2).
Acesta este veacul pocãinþei, acela al
rãsplãtirii. Acesta este al faptelor ºi al rãbdãrii,
acela al mângâierii. Acum Dumnezeu este ajutãto-
rul celor ce se îndreaptã de la calea rãului, iar
atunci va fi înfricoºat cercetãtor al faptelor, cuvin-
telor ºi gândurilor omeneºti. A cui este munca, ale
aceluia sunt roadele. Cinstea ºi cununile se cuvin
învingãtorilor, însã, dupã cuvântul Apostolului:
Nu numai cã se cade sã învingem, ci sã ne ºi
luptãm dupã lege (II Timotei 2, 5).
Uneori lucrurile se prezintã ºi invers. Sunt
începãtori hotãrâþi ºi iubitori de nevoinþã ºi
vârstnici apãsaþi de gânduri ºi cuprinºi de
nesimþire duhovniceascã. Ce ne spuneþi despre
aceºtia? De ce unii vârstnici nu pot spori în

17. PÃRINTELE ARSENIE 55
lucrare duhovniceascã? Ce trebuie sã facã
aceºtia?
– Pentru tinerii cu mare râvnã cãtre nevoinþã
spunem cã se bucurã Hristos de râvna lor, dar Îl
pot ºi întrista dacã în lucrarea lor n-au mãsurã,
adicã dreaptã judecatã în nevoinþã. Cã vor putea
cãdea în ispita cea de-a dreapta, cu cele bune
exagerate, care rãmân fãrã mireasma trezviei
inimii, care ar putea fi un scop împlinit. Este o
vorbã bãtrâneascã la români: „Munca nu se face
numai cu puterea, ci mai mult cu socoteala”.
Iar vârstnicilor care nu pot spori în lucrarea
duhovniceascã sau nu vor, le spunem tuturor cã
viaþa le este încã mai scurtã ºi Judecãtorul este
lângã uºi. Celor ce le convine sã creadã cã vor trãi
încã mult, Mântuitorul le spune: Astãzi de veþi
auzi glasul Meu, sã nu se învârtoºeze inimile
voastre. ªi cine poate crede cã fãrã veste nu-l
poate lovi o cãrãmidã, o boalã necruþãtoare, un
trãsnet sau o muºcãturã înveninatã? Atunci, sigur,
moartea va fi marele dascãl al trezviei, dar, vai, va
fi prea târziu. În cer nu mai este pocãinþã.
Unii începãtori ºi chiar vârstnici îºi pierd
repede elanul, bãrbãþia, râvna
duhovniceascã în lupta cu ispitele. Pentru ce
pãtimesc aceas-tã ispitã ºi cum pot dobândi
din nou râvnã, bãrbãþie, încredere?
– Viaþa duhovniceascã se observã ºi la sfinþi
cã este în zig-zag. Urcã ºi coboarã, dar de cele
mai multe ori nu-i mare primejdie, cã prin coborâº

18. 56 NE VORBEªTE
harul lucreazã mai încetinel ºi oamenii se smeresc.
Pãrerea de rãu ºi smerenia sunt nemãsu-rat mai
mari decât isprãvile elanului nevoinþelor. Cum
spune prea frumos Apostolul Pavel: Când sunt
slab, atunci sunt tare, recunoscând prin aceasta cã
lucreazã harul mai mult în cei smeriþi, cã
smerenia în neputinþã este mai sigurã, lucrãtoare.
M-am folosit de sfatul unor Sfinþi Pãrinþi care
spun cã nu este bine sã doreºti daruri mari, ci sã te
mulþumeºti cu daruri mici, cã este necuviincios
sã-þi zãdãrãºti fiinþa ta duhovni-ceascã,
comportându-te ca un om plin de mândrie ºi
grozãvindu-te. Psalmul 130 spune: Doamne, nu s-
a înãlþat inima mea, nici ochii mei, nici n-am
umblat întru cele mari, nici întru cele mai
minunate decât mine (Psalm 130,1)
Dar nu trebuie sã fim nici nepãsãtori, fãrã de
lucrare ºi interes, ca ºi cum am sta într-un tron
închipuit, aºteptând, cum se zice, „vocaþia”, harul
de-a gata. Lucrul care þi-ar aduce o mare nãdejde
ºi un echilibru liniºtitor este o stare de trezvie fãrã
echivoc, o permanentã luare aminte de sine.
Atunci nu te-ai certa sau te-ai cerceta pretenþios
cu harurile lui Dumnezeu.
Pe cei ce-ºi pierd repede elanul, dar sunt de
bunã credinþã ºi ºtiu cã fãrã harul lui Dumnezeu
nu se poate face nimic ºi totuºi se considerã
pãrãsiþi, îi încurajãm sã rãmânã într-o continuã
nãdejde ºi liniºte sufleteascã, recunoscându-ºi
neputinþele, smerindu-se adevãrat cu inima.
Unii ca aceºtia vor vedea curând iubirea de
oameni a lui Dumnezeu. „Cã cine se lasã întreg în

19. PÃRINTELE ARSENIE 57
mâna lui Dumnezeu, Care este de toate întru
toate, nu-i moare nimic, nu-i piere mimic, ci toate
îi trãiesc, toate îi slujesc”.
Cum putem câºtiga pentru Hristos pe fraþii
care sunt slabi în fapte bune ºi nu au statorni-
cie, ascultare ºi rãbdare?
– Trebuie sã le zicem cu toatã inima acestora,
ca sã ne mântuim sufletele noastre, despre
„înfãþi-ºarea omului înaintea Judecãtorului”,
despre învinuirea, cercetarea ºi despre sentinþa ce
o rosteºte dreptul Judecãtor, Iisus Hristos, Care va
veni în persoanã, în ceasul în care nu gândeºti
(Luca 12, 40).
„Cu cel bun va fi plin de iubire, iar cu cel rãu,
înfricoºãtor, zice Fericitul Augustin. Ce fricã îl va
cuprinde pe cel ce va vedea pentru prima oarã pe
Mântuitorul ºi încã mânios! Cine va sta înaintea
mâniei Lui?” Ziua aceasta este „ziua mâniei”, cum
zice cântarea. „Mânia Judecãtorului va fi o
prevestire a osândirii tale ºi vor fi spaime ºi
suferinþe mai mari decât atunci când te-ai afla
chiar în iad”.
O, frate, cu atât mai mare torturã va simþi
sufletul la vederea lui Hristos, pe Care în viaþã L-
a dispreþuit sau cu lenevire I-a neglijat poruncile!
„Nici o nãdejde de a-L mai îmblânzi. Sã ceri
îndurare, când vei fi judecat chiar pentru dispre-
þuirea îndurãrii! Ce se va întâmpla dar?, întreabã
Fericitul Augustin. Unde va fugi pãcãtosul când,
deasupra lui, are pe Judecãtorul mânios, sub el,
iadul deschis, la dreapta, pãcatele ca acuzator, la

