Studiu comparativ Republica Federala Germania - Alexandrina Sirbu - iunie 2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI,
PROTECŢIEI SOCIALE ȘI
PERSOANELOR VĂRSTNICE
AMPOSDRU

Fondul Social European
POS DRU
2007-2013

InstrumenteStructurale
2007 - 2013

FONDUL SOCIAL EUROPEAN
Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 3 „CRESTEREA ADAPTABILITĂȚII LUCRĂTORILOR ȘI A
ÎNTREPRINDERILOR”
Domeniul major de intervenţie 3.3 „Dezvoltarea parteneriatelor şi încurajarea initiativelor
partenerilor sociali și societatii civile"
Titlul proiectului:“Reţeaua Autoritătilor Competente pentru Calificările Profesionale din
România (IMI PQ NET România)”
Beneficiar: Ministerul Educaţiei Naționale
Contract nr: POSDRU/93/3.3/S/53132

PROCESELE DE CERTIFICARE A
COMPETENȚELOR ȘI DE RECUNOAȘTERE
A CALIFICĂRILOR ÎN GERMANIA

Autor:
Prof.univ.dr.ing. Alexandrina Sîrbu

2013

1

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

CUPRINS

1.
1.1.

Introducere
Procesul de certificare a competenţelor în Germania
Sistemul de învățământ și diplomele/ certificatele dobândite în cadrul

3
4

acestuia – Aspecte generale
Educația adulților (educația generală/ pe competențe cheie și formarea

4

1.2.

profesională continuă)
Evaluarea și certificarea competențelor profesionale dobândite în contexte

13

1.3.
1.4.

informale și non-formale
Cadrul German al Calificărilor raportat la Cadrul European al Calificărilor

20
23

2.
2.1.

Procesul de recunoaștere a calificărilor profesionale în Germania
Cadrul legal și instituțional al recunoașterii calificărilor dobândite în alte

25

state membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și
Confederația Helvetică
Profesiile reglementate și autoritățile competente – analiza comparativă cu

25

2.2.

România
Statisticile pe profesiile reglementate înregistrate în sistemul de informare a

34

2.3.

pieței interne (IMI) din Germania comparativ cu aceleași din România

43

3.

Concluzii

46

4.

Referințe bibliografice

48

5.

Anexa: Profesiile reglementate și autoritățile competente din Germania

51

2

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

INTRODUCERE
Proiectul “Reţeaua Autorităţilor Competente pentru Calificările Profesionale din
România” urmăreşte atingerea următoarelor trei obiective pe parcursul perioadei de implementare,
după cum urmează1:
· crearea şi dezvoltarea unei reţele la nivel naţional în scopul sprijinirii implementării
sistemului de informare al pieţei interne (IMI), IMI PQ NET Ro, care va include toate organizaţiile
(parteneri sociali) şi asociaţiile profesionale din România care sunt abilitate prin lege sau alte acte
administrative să reglementeze procesele de recunoaştere a calificărilor profesionale, atât pentru
profesii reglementate, cât şi pentru cele nereglementate, precum şi să elaboreze standarde şi
metodologii pentru formarea, certificarea şi validarea competenţelor pentru aceste calificări;
· dezvoltarea şi implementarea unor termeni de referinţă comuni, privind standardele de
certificare a competenţelor lucrătorilor români şi de recunoaştere a calificărilor profesionale ale
cetăţenilor comunitari;
· implicarea membrilor reţelei IMI PQ NET Ro în schimbul de informaţii intermediate de
platforma IMI, prin furnizarea de informaţii/ date la cererile adresate prin această platformă de
către organizaţiile/ asociaţiile din Uniunea Europeană și/ sau Spa țiul Economic European și
Confederația Helvetică. Reţeaua se va dezvolta pe măsură ce Comisia Europeană va extinde
sistemul de informare a pieței interne (IMI) prin cuprinderea unui număr cât mai mare de profesii
şi de calificări. Astfel, membrii reţelei vor beneficia de asistenţă şi vor participa la o serie de
sesiuni de instruire ce au rolul de a-i sprijini în gestionarea fluxului de informaţii care se realizează
prin intermediul sistemului IMI.
În perioada 01.01.2013 – 30.06.2013, preşedinţia Consiliului Uniunii Europene va fi fost
asigurată de Irlanda, care a stabilit următoarele priorităţi, în domeniul educaţiei şi formării
profesionale: Stabilitate, locuri de muncă şi creştere economică, respectiv Calitate şi echitate.
În contextul politico-social european actual, în continuare se prezintă un studiu al
proceselor de certificare a competențelor și de recunoa ștere a calificărilor profesionale din
Republica Federală Germania, comparativ cu România, bazat pe analiza legislației în vigoare, a
rapoartelor oficiale etc., precum și pe experien ța acumulată în cadrul unei vizite de studiu în
Germania – landul Renania de Nord - Westfalia, unde s-au identificat exemple de bune practici în
domeniul calificărilor profesionale și implementării sistemului IMI.
1

http://www.imipqnet.ro/ro/despre-proiect/, accesat martie 2013

3

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

1. PROCESUL DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR ÎN GERMANIA
1.1.

Sistemul de învățământ și diplomele/ certificatele dobândite în cadrul acestuia
– Aspecte generale
Sistemul de învăţământ în Germania este coordonat la nivel naţional de Ministerul Federal

al Educaţiei şi Cercetării - Bundesministerium für Bildung und Forschung (BMBF), instituție care
elaborează doar principiile generale pentru educație și î și desfă șoară activitatea conform
constituției. În Germania există 16 state federale (landuri) distincte, fiecare stat adoptând o
legislație proprie în domeniul educației, în ceea ce prive ște forma de implementare, etapele,
precum și forma de evaluare din sistemul de învă țământ. Prin urmare, sistemul de învățământ
diferă de la stat la stat, iar deciziile în ceea ce privește sistemul educativ se iau pentru fiecare land
în parte, ci nu la nivel național, dar se obțin acelea și certificate de absolvire recunoscute la nivel
național.
Sistemul de educație din Germania este alcătuit din trei componente principale și cuprinde:
educația preșcolară (I), instituțiile de educație propriu-zise (II) și sistemul universitar (III): 2
I. Educația preșcolară (sub 6 ani) - nu este parte a sistemului școlar organizat de stat în
Germania, fiind atribuită aproape exclusiv sectorului de bunăstarea copilului și tineretului. La nivel
federal, autoritatea competentă este Ministerul Federal pentru Familie, Persoane în Vârstă, Femei
și Tineret (Bundesministerium für Familie, Senioren, Frauen und Jugend - BMFSFJ), iar la nivelul
landurilor autoritățile competente sunt Ministerele Afacerilor Sociale și Tineretului și, în parte,
Ministerele Educației și Afacerilor Culturale (Kultusministerkonferenz – KMK).
II. Instituțiile de educație propriu-zise se referă la:
1. educația primară din ciclul primar (6/7 – 10 ani): școală primară (Grundschule)
2. educația secundară din ciclul secundar (începand de la 10/11 ani): școală secundară
generală (Hauptschule), colegiu de învățământ general sau gimnaziu ( Realschule), liceu
(Gymnasium), liceu sau școală medie (Gesamtschule) ș.a..
III. Sistemul universitar ce asigură educația terțiară, sub aspect institu țional, include:
1. facultăți și școli tehnice (Hochschule / Fachhochschule - Technische Hochschulen),
facultăți pedagogice (Pädagogische Hochschulen), colegii de arte și de muzică (Kunsthochschulen
2

Eurydice, Organisation of the Education System in Germany 2009/2010, Brussels, EACEA, 2011
(http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/eurybase/eurybase_full_reports/de_en.pdf)

4

UNIUNEA EUROPEANĂ

and

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

Musikhochschulen),

POS DRU
2007-2013

instituții

de

2007 - 2013

învățământ

profesional

(pregătire

continuă

–

Fachhochschulen) și
2. universități – generale sau tehnice (Universität / Universitäten, Technische
Universitäten).
Învățământul superior din Germania este condus în conformitate cu un sistem binar, în care
se face distincția dintre învățământul universitar (propriu-zis) și învățământul superior
profesional.
Un model al sistemului de învăţământ din Germania este descris schematic în figura 1.

Figura 1. Sistemul de învățământ din Germania
(Sursa: Country Module: Germany, Nuffic, 2nd ed. Feb. 2011 | version 2, Feb. 2012, p.2)

5

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

Legendă: Numerele indică durata nominală de studii (colț stânga sus) și nivelul corespunzător CEC 3 (colț
dreapta sus).

Structura sistemului educațional din Germania în anul de învă țământ 2012/2013, cu
indicarea

tuturor

nivelurilor

de

educație

este

accesibilă

pe

site-ul

Eurypedia

(https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/mwikis/eurydice/index.php/Germany:Overview).
II.1. Școala primară (Grundschule) cuprinde patru ani școlari (clasele I-IV). În mod
normal, o clasă își păstrează învățătorul/ învă țătoarea pe toată perioada celor patru ani, exceptând
doar anumite obiecte precum arta, muzica și sportul. Sistemul de evaluare prevede note de la 1 la 6
(1 fiind cea mai bună notă), dar adesea copiii din prímele clase nu sunt nota ți.
II.2. După finalizarea ciclului primar de 4 ani, urmează următoarea etapă preuniversitară
de studiu, și anume ciclul secundar de circa 6 ani, care se desfăşoară în diferite tipuri de şcoli, cum
ar fi: gimnaziu, şcoală reală, liceu. Următorii doi ani de ciclu secundar superior pot fi urma ți în
licee de nivel avansat/ școli de învățământ secundar superior sau în școli și colegii tehnice.
In Germania, școala este obligatorie până la vârsta de 15-16 ani (9-10 ani de școală în
funcție de statul federal respectiv; de exemplu, 16 ani pentru Berlin, Brandenburg și Bremen). În
consecință, dupa vârsta de 10 ani un elev german poate opta pentru una dintre variantele de
învățământ din ciclul secundar. Educația secundară se caracterizează prin împărțirea în mai multe
forme de învățământ, care urmează căi variate, în sensul că există tipuri diferite de școli ce asigură
certificate de compentențe și permite obținerea unor calificări diferențiate la absolvirea cursurilor.
Școlile de învățământ secundar au în genere o curriculă de nivel general sau aprofundat pe anumite
domenii. După ce elevii au terminat învățământul secundar obligatoriu (de nivel I), ei pot accede în
învățământul secundar superior (de nivel II), studiind o gamă variată de cursuri oferite de
învățământul general și școli profesionale; de asemenea, își pot continua formarea profesională în
cadrul sistemului dual.
Sistemul de evaluare în învățământul secundar inferior prevede note de la 1 la 6 (1 fiind
cea mai bună notă), în timp ce învățământul secundar de nivel II prevede un sistem de notare de la
15 la 0, sistem care este corelat cu scala 1-6 după cum urmează: nota 1 este echivalentă cu 15/14/13
puncte, nota 2 este echivalentă cu 12/11/10 puncte, nota 3 este echivalentă cu 9/8/7 puncte etc.,
până la nota 6 corespunzătoare punctajului nul. În func ție de tipul de școală secundară de nivel I
absolvită și de punctajul obținut ca urmare a evaluării competen țelor pe acest ciclul de învă țământ
(peste 9-10 puncte), un tânăr poate ulterior accede către o școală profesională sau către o institu ție
de învățământ secundar superior, care îi va permite ulterior formarea academică.

