Documentul analizează terorismul ca o problemă globală, evidențiind evoluția sa istorică și impactul globalizării. Definește terorismul ca acte de violență premeditată îndreptate împotriva unor ținte politice, sociale sau economice, menționând tipuri și cauze diferite care contribuie la acest fenomen. De asemenea, evidențiază complexitatea definiției și clasificării terorismului, considerându-l o amenințare gravă atât în plan național, cât și internațional.

1. VICTIMELE
TERORISMULUI

2. Despre terorism s-a scris și s-a discutat mult, atȃt într-un
cadru instituționalizat, cȃt și informal. Fǎrǎ îndoialǎ,
dezbaterile asupra unui subiect de stringentǎ actualitate cum
este terorismul vor continua încǎ destulǎ vreme de aici
încolo. Motive pentru aceasta existǎ suficiente.
Omniprezența sa este un prim argument.
Astǎzi, amenințarea teroristǎ este o realitate de
necontestat.
Printre problemele majore cu care se
confruntă în permanenţă comunitatea
mondială în prim-plan s-a impus terorismul
internaţional. Considerat parte inalienabilă a
relaţiilor social-economice şi politice,
terorismul ia astăzi noi dimensiuni,
determinate de procesul globalizării.
Globalizarea, proces ce a schimbat
întreaga economie şi politică mondială, a
influenţat potenţat şi securitatea comunităţii
mondiale, totodată servind drept imbold
pentru extinderea în timp şi în spaţiu a
terorismului internaţional, pentru
dezvoltarea metodelor şi mijloacelor de
realizare a acestuia.

3. Terorismul nu a apărut recent. El este foarte vechi – a precedat strategia terorii exercitată
de legiunile romane asupra populaţiilor din zonele ocupate, supravieţuind acesteia – şi, de-a
lungul timpurilor, s-a manifestat sub toate formele posibile, de la terorismul peşterii la
ciberterorism, în funcţie de treapta de civilizaţie pe care a ajuns omenirea, deci de mijloacele
avute la dispoziţie, şi aproape peste tot în lume.
Mijloacele au fost mereu altele, esenţa a rămas însă aceeaşi: înfricoşare, distrugere,
ucidere. Din păcate, şi terorismul, ca şi războiul, face parte, într-un fel, din arsenalul prin care
lumea se neagă pe sine, se urăşte şi se autodistruge, crezând că se purifică.
Noţiunea de terorism este cunoscută
omenirii de la începutul istoriei, dar în
istorie acest termen a apărut după
revoluţia franceză din1789.
În secolul XX terorismul internaţional
săvîrşit pe timp de pace a luat o
amploare deosebită.
Noile ameninţări – se precizează în
documentul intitulat Strategia europeană de
securitate – sunt dinamice. În epoca
mondializării, ameninţările cele mai
îndepărtate din punct de vedere teritorial
produc tot atâta îngrijorare ca şi cele apropiate.
De aceea, zonele de interes pentru NATO
şi pentru Uniunea Europeană, ca şi pentru
oricare altă ţară din cadrul acestor organizaţii,
inclusiv pentru România, se extind, practic, la
suprafaţa întregii planete.
Din 1968 şi până în 1989 se poate estima că
şi-au pierdut viaţa, în urma unor acte teroriste
cu caracter internaţional, peste 4.000 de
persoane şi au fost rănite peste 20.000.

4. Terorismul s-a amplificat în volum şi severitate, putere şi
influenţă, astfel încât măsurile elaborate de contracarare par a
nu fi suficiente pentru a controla situaţia la nivel internaţional.
Procesul de globalizare, care a deschis naţiunilor accesul
la tehnologii avansate şi a condus la liberalizarea economiilor,
a provocat, în acelaşi timp, apariţia unor factori sociali ca
inechitatea socială şi marginalizarea, aceştia fiind unele dintre
motivele ce au contribuit la formarea mişcărilor extremiste şi
izolaţioniste. Terorismul s-a dovedit a fi o problemă mai
serioasă decât acum 10-12 ani în urmă.
Indiferent de nivelul la care se desfasoara terorismul, acesta se bazeaza pe: aventurism,
incalcarea legislatiei, lipsa scrupulelor, tendinta de respingere a negocierilor. Individul sau
grupurile generatoare de terorism sunt: terorizatii, nihilistii in plan sociopolitic, nesociabili,
marginalizatii in conceptele lor, creatori ai unui univers valoric propriu, refractarii la sistemul
de valori, neutrii la starile emotionale si la atasamente.
Pentru România, în afară de zona de interes care se contopeşte cu întreaga planetă, de
zona din imediata vecinătate a UE şi NATO (România fiind ţară frontalieră pentru NATO),
este profund interesată de vecinătatea apropiată şi mai ales de zona conflictuală din
Transnistria, de problemele de frontieră de la graniţa cu Ucraina, de zona Mării Negre şi de
impactul posibil asupra mediului de securitate din această zonă, de terorismul caucazian şi de
cel care se manifestă şi se dezvoltă în Turcia şi în Orientul Apropiat.