20. 58 NE VORBEªTE
stânga, duhurile rele care sunt gata la execuþie ºi
înlãuntrul sãu mustrãrile conºtiinþei?”
Cugetând la toate acestea, cum se mai poate ca
fraþii ºi oricare dintre noi sã fie cu voia slabi ºi
nepãsãtori, nestatornici în ascultãri ºi fãrã rãb-
dare?
Cum putem vindeca sufleteºte pe cei care
cârtesc, defaimã, vorbesc de rãu pe aproapele
ºi nu-ºi stãpânesc gândurile, limba ºi pântecele?
– Cu iubire veºnicã te-am iubit pe tine, zice
Dumnezeu. Frate dragã, Dumnezeu din iubire te-a
ales din mulþimea atâtor oameni. Þi-a dat viaþã ºi
te-a aºezat în lumea aceasta. Toþi cu care trãieºti
sunt aleºii Lui pe care îi iubeºte ºi îi apãrã. Sunt
lângã tine, ca laolaltã sã vã iubiþi ºi prin aceasta
se va vedea teama ºi iubirea de Dumnezeu. Cerul
ºi pãmântul ºi toate fiinþele strigã neîncetat cã
iubesc pe Dumnezeu. Soarele, luna, stelele,
munþii, izvoarele, florile ºi toatã fãptura se pare
cã strigã: „Iubiþi pe Dumnezeu, iubiþi opera lui
Dumnezeu!”
Ce zici de toate astea? Crezi ºi nu-L iubeºti? Te
poþi gândi sã iubeºti altceva decât pe Hristos? ªi
totuºi, iatã, tu vorbeºti de rãu pe cei pentru care
Domnul S-a jertfit sã le dovedeascã cã-I iubeºte ºi
cine îi loveºte, Îl loveºte ºi pe Rãscum-pãrãtorul
lor.
Gândurile noastre, mai degrabã sã se îndrepte
spre facerea lumii, spre blestemata cãdere în
pãcate, spre rãscumpãrarea noastrã veºnicã de
cãtre Dumnezeu pe Cruce, ca sã avem parte,

21. PÃRINTELE ARSENIE 59
strãduindu-ne, sã iubim pe toatã lumea, oricum ar
fi, cã toþi sunt fãcuþi frumoºi numai pentru singur
Dumnezeu.
Iubite frate, care eºti stãpânit de iubirea de
sine, crezi cã nu va veni vremea la o înaripare
duhovniceascã ºi aripile, fiind întinse, nu vor
putea zbura din cauza nemiloasei tale lãcomii?
Nu te poate obliga nimeni sã duci o viaþã de
mare ascet, care, dupã unii, pare o nebunie, ea
fiind de fapt o sfântã nebunie, dar ai putea spune
de la câte lucruri bune te-ai lipsit în preocuparea
de azi, ca o fiinþã aleasã cu nume mare ºi frumos,
þinând cont de subþietatea sufletului în rugãciuni,
meditaþii, dãruiri ºi multe altele, pentru armonia
cu cei cu care trãieºti?
Deci, ori pãrãseºte plãcerile pãcãtoase ºi vei
câºtiga viaþa de veci, pe care sã ne-o adãugãm în
fiecare zi, ori trãieºte îngreunat de patimi, care te
duc la nesimþire, spre o moarte veºnicã. Alege,
iubite frate!
Este vindecare ºi mântuire pentru cel mândru
ºi iute din fire? Cum poate fi dobândit pentru
Hristos?
– Da, este vindecare ºi mântuire ºi pentru cel
mândru, dar va trebui sã trãiascã într-o mare fricã
de Dumnezeu, cã zis este cu strãºnicie: Domnul
celor mândri le stã împotrivã! Acest pãcat este cel
mai urât de Dumnezeu. Este pãcatul luciferic care
a adus cãderea unei cete întregi de îngeri ºi i-a
fãcut lipsiþi total de darurile lui Dumnezeu. Sunt
draci nesuferiþi, urâþi, vicleni, fiinþe cu urã desã-

22. 60 NE VORBEªTE
vârºitã ºi blestemaþi pe vecii vecilor. Aceasta este
soarta tuturor celor ce se încred în puterile lor,
mai presus de toþi, îngâmfaþi, nemiloºi, urâþi de
semenii lor, îndrãzneþi ºi fãrã ruºine. Dacã Dum-
nezeu a luat darul de la ei, vor fi din ce în ce mai
mult într-o asemãnare cu diavolul.
Frate, tu ºtii Scriptura, cã Dumnezeu numai
celor smeriþi le dã har, ºi zici cã te vei lãsa mai
târziu de patima înãlþãrii de sine, dar nu bagi de
seamã cã într-aceasta sufletul tãu se pierde deja?
Poþi sã arunci un mãrgãritar de mare preþ în
apã, zicând cã-l vei cãuta mai târziu? Dar dacã nu
vei putea sã te smereºti cu adevãrat, ca sã primeºti
darul mântuirii tale? Ca sã scapi de mândrie, ai
nevoie de rugãciune, de plâns ºi pãrere de rãu
adevãratã. Aceasta este un dar de sus. Dar dacã
Dumnezeu nu-þi dã aceastã pãrere de rãu? Dacã
vine moartea ºi nu-þi lasã timp? „Ziua de mâine,
zice Fericitul Augustin, n-a promis-o Dum-nezeu
nimãnui; poate sã þi-o dea, poate sã nu þi-o dea!”
Lãudãroºenia, semeþia, iuþimea, care este o
fiicã a mândriei, dispreþul ºi plãcerea sã fii vestit
ºi grozav ºi altele asemenea „toatã mãduva omului
o pierd ºi îl lasã sec”. Smeriþi-vã, iubiþi fraþi, „cã
altfel nu veþi putea gusta bunãtãþile împãrãþiei
Mele!”, zice Domnul Atotþiitorul.
Sã întrebãm pe atâtea suflete mãreþe, bogate,
pe toþi învãþaþii, principii ºi împãraþii care deja
au trecut la cele veºnice, sã-i întrebãm ce le-a mai
rãmas acum din mãreþia, desfãtãrile ºi stãpânirea
lor? Toþi, frate, vor rãspunde: Nimic, nimic! „O,
omule; zice Fericitul Augustin, tu preþuieºti ceea

23. PÃRINTELE ARSENIE 61
ce are omul aici, bagã însã de seamã la ceea ce
duce cu sine! Când moare, nu ia nimic altceva cu
sine decât un cadavru greu mirositor ºi o hainã
zdrenþãroasã ce va putrezi împreunã cu el”.
Cum putem dobândi în viaþã, în mânãstire,
pacea sufletului? Cum o putem pãstra în
inima noastrã ºi s-o dãm ºi altora? Care sunt
foloasele pãcii duhovniceºti ºi din ce fapte
bune se naºte ea?
– Simþi uneori cã vine un duh liniºtitor,
eliberator în inimã. Pacea nu vine decât numai ºi
numai atunci când, mai mult sau mai puþin, simþi
cã doreºti cu adevãrat sã nu te stãpâneascã nici o
patimã. Simþi nevoia sã te controlezi, sã fii cât
mai treaz faþã de orice lucru vãtãmãtor, cât de
mic. Vei simþi o bucurie tainicã ºi o cuviincioasã
îndrãznealã spre bunul tãu Stãpân, sã nu-L superi
ºi sã-þi întindã mâna salvatoare mereu, ºi aceasta
într-o plãcutã ºi neînvinsã atenþie a ta. Eliberarea
aceasta o ai pentru cã ºtii sã faci nu ce vrei tu, ci
numai ce-I place lui Dumnezeu. Cât de aproape ºi
de coborâtor este Dumnezeu pentru inimile
acestea! Cum se spune: Se laudã mila asupra
judecãþii. ªi iarãºi, se bucurã sufletele alese sã
spunã: „Fiindcã Dumnezeu din firea Sa este
bunãtate nemãrginitã, dorinþa Lui cea mai fierbin-
te este sã ne facã ºi pe noi pãrtaºi fericirii Sale”.
Iatã cã pacea este o micã împãrãþie cereascã în
om pe care n-o putem cuceri decât fiind luptãtori
smeriþi ºi viteji, mult iubitori, liberi faþã de tot ce
e rãu ºi numai þinând mâna inimii noastre spre