3

CEC – Cadrul European al Calificărilor (în engleză: European Qualifications Framework - EQF)

6

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

În majoritatea landurilor, învățământul secundar de nivel I este realizat pe oricare dintre
cele patru filiere școlare, descrise mai jos: 4
a. Școala secundară generală sau gimnaziu (Hauptschule) cuprinde clasele V–IX și
propune o formare generală de bază, compusă din cursuri teoretice și numeroase cursuri practice.
Hauptschule are ca obiectiv să pregătească elevii pentru practicarea unei meserii. La sfâr șitul
școlii, absolvenții pot obține o diplomă (Hauptschulabschluss) care să le permită să-și continue
studiile cu o formare profesională sau să înceapă să lucreze efectiv. Absolvirea unei forme de
învățământ secundar tip Hauptschule permite înscrierea la o școală profesională pentru
specializarea într-o anumită profesie/ meserie.
b. Colegiul de învățământ general sau școala reală ( Realschule) include maximum șase
ani de studii, din clasa a V-a până în clasa a X-a. Învățământul propus în cadrul acestei filiere este
mai complex decât la gimnaziul tip Hauptschule, dar se constituie tot ca o formare generală,
corespunzătoare unui nivel de studiu mediu. În clasa a VII-a, există posibilitatea ca elevul să se
orienteze spre științe/ economie/ limbi străine (învă țarea unei a doua limbi străine), ceea ce
diversifică și aprofundează învățarea în domeniul ales. După ob ținerea examenului final de studii,
elevii pot trece la filiere de formare care să-i conducă spre o calificare profesională în școli tehnice
sau colegii (FOS - Fachoberschule/ Abendschule) sau spre licee pentru a obține un certificat care
să le permită accesul la școli superioare tehnice (FH - Fachhochschule). Certificatul obținut de
absolvenții învățământului general de acest tip poartă denumirea de certificat de școală secundară
(Realschulabschluss).
De menționat este faptul că gimnaziul de tip Hauptschule și școala de învățământ general
(Realschule) reprezintă filierele de școală secundară de nivel I din statele fostei Republici Federale
Germania (Germania de Vest), în timp ce în statele din estul Germaniei se întâlnesc școala medie
denumită Mittelschule, liceul sau școala de învățământ secundar Sekundarschule și școala
obișnuită (pentru învățământ de masă/ școala publică) numită Regelschule.5
Absolvenții de școală secundară de nivel I (Hauptschule, Realschule și alte școli
echivalente) obțin un certificat de absolvire 6 (certificat de școală secundară, diplomă
de 10 clase de liceu și gimnaziu) corespunzător calificării de nivel 1-2 conform Cadrului European
al Calificărilor (CEC/EQF), având astfel acces la învă țământul secundar de nivel II. Ace ști
absolvenți se pot îndrepta spre o formare profesională, efectuând practica într-o întreprindere cu
contract pe trei ani. Această pregătire practică poate fi completată de un învă țământ general și
tehnologic într-o școală de meserii sau școală profesională ( Berufsschule). Tinerii care au terminat
4

Basic Structure of the Education System in the Federal Republic of Germany – Diagram, KMK, Bonn, 2012, p. 1
Country Module: Germany, Nuffic, 2nd ed. Feb. 2011 | version 2, Feb. 2012, p.6
6
Denumit Realschulabschluss / Abschlusszeugnis der Klasse 10 der Hauptschule / Sekundarabschluss I / Mittlere Reife,
în funcție de tipul școlii absolvite și de curricula parcursă
5

7

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

practica într-o meserie sunt muncitori califica ți. Absolvenții de învățământ secundar de nivel I de
tip gimnaziu (școală generală) care au un nivel bun de pregătire au posibilitatea de a- și continua
studiile de nivel II la un liceu.
c. Liceul (Gymnasium) reprezintă o instituție de formare generală, dar mai aprofundată, în
care instruirea este organizată pe mai multe direcții, fie pe o filieră de specialitate, fie printr-o
abordare multidisciplinară și interdisciplinară. Liceul durează, în funcție de land, opt sau nouă ani
(din clasa a V-a până în clasa a XII-a sau a XIII-a).
Liceul pentru învățământul secundar superior (clasele XI...XII/ XIII) este cunoscut și sub
denumirea Gymnasiale Oberstufe și se încheie cu bacalaureatul german numit Abitur. In ultimii
doi ani, elevii se pot specializa în anumite discipline, continuând alte materii obligatorii de cultură
generală (matematica, germana, istorie etc.). Această specializare (Leistungskurse) are ca scop
facilitarea accesului la învățământul superior. Reglementările cu privire la alegerea acestor cursuri
intensive și disciplinele obligatorii la bacalaureat variază în func ție de land. Examenul
de bacalaureat este recunoscut la nivel național, însă este organizat diferit în func ție de land, de
aceea nu există un subiect comun la nivel na țional. Reu șita la bacalaureat conferă absolventului o
diplomă numită “certificat general de acces la învă țământul superior” ( die Allgemeine
Hochschulreife), certificat care îi permite atât înmatricularea într-o institu ție de învă țământ
superior, dar și începerea unor cursuri de formare profesională.
d. Școala de învățământ secundar numită Gesamtschule reunește de obicei cele trei filiere
școlare mai sus amintite (Hauptschule, Realschule, Gymnasium), asigurând o instruire mai
cuprinzătoare, în sensul că oferă mai multe cursuri de formare. In funcție de capacitățile
individuale, elevii urmează începând cu clasa a V-a, respectiv din clasa a VIII-a cursuri de niveluri
diferite la anumite discipline (matematică, germană, engleză etc.). Elevii pot de asemenea să- și
aprofundeze cunoștințele, în funcție de interesele și abilită țile lor și să aleagă dintre op țiunile
obligatorii (limbi străine, științe naturale, tehnologie, muzică, arte plastice). Doar în unele landuri
există Gesamtschule, o singură formă liceală pentru toți elevii, aceștia fiind diferen ția ți pe niveluri
de aptitudini în fiecare clasă. În funcție de landuri, există și alte tipuri de școli, care oferă mai mult
de un tip de curs de educație, și anume: Mittelschule (în Sachsen), Regelschule, Sekundarschule,
Erweiterte Realschule, Verbundene sau Zusammengefasste Haupt-und Realschule, Stadtteilschule,
Regionale Schule, Oberschule, Realschule plus, Gemeinschaftsschule, Regionalschule și
Integrierte Sekundarschule.7

7

Lohmar B., Eckhardt T. (ed.), The Education System in the Federal Republic of Germany 2010/2011. A description of
the responsibilities, structures and developments in education policy for the exchange of information in Europe, KMK,
Bonn, 2011, p.p. 112

8

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

După cum s-a menționat anterior, învățământul secundar superior în Germania se
desfășoară în licee de nivel avansat, de tip Gymnasiale Oberstufe sau în colegii și școli tehnice de
tip FOS – Fachoberschule. În general învățământul secundar superior este delimitat pe două
componente ca și curriculă, o primă parte de învă țământ general (1 an), cu un trunchi comun de
discipline cum ar fi matematica, germana ș.a., iar a doua parte de învă țământ aprofundat sau
specializat (1-2 ani), în funcție de tipul școlii. A doua componentă poate include o fază/ etapă de
calificare Qualifikationsphase.
Varianta educațională de tip Gymnasiale Oberstufe se poate realiza în mai multe feluri de
școli, cum ar fi: liceu (de tip Gymnasium), liceul Berufliches Gymnasium sau Fachgymnasium și
școală de învățământ aprofundat cu mai multe cursuri de formare de tip Gesamtschule. În prezent
în majoritatea landurilor, se poate obține certificatul general de acces la învă țământul superior ( die
Allgemeine Hochschulreife), după finalizarea cu succes a celor 12 sau 13 ani școlari consecutivi de
liceu de tip Gymnasium, acest certificat oferind calificări profesionale de nivel 5 conform CEC.
Elevii de liceu superior de tip Gymnasiale Oberstufe care părăsesc școala prematur, fără a ob ține
certificatul Allgemeinen Hochschulreife, pot depune o cerere pentru a obține Fachhochschulreife,
după ce au finalizat cel puțin 2 semestre ale etapei a doua de studiu, denumită și fază de calificare
Qualifikationsphase (ultimii 2 ani), dar acest certificat nu acordă în mod necesar admiterea în
învățământul superior (Fachhochschule). La finalizarea clasei a XIII-a a liceului de tip Berufliches
Gymnasium / Fachgymnasium, elevii primesc un certificat care le facilitează înmatricularea la
anumite facultăți (Zeugnis der Fachgebundenen Hochschulreife).
Colegiul tehnic sau școala tehnică de tip Fachoberschule se adresează absolvenților care
dețin diplomă Mittlerer Schulabschluss, durează de obicei doi ani (cls. XI-XII) și pregătesc elevii
pentru a obține ulterior o calificare într-o profesie sau accesul la o facultate tehnică. Absolven ții
acestui tip de școală, în funcție de durata studiilor, ob țin ca certificate Fachhochschulreife
(corespunzător nivelului 4 CEC), Fachgebundene Hochschulreife și doar în anumite condiții
Allgemeine Hochschulreife. Cei care deja au finalizat un program profesional/ voca țional pot fi
admiși în anul al XII-a al Fachoberschule. Certificatul Fachhochschulreife poate fi obținut, de
asemenea, după 12 ani de studii de liceu (de obicei, ca urmare a unui program de formare
profesională și/ sau experiență în muncă). În unele landuri, certificatul Fachhochschulreife poate fi
obținut, de asemenea, la finalizarea anumitor forme de învă țământ profesional sau de ucenicie tip
Berufsfachschule, Fachschule, Berufsschule (de obicei cu cerințe suplimentare).
Mai există și alte forme de liceu, și anume liceele voca ționale care permit elevului, în
paralel, să lucreze într-o firmă. După 3 ani se ob ține un certificat de absolvire care atestă o anumită
calificare profesională. De asemenea, absolven ții de 10 clase sau de școală generală de tip