5. Definirea conceptului “TERORISM” este destul de dificila, avand in vedere ca nu este
data o definitie acceptata pe plan universal. In aceasta ordine de idei, consideram ca
definitiile date acestuia arata ceea ce reprezinta aceasta. O definitie simpla ar putea fi
exprimata astfel: savarsirea unui act de violenta insotit de intimidare si presiuni psihologice.
Mai pe larg, “TERORISMUL” este un act violent, premeditat, realizat de organizatii
conspirative cu caracter distructiv sau de persoane individuale impotriva unor demnitari, a
unor obiective (institutii) politice, economice, stiintifice, militare, culturale, diplomatice, in
scopul razbunarii, obligarii tintei sa adopte o conduita convenabila autorilor, sensibilizarii
opiniei publice in legatura cu o anumita cauza, eroziunii, stabilitatii politice si satisfacerii
unor revendicari.
In ceea ce priveste definirea terorismului, subliniem
abordarea a doi cercetatori olandezi de la Universitatea
din Leiden, Alex Schmid si Albert Jongman. Acestia au
cules 109 definitii academice si oficiale ale terorismului,
analizand principalele elemente.
In urma studiului au ajuns la concluzia ca elementul de
violenta este prezent in 83,5% dintre ele, telurile politice in
65%, in timp ce 51% se punea accent pe inducerea
sentimentelor de frica si teroare.
O atracţie deosebită pentru terorism, în perioada contemporană, se observă în ţările lumii
a treia, motivaţia pentru activitatea teroristă constând în ideea de a atrage atenţia asupra
necesităţii de a ajutora aceste popoare, victime ale imperialismelor contemporane.

6. In functie de sprijinul acordat de guverne, gruparile teroriste sunt clasificate in trei categorii:
1) Grupari teroriste care actioneaza autonom, fara sa primeasca nici un sprijin semnificativ
din partea vreunui guvern. Aceste grupari sunt greu de detectat, controlat si eradicat.
2) Grupari teroriste care, in general actioneaza independent, dar sunt sprijinite de unul sau
mai multe guverne, ca in cazul Frontul Popular de Eliberare a Palestinei de Orientul
Mijlociu. Astfel de grupari beneficiaza, din partea militarilor sau a instructorilor di
serviciile de informatii, de instructiuni de lupta speciale, de logistica, primesc suport
medical, ajutoare financiare, etc. ;
3) Grupari teroriste care actioneaza ca agent al unui guvern primind din partea acestuia un
suport substantial in domeniul logisticii si al informatiilor. Unele state au mers mult mai
departe, angajandu-se in mod activ in organizarea si directionarea activitatilor teroriste.
Directionarea unei grupari teroriste, de catre un stat, poate schimba caracterul si
activitatea organizatiilor teroriste, poate imbunatatii disciplina si organizarea unui grup
terorist, ceea ce conduce la o mai buna planificare si executare a actelor teroriste, avand
ca rezultat cresterea “puterii de foc”, a capacitatilor de culegere si analizare a
informatiilor, deci a componentei gruparii teroriste respective.
Primele încercări de definire a terorismului prin perspectiva dreptului internaţional se
constată în 1930, când a avut loc la Bruxelles cea de-a doua Conferinţă internaţională în
domeniul unificării dreptului penal. Este folosit pentru prima dată termenul de terorism, se
propune şi o definiţie: folosirea deliberată a unor mijloace capabile sa producă un pericol
comun reprezintă acte de terorism ce constau în crime împotriva vieţii, libertăţii şi integrităţii
fizice a unor persoane; la fel, acţiunile îndreptate contra proprietăţii private sau de stat, în
scopul realizării unor scopuri politice sau sociale.

7. Terorismul nu are o definiție unanim acceptată.
Dificultatea definirii provine atât din complexitatea sa
cât și dintr-o largă divergență de poziții ale
persoanelor, organizațiilor sau statelor implicate în
lupta antiteroristă.
Cea mai simplă definiție este cea de "scop și
metodă“.
Terorismul este o tactică de luptă neconvențională
folosită pentru atingerea unor obiective politice. El se bazează
pe acte de violență spectaculară acționate asupra unor
populații neimplicate în mod direct în conflict dar cu potențial
de presiune asupra conducerii - câteodată conducerea face
acte de terorism asupra populației (stat, organizații, categorii
sociale sau, împotriva unui grup de persoane civile) în sensul
scontat de teroriști - producerea unui efect psihologic
generalizat de panică și intimidare, augmentat de folosirea
manipulativă a mediei, cu scopul atingerii unui obiectiv greu
de realizat prin mijloace democratice sau convenționale.
Cea mai