24. 62 NE VORBEªTE
mâna inimii Stãpânului. ªi dacã, oameni fiind,
greºim, poate Dumnezeul nostru ne pedepseºte în
viaþa aceasta, ca sã ne cruþe în cealaltã. 0,
Dumnezeule, mâniatu-Te-ai ºi Te-ai milostivit spre
noi! (Psalm 59, 3). ªi iarãºi: Dat-ai celor ce se tem
de Tine semn ca sã fugã de la faþa arcului,
pentru ca sã se mântuiascã cei iubiþi ai Tãi
(Psalm 59, 4).
Rãmân multe negrãite ºi frumoase despre tine,
scumpã ºi mult doritã „pace sufleteascã”, dar simt
încã plãcerea sã-þi mai dãruiesc o micã coroniþã!
A zis ucenicul unui mare pãrinte învãþat: „Ce
fericit eºti, pãrinte, cã ºtii atâtea lucruri ºi eu, un
biet om simplu, nu ºtiu nimic! Tu poþi sã te faci
mai sfânt decât mine!” „Auzi, îi rãspunse atunci
pãrintele, dacã o bãtrânã simplã ºtie a iubi pe
Dumnezeu mai mult decât mine, ea poate ajunge
la un mai mare grad de sfinþenie decât mine”. Sã
ne folosim de smerenia ºi pacea celor simpli! „Se
scoalã cei neînvãþaþi ºi rãpesc cerul”, spunea
cineva. „Fericit este cel ce pricepe lucrul ºi-ºi
mântuieºte sufletul sãu”.
Sfântul Ioan Gurã de Aur spune: „Sã mergem
la morminte ºi aºa vom cunoaºte ºi vom dobândi
mai uºor pacea sufletului”.
Ce legãturã este între pacea inimii ºi conºtiin-
þa curatã? Cum le putem dobândi pe amân-
douã în mânãstire, în viaþã?
– Când conºtiinþa nu este curatã nici inima nu
poate avea pace. Ele sunt într-o indestructibilã

25. PÃRINTELE ARSENIE 63
relaþie. Poate ca inima sã fie împãtimitã ºi sã
producã neliniºte conºtiinþei.
Conºtiinþa se elibereazã extrem de mult atunci
când pãstrãm cu tãrie pacea sufleteascã împotriva
dezordinii din noi. Chiar dacã n-am împlinit întru
totul idealurile noastre la mãsura zilei, sã pãstrãm
în noi ºi sã rãmânem credincioºi principiului: o
trãire vie, neºovãitoare. Dacã nu-L mãrturiseºti pe
Iisus Hristos înaintea oamenilor în momentele ce
se ivesc, atunci nu-L mãrturiseºti nici înaintea
sufletului tãu, pentru a-L considera Adevãrul
desãvârºit pe care zici cã Îl doreºti ºi vrei sã-I
slujeºti. ªi, iatã, rãmâi cãldicel, cã nu a zice, ci a
lucra înseamnã a ajunge.
Mergând pe drumul cel mare ºi bun împotriva
chemãrilor ruºinoase ºi comode ale firii, încã fiind
pe drum, te simþi mult eliberat de conºtiinþã ºi
inima se considerã oarecum ajunsã, se bucurã ºi
încep sã iasã din ea puteri de viaþã, având cu
plinãtate în ea harul cel mult liniºtitor.
Sã nu-þi munceºti oare conºtiinþa singur, mer-
gând dupã puterea ta spre desãvârºire, pentru cã
nu ai ajuns, cãci nu se poate ajunge uºor? Lupta
este de o viaþã, nu te ispiti singur. Smereºte-te
mereu, cãci, vãzând Domnul Pãcii silinþa ta, dar ºi
liniºtea ta, vei fi binecuvântat cu toatã bunãtatea ºi
numele bun, din marea ºi dreapta Judecatã ºi
iubire a lui Dumnezeu ºi te va stãpâni un sentiment
al veºniciei ºi aceasta, iubite frate, nu este puþin
lucru. Sã veghezi mereu asupra ta, fãrã nici un
duh înãlþãtor, ºi oriunde te vei gãsi, faþã de
marile chemãri inima ta se va bucura ºi cu

26. 64 NE VORBEªTE
rugãciunile Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu
vei rãmâne un om al Crucii, un fiu al Învierii.
De ce S-a numit Fiul lui Dumnezeu Cuvânt ºi
Domnul Pãcii?
– Iatã, sunt plin de sfialã ºi neputincios sã
rãspund la aceste întrebãri care au fost ºi în
uimirea îngerilor, cum spune Sfânta Scripturã:
Taina cea din veac ascunsã ºi de îngeri neºtiutã.
Cum aº putea eu pãtrunde aceste taine ºi adevã-
ruri pe care le trãim, le simþim ºi ne supunem lor
pânã la moarte, pentru cã sunt adevãrate, dar nu le
putem întru totul cuvânta ºi înþelege? Îmi cer
cuvenita iertare ºi cu o sincerã nãdejde în harul
divin spun ºi eu la mãsura puterii mele, dar ºi a
râvnei ºi a dragostei inimii mele.
Zice Sfântul Ioan Evanghelistul: La început
era Cuvântul ºi Cuvântul era la Dumnezeu ºi
Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început
la Dumnezeu. Toate prin El s-au fãcut ºi fãrã El
nimic nu s-a fãcut din ce s-a fãcut (Ioan 1,1-2).
Dumnezeu este Cuvântul. Se înþelege, adicã Se
simte pe Sine Însuºi neîntrerupt ca Stãpân.
Deci într-o permanentã simþire de Sine a
trimis pe Fiul, Dumnezeu Cuvântul, sã fie arãtat ºi
prin El, Tatãl, la toatã fãptura, cãci toatã fãptura
are în felul ei o simþire de sine.
Dumnezeu, cauza cauzelor, S-a vãrsat pe Sine
în lume prin Fiul, Dumnezeu Cuvântul, Care a
luat chip smerit de om, ca sã fie cunoscut prin
cuvânt ca Fiu al Tatãlui. Eu sunt în Tatãl ºi Tatãl
este în Mine. Cuvintele pe care vi le grãiesc Eu,