9

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

Hauptschule sau Realschule își pot continua studiile în școli serale, cele două forme cumulate
finalizându-se prin obținerea unui certificat echivalent celui de liceu ( Gymnasium), ceea ce le oferă
posibilitatea înscrierii la o facultate.
III. Sistemul universitar german: După absolvirea celor 12-13 ani de învăţământ și
obținerea anumitor certificate (de nivel 4 sau 5 CEC) este deschis accesul la învăţământul superior,
care este organizat diferenţiat pe domenii (tehnic etc.) şi programe de studii. Pentru înscrierea la o
facultate sau colegiu din sistemul terțiar bacalaureatul este obligatoriu.
Reforma de modernizare a sistemului educațional începută în 1998 a fost continuată prin
procesul de la Bologna (2005). Astfel s-a trecut de la învă țământul de lungă durată, care se finaliza
cu diplomă universitară (ex. Diplomat inginer) sau examen de stat tip Magister (în domeniul socioumanist) urmat de studiile doctorale la următorul model: licen ță (bacalaureat +3 ani), master
(bacalaureat +5 ani) și doctorat (bacalaureat +8 ani). Sistemul de învățământ actual facilitează
procesul de echivalare a diplomelor și mobilitatea studen ților în Europa. Cu excep ția pregătirii în
domeniile drept, medicină și educație, aproape fiecare program începe în prezent în Germania, cu
o diplomă de licență. Întrucât se consideră că avoca ții, d octorii și profesorii îndeplinesc funcții cu
responsabilitate socială, pentru obținerea diplomei universitare în sine trebuie să se sus țină un
examen de stat.8 Prin urmare, un titlu de calificare în drept sau în medicină se ob ține întotdeauna
după absolvirea examenului de stat, iar un titlu de calificare didactic se acordă fie după
promovarea examenului de stat sau după obținerea unei diplome de master.
În Germania se disting următoarele tipuri de instituții de învă țământ superior:
1. Universități de științe aplicate (facultăți tehnice) Fachhochschulen, numite mai recent
Hochschulen, care sunt foarte axate pe practică, în sensul că propun în principal cursuri la care
cunoștințele teoretice sunt susținute de aspecte practice, cum ar fi formarea în știin țele ingineriei,
științele economice, științele educației, științele sociale, administra ție, design industrial etc. Spre
exemplu, studenții din domeniul tehnologiei (FH) efectuează în mod regulat stagii profesionale
integrate în studiile lor.
2. Facultăți, colegii și școli din domeniile socio-umaniste, cum ar fi: facultățile
pedagogice Pädagogische Hochschulen, colegiile de arte și de muzică Kunsthochschulen und
Musikhochschulen.
3. Universitățile generale și tehnice Universität / Universitäten, Technische Universitäten,
care au o dublă vocație de învățământ și de cercetare. Accesul este liber pentru anumite discipline
(aprofundate în învățământul secundar), pentru altele – în special din domeniile medicină,
farmacie, psihologie etc. există un sistem de selec ție Numerus Clausus, în funcție de media notelor
8

http://www.einstieg.com/studium/bachelor-master-diplom-magister-staatsexamen-studienabschluss.html, accesat mart.
2013

10

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

obținute la bacalaureat / Abitur sau la examenul echivalent de sfârșit de studii secundare. În
anumite universități, există un organism central care se ocupă de admitere - Zentralstelle für die
Vergabe von Studienplätzen (ZVS).
Anul universitar se împarte în semestre de aproximativ 6 luni, din care aproape 3 luni
jumătate fiecare. Semestrul de iarnă (Wintersemester, WS) începe în general în octombrie și
semestrul de vară (Sommersemester, SS) în luna aprilie. Perioadele în care nu sunt cursuri (de la
mijlocul lunii februarie până la mijlocul lunii aprilie, respectiv de la mijlocul lunii iulie până la
mijlocul lunii octombrie) sunt prevăzute pentru aprofundarea cuno știn țelor dobândite și pregătirii
parțialelor, temelor (Hausarbeiten) sau referatelor. În acest timp, studen ții pot face un stagiu în
Germania sau în străinătate sau î și pot căuta o slujbă pe termen scurt. La sfâr șitul fiecărui
semestru, dacă studentul a învățat bine, obține o notă ( Schein) pentru cursuri (Vorlesungen) sau/ și
lucrări practice (Seminare). Punctajul obținut variază în funcție de filiera aleasă. Studentul are o
anumită libertate în ceea ce privește alegerea disciplinelor și a duratei studiilor sale. Există o mare
mobilitate a studenților, în sensul că oricare student în Germania se poate înscrie la universitatea
din orașul în care domeniile de studiu îi convin sau acolo unde dosarul său de candidatură a fost
acceptat. Toți studenții, care nu pot justifica un ajutor financiar pe perioada studiilor (fixat în
funcție de resursele familiale) pot cere să beneficieze de un ajutor de la stat; studentul care
primește ajutor de la stat pe perioada studiilor universitare, trebuie să-l restituie par țial din
momentul în care va exercita o activitate lucrativă.
În Germania există peste 160 universități, colegii de artă și conservatoare și 200
universități de științe aplicate (tehnice); dintre institu țiile recunoscute la nivel na țional peste 70%
provin din sectorul privat.9 Deşi Germania nu are un clasament oficial, începând cu anul 2002
Centrul pentru Dezvoltarea Învățământului Superior - Center for Higher Education Development
(CHE), în cooperare cu Săptămânalul Stern - Stern Weekly Magazine publică un clasament anual
care include un număr mare de instituţii.
Deși în sistemul universitar german se aplică proceduri standardizate, evaluarea şi
revizuirea instituţională pe modelul asigurării calită ții în învă țământul superior nu au fost
îmbrăţişate ca procese, poate pentru că sistemul s-a dovedit func țional şi în absen ța acestora, poate
datorită altor cauze (autonomia instituțională din sistemul de învă țământ; implicaţiile financiare
estimate; alte priorităţi de moment din Germania). Există totu și o agenţie independentă
Akkreditierungsrat, a cărei sarcină principală este de a acredita organizaţiile specifice care fac
evaluarea programelor de studii, dar în mod uzual nu este implicată şi în evaluarea programelor de
studii propriu-zise. Akkreditierungsrat are 17 membri, reprezentând statele federale, instituţiile de
9

Country Module: Germany, Nuffic, ed.a2-a, Feb. 2011 | version 2, Feb. 2012, p. 9

11

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

învăţământ superior, studenţi, angajatori, angajaţi şi, de asemenea, reprezentanţi internaţionali.
Numai în condiţii excepţionale Akkreditierungsrat poate evalua programe de studii.
În ceea ce privește recunoașterea diplomelor și sistemului de credite transferabile (ECTS)
se poate afirma următoarele:
1. În Germania s-au dezvoltat proceduri standardizate, dublate de descriptori specifici şi
baze de date specifice pentru facilitarea procesului de recunoa ștere. Astfel, se aplică procedura de
recunoaştere a Diplomelor Suplimentare pentru Educaţie Comună - Joint European Diploma
Supplement (DS) după formatul EU/CoE/UNESCO Diploma Supplement format. În plus, sistemul
german respectă și tratatul ţărilor nordice. Recunoa șterea diplomelor în baza acestor proceduri
comune se aplică atât în universităţi, cât şi absolven ților colegiilor universitare.
2. Germania a dezvoltat proceduri specifice pentru recunoaşterea anumitor credite pe care
le-au publicat pe pagina de internet a autorităţilor competente. Procedurile sunt complexe și
urmează standarde cu descriptori specifici pentru facilitarea procesului de monitorizare
administrativă a eficienţei procesului.
Dacă analizăm comparativ sistemul de educa ție din Republica Federală Germania și,
respectiv, din România, se pot sesiza diferen țe notabile din punct de vedere administrativ –
organizatoric, dar și conceptual – funcțional. De și fiecare land are o legisla ție proprie, cu o mare
autonomie în gestionarea activităților de învățământ, la nivel federal se respectă acelea și principii
educaționale de bază, iar recunoașterea calificărilor profesionale ob ținute prin învă țământul
formal este națională, deși căile de obținere a competen țelor respective pot fi variate. Sistemul
educațional din România este centralizat, iar autonomia institu țională este vizibilă mai mult în
învățământul superior.
Asemănător României, învățământul obligatoriu, respectiv până la nivelul secundar
inferior (10 clase) are caracter general, funcția acestuia fiind de pregătire a elevilor pentru cursurile
de învățământ la nivel secundar superior, respectiv pentru a asigura accesul la o formare
vocațională / profesională sau universitară. Sistemul de învățământ din clasele X...XII sau XIII
diferă ca abordare, implementare și rezultate în cele două țări, fiind evidentă orientarea sistemului
german către formarea graduală a competențelor profesionale, care să răspundă cât mai bine
nevoilor pieței muncii, în contextul dinamicii sociale și economice. De asemenea, există o mare
flexibilitate în ceea ce privește durata și modalită țile de ob ținere a calificărilor profesionale în
Germania, astfel încât învățământul de nivel secundar, respectiv ter țiar, alcătuie ște un sistem
deschis, care permite transferul cu ușurință de la un tip de curs la altul. Ca regulă, aceleași
calificări pot fi obținute ulterior în instituțiile pentru educația adulților. Spre deosebire de
România, în Germania sistemul de învățământ secundar profesional (echivalentul învă țământului

12

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

profesional și tehnic din România) este ranforsat și există o distinc ție clară (referitoare la
rezultatele învățării) în învățământul terțiar dintre formarea academică și cea profesională.

1.2. Educația adulților (educația generală/ pe competențe cheie și formarea
profesională continuă)
La nivel european, în cadrul politicilor din domeniile educa ției și formării continue,
educația adulților are următoarele obiective:
· dobândirea unei formări de bază a cetă țenilor, extinderea și reînnoirea permanentă a
cunoștințelor, abilităților și competențelor;
· facilitarea accesului persoanelor, indiferent de vârstă, la tipurile de învă țare ale sistemului
educativ;
· îmbunătățirea calificării profesionale sau dobândirea unei pregătiri pentru exercitarea altor
profesii;
· dezvoltarea capacităților profesionale personale și ranforsarea capacită ții de participare la
viața socială, culturală, politică și economică;
· promovarea programelor care corectează/ diminuează riscurile de excludere socială, în mod
special din sectoarele mai defavorizate;
· asigurarea de șanse egale persoanelor în vârstă pentru a- și îmbunătă ți și actualiza
competențele și promovarea egalității efective în drepturi și de șanse între bărba ți și femei;
· anticiparea și rezolvarea în mod pașnic a conflictelor sociale.
Sistemul educațional german se bazează pe conceptul de Bildung, noțiune care asociază
însușirea de cunoștințe în același timp cu dezvoltarea personală. Educa ția germană nu pune
accentul doar pe transmiterea de cunoștințe, ci pe dezvoltarea personalită ții elevului, iar această
idee de bază ce stă la originea sistemului educațional german, se manifestă în toate etapele școlare.
Referindu-ne strict la sistemul educațional german, este important de men ționat că educa ția
(Bildung10) este un domeniu îndeosebi legat de competen ța landurilor, astfel putând exista varia ții
importante în funcție de legile fiecărui stat federal.
După cum s-a observat din prezentarea generală a sistemului de învă țământ, în Germania
există o mare flexibilitate în ceea ce prive ște alegerea parcursului de învă țământ formal, un tânăr
german putând opta pentru un ciclu mai scurt de studii, care să îi asigure acces direct la anumite
calificări profesionale sau un ciclu mai lung, care să îi permită înscrierea la studiile din

10

Bildung / European Associations for the Education of Adults (http://www.eaea.org/index.php?k=15098; ultima
accesare: 27 mart. 2013)

