Ye

1. STILURILE FUNCTIONALE ALE LIMBII
I Stilul beletristic
- functie poetica (expresiva, sugestiva) – subliniaza insusirile expresive ale limbii
- se adreseaza, in primul rand, imaginatiei
- prefera intelesurile secundare, indeseobi figurate
- varietatea lexicala prin nuantare sinonimica si prin inovarea combinarii de sensuri si de
cuvinte
- reactivarea vocabularului pasiv al limbii (arhaisme, regionalisme, cuvinte invechite)
- bogatia sinonimica
- cultiva polisemia
- limbaj conotativ, avand ca scop crearea imaginii artistice
- caracter individual (originalitate); naturalete
- unicitate si inovare a expresiei
- isi propune atragerea lectorului in spatiul comunicarii (segestivitatea si verosimilui)
II Stilul tehnico-stiintific
- functie cognitiva (de cunoastere) ce asigura transmiterea de informatii stiintifice,
tehnice si utilitare, pe baza unor rationamente logice, deductive, argumentate
- se adreseaza ratiunii
- evita sensurile figurate, apreciate drept o sursa de ambiguitate
- proprietatea termenilor
- exactitatea informatiilor
- precizia formularilor
- obiectivitatea formularilor
- prezenta neologismelor
- concentrare maxima a vocabularului
III Stilui juridic-administrativ
- in texte de legi, in acte si documente oficiale
- functia conativa si referentiala, de stricta informare
- precizia limbajului
- utilizarea unor sintagme fixe de adresare si de formulare a continuturilor = sabloane
(clisee)
- stereotipii de limbaj
- stil impersonal
- exprimare clara, precisa, dar rigida si neatractiva
- tipuri de acte specifice: cerere, proces-verbal, decizie, caracterizare, adeverinta, adreasa,
paragraf, certificate, ordonanta de urgenta, mandat , litigiu, etc.
- concizie
- articole, alineate
IV Stilul publicistic
- in presa
- combina caracteristici ale tuturor stilurilor
- se adreseaza cititorilor cu un nivel mediu de studii, cunoastere

2. CALITATI GENERALE ALE STILURILOR FUNCTIONALE
CLARITATEA (formularea limpede, logica, coerenta a ideilor, gandurilor, sentimentelor)
PROPRIETATEA (utilizarea celor mai potrivite mijloce lingvistice in exprimarea ideatica,
afectiva)
CORECTITUDINEA (respectarea normelor de exprimare)
PRECIZIA (utilizarea riguroasa a mijloacelor lingvistice pentru exprimarea clara, logica si
concisa a continutului de idei si de sentimente)
PURITATEA (utilizarea mijloacelor ligvistice consacrate prin uzul limbii si admise de limba
literara)
Functiile limbajului
Se exercita mai dinamic si mai evident in cadrul opers dramatice si al spectacolului teatral decat in celelalte
genuri literare. Functiile limbajului sunt stran determinate de actul limbajului, care presupune emitatorul,
referentul si receptorul. Trei functii principal ale limbajului se desprind in actul comunicarii:
functia expresiva, stabilita in functie in relatia cu emitatorul receptorului;
functia interogativa sau de apel (in raport cu destinatarul); i3m9112ic46zph
functia de reprezentare (stabileste relatia intre enunt si universul exterior).
Roman Jakobson (in "Essais de Iinguistique generale", 1963) stabileste sase functii alt limbaju ui, in
care sunt angajati factorii comunicarii (emitatorul, mesajul, contextul, codul, destinatarul):
emotiva (se refera la emitator);
conativa (se fixeaza asupra destinatarului);
referentiala (trimite la context, stabileste referentul);
fatica (mentine contactul dintre interlocutori);
metalingvistica (are rolul de clarificare a codului);
poetica (presupune concentrarea atentiei asupra limbajului in sine).
Functia emotiva (numita si expresiva sau interj ectionala) este centrata asupra emitatorului si arata
atitudinea vorbitorului fata de enunt. Ea se poate exprima prin intermediul interjectiilor, al exclamatiilor,
prin lungirea emfatica a sunetelor. intre aceste functii se creeaza principii de echivalenta, bazate pe
asemanare si deosebire, antonimie si sinonimie, iar contiguitatea se stabileste prin combinare.
Functia conativa se concentreaza asupra receptorului, folosind strategia lingvistica a contactarii lui, bazata
pe marci ale vocativului si imperativului.
Functia fatica slujeste la stabilirea contactului si la mentinerea sau intreruperea comunicarii, verificand
daca receptorul este atent si canalul de comunicare functioneaza fara factori perturbatori.
Functia" referentiala (denotativa sau cognitiva) are in vedere, in scopul informarii, contextul lingvistic si
extralingvistic (social, cultural, situational) al comunicarii. Functia metalingvistica are in vedere codul in
care se exprima interlocutorii, modul in care functionarea nivelurilor limbii (morfologic, sintactic, lexico-
semantic etc.) favorizeaza si faciliteaza comunicarea.
Functia poetica presupune modul in care este concentrat mesajul poetic de la emitator spre receptor si
constituie functia esentiala a artei verbale. Ea nu apare singura: in poezia epica, unde se intrebuinteaza
formulari la persoana a treia, apare si functia referentiala; in poezia lirica, in care enunturile sunt la
persoana intai, apare si functia emotiva, iar in poezia liric-adresativa, cu valori retorice, formulate la
persoana a doua (oda, epistola, satira), apare si functia conativa.
in opera dramatica, se exploateaza din plin resursele oferite de functiile limbajului, mai ales factorii de
perturbare a comunicarii, care creeaza atmosfera specifica, situatii absurde, quiproquo-uri.