27. PÃRINTELE ARSENIE 65
nu le spun de la Mine, ci Tatãl, Care sãlãºluieºte
în Mine, El Însuºi face aceste lucruri (Ioan 14, 10).
Cuvântul este marea ºi desãvârºita putere de
afirmare, ca omul ºi întreaga Creaþie, în deplinã
simþire de sine, sã cunoascã pe Creatorul lor. Prin
Cuvântul ºi prezenþa Duhului Sfânt s-a cunoscut
înalta simþire, trãire ºi relaþie între Ziditor ºi
zidire.
Dumnezeu Cuvântul a fãcut sã se cunoascã, pe
cât este cu putinþã, marea tainã a cauzei, a tot ce
existã. Tatãl a trimis pe Fiul Sãu sã-L facã cu-
noscut ºi sã fie auzit ºi ascultat ca un Dumnezeu
Creator al cerului ºi al pãmântului cu toatã
frumuseþea ºi podoaba lor. Eu le-am arãtat lor
numele Tãu (Ioan 17, 26).
Dacã n-ar fi venit Dumnezeu Cuvântul în
sfinþita Sa lucrare, întreaga fãpturã nu s-ar fi
cunoscut pe sine ºi nici n-ar cuvânta prin simþire
de sine ºi nici n-ar fi declanºat atâta miºcare,
limpezire de o înaltã fineþe a conºtiinþelor, de
cunoaºteri adânci ºi chiar de un delicat proces de
despãtimire a îngerilor, descoperindu-li-se noi
taine.
Prin aceastã mai presus de fire întrupare a lui
Dumnezeu Cuvântul, Fiul Omului a fãcut ca în
noi ºi-n toate sã se recunoascã faptul cã existã
tainic o continuã cuvântare divinã întru Sine.
Toatã creatura lui Dumnezeu are puterea Cuvân-
tului în ea ºi-L rosteºte potrivit firii ºi însuºirii
proprii ºi Dumnezeu a dat omului sã desluºeascã
„limbajul” acestora.

28. 66 NE VORBEªTE
Cuvântul, pe de altã parte, este puterea divinã
din fãpturã - ºi, tocmai de aceea, sã ne simþim în
rãspunderea ce-o avem tari ºi liberi - ºi este auzitã
ca o continuã verigã misticã de aur în lanþul
nesfârºit al cunoaºterilor.
Cum se spune: „S-a vãrsat Hristos în buzele
tale”. Buze ale lui Hristos le-a numit Scriptura.
Dacã rãmâneþi în cuvântul Meu, sunteþi cu
adevãrat ucenici ai Mei ºi veþi cunoaºte adevãrul,
iar adevãrul vã va face liberi. Dumnezeu Cuvântul
simte nevoia de a Se arãta pe Sine, ca întreaga
Creaþie sã vinã ºi sã fie împreunã în simþire,
adevãr ºi veºnicã fericire. Dumnezeu Cuvântul nu
ne-a adus prin cuvânt numai comunicare, luare la
cunoºtinþã. El ne-a adus mai mult decât ne-a
pierdut Adam. Ne-a adus puterea de discernãmânt
ºi puterea de a birui rãul, de a accepta suferinþa ºi
de a iubi pe vrãjmaºi.
Cuvântul divin este puterea de comunicare a
adevãrului vieþii. Prin El, Dumnezeu Cuvântul,
este trezitã toatã fãptura, care ºi-a recãpãtat
cunoºtinþa de sine într-o formã tainicã ºi tinde ºi
trãieºte glorios în simþirea Stãpânului. Fiinþa
superioarã, omul, a putut cunoaºte cã poartã în
sine pe Creatorul sãu. Dumnezeu Tatãl S-a vãrsat
prin graiul Fiului Sãu, ca oamenii sã cunoascã
înþelepciunea, iubirea desãvârºitã pentru om,
calea spre El ºi lupta neadormitã cu puterile
rãului.
Dumnezeu Cuvântul nu este împãrþit în douã
persoane, ci este acelaºi Fiu ºi Unul-Nãscut -
Dumnezeu Cuvântul, precum ne-au arãtat

29. PÃRINTELE ARSENIE 67
proorocii ºi Sfinþii Pãrinþi. Prin unire, renaºtere ºi
reînviere cu Hristos se descoperã în noi, „în
potenþial ºi desfãºurare”, chipul mistic al Fiului
Omului - Dumnezeu Cuvântul. Adicã sã te simþi
„pe sine” într-o liniºtitoare vibraþie a întregii tale
fiinþe ºi cu totul în comuniune ºi dialog cu
Dumnezeu Cuvântul ºi într-o supraomeneascã
bucurie - momentul mistic al unirii noastre cu
Mântuitorul prin împãrtãºirea cu Preacuratele
Taine.
Cât despre Fiul lui Dumnezeu ca Domn al
pãcii, vã zic cã Domnul nostru Iisus Hristos a
biruit moartea. A biruit rãul ºi pe domnul rãului -
satana. „Toatã firea cea potrivnicã a fugit ºi oastea
vrãjmaºului s-a domolit, diavolul a cãzut, ºarpele
s-a cãlcat ºi balaurul s-a strivit, prin care
neamurile ce Te-au mãrturisit s-au luminat ºi s-au
întãrit în Tine, Doamne, prin care viaþa s-a arãtat,
nãdejdea s-a întemeiat, credinþa s-a întãrit,
Evanghelia s-a propovãduit, prin care omul cel
pãmântesc s-a înnoit, crezând în Tine, cã cine este
ca Tine, Dumnezeu Atotputernic?” (Sfântul Vasile
cel Mare).
Deci Domnul a biruit pãcatul în tot adâncul lui
care tulbura, rãzboia ºi neliniºtea sufletele ºi tot ce
este în lume s-a eliberat de rãzvrãtitorul ºi
cotropitorul diavol. Domnul nostru Iisus Hristos
domneºte peste toatã fiinþa, peste toatã firea din
cer ºi de pe pãmânt ca Domn al Pãcii, pentru cã a
adus iubirea în lume ºi a dat putere de biruinþã
tuturor sã fie liberi ºi sã simtã în ei ºi în afarã de
ei pace. Pacea Mea dau vouã; nu precum vã dã