13

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

învățământul superior. De asemenea, există posibilitatea ca după un interval de timp în care a
efectuat stagii de practică sau a exercitat o profesie, să revină la forme de completare a studiilor.
Pentru un număr de circa 350 profesii sau meserii, educa ția adul ților poate fi realizată prin
sistemul de învăţământ dual, care presupune formarea profesională prin două ramuri distincte:
pregătirea teoretică şi şcoala de meserii, respectiv calificarea direct la locul de muncă prin ucenicie
sub coordonarea unui maistru instructor autorizat. Învăţământul dual nu este un sistem şcolar în
sine, ci o alternativă de educație pentru persoanele ce termină învăţământul obligatoriu de 10 ani.
După zece ani de studiu, absolvenţii au de ales între a- și continua studiile pentru ob ținerea unei
calificări academice, de exemplu, sau pentru a urma o formare profesională într-o meserie.
Învăţământul dual este o modalitate de a atrage tinerii în câmpul muncii, după formarea
profesională ei fiind liberi să se angajeze oriunde doresc.
Se consideră că şomajul în Germania este sub 10% datorită sistemului dual. De aceea,
economia germană cheltuieşte aproximativ 30 miliarde euro brut pentru formarea duală, iar statul
cheltuieşte anual aproximativ 3 miliarde euro pentru şcolile profesionale. 11
Obiectivele generale de formare profesională în sistemul dual prin învă țământul secundar
superior și școlile profesionale sunt următoarele:
•

Obținerea unei calificări profesionale pentru personalul aferent unui loc de muncă calificat

(profesii recunoscute care necesită formare formală),
•

Accesul la educație pentru dobândirea unei calificări superioare.
În Germania, aproximativ două treimi dintre tinerii din orice grup de vârstă desfă șoară o

formare profesională în sistemul dual timp de doi sau trei ani, în func ție de profesia/ meseria
respectivă. Deşi nu există limită de vârstă, statisticile au arătat că de obicei cursanţii au vârste
cuprinse între 16 şi 21 de ani. După cum s-a amintit anterior, această formare este descrisă ca un
sistem dual, deoarece se desfășoară în două locuri de învă țare: la locul de muncă și într-o școală
profesională (Berufsschule). Scopul formării profesionale este dublu: pe de o parte să confere, în
cadrul unui curs de formare bine structurat cuno știn țe, abilită ți și competen țe profesionale
necesare pentru a practica o profesie calificată într-o lume în schimbare profesională; iar pe de altă
parte, formarea profesională trebuie să furnizeze/ asigure experien ța profesională minim necesară.
Pregătirea teoretică pentru formarea profesională în sistemul dual poate fi organizată în
instituții de învățământ secundar superior și școli profesionale cu program normal, cu frecven ță
redusă sau cursuri serale. Tipurile de școli profesionale și școli tehnice diferă în func ție de land,
purtând denumiri variate: Berufsfachschule, Fachoberschule, Berufliches, Fachgymnasium.
Berufsfachschulen sunt școli care oferă o parte din formarea profesională/ voca țională în una sau
11

Date preluate de la Camera de Comerţ şi Industrie (IHK) din Koln, iun. 2013

14

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

mai multe ocupații recunoscute ce necesită pregătire formală ( anerkannte Ausbildungsberufe) din
domeniile de afaceri, limbilor străine, tehnic sau me ște șugăresc, comer ț sau socio-economice,
artistic, sănătate. În funcție de specializare, durata de formare la Berufsfachschulen variază de la
unul la trei (max. 3½) ani, iar ca și condiții de acces cursantul trebuie să de țină un certificat de tip
Hauptschulabschluss sau Mittlerer Schulabschluss. În cazurile în care astfel de școli nu oferă o
calificare completă, finalizarea cu succes a școlii respective poate să fie creditată ca parte a
perioadei de formare (în anumite condi ții) în meserii care necesită formare formală. 12 În scopul
demonstrării echivalenței unei calificări de formare profesională într-o Berufsfachschule cu
formarea profesională dublă, în anumite landuri absolven ții buni pot sus ține un examen în fa ța
autorității competente.
Pentru calificarea prin şcolile de meserii se aplică legislaţia naţională (federală),
comparativ cu calificarea la locul de muncă, unde se aplică legislaţia locală (a land-ului respectiv).
În conformitate cu Clasificarea Interna țională Standard a Educa ției (ISCED), formarea
profesională continuă la Fachschule face parte din sectorul terțiar.
Conform datelor raportate, dintre persoanele înscrise în programe de formare profesională
în cadrul sistemului dual în anul 2009 circa 33,1% erau absolven ți de nivel secundar inferior tip
Hauptschulabschluss, 43% aveau un certificat Schulabschluss Mittlerer, în timp ce numărul
absolvenților de nivel secundar superior cu Hochschulreife sau Fachhochschulreife corespundea
unui procent de 20,4%. Informații complete și date privind educa ția și formarea profesională din
Germania și în special despre sistemul dual este disponibil în Raportul Anual privind Educa ția și
Formarea Profesională (Berufsbildungsbericht anual) al Ministerului Federal al Educației și
Cercetării (Bundesministerium für Bildung und Forschung - BMBF).
Pe lângă învățământul formal, există și alte căi de formare pe competen țe cheie și formare
profesională continuă. Educația continuă este oferită de institu ții municipale, de institu ții private,
de instituții ale bisericii, de camerele de comer ț și industrie, de camerele de meserii
(meșteșugărești), de partide politice și asociații profesionale, de companii și autorită ți publice, de
instituții de învățământ etc. Spre exemplu, pentru educația adul ților, Institutul de Pregătire şi
Formare Profesională (Bundesinstitut für Berufsbildung - BIBB) din Bonn este cel mai mare din
lume, este finanţat în proporţie de 95% de la bugetul de stat; are 640 angajaţi şi cinci departamente
(conducere, relaţii internaţionale, cercetări în domeniul inovării, politici sociale, managementul
cunoştinţelor).
Locurile de formare profesională înafara școlii (la locul de muncă) sunt disponibile în
industrie și în comerț, precum și în sectorul serviciului public, în profesiile independente și, într-o
12

Cf. art. 7 din Legea Formării Profesionale - Berufsbildungsgesetz - R80

15

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

mai mică măsură, în gospodăriile particulare. Formarea profesională se bazează pe un contract de
formare de drept privat încheiat între o companie - furnizor de formare și cursant, și înregistrat la
Camera de Comerț și Industrie din landul respectiv. Cursan ții participă la formarea la locul de
muncă trei sau patru zile pe săptămână în întreprindere și până la două zile la instruirea teoretică în
școala profesională Berufsschule13.
În contractele încheiate între formatori și cursanţi se stabilesc şi clauze de confidenţialitate,
pentru protejarea informaţiilor secrete (specifice de la locul de muncă), în mod similar cu orice
contract de muncă. De asemenea, conform contractului încheiat, pe durata formării (timp de doitrei ani), cursantul trebuie să rămână în acea întreprindere, ca ucenic. Contractul se încheie doar
pentru partea de şcolarizare, în sensul că nu există clauze contractuale care să îi oblige pe cursanţi
să rămână în întreprindere după finalizarea celor doi-trei ani de şcolarizare. După finalizarea
perioadei de pregătire întreprinderea poate face o ofertă de muncă cursantului, dar care va face
obiectul unui contract separat. În Germania este interzis prin lege (v. Codul muncii) ca
întreprinderea să oblige cursantul să rămână o anumită perioadă de timp după încheierea
şcolarizării/ formării profesionale.
Întreprinderile – furnizori de formare profesională din sistemul dual sunt în mare parte
întreprinderi mici şi mijlocii. Întreprinderile sunt stimulate (inclusiv fiscal) să ofere cât mai multe
locuri pentru formare profesională/ educa ție voca țională. Pregătirea practică este organizată de
întreprindere, care va asigura finanţarea pentru această pregătire, inclusiv salariul cursantului. În
consecință, companiile de formare profesională î și asumă costurile de instruire la locul de muncă
și plătesc cursantului o indemnizație de formare, care, de regulă, este în conformitate cu un acord
de negociere colectivă pentru sectorul de activitate economică în cauză. Valoarea indemniza ției
crește cu fiecare an de formare și este, în medie, aproximativ o treime din salariul de start (ini țial)
pentru o persoană calificată în ocupa ția respectivă. Un alt avantaj al întreprinderilor este că se
servesc de ucenici din al doilea an de formare profesională, astfel încât nu mai este nevoie să
angajeze muncitori calificaţi cu salarii mari pe o perioadă de circa doi-trei ani (cât durează ucenicia
la locul de muncă). De asemenea, o întreprindere poate refuza un cursant dacă are motive
întemeiate sau îl poate trimite la o altă filială unde are echipamente mai performante (de ultimă
generaţie).
Numărul de contracte pe care le poate încheia o întreprindere pentru pregătirea practică în
sistemul dual este determinat în funcție de capacitatea acesteia de şcolarizare, care este stabilită de
către Camera de Comerț și Industrie (IHK).

13

În acest caz, profesorii care asigură pregătirea teoretică sunt plătiţi de la bugetul de stat.

16

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

Calificarea firmelor de furnizori de formare, inclusiv personalul de formare este
supravegheat de către autoritățile competente autonome, și anume Camerele de Comer ț și
Industrie, pe diferite ramuri ale industriei și pe profesii. Spre exemplu, pentru formarea
profesională prin calificarea la locul de muncă, persoana desemnată ca instructor/ mentor/ tutore
trebuie să obţină o diplomă specifică. Printre condiţiile necesare unui maistru/ inginer să devină
mentor/ tutore pentru pregătirea practică regăsim necesitatea absolvirii unui modul psihopedagogic14. De asemenea, un mentor/ tutore se poate ocupa de maximum trei cursanţi. Tutorii/
mentorii sunt plătiţi suplimentar de către întreprindere în funcţie de numărul de ore lucrate.
Asemănător sistemului de formare profesională din România, cursul de formare se
desfășoară pe baza unui plan de formare și a unei curricule conform unui curriculum-ul cadru
Rahmenlehrplan, care să permită dobândirea cunoștințelor, aptitudinilor profesionale și
calificărilor necesare pentru fiecare ocupa ție. Dar, comparativ cu România, pregătirea profesională
prin sistemul dual este realizată mult mai de riguros. Pentru fiecare meserie există unul și acela și
manual standard de pregătire profesională, valabil până când competenţele necesare practicării
meseriei se schimbă 15 fundamental (în proporție de circa 30%). De exemplu, pentru cei care
confecţionează instrumente muzicale manualul nu se schimbă des, dar pentru electronişti manualul
se schimbă o dată la doi ani. Pentru realizarea manualelor sunt cooptaţi experţi de la diferite
autorităţi/ ministere, iar specializările noi sunt promovate de industrie şi aprobate la nivel de land şi
apoi la nivel național.
Ca parte a învățării pe tot parcursul vieții, educația continuă a devenit tot mai mult un
domeniu de educație de mare importanță, dezvoltat la nivel european pe o structură diferențiată. În
acest sens, au fost iniţiate numeroase acţiuni menite să crească mobilitatea pe termen lung din
cadrul pieţei muncii din Europa. Cuvintele cheie ca Euro-Pass (formă standard de formare a
imaginii, a calificărilor profesionale, ex. curriculum vitae) sau Cadrul European al Calificărilor
(European Qualifications Frammework – EQF/CEC) - cadru de referinţă pentru educaţie şi formare
profesională urmăresc să identifice cunoştinţele dobândite, aptitudinile şi competenţele şi să
reprezinte opt niveluri diferite de competenţe, comparabile la nivel regional. În domeniul educaţiei
universitare europene este implementat deja modelul ECTS (European Credit Transfer and
Accumulation System), care îmbunătăţește transparenţa şi comparabilitatea cursurilor şi a
rezultatelor academice.
În domeniul formării profesionale a fost iniţiat Sistemul european de credite pentru
educaţie şi formare profesională, pentru îmbunătăţirea sistemelor educaţionale şi de formare din
14

Observație: există diferenţe între modulul psiho-pedagogic pe care trebuie să îl parcurgă tutorele/mentorul şi cel al
profesorului (de învățământ formal).
15
modificările aduse manualelor/standardelor se fac până la data de 1 august, astfel încât să poată fi aplicat din luna
octombrie al aceluiași an

17

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

cadrul comunităţii, astfel încât să se asigure transparenţa şi metodele de recunoaştere din cadrul
educaţiei şi formării profesionale la nivel european. Altfel spus, sistemul european de credite
pentru formare profesională (European Credit System for Vocational Education and Training ECVET) a fost definit ca să faciliteze transferul şi recunoaşterea rezultatelor învăţării indivizilor. În
acest sens, ECVET îşi propune să îmbunătăţească comparabilitatea şi compatibilitatea dintre
diferitele sisteme naţionale de instruire şi de calificare. ECVET susţine metodele de învăţare
individuală, prin care cursanţii îşi pot însuşi, într-o anumită perioadă, unităţile de învăţare cerute
sau să obțină rezultatele învăţării pentru o calificare specifică, în diferite state şi în diferite situaţii
de învăţare. Sistemul ECVET permite, de asemenea, dezvoltarea competenţelor comune pentru
aptitudini, iar principiile sunt în totalitate compatibile cu sistemul ECTS.16 Instrumentele ECVET
includ, în conformitate cu recomandările Comisiei Europene, descrierea calificărilor în unităţi ale
rezultatelor învăţării cu punctele corespunzătoare. În consecin ță, ECVET reprezintă un cadru mult
mai transparent şi tehnic în ceea ce priveşte rezultatele învăţării, pe care le-a dobândit o persoană.
Introducerea şi implementarea ECVET este voluntară la nivel european, dar un prim
termen pentru implementarea sistemului ECVET a fost fixat în anul 2012. Sistemele naţionale de
calificare nu ar trebui înlocuite sau fragmentate și nu se va prescrie nici un rezultat dobândit al
învăţării persoanelor, ţinta fiind armonizarea sistemelor de calificare.
În prezent în Germania funcționează/ se aplică sistemul german de credite pentru educație
și formare profesională, denumit DECVET. Pentru implementarea DECVET în Republica Federală
Germania au fost derulate mai multe proiecte de mobilităţi transnaţionale (CREDCHEM,
AEROVET) şi naţionale (EASYMetal, ESYQC). 17
Una dintre principalele modalități de îmbunătă țire a mobilită ții persoanelor calificate în
spațiul european, și nu numai, este utilizarea IT în acest proces, destul de reglementat pe plan
european, dar transpunerea în legislația națională s-a dovedit lentă și incompletă. Prin procesul de
modernizare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale, se
intenționează introducerea cardului profesional european, un alt instrument care are la bază
tehnologia de comunicare ultrarapidă cu efecte concrete și eficien ță maximă în procesul de
mobilitate profesională (procesul de recunoaștere a titularului cardului și a informa țiilor cu privire
la calificarea acestuia este deosebit de scurt). Cardul profesional european (European Professional
Card), emis de autoritatea competentă din statul membru unde s-a ob ținut calificarea (poate fi
statul de origine sau alt stat membru al Uniunii Europene) întăre ște rolul statului emitent în
procesul de verificare a condițiilor impuse prin directiva modernizată (de exemplu: dacă
solicitantul este stabilit legal în statul gazdă sau dacă diplomele sunt autentice etc.). Prin utilizarea
16
17

http://ec.europa.eu/education/lifelong-learningpolicy/doc50_en.htm ; ultima accesare mai 2013
Date oferite de reprezentații BIBB din Bonn, iun. 2013

18

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

cardului profesional european, autoritățile competente din statul membru gazdă nu mai sunt puse în
situația de a mobiliza resurse (umane, logistice etc.) pentru a verifica informa țiile care, în
prealabil, au fost analizate de statul membru de origine. Astfel, simpla verificare a cardului ar putea
fi suficientă pentru confirmarea faptului că titularul are dreptul (îndepline ște toate condi țiile)
pentru exercitarea profesiei în statul membru gazdă.
Deşi certificatele şi diplomele referitoare la diferite calificări rămân adesea valide pe durata
vieţii profesionale a unei persoane, cunoştinţele, aptitudinile şi competenţele necesare pe piaţa
muncii şi în societatea în ansamblu evoluează rapid. Prin urmare, certificările şi calificările
profesionale odată dobândite sunt adesea insuficiente pentru a asigura inserţia profesională
continuă pe parcursul unei vieţi. Cu alte cuvinte, finalizarea unei calificări formale trebuie privită în
prezent mai degrabă drept un pas pe scara educaţiei permanente decât un scop în sine.
Dacă comparăm sistemul dual de formare din Germania cu formarea continuă și sistemul
de educație vocațională din România vom observa numeroase deosebiri, de și obiectivele educa ției
adulților sunt aceleași. Sistemul dual german este mai bine organizat, statul german prin institu țiile
și resursele (financiare, umane, logistice) alocate este implicat nemijlocit în implementarea acestui
tip de educație. Activitățile de pregătire teoretică și practică sunt standardizate și monitorizate
riguros pentru obținerea rezultatelor învățării și dezvoltarea individuală a persoanelor. Spre
exemplificare, în Germania standardele de calitate şi monitorizarea activităţilor se află în
coordonarea Institutului Naţional de Formare Profesională. De asemenea, calitatea furnizorilor de
formare este apreciată pe piața muncii după gradul de calificare și competen țele dovedite ale
persoanelor instruite de aceștia, în momentul exercitării profesiei/ la locul de muncă. Există
diferențe notabile și în ceea ce privește durata de formare (care este mai mare în Germania). În
Germania există și o angajare de probă de circa 1-4 luni, iar ucenicul este renumerat, cu un salariu
variabil (de exemplu între 250 şi 1200 euro, în funcţie de domeniu) de către furnizorul de formare
(pentru pregătirea practică) pe baza unui contract de formare profesională între un angajator şi
stagiar/ ucenic (înscris în registru la Camera de Comerţ şi Industrie). Comparativ cu România, și
instituţii responsabile pentru testarea și certificarea competen țelor sunt diferite, în Germania
acestea fiind Camerele de Comerţ şi Industrie, Camerele de Meserii (me ște șugăre ști), Colegiile
tehnice, Camerele Agricole pentru meseriile din domeniul artizanal şi tehnic (electricitate,
prelucrarea metalelor, prelucrarea lemnului, auto, IT, construcţii, media, alimentaţie, sănătate,
modă, înfrumusețare etc.), respectiv din domeniul comercial (administrator de birou / funcţionar,
dealer auto, vânzări alimente, vânzări ambarcaţiuni etc.).
Printre principalii factori de succes al sistemului dual se numără faptul că sistemul este
deschis pentru absolvenţii oricărui domeniu de studiu, nu există condiţii de acces, iar persoanele

19

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

formate în acest sistem beneficiază de o pregătire foarte bună, aprofundată – în sensul că primesc o
specializare pe un anumit domeniu, iar cuno știn țele transmise sunt corelate cu ultimele noută ți
științifice, tehnice sau economico-sociale în acel domeniu de activitate. Cu toate acestea, într-un
studiu realizat de către Camerele de Comer ț și Industrie, s-a constatat că în fiecare an scade
numărul tinerilor care optează pentru sistemul dual, și anume 49% dintre absolvenţii de liceu
optează pentru învăţământul superior şi circa 45% încep efectiv această treaptă de educa ție
vocațională.
Camerele de Comerț și Industrie au diverse iniţiative pentru motivarea tinerilor în sensul
participării la/ implicării în formarea profesională prin sistemul dual. În prezent se derulează în
total nouă programe sau acțiuni în Koln/ landul Renania de Nord - Westfalia, dintre care amintim:18

1. Programul KURS (Kooperation Unternehmen der Region und Schulen) de cooperare între
regiunile de afaceri şi şcoli - Programul este o iniţiativă comună a Camerelor de Comerţ și
Industrie din Köln, Aachen şi Bonn şi urmăreşte întărirea colaborării dintre firme şi şcoli
din aceeaşi regiune prin dezvoltarea unor reţele de cooperare regională şi prin construirea
unor parteneriate durabile în beneficiul tuturor partenerilor;

2. Organizarea celei de-a patra reuniuni a Camerei de Comer ț și Industrie Koln, la care au
participat 72 de întreprinderi cu peste 200 de oferte şi peste 2.500 de vizitatori. A fost
organizată o sesiune de prezentări/ întâniri rapide (de tipul “speed dating”) în care fiecare
aplicant a avut la dispoziţie 10 minute pentru a se prezenta în faţa reprezentantului unei
întreprinderi;

3. Organizarea unor şcoli de vară;
4. Organizarea concursului “Formatorul anului” (Ausbilder 2013, Koln).
1.3. Evaluarea și certificarea competențelor profesionale dobândite în contexte
informale și non-formale
Certificarea competențelor profesionale dobândite atât prin învă țământ formal, cât și în
contexte informale sau non-formale se realizează prin proceduri stipulate legal. Principalele
obiective și beneficii ale procesului de certificare a competențelor profesionale sunt:
· Promovarea învățării pe parcursul întregii vieți;
· Asigurarea transparenței pe piața muncii, făcând vizibile calificările profesionale ale
angajaților din acele sectoare care necesită angaja ți califica ți;

18

Date oferite de reprezentații Camerei de Comerț și Industrie (IHK) din Koln, iun. 2013

20

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

· Favorizarea coeziunii sociale, deoarece aceasta îmbunătă țe ște șansele indivizilor sau
grupurilor defavorizate pe piața muncii;
· Îmbunătățirea mobilității profesionale a cetățenilor în spa țiul european, pentru a oferi un
transfer mai mare al competențelor profesionale între țări.
Au fost definite principiile, care stau la baza procedurii de evaluare a competenţelor
profesionale obţinute pe alte cãi decât cele formale, ca fiind:
· validitate - evaluarea se bazează pe dovezi de competenţă care provin din activităţile descrise în
standardul ocupaţional/standardul de pregătire profesională/ manualul profesiei;
· credibilitate - evaluarea foloseşte metode care conduc cu consecvenţã la acelaşi rezultat;
· imparţialitate - evaluarea permite implicarea tuturor celor interesaţi, fără predominarea vreunui
interes particular;
· flexibilitate - evaluarea se adaptează la nevoile candidaţilor şi la particularităţile locului de
muncă;
· confidenţialitate - datele privind modul de desfăşurare şi rezultatul procesului aparţin
beneficiarului;
· simplitate - procesul de evaluare este uşor de înţeles şi de aplicat de către toate persoanele
implicate.
Evaluarea și certificarea competențélor profesionale dobândite în context informal sau
non-formal în Germania este reglementată pentru formarea profesională încă din a doua jumătate a
secolului trecut. În mod similar, și în România evaluarea și certificarea competențelor profesionale
dobândite pe alte căi decât cele formale a fost reglementată 19.
Aspectele de reglementare pentru formarea profesională în companii și în meserii din
Germania sunt cuprinse în Legea formării profesionale (Berufsbildungsgesetz - R80) din 1969 și
Legea meseriilor (Gesetz zur Ordnung des Handwerks - R81) din 1953, cu completările ulterioare.
Legislația include prevederi despre sistemul de examinare și supravegherea activității de formare ,
inclusiv a organizației de formare profesională. Spre exemplu, sunt definite funcțiile pe care le au
Camerele de Comerț și Industrie în calitate de autorități competente și comitetele lor de formare
profesională.
Camerele de Comerţ şi Industrie (IHK) au atât rolul de consiliere şi consultanţă, cât şi rol
de observare şi control privind desfăşurarea procesului de formare profesională în sistemul dual.
Fiecare întreprindere furnizoare de formare profesională este controlată şi evaluată de către
Camerele de Comerţ şi Industrie, pentru a se stabili dacă are capacitatea de a organiza pregătirea
19

v. Ordinul MEC/ MMSSF nr. 4543/468 din 23 august 2004 pentru aprobarea Procedurii de evaluare şi certificare a
competenţelor profesionale obţinute pe alte cãi decât cele formale și Ordinul nr. 3329/81 din 23 februarie 2005, pentru
modificarea și completarea Procedurii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte cãi decât
cele formale