30. 68 NE VORBEªTE
lumea, ci ca stãpâni ºi biruitori peste turbaþii ºi
rãzboinicii diavoli.
Îndrãzniþi, Eu am biruit lumea, zice Domnul,
ºi împãcaþi, purtãm ºi noi în inimi, ca fii
adevãraþi, pe Domnul Pãcii.
Cum trebuie sã folosim cuvântul dumnezeiesc
ce ni s-a încredinþat, mai ales nouã, preoþilor
ºi pãstorilor, spre pãstorirea ºi mântuirea
sufletelor omeneºti?
– Preotul trebuie sã rãmânã permanent întru
aceastã neegalatã demnitate sacrã. El poartã prin
marele har preoþesc puterea divinã ca sãvârºitor al
Tainelor mântuitoare, mai ales ca liturghisitor. Iar
aceasta ne-a rãmas în inimã din sfaturile marilor
pãrinþi privind cuvântul ºi întreaga manifestare a
preotului. „Fost-a vreodatã o promisiune ºi un
angajament mai solemn? Ai luat harul dupã gân-
dire maturã, în Casa lui Dumnezeu, în chiar
Altarul Sãu, în faþa bunelor vestiri, adicã Sfânta
Evanghelie! L-ai pecetluit cu Sângele lui Iisus
Hristos la Sfânta Împãrtãºanie ºi te-ai fãgãduit în
faþa Marelui Arhiereu cã i-L vei da aºa, întreg, la
Judecata de apoi, cum þi-a poruncit? Ce-þi
rãmâne de fãcut, decât sã împlineºti credincios
toate condiþiile acestor fãgãduinþe cereºti!”
(Hirotonia în preot)
Inima este centrul vital al întregii noastre
fiinþe ºi cuvântul este manifestarea cu grai a
inimii. Vrãjmaºul viclean ºi crud ne asalteazã
mereu spre a ne rãpi. Preotul bun îºi extinde
vigilenþa la toate, nefiind aproape nimic ce nu i-ar

31. PÃRINTELE ARSENIE 69
putea deveni ocazie primejdioasã. Curãþenia, cu-
minþenia, în tot felul, mai ales la preot, sunt
cinstea naturii omeneºti, mãrgãritar de puþini
cunoscut ºi de mai puþini aflat. Aceastã aºezare
lãuntricã este o forþã invincibilã ºi, în prestanþa
lui, preotul se simte liber în faþa Cuvântului spus
tuturor ca în faþa lui Dumnezeu.
Dacã unele practici de pocãinþã, cuvântându-
le, sunt foarte folositoare prin ele însele, potrivi-
se-vor oare totdeauna unor pãcãtoºi învechiþi care
abia încep sã trãiascã creºtineºte? Cu aceste
suflete obiºnuite de atâta vreme numai în vicii
puþin se câºtigã, ba adesea se expune omul
primejdiei de a pierde totul, dacã ar voi sã le
supunã unei virtuþi desãvârºite. Pretinzând prea
mult, nu obþii nimic ºi, crezându-te drept, cazi în
asprime.
Sã ne folosim, deci, de acea dreaptã mãsurã
care deosebeºte condiþiile, cumpãneºte puterile ºi
împrejurãrile, fãrã a privi prea departe. Iar pentru
a evita un mare numãr de imprudenþe, sã pãstrãm
un zel prudent, care este statornic ºi energic, fãrã
grava idee fixã. Fãrã îndoia1ã cã tãria ºi energia
formeazã esenþa râvnei preoþeºti, care, în ultimã
analizã, nu-i decât dragostea pusã în acþiune.
Dragostea e mai tare ca moartea, cum se zice.
Nimeni nu-i mai puþin potrivit vieþii
apostolice decât cei fricoºi, care nu ºtiu altceva
decât sã cedeze cu laºitate, chiar atunci când
rezistenþa e cea mai sacrã datorie ºi a cãror
activitate se reduce la fricã ºi la tãcere: Nu cãuta
sã fii judecãtor, fãrã numai dacã poþi înfrânge cu

32. 70 NE VORBEªTE
tãrie fãrãdelegile, zice Ecclesiastul (Ecclesiast 6,
7). Nu te teme în faþa lor... Eu te-am dat ca o
cetate întãritã (Ieremia 1, 17). Sunt împrejurãri în
care preotul trebuie sã zicã: «Pot muri, dar a tãcea
nu pot» (Fericitul Ieronim).
Ce e mai trist decât aceastã pornire exageratã
de prudenþã? Închipuieºte-þi un pãstor de suflete
care, bazându-se prea mult pe vederile proprii, se
þine tare de o vedere fixã în a voi ca toþi sã i se
supunã ºi îºi ia ca maximã neschimbatã ideea de a
nu da înapoi niciodatã. Asemenea pãstori îºi
înstrãineazã sufletele ºi creeazã în jurul lor
primejdii care îi vor constrânge sã fie anulaþi ºi se
vor vedea reduºi la imposibilitatea de a face
binele.
Spune un mare autor duhovnicesc: „De ce nu
dezlegi ºi tu cum am dezlegat Eu pe leproºi ºi de
ce îi ruºinezi, poate? O, nu eºti ºi tu un alt Iisus?
Nu þi-am iertat ºi þie destule? De ce eºti dur ºi
pretenþios cu alþii?” „Fereºte-te sã faci din
catedra adevãrului o scenã pe care sã-þi pretinzi
zilnic propria ta stimã ºi sã dojeneºti pe
credincioºi! Trebuie sã ºtii a certa cu tãrie, dar cu
blândeþe, fãrã a strica leacul cu veninul propriei
tale nerãb-dãri” - argumentul bãþului, cum spune
latinul. De asemenea, „nu te ocupa de rodul trudei
tale! Voi avea Eu grijã sã încolþeascã în sufletele
unde ai fost un simplu semãnãtor”.
Iatã, deci, cât de important este a ne conduce
cu înþelepciune, sfãtuindu-ne ºi, mai ales, a urma
pildele Domnului nostru Iisus Hristos ºi mãrturia
sfinþilor Lui. Sã urmãm limbajul simplu ºi potrivit

33. PÃRINTELE ARSENIE 71
împrejurãrilor, ca model de prudenþã ºi discreþie
în conducerea sufletelor! Model, de asemenea, de
blândeþea cea mai gingaºã. Întotdeauna, dar mai
ales în faþa credincioºilor sau în prezenþa oricui,
sã vorbeascã propria ta viaþã! Toþi au o scânteie
de adevãr în ei lãsatã de Dumnezeu. ªi, printr-o
cuceritoare blândeþe ºi înþelegere coborâtoare
întotdeauna la ei, vorbind pe limba lor, vor fi
pãtrunºi spre o viaþã creºtinã.
Dar nimic, nici talent, nici cunoaºtere în
cuvântãri susþinute, atât de necesare, nu vor putea
aprinde statornic inimile credincioºilor, dacã nu
este simþitã o dragoste continuã pentru ei ºi, mai
ales, dacã nu eºti un exemplu viu de preot, la o
mãsurã posibilã ca om al lui Dumnezeu.
Am vãzut oameni vârstnici care se tem de
moarte mai mult decât cei tineri. Cum se poate
acest lucru? Cum trebuie sã cugetãm ºi sã
aºteptãm ceasul morþii dupã Sfânta
Evanghelie?
– Frica de moarte nu-i din pricina morþii, ci
din a vieþii. Vrei, aºadar, sã nu te temi de moarte?
Trãieºte creºtineºte! Celui ce se teme de Domnul,
bine-i va fi întru cele de pe urmã (Isus Sirah
1,13). Cine a trãit bine în Hristos, nu poate
muri rãu. Cine este pregãtit de moarte nu se teme
de nici o moarte, chiar dacã va veni pe
neaºteptate. „El moare pentru cã nu moare!”
Câtã vreme trãim, sã-L iubim pe Dumnezeu
atât cât putem. Viaþa sã ne serveascã numai spre a
spori în dragostea lui Dumnezeu. Mãrimea iubirii