21

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

practică adecvată în sistemul dual. Pe lângă acreditarea sau certificarea întreprinderilor furnizoare
de formare profesională - pentru pregătirea practică, Camerele de Comerţ şi Industrie se ocupă și
cu înregistrarea contractelor și organizarea examenelor, toate acestea fiind recunoscute pe tot
teritoriul Germaniei. Mai mult, Camerele de Comerţ şi Industrie au rol de consiliere şi pentru
aplicanţi, viitori cursanți/ ucenici.
De asemenea, au fost stabilite regulamente de formare (Ausbildungsordnungen) obligatorii
pentru a stabili standarde uniforme naționale, care sunt independente de nevoile opera ționale ale
societăților – furnizori de formare la momentul actual și care îndeplinesc condi țiile prevăzute în
respectiva ocupație.
BERUFENET

este

o

rețea

sub

forma

unui

serviciu

online

(http://berufenet.arbeitsagentur.de ), care oferă informații despre standardele ocupa ționale pentru
4800 de ocupații profesionale din Germania. Profesiile aferente sistemului dual din Germania au
fost împărţite în mai multe categorii: profesii din industrie, profesii din comerţ, meserii, profesii din
sănătate, profesii de strictă specialitate (de exemplu, laborant biolog) şi profesii care implică lucrul
la birou (de exemplu, profesii în domeniul achiziţiilor, vânzărilor etc.) ș.a.m.d.
Evaluarea și certificarea competențelor profesionale în sistem dual se bazează pe
verificarea gradului de aprofundare a cunoștințelor, abilită ților și competen țelor profesionale
obținute în urma unui program de formare care respectă un plan curricular cadru, specific pentru
fiecare profesie sau meserie. De asemenea, sistemul de validare a rezultatelor învă țării non-formale
și informale este bine delimitat, în sensul că:
•

validarea are loc întotdeauna prin raportarea la un standard na țional și trebuie să se
încheie cu acordarea unui certificat care precizează ce știe, ce este capabil să facă sau
să înțeleagă candidatul în corelație cu standardul respectiv;

•

furnizorii de educație și formare profesională publici și priva ți pot oferi/ acorda
această validare;

•

validarea este orientată spre piața muncii/ dezvoltarea carierei profesionale;

•

oricine poate parcurge un proces de evaluare și validare, nu există restric ții în termeni
de sector - domeniu de educație și formare profesională.

Pentru buna desfășurare a activităților de formare profesională, Camerele de Comerţ şi
Industrie controlează fiecare întreprindere – furnizor de formare în ceea ce prive ște: capacitatea de
înfiinţare de noi posturi de lucru; caracteristicile spaţiului de lucru pentru a stabili dacă acesta este
corespunzător; evaluarea tutorelui/ mentorului/ maistrului care se va ocupa de cursant din partea
firmei furnizoare de formare.

22

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

Certificarea propriu-zisă, și anume evaluarea și validarea rezultatelor învă țării și
certificarea competențelor profesionale, se face de către Camera de Comerţ şi Industrie. Pentru
meserii, de obicei testarea finală este sub forma unui examen practic 20 efectuat în faţa unei comisii
din care face parte şi maistrul/ tutorele care a făcut formarea la locul de muncă. Testarea în alte
profesii (pentru niveluri superioare nivelului de calificare 3/4) diferă, dar respectă procedurile
specifice domeniului considerat.
Conform datelor oferite de Institutul de Pregătire şi Formare Profesională (BIBB) din
Bonn, pentru profesiile din sistemul dual fiecare cursant dă un examen final (există circa 10.000
examene/an), iar procentul de promovare a examenelor de absolvire este de peste 95%. După
examen, nota absolventului poate să fie sau să nu fie trecută pe certificat (la cererea absolventului).
De menționat este că în Germania nu există supliment la certificat, pentru că competenţele sunt
standardizate la nivel național, fiind precizate în manualele specifice fiecărei profesii/ meserii în
parte.
În Republica Federală Germania sunt recunoscute diplomele şi calificările obţinute în alte
ţări. Spre exemplu, în Koln există un departament care organizează examene pentru cei care au
făcut doar cursurile (pregătirea teoretică) în altă ţară sau străini care vin în Germania. Cursurile
sunt recunoscute, iar aplicanţii pot urma/ continua doar pregătirea practică.
Asemănător cu Germania, pentru evaluarea și c ertificarea competențelor profesionale
dobândite în contexte informale sau non-formale în România se aplică proceduri legale, testarea
finală pentru calificările profesionale corespunzătoare nivelurilor de calificare 21 1, 2 și 3 constând
în probe teoretice și practice. Comparativ cu Germania, procesul de certificare a competen țelor din
România nu este atât de riguros implementat, iar organizarea evaluării și validarea rezultatelor,
respectiv certificarea intră în jurisdic ția altor institu ții competente decât Camerele de Comer ț și
Industrie.

1.4. Cadrul German al Calificărilor raportat la Cadrul European al Calificărilor
Pentru recunoaşterea calificărilor în Germania a fost elaborat un cadru na țional al
calificărilor, și anume Cadrul German al Calificărilor (CGC) - Deutscher Qualifikationsrahmen
(DQR), care este în curs de îmbunătățire și în prezent. Cadrul German al Calificărilor pentru
învățare continuă a fost dezvoltat în Republica Federală Germania începând din octombrie 2006 de
către Ministerul Federal al Educației și Cercetării (BMBF) împreună cu Conferin ța Permanentă a
20

Institutul de Pregătire şi Formare Profesională (BIBB) se ocupă de stabilirea cerinţelor pentru examene pentru
profesiile/ meseriile din sistemul dual.
21
conform Cadrului Național de Calificări (CNC) - România

23

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

Miniștriilor Educației și Afacerilor Culturale ale landurilor (KMK). La realizarea Cadrului
German al Calificărilor au participat ministere, organizaţii ale angajatorilor, organizaţii ale
angajaţilor, Consiliul Rectorilor etc.
Punctul de plecare pentru această decizie a fost Recomandarea Parlamentului European și
al Consiliului privind instituirea unui Cadru European al Calificărilor (CEC/EQF), care a intrat în
vigoare la 23 aprilie 2008.22 Există trei mari etape ale implementării Cadrului European al
Calificărilor şi construcţiei Cadrului German al Calificărilor, care se va încheia in 2017.
O primă formă a Cadrului German al Calificărilor a fost discutată în februarie 2009,
acordându-se importanță deosebită noțiunilor de bază, termenilor (glosar) și matricei de aliniere a
nivelurilor de calificare. În prezent CGC/DQR descrie competențele profesionale și personale pe
opt niveluri de referință care orientează alinierea calificărilor obținute în învățământul general,
învățământul superior și formarea profesională.
Cadrul German al Calificărilor cuprinde toate calificările din cadrul sistemului de
învățământ german pentru fiecare domeniu al educa ției. Pornind de la principiile Cadrului
European al Calificărilor (CEC), Cadrul German al Calificărilor a fost implementat, fiind adaptat
caracteristicilor specifice ale sistemului de învă țământ german și oferă asisten ță în realizarea
evaluării corespunzătoare și asigurarea unei echivalen țe corecte pentru calificările germane în
Europa în ceea ce privește rezultatele învă țării.
Obiectivele Cadrului German al Calificărilor se referă la realizarea de echivalen țe și
stabilirea diferențelor între calificările profesionale pentru a spori transparen ța și a sprijini
mobilitatea persoanelor în exercitarea drepturilor comunitare pe teritoriul german în domeniul
educației și al acesului pe piața muncii. De asemenea, un alt obiectiv constă în încurajarea și
sporirea accesului și, respectiv, participării la învă țarea pe tot parcursul vie ții și utilizarea
calificărilor pentru toată lumea, inclusiv pentru categoriile de persoane dezavantajate sau afectate
de șomaj.
Mare parte dintre recomandările stipulate la nivel european au fost deja integrate în Cadrul
German al Calificărilor și sistemul educațional german, și anume:
1. să utilizeze Cadrul European al Calificărilor drept instrument de referin ță pentru a compara
nivelurile de calificare ale diferitelor sisteme de calificări,
2. să promoveze învățarea pe tot parcursul vieții,
3. să respecte diversitatea sistemelor naționale de învă țământ,
4. să stabilească nivelurile de calificare profesională cu o coresponden ță clară între Cadrul German
al Calificărilor și cel european,
22

http://www.deutscherqualifikationsrahmen.de/ , ultima accesare feb. 2013

24

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

5. să dezvolte Cadrul German al Calificărilor, în conformitate cu legisla ția și practicile na ționale
(procesul este în curs de îmbunătățire continuă);
6. să utilizeze o abordare bazată pe rezultatele învă țării pentru definirea și descrierea calificărilor
și să promoveze validarea învățării non-formale și informale,
7. să promoveze și să aplice principiile de asigurare a calită ții în educa ție și formare.
În prezent în Germania sunt aplicate cu succes instrumentele folosite în politica europeană
privind Cadrul European al Calificărilor. Conform principiilor educa ției de tip Bildung, amintite
anterior, se pune accent atât pe dezvoltarea competenţelor profesionale, cât şi pe competenţele
transversale (autonomie şi responsabilitate, lucrul în echipă, iniţiativa proprie etc.).
Comparativ cu situația din Germania, până în acest moment Cadrul Na țional de Calificări
din România nu a fost definitivat prin alinierea matriceală la cele opt niveluri de calificare
corespunzătoare Cadrului European al Calificărilor. În anul 2011 Autoritatea Na țională pentru
Calificări a finalizat Cadrul Naţional al Calificărilor din Învăţământul Superior din România
(CNCIS)23, fiind în curs de finalizare Cadrul Naţional al Calificărilor pentru celelalte niveluri
corespunzătoare învăţământului preuniversitar și educa ției voca ționale.