34. 72 NE VORBEªTE
ce o aflã la noi moartea va fi mãsura dragostei de
care vom fi cuprinºi pe întreaga veºnicie faþã de
Dumnezeu!
Cât de multã bucurie ar cuprinde sufletele,
dacã ar ºti cât de mult ne iubeºte Dumnezeu ºi ne
aºteaptã sã-I deschidem (Apocalipsa 3,20). 0rigen
spune: „Dumnezeu mai mult se îngrijeºte de
mântuirea noastrã decât diavolul de pierzarea
noastrã, pentru cã Dumnezeu cu mult mai tare ne
iubeºte decât ne urãºte diavolul!”
Cum vedeþi monahismul românesc de-a
lungul istoriei? Care ar fi însuºirile,
caracteristicile lui proprii?
– Vãd monahismul românesc de-a lungul
timpului într-o regenerare, înviorare ºi prospeþime
de neînchipuit.
Scriptura lui Dumnezeu ne umple de speranþe,
unde monahismul se aratã ca cea mai de vârf
podoabã ºi unicã în toatã Istoria bisericeascã.
Dumnezeu vorbeºte: Vrei sã fii desãvârºit? Cine
nu lasã tatã sau mamã, soþie, copii, rang ºi
bogãþii pentru numele Meu acela nu Mã iubeºte.
Monahismul încearcã o jertfã continuã pentru
Hristos, Care S-a jertfit pentru noi. Ne-a fãgãduit
cã va fi cu noi pânã la sfârºitul veacurilor ºi ne-a
întãrit: Eu te-am dat ca o cetate întãritã (Ieremia
1, 17) ºi fãgãduinþa Lui va întãri cetatea noastrã ºi
va trãi cât va trãi ºi Sfânta Scripturã!
Ce nãdejde mai putea fi, ca Isaac, jertfit de
tatãl sãu, sã devinã tatãl unui popor numeros,
precum a promis Dumnezeu? Ce speranþã, ca

35. PÃRINTELE ARSENIE 73
Dumnezeu sã-ªi împlineascã promisiunile, când
trebuie sã învieze un mort? Dar, chiar dacã ar
trebui sã învieze mii de morþi, sã nimiceascã
lumea, sã zideascã o altã lume, toate le-ar face,
cãci la Dumnezeu un singur lucru este cu
neputinþã: acela de a nu-ºi þine cuvântul.
Cãci avem cuvântul Lui întãrit: Amin, amin,
zic vouã, tot ce veþi cere în numele Meu de la
Tatãl Meu, se va da vouã. Adicã, „având aceastã
nãdejde tare de promisiunea ºi mijlocirea Mea, Eu
fãgãduiesc pe Mine Însumi, Adevãrul veºnic, pe
Mine, Care urãsc minciuna ºi pedepsesc fãrãde-
legea. Eu voi avea grijã de tine, dacã Îmi vei
încredinþa Mie toate preocupãrile ºi grijile tale”.
Domnul s-a fãcut scãparea mea ºi Dumnezeu,
ajutorul nãdejdii mele (Psalmi 92, 22).
ªi dacã Dumnezeu nu ªi-ar fi luat nici un
angajament - vorbesc ca un om -, în favoarea
noastrã, singurã încrederea noastrã L-ar fi obligat
sã ne ajute ºi sã ne mântuiascã. Pentru cã
încrederea noastrã L-ar bucura ºi L-ar onora mult.
Pentru cã a nãdãjduit în Mine îl voi mântui,
pentru cã a cunoscut numele Meu îl voi scãpa.
Iatã, cetatea aceasta, Monahismul, nu este un
simplu hazard sau o mergere aventuroasã a cuiva,
ci este plecatã pe temeiurile cele mai adânci ºi mai
lãudate ale Sfintei Scripturi. Secole întregi
monahismul a jertfit în tainã, a cântat ºi lãudat pe
Dumnezeu în chipul cel mai îngeresc, a sfinþit
pãmântul pe unde a trãit, a eliberat sufletele,
gonind ºi umilind pe cotropitorii diavoli ºi a
dovedit în chip strãlucit cã se poate conforma în

36. 74 NE VORBEªTE
toate voinþa proprie cu aceea a lui Dumnezeu,
care neîndoios înseamnã a câºtiga un mare grad de
sfinþenie.
Dumnezeu ne iubeºte cã dorim sã I ne dãruim
total, ºi încã prin ce dragoste! Cea mai înduioºã-
toare, cea mai generoasã ºi mai statornicã! „A Te
iubi ºi a face sã fii iubit! Iatã toatã mãrirea ºi toate
mângâierile ce Te doresc!”
Consider, caracterizând, cã trãinicia sufletului
monahului român este mai mult pentru cã el nu
vine la mânãstire pentru a respecta numaidecât o
regulã, ci vine dintr-o mare necesitate sufleteascã
de a se mântui. El a vãzut pe Hristos ºi fuge ºi
cautã prin toate mijloacele, fie nevoinþe, fie
jertfe, sã-L prindã; ca acel câine din Pateric, care
vede iepurele ºi fuge insistent pentru cã-l vede, sã-
l prindã; nu precum un alt câine care fuge pentru
cã vede pe primul fugind; acesta se va retrage,
pentru cã nu ºtie de ce fuge.
Regula în sine este consideratã la unele
confesiuni religioase aproape ca un scop împlinit
ºi rãmâne doar un om ordonat. Aceasta n-ar fi
puþin lucru, dar se obiºnuieºte sã se spunã: „tipic,
tipic ºi la inimã nimic!” Caracteristica monahului
român este cã se aprinde uºor de dor pentru Cerul
cerurilor, care arde veºnic ºi te vrea aprins!
Aceastã þâºnire a multora spre frumoasa cetate
a Monahismului se face, de altfel, pe fondul
creºtin trãitor ºi evlavios al sufletului poporului
nostru român!

37. PÃRINTELE ARSENIE 75
Consideraþi cã apariþia ºi înmulþirea
sectelor este un semn apocaliptic, profeþit de
Însuºi Mântuitorul?
– N-aº îndrãzni sã spun lucrul acesta, cã trãim
o vreme apocalipticã, mai ales cã toþi sectanþii au
cap de afiº în propaganda lor „Sfârºitul lumii”,
„Vine Sfârºitul!”; ca sã se producã aºa-zisa panicã
ºi, fãrã deliberare, unii se duc orbeºte la ei. Când
omul orbeºte de bunãvoie, cine-l mai poate
reþine? ªi, dacã va trebui sã credem cã e un semn
apocaliptic, ar scãdea râvna de combatere ºi
învãþãtura împotrivã va fi zadarnicã, pentru cã
deja trãim un sfârºit, trãim împliniri de proorociri.
Ei, sectanþii, au câmp liber de bãtaie pe mai
multe feþe ale situaþiei: subvenþii susþinute, lume
de tot felul ce nu þine de nici o parohie (mai ales
la oraºe), ºi apoi lipsa de vigilenþã a unor preoþi
care nu iau treaba în serios, lãsând lucrurile sã
meargã de la sine, trãind din punct de vedere
pastoral prea comod. Ei au ºi cãrþi, fac ºi
catehizare.
Unde ar fi astãzi lumea, unde ar fi atâtea
milioane de suflete, dacã preoþii buni ar fi pãrãsit
apostolia lor din pricina greutãþilor pe care le
întâmpinau? Biserica a trebuit sã lupte trei veacu-
ri ºi s-a scãldat în sângele martirilor sãi, pentru ca
sã poatã obþine dreptul de existenþã aici, pe
pãmânt, ºi noi, oameni de puþinã credinþã, ne
vom da înapoi la cea dintâi încercare, când
sectanþii seamãnã ziua în amiaza mare neghina
peste lanul de grâu al parohiei noastre?

38. 76 NE VORBEªTE
Sã iubim pe Dumnezeu, sã iubim poporul, sã
ne iubim înþelepþeºte ºi pe noi înºine ºi nu vom da
înapoi în faþa unei mici jertfe când va fi vorba de
mântuirea sufletelor: „Cãci care este nãdejdea
noastrã... sau cununa laudei noastre?” Au nu
sunteþi voi preoþii înaintea Domnului nostru Iisus
Hristos pânã la a doua Lui venire? Oare preotului
zelos îi este rezervatã în cer doar o singurã
cununã?
Sfântul Grigorie cel Mare rãspunde cã atâtea
cununi îºi câºtigã pãstorul, câte suflete mântu-
ieºte. Ba, se va numãra încã între principii acestei
Împãrãþii: Cel ce va face ºi va învãþa, acesta
mare se va chema în Împãrãþia cerurilor (Matei
5, 19) ºi cum se mai spune: Cei ce învaþã dreptate
pe mulþi, vor fi ca ºi stelele veºnice.
Oferã-te, deci, Pãstorului pãstorilor sã te trimitã
în cãutarea oii pierdute, cã a ieºit din cârd ºi, cum
se zice, „marginile sunt ale dracilor”.
Dãruiþi-vã, preacinstiþi preoþi ºi fiþi gata în
toate ocaziile ce vi se vor prezenta pentru a lucra
împreunã cu Hristos Domnul la mântuirea sufletelor!
Foc am venit sã arunc pe pãmânt ºi ce alta doresc
decât sã se aprindã? (Luca 12, 49).
Ferice de preotul vrednic pe care Pãrintele
veºnic îl proclamã fiul Sãu în Raiul plin de
uimirea îngerilor - Raiul preoþilor. Existã, cum ar
spune Sfântul Ioan Gurã de Aur, ºi un iad al
preoþilor, cã nu vor scãpa de pãcatele celor
pãstoriþi, pe care i-au lãsat în rãtãcire. Iar Sfântul
Grigorie Teologul spune: „Tot atâtea suflete

39. PÃRINTELE ARSENIE 77
ucidem, câte din vina noastrã lãsãm sã se
osândeascã”.
Dupã o lungã experienþã de duhovnic,
îndrãz-nesc sã vã întreb ce metode spirituale
folosiþi mai mult pentru formarea ºi creºterea
fiilor duhovniceºti? Care anume dintre ele au
dat cele mai bune rezultate?
– N-aº vrea sã displacem lui Dumnezeu, dar
am voi sã fim ºi pe înþelegerea oamenilor. Am
dorit mult ca toþi care cerceteazã duhovnicul sã
vinã la el liberi, ca la un mare prieten, ºi sã poatã
vorbi cu el neapãrat ca ºi cum ar vorbi sieºi.
Trebuie apreciat, ºi sã se ºtie de la început, cã nici
un moment nu-i mai important, mai extra-ordinar
pentru toatã existenþa lui aici pe pãmânt ºi în
veºnicie, ca acest moment al spovedaniei.
Demonstrez, dacã e cazul. O mãrturisire bunã
este sã reuºeºti sã nu rãmânã nici un pãcat nespus,
oricât de mic ar fi, fiind silit sã spun încã o datã
cã nu este lucru mic în viaþã rãul cel mai mic. Sã-
i arate duhovnicului multã iubire ºi preþu-ire, cã
se spovedeºte curat ºi este mult apreciat, cã spune
cu inimã ruptã ºi smeritã toate pãcatele, oricât de
mari ar fi.
Dezlegarea datã de duhovnic se poate numi har
al harurilor, cum spune un mare autor duhov-
nicesc. Iar credinciosul sã fie asigurat cu orice
chip de pãstrarea secretului tainei. ªi dacã îl scapi
ºi scoþi un suflet din adânc de ape, nu-l mai
mustrã nimeni cã de ce e ud!

40. 78 NE VORBEªTE
Am vãzut cã se bucurã, pe drept cuvânt, toþi
când le dovedeºti cã toate pãcatele mãrturisite, fie
chiar grozave, nu se mai au în vedere nici la vãmi,
nici la marea Judecatã de apoi, lucru întãrit ºi de
spusele Sfântului Ioan Gurã de Aur.
Trebuie convins cu blândeþe ºi cu un ton intim
cã va fi neapãrat silit sã se opreascã de la ele pe
viitor; ºi sã fie înþeles, spun la mulþi, cã e
zadarnicã spovedania dacã patima nu cedeazã în
inima lor pe viitor. Am vãzut cã este cu efect,
spunându-le: „Frate, sau sorã, ºtii cum eºti frãþia
ta? La fel cu acela care a furat de nouã ori, dar
spune sã-i dezleg zece, cã furã la noapte iar!”
În fine, nu trebuie scãpate fel de fel de
prezentãri ale realitãþilor morþii ºi apoi cã pânã
atunci vor fi eliberaþi de duhurile rele ºi rebele ºi
harul lui Dumnezeu îi va salva neîntrerupt în lupta
vieþii lor. Ce nebunie e a se lipi de ceea ce trece
atât de repede! Se cade oare sã îndurãm atâtea
griji pentru a ne pregãti regrete atât de amare?
Trebuie sã-i amintim, când este lângã tine,
venit cu inima mai pregãtitã spre uºurare ºi
folosinþã, cã vom muri în curând, adicã vom
merge la casa veºniciei noastre (Ecclesiast 12, 5).
Sã le spunem credincioºilor ce vin la spoveda-
nie, cu iubire ºi deschis, cã timpul, lumea ºi toate
lucrurile vremelnice vor dispare ca o fantomã ºi
nu ne va mai rãmâne altceva decât veºnicia:
„0norurile fug, aurul te pãrãseºte, trupul putrezeºte,
singurã veºnicia rãmâne!” Va fi bunã sau va fi
îngrozitoare? O, clipã înfricoºatã! A mã înfãþiºa la
judecata lui Dumnezeu, singur în prezenþa Lui, a

41. PÃRINTELE ARSENIE 79
fi întrebat ºi examinat din toatã viaþa mea de un
Judecãtor drept, Care nu va mai fi Dumnezeul
milei, ci al dreptãþii, Care va rãsplãti fiecãruia
dupã faptele sale. Aceasta trebuie sã ºtiu: Când ºi
cum voi muri eu!
Dragostea, înþelegerea, blândeþea ºi harul
Duhu-lui Sfânt sã stãpâneascã atmosfera celui mai
potrivit moment în doi, la scaunul de spovedanie;
ºi simþi cã pleacã cu o inimã de miel, chiar dacã
s-a considerat în viaþa lui un leu neînfricat!
Aºa am dorit ºi aºa am cãutat sã procedez ºi am
avut multe bucurii ºi nãdejdi ºi roadele le las în
voia Dreptului Judecãtor.
Care sunt cele mai grele probleme care se
întâlnesc în scaunul de spovedanie ºi cum le
rezolvaþi?
– Conflictele de familie, îndoiala în credinþã,
suferinþele de tot felul, divorþul, avortul, iatã
câteva dintre ele. Problema mai grea ar fi cu cei
care vin nepregãtiþi, siliþi sã vinã la spovedit din
partea altora sau care vin la întâmplare, cu un fel
de-a se înºela singuri.
Aceºtia nu au prea multã cunoºtinþã de
importanþa Tainei Pocãinþei ºi nici nu au o
trezvie a conºtiinþei. ªi sigur, se riscã sã nu se
spove-deascã sincer, curat, din inimã, cu cãinþã,
ci cu eventuale prejudecãþi.
Aceºtia trebuie luaþi de la început cu viaþa ºi
moartea ºi amãnunte susþinute, dupã puterea lor
de înþelegere, sã le trezeºti conºtiinþa, profitând
de singurul fapt important, cã totuºi au venit la

42. 80 NE VORBEªTE
tine, împinºi, traºi, cu un fel necinstit de a se
înºela singuri.
O lãmurire intensã trebuie. Cãci e mare pãcat
ascunderea pãcatelor sau spunerea lor cu scuze
sau cu mai multe înþelesuri, lucru atât de
nesuferit în faþa Dreptului Judecãtor, acestea
numindu-se „furtiºag de cele sfinte” sau pãcat
împotriva Duhului Sfânt. La fel primirea cu
nevrednicie a Preacuratelor Taine.
Toate acestea trebuie spuse cu cãldurã ºi, prin
mila lui Dumnezeu, Care îl iubeºte ºi pe el, poate
fi salvat, dezlegat ºi, deci, iertat. Este o greºealã
sã-l dezlegi pe om, rãmânând în confuzii de felul
acesta. Astfel de dezlegãri nu au nici o valoare, ba
se va mai agrava starea sufletului celui ce vine la
spovedanie.
Am avut la scaunul de spovedanie douã cazuri
grave. Întâi, un om care nu voia sã-ºi mãrturi-
seascã un pãcat foarte grav. Nici dupã mari
insistenþe n-a vrut sã-l spunã ºi, desigur, nu l-am
dezlegat. Dupã câteva zile a murit nespovedit.
Dumnezeu, ca pe fiecare din noi, l-a adus la timp
pentru iertare ºi numai printr-un singur cuvânt
putea fi salvat. Lucrul acesta a speriat ºi înþelepþit
pe mulþi, mai ales pe aceia care ºtiau pãcatul,
pentru cã îl fãcuserã împreunã.
Un alt caz, înspãimântãtor, s-a petrecut cu un
bolnav pe care îl þineam la mânãstire de trei zile
pentru Sfântul Maslu. Soþia lui ne spusese de
unele pãcate grele ale lui ºi trei zile l-am rugat ºi
am insistat sã se spovedeascã la ce duhovnic vrea,
cã eram mai mulþi, arãtându-i, cu timp ºi blândeþe,

43. PÃRINTELE ARSENIE 81
cã bunul Dumnezeu a rânduit iertarea tuturor
pãcatelor prin spovedanie. Însã el nu voia cu nici
un chip sã se mãrturiseascã.
Când eram noaptea la Sfântul Maslu, a treia zi,
a început deodatã sã urle pur ºi simplu cã vin niºte
arapi grozavi sã-l ia ºi vedea cu mintea pe ei, toate
pãcatele lui ºi, nespus de speriat, a cerut grabnic
sã se spovedeascã. Acum se fãcuse înþelept!
Au ieºit afarã repede toþi din camera unde
eram, ºi el, în vaiete pãtrunzãtoare, atât a mai
putut sã spunã: „Am fãcut... Am fãcut...” ºi a murit
în braþele mele. L-am dezlegat cu un senti-ment
de rãspundere ºi milã, mãcar pentru dorinþa lui
din urmã, dar era mort. Întâmplarea aceasta s-a
povestit în toatã regiunea aceea mulþi ani.
Iatã îndoiala, acea vinovatã necredinþã ºi
înºelare cã la moarte nu vin diavolii sau îngerii
buni pentru bietul tãu suflet! Ce izvor de neliniºte
ºi fricã în clipele din urmã, când liniºtea e atât de
necesarã! ªi la ce nu se expune omul dacã este
surprins de moarte! Viermele lor nu doarme,
spune Sfânta Evanghelie (Marcu 9, 48).
Prima mustrare de conºtiinþã a osânditului va
fi, aºadar, cugetul la acea plãcere ticãloasã ºi de
nimica, pentru care este osândit pentru totdeauna;
a doua mustrare e cugetul cã printr-o ostenealã cât
de micã ar fi putut fi fericit; în urmã este cugetul
cã, pierzând pe Dumnezeu, Bunul cel mai înalt, a
pierdut totul.
Împlineascã-se în mine, totdeauna, întru toate,
voia Ta, Doamne! Amin.

44. 82 NE VORBEªTE
Spuneþi-ne un cuvânt de folos ºi pentru fraþii
ºi fiii noºtri duhovniceºti de astãzi.
– Iatã cuvântul meu cãtre fiii Bisericii:
Credeþi în Dumnezeu, iubiþi Biserica ºi
ascultaþi de pãrinþi ºi de pãstori.
Mergeþi în viaþã pe singurul drum - smerenia.
Faceþi-vã un nume bun alãturi de Hristos, în
mijlocul acestor frãmântãri ºi concepþii
amestecate.
Rugaþi-vã mult, cât mai mult.
Rãmâneþi eroi numai ai lui Hristos. ªi vitejia
voastrã va avea un nume atunci când vã veþi birui
pe voi înºivã.
Veþi fi liberi numai când veþi pãºi cu iubire
spre cei care vã urãsc.
ªi voi, fiilor duhovniceºti, rãmâneþi cu Dum-
nezeu în toatã veºnicia. Pânã în sfârºit i-a iubit pe
ei.
Zice Duhul Sfânt: Fiule, dã-mi inima ta! (Pilde
23, 26).
Împlinirea voinþei dumnezeieºti sã fie deci,
þinta tuturor dorinþelor, faptelor, meditaþiilor ºi a
suspinelor noastre.
Sã zicem mereu: Doamne, cum ai binevoit, aºa
ai fãcut! Cãci aceasta este pacea care covârºeºte
toatã mintea (Filipeni 4, 7).
Sã purtãm în inimã pe Preasfânta Maicã a
Domnului, cãreia nimic nu-i este cu neputinþã.
O, iubire neajunsã, Preasfântã Nãscãtoare de
Dumnezeu, Fecioarã puternicã, roagã-te neîn-cetat
lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

45. PÃRINTELE ARSENIE 83
Blagosloviþi, ºi sã fie toate cu inimã bunã.