2. PROCESUL DE RECUNOAȘTERE A CALIFICĂRILOR
PROFESIONALE ÎN GERMANIA
2.1. Cadrul legal și instituțional al recunoașterii calificărilor dobândite în alte state
membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și Confederația
Helvetică
Recunoaşterea calificărilor pentru străini în Germania se face diferenţiat pentru accesul la
studii şi pentru exercitarea profesiei.
1. Recunoaşterea academică:
Recunoașterea calificărilor școlare este necesară pentru continuarea studiilor în
învățământul formal secundar sau terțiar sau pentru educa ția voca țională în contexte informale sau
non-formale. De asemenea, în procesul de recunoa ștere a calificărilor profesionale pentru
solicitanții care doresc să exercite anumite profesii reglementate, se ține cont și de calificările
școlare dobândite în alte state membre ale Uniunii Europene și Spa țiului Economic European, în
măsura în care competențele profesionale sunt recunoscute în Germania. În consecin ță,
23

http://www.anc.edu.ro/index.php?page=cadrul-national-al-calificarilor-cnc , ultima accesare mart. 2013

25

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

perspectivele de dezvoltare a unei cariere profesionale în Germania pot fi limitate pentru candida ții
fără calificări recunoscute obţinute prin absolvirea şcolii.
Procesul de recunoaștere a calificărilor școlare demarează la cererea solicitantului. Ca o
regulă, cererile de recunoaștere a calificărilor școlare în Germania pot fi depuse de orice persoană,
indiferent de naționalitatea solicitantului. De obicei, recunoaşterea academică vizează certificatele
de absolvire a şcolii.
În baza tratatelor internaţionale în domeniu, a tratatelor Uniunii Europene şi a principiilor
de dezvoltare a sistemului educaţional național, Germania aplică principiile recunoaşterii studiilor
din ţara de origine a aplicantului în baza unor documente care sunt afişate în mod transparent pe
pagina de internet a autorităţilor responsabile. În acest sens, procedura de recunoa ștere a studiilor
aplicată în Germania nu este extrem de generoasă.
De remarcat este faptul că legea Guvernului federal privind recunoa șterea 24 nu include
prevederi referitoare la evaluarea calificărilor școlare generale, procedura pe bază de credite
transferabile pentru elevii care nu au finalizat un ciclu de şcolarizare fiind aplicată arbitrar la
nivelul conducerii şcolilor germane de la caz la caz. În acest sens, deciziile cu privire la creditele
școlare obținute de tinerii care nu au finalizat încă școlarizarea lor și doresc să se transfere la o
școală germană sunt luate de către directorul școlii respective, prin consultare cu autoritatea
responsabilă pentru educație, de obicei, după ce candidatul a participat la testare și lec ții de
selecţionare. 25
În concluzie, recunoașterea calificărilor școlare ob ținute în străinătate în sistemul de
învățământ preuniversitar se limitează la certificatele de absolvire a şcolii. Acestea pot fi
considerate echivalente cu certificatul de absolvire german, în anumite condi ții. Birourile
landurilor pentru recunoașterea certificatelor stabilesc o echivalen ță cu o calificare germană la
nivel secundar inferior sau superior în scopuri profesionale, de exemplu pentru formare
profesională. Recunoașterea certificatelor de absolvire pentru accesul la învă țământul superior este
responsabilitatea universităților.
Instituţiile germane de învăţământ superior sunt responsabile pentru recunoaşterea
calificărilor obţinute la o universitate străină şi a rezultatelor învățării26 acumulate în străinătate.
Nici aceste proceduri nu intră în sfera de acțiune a Legii privind recunoaşterea; temeiul juridic
variază în funcţie de scopul recunoaşterii şi ţara de origine. Întrebările cu privire la utilizarea de
titluri academice străine trebuie să fie adresate Ministerului Ştiinţei al landului respectiv. Baza
legală pentru recunoaşterea academică a calificărilor obținute în învățământul superior vizează
24

Legea privind recunoașterea / The Recognition Act (Download PDF, 350 KB), ultima accesare dec. 2012
http://www.anerkennung-in-deutschland.de/html/en/65.php , ultima accesare dec. 2012
26
v. sistemul de credite transferabile (ECTS)
25

26

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

dispoziţiile Convenţiei de la Lisabona sau ale convențiilor europene care se aplică în țările care
nu au ratificat Convenţia de la Lisabona, în măsura în care aceste acorduri au fost ratificate în
statul respectiv.27
Absolvenţii de învăţământ superior care au obținut calificări într-un alt stat membru al
Uniunii Europene decât Germania, pentru calificările corespunzătoare unor profesii nereglementate
în Germania, pot aplica direct pentru ocuparea unui loc de muncă pe piaţa muncii germană. Cu
toate acestea, pentru îmbunătăţirea perspectivelor de carieră în Germania, ei pot solicita evaluarea
calificărilor lor academice, evaluarea fiind realizată de către Biroul Central pentru Educaţie Externă
(Zentralstelle für Ausländisches Bildungswesen - ZAB). Documentul de evaluare oficial descrie
calificările de învăţământ superior din străinătate, precum şi posibilităţile de a le utiliza în scopuri
profesionale şi academice. Evaluarea certificatului include o comparaţie cu certificate germane:
documentul precizează calificările germane finale, care se compară cu certificatul străin şi oferă
informaţii despre opţiunile pentru continuarea studiilor, după caz, şi procedura de recunoaştere
profesională. Procedura de evaluare a certificatului nu este echivalentă cu recunoaşterea calificării
profesionale.
2. Recunoaşterea calificărilor profesionale:
După cum se știe, Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale, ce
a intrat în vigoare în 2005, prevede că statele membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului
Economic European şi Elveţia recunosc calificările profesionale reciproc ca fiind echivalente
pentru profesiile reglementate şi garantează accesul reciproc liber la piaţa internă a muncii pentru
cetăţenii europeni ce practică aceste profesii.
Cadrul legal și instituțional aplicat în Germania în domeniul recunoa șterii calificărilor
profesionale este oferit de un pachet legislativ care a fost armonizat cu Directiva 2005/36/CE
privind recunoaşterea calificărilor profesionale. În acest sens, în prezent în Germania se aplică:
Legea privind echivalarea calificărilor profesionale (Gesetz über die Feststellung der
Gleichwertigkeit von Berufsqualifikationen; Berufsqualifikationsfeststellungsgesetz -BQFG)28,
respectiv Legea pentru îmbunătăţirea evaluării şi recunoaşterii calificărilor profesionale străine,
numită şi Legea privind recunoașterea29.
Legea privind echivalarea calificărilor profesionale (BQFG) este o lege ferderală ce
reglementează procedurile şi criteriile pentru analizarea şi echivalarea calificărilor profesionale
27

Aceste convenţii pot fi consultate pe website-ul Biroului Central pentru Educaţie Externă (ZAB) (http://www.kmk.org/zab/veroeffentlichungen-und-beschluesse/akademische-anerkennung.html , ultima accesare
noiembrie 2012)
28
http://www.gesetze-im-internet.de/bundesrecht/bqfg/gesamt.pdf, Professional Qualifications Assessment Act – BQFG,
ultima accesare mart. 2013
29
The Recognition Act (Download PDF, 350 KB), ultima accesare dec. 2012

27

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

străine, precum şi pentru compararea lor cu calificările relevante din Germania. BQFG creează
pentru prima dată, pentru toți oamenii, indiferent de na ționalitate, dreptul prin lege la o examinare
individuală a echivalenței calificărilor lor pentru persoanele ce exercită profesii a căror formare
profesională se face în Germania în sistemul dual. Chiar dacă nu se realizează o echivalen ță
deplină, se determină competențele existente și se descriu principalele diferen țe. Acest lucru ajută
resortisanții să aplice pentru anumite ocupații pe pia ța for ței de muncă din Germania și le permite
să se califice în mod punctual, acolo unde este cazul.
BQFG se aplică doar atunci cînd legile ocupaţionale/ profesionale speciale, respectiv legile
profesionale comerciale nu prevăd proceduri specifice privind recunoaşterea. Prevederile speciale
ale legilor profesionale (de exemplu pentru medici, asistente medicale etc.) sunt aplicate în
procedurile de echivalenţă a calificărilor pentru profesiile în cauză și au prioritate în faţa legii
privind echivalarea calificărilor profesionale. BQFG se aplică în particular pentru toate cele
aproximativ 350 ocupaţii, ce necesită calificări profesionale care pot fi ob ținute prin sistemul dual
de formare.
Conform legii privind echivalarea calificărilor profesionale, Camerele sunt responsabile
pentru evaluarea echivalenţei calificărilor în ocupaţiile corespunzătoare sistemului dual din
Germania și care intră în sfera lor de competenţă, după cum urmează:

•

Camerele de Comerţ şi Industrie (IHK) au în domeniul de competenţă ocupaţiile
comerciale și industriale/ tehnice (de exemplu, mecanic industrial). Există o agenţie
centrală în Nürnberg pentru recunoaşterea competenţelor în aceste ocupații, și anume
Agenţia de Aprobare a Abilităţilor Externe (FOSA IHK); Camerele de Comerţ şi Industrie
din Hanovra, Braunschweig şi Wuppertal-Solingen-Remscheid sunt responsabile pentru
districtele lor ș.a.m.d.

•

Camerele de meserii (Camerele Meșteșugărești), care sunt camere regionale pentru
meserii calificate şi întreprinderile mici sunt responsabile pentru meserii (de exemplu:
coafeză, pictori şi decoratori).

•

Camerele de Agricultură din landuri sunt responsabile pentru evaluarea echivalenţei
calificărilor profesionale în ocupaţiile agricole.

•

Camerele corespunzătoare pentru profesiile aşa-numite independente (cum ar fi asistent
medical, asistent dentar, asistent juridic etc.). Aici intră Camerele medicilor şi
stomatologilor, farmaciştilor, avocaţilor, auditorilor şi contabililor.
Înafară de reglementările federale și prevederile profesionale speciale, aplicabile la nivel

național, pentru anumite profesii se aplică reglementări specifice la nivelul fiecărui land 30. Altfel
30

v. Recognition of professions regulated under Land law, ultima accesare mart. 2013

28

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

spus, landurile sunt responsabile pentru recunoaşterea calificărilor profesionale pentru profesiile
străine care intră în responsabilitatea lor. Începând din 2011, fiecare stat federal pregătește
amendamente la legislaţia care acoperă aceste profesii, astfel încât să își adapteze propriile
reglementări în concordanță cu Legea privind recunoa șterea a Guvernului federal, în ceea ce
privește procedurile de recunoaștere a calificărilor profesionale și care transpun prevederile
Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale. Astfel, landurile se află în
plin proces de amendare a legislaţiei pentru ocupaţiile care revin în jurisdic ția lor, cum ar fi
profesori, ingineri, arhitecţi, lucrători sociali. Hamburg-ul a fost primul dintre cele 16 landuri care
şi-a prezentat propria lege de recunoaştere (HmbABQG), care a intrat în vigoare la 1 august 2012.
În prezent detaliile privind procedura de verificare a echivalenţei calificărilor profesionale variază
în funcţie de legile de specialitate ale fiecărui land. Cu toate acestea, aceste reglementări se aplică
în principal cetăţenilor şi calificărilor din statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiului
Economic European şi Elveţia. Ele vor fi extinse prin Legea privind recunoaşterea, emisă de
Guvernului federal, în sensul de a include cetăţenii şi calificări din ţări terţe. Landurile vor
simplifica procedura de recunoaştere a resortisanţilor ţărilor terţe pentru toate profesiile - şi în
special pentru ocupaţii considerate necesare/ în regim de urgenţă, cum ar fi profesori şi ingineri.
Pentru recunoaşterea calificărilor profesionale dobândite în străinătate abia în 2012 a fost
adoptată în Germania “Legea privind recunoaşterea”, numită şi “Legea pentru îmbunătăţirea
evaluării şi recunoaşterii calificărilor profesionale străine". Această lege reglementează
recunoaşterea calificărilor străine pentru profesiile pentru care Guvernul federal este responsabil.
Actul dat de Guvernul federal pentru recunoaşterea diplomelor introduce dreptul legal de a se
echivala calificările obţinute în străinătate, evaluarea fiind făcută prin comparaţie cu echivalentul/
calificarea similară din Germania, astfel îmbunătăţindu-se oportunităţile pentru persoanele fizice
care au obţinut calificări profesionale în străinătate să practice în Germania profesiile în care au
dobândit competențe profesionale. Această lege cuprinde proceduri îmbunătăţite de evaluare a
calificărilor vocaţionale străine ce intră în responsabilitatea Guvernului federal, dar nu
reglementează acele profesii pentru care sunt responsabile landurile, cum ar fi profesori, educatori
de creșă, lucrători de tineret sociali, ingineri şi arhitecţi. De asemenea, Legea privind recunoaşterea
nu se aplică pentru recunoaşterea titlurilor academice corespunzătoare pentru exercitarea

unei profesii nereglementate. Legea privind recunoaşterea constă în 61 acte/ articole, ce se referă
la aproximativ 450 de profesii la nivel federal, care sunt reglementate prin următoarele documente:
•

Articolul 1: legea privind echivalarea calificărilor profesionale (BQFG)

•

Articolele 2-61: Adaptări şi amendamente la legisla ția juridică profesională specializată/ cu
referire la anumite profesii și ocupații (de exemplu: Politica comercială, Procedura

29

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

Federală Medicală, Legea asistentelor medicale). Aceste legi speciale deja cuprind criterii
avansate pentru recunoașterea calificărilor profesionale străine pentru care cerin țele deja
există în Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale. Legea
recunoaşterii deschide proceduri deja existente, atunci când este necesar și posibil, pentru
cetățenii și calificările din țări dinafara Uniunii Europene, din a șa-numitele țări ter țe.
În concluzie, Legea privind recunoaşterea combină Legea privind echivalarea calificărilor
profesionale - BQFG (responsabilitatea BMBF), cu modificările aduse legislaţiei existente şi
reglementările profesionale31. Legea privind echivalarea calificărilor profesionale (BQFG Articolul 1 din Legea privind recunoaşterea) este o lege federală în cadrul acestei sfere de
competenţă a Ministerului Federal al Educaţiei şi Cercetării. Este legislaţia de bază pentru
recunoaşterea calificărilor profesionale în Germania, ce prevede procedurile şi criteriile de evaluare
a echivalenţei calificărilor profesionale străine cu cele ale profesiilor de referinţă germane, prin
care se sprijină integrarea imigranţilor calificaţi şi a lucrătorilor străini calificaţi pe piaţa forţei de
muncă din Germania. Legea privind recunoaşterea include Legea privind echivalarea calificărilor
profesionale (BQFG), precum şi modificările la aproximativ 60 de acte legislative federale
existente privind recunoaşterea calificărilor în profesiile reglementate - cum ar fi cadrele medicale
şi meseriaşi. Procedura de recunoaștere permite stabilirea situa țiilor în care calificările obţinute în
străinătate sunt echivalente cu calificările vocaţionale obţinute în Germania.
Începând cu 1 aprilie 2012, posibilitatea de a avea calificări profesionale străine
recunoscute în Germania s-a îmbunătăţit în mod semnificativ. În conformitate cu Legea privind
recunoaşterea, certificarea profesională dobândită în străinătate poate fi recunoscută ca fiind
echivalentă în Germania, iar, în multe cazuri, aceasta este premisa de a lucra sau de a începe o
afacere în Germania. Scopul facilitării recunoaşterii calificărilor profesionale este acela de a

putea utiliza mai bine potenţialul cetăţenilor care locuiesc în Germania şi care au obţinut
calificările în străinătate, astfel încât să li se permită să lucreze în ocupaţia pentru care sunt
calificaţi. Aceasta va încuraja integrarea imigranţilor pe piaţa muncii şi va crea o motivaţie
pentru cetăţenii înalt calificaţi dinafara Germaniei să vină să lucreze în Germania.
Prevederile legislative pot fi accesate, iar documentele aferente descărcate prin următoarele
link-uri32:
•

Assessment and Recognition of Foreign Professional Qualifications Act, Federal Law
Gazette (BGBl.) I, 2011 Page 2515(PDF, 358974 KB)

31
32

v. departamentele guvernamentale care sunt responsabile în domeniile respective
ultima accesare februarie 2013

30

UNIUNEA EUROPEANĂ

•

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

Explanatory Notes on the Assessment and Recognition of Foreign Professional
Qualifications Act(PDF, 1312589 KB)

•

Draft version of the Recognition Act with substantiation, Bundestag printed paper
17/6260(PDF, 1064551 KB)
De menţionat este faptul că recunoaşterea calificării pentru etnicii germani reveniţi -

persoane de origine germană provenite din statele fostei Uniuni Sovietice sau ale altor țări din
Europa de Est cu reşedinţă în Germania, se bazează pe o procedură specială (de admitere şi
procedură de certificare de la Biroul Federal de Administraţie - BVA) şi trebuie să îndeplinescă
toate condiţiile prevăzute în Legea Federală a expulzaţilor; aceste reglementări sunt aplicabile și
soţiilor şi copiii lor.
De asemenea, Germania a încheiat o serie de acorduri bilaterale de recunoaştere a
calificărilor profesionale cu anumite state partenere, cum ar fi: Austria, Ungaria şi România. Spre
deosebire de alte state membre ale Uniunii Europene, Republica Federală Germania răspunde şi
cerinţelor Tratatului Alianţei Țărilor Nordice alături de Suedia, de Finlanda, de Norvegia şi de
Olanda.
Fiecare dintre ţările din Uniunea Europeană, Spaţiul Economic European şi Confederația
Helvetică are un centru de informare, care poate furniza informaţii cu privire la calificările şi
recunoaşterea profesională în ţara respectivă. Ca o regulă, această funcţie este îndeplinită de
Centrul Național Academic de Informare şi Recunoaştere (NARIC) sau Reţeaua Europeană a
Centrelor de Informare (ENIC). Pentru furnizarea informaţiilor cu privire la calificările şi
recunoaşterea calificărilor profesionale în Republica Federală Germania este responsabil Biroul
Central pentru Educaţie Externă (ZAB). Orice resortisant care doreşte să solicite recunoașterea
calificării profesionale în Germania, în primul rând trebuie să găsească autoritatea competentă ce
este responsabilă de recunoașterea ocupaţiei / profesiei respective şi să se adreseze direct
reprezentanților acestei autorități. Portalul "Anerkennung în Deutschland" - Recunoaşterea în
Germania - furnizează informaţii în acest sens.
Germania nu are un organism central, care să fie responsabil pentru toate cererile privind
recunoaşterea calificărilor profesionale străine. Statele federale individuale sunt responsabile
pentru efectuarea procedurii de recunoaştere. Prin urmare, organismele responsabile de
recunoaştere variază de la stat la stat. După cum s-a amintit anterior pentru profesiile/ meseriile a
căror formare profesională se realizează în cadrul sistemului dual în Germania, Camerele reprezintă
organismul responsabil.

31

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
AMPOSDRU

POS DRU
2007-2013

2007 - 2013

Institutul Federal pentru Educaţie şi Formare Profesională a creat portalul de recunoaştere a
calificărilor în Germania 33 pe site-ul Ministerului Federal al Educaţiei şi Cercetării, pentru a ajuta
persoanele fizice străine care doresc recunoaşterea calificărilor lor profesionale în a găsi o
autoritate care să le analizeze dosarul de recunoaştere şi să faciliteze procedura de recunoaştere a
calificărilor (inclusiv să ofere răspunsuri prompte la întrebările lor cu privire la procedura de
recunoaştere) în vederea exercitării profesiei în Germania. Portalul se adresează nu doar
imigranţilor care locuiesc deja în Germania şi au ob ținut o calificare profesională în străinătate, ci
este util şi muncitorilor calificaţi din alte ţări, care sunt interesaţi să lucreze în Germania. Portalul
sprijină, de asemenea, personalul care consiliază persoanele fizice ce doresc să le fie recunoscute
calificările, pe care le-au dobândit în străinătate. Acest portal direcţionează și persoanele care
doresc recunoaşterea unui certificat sau a unei diplome, către o autoritate care este responsabilă de
evaluarea calificării respective şi oferă informa ții importante cu privire la reglementările care stau
la baza recunoaşterii calificărilor străine şi procedura de recunoaştere în ocupaţiile liberale. În plus,
portalul oferă sfaturi şi informaţii legate de orientarea în carieră. Portalul "Recunoa șterea în
Germania" a fost susținut în cadrul programului "Integrare prin Calificări - IQ" de Ministerul
Muncii și Afacerilor Sociale, Ministerul Federal al Educa ției și Cercetării și Agen ția Federală a
Muncii.
Comparativ cu Germania, în România cadrul legal și institu țional este diferit.
Transpunerea Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale în legisla ția
românească a debutat cu Legea 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor
profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările ulterioare. În prezent, în
România, există un pachet legislativ consolidat pentru stabilirea procedurilor de recunoa ștere a
calificărilor profesionale și autoritățile competente desemnate în acest scop. 34 Centrul Național de
Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor (CNRED) este Centrul Român NARIC, ocupându-se de
recunoașterea și echivalarea diplomelor și certificatelor ob ținute atât în învă țământul
preuniversitar (inclusiv cel profesional), cât și în învă țământul universitar, și eliberează certificate
de atestare a legalității documentelor de studii emise de institu țiile de învă țământ acreditate din
România. În cazul profesiilor reglementate, procesul de recunoa ștere a calificărilor este de
competența fiecărei autorități competente în parte, conform legisla ției române în vigoare.
De menționat este faptul că indiferent de tipul profesiei – reglementată sau nereglementată,
în momentul practicării unei profesii/ meserii de către un resortisant pe teritoriul Germaniei trebuie
să se respecte:

33
34

numit " Recunoaşterea în Germania " (Anerkennung în Deutschland)
pentru detalii, v. http://cnred.edu.ro/#legislatie-pentru-recunoastere-profesionala (ultima accesare martie 2013)

32

Studiu comparativ Republica Federala Germania - Alexandrina Sirbu - iunie 2013

Studiu comparativ Republica Federala Germania - Alexandrina Sirbu - iunie 2013

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to Studiu comparativ Republica Federala Germania - Alexandrina Sirbu - iunie 2013

Similar to Studiu comparativ Republica Federala Germania - Alexandrina Sirbu - iunie 2013 (20)

More from IMI PQ NET Romania

More from IMI PQ NET Romania (19)

Studiu comparativ Republica Federala Germania - Alexandrina Sirbu - iunie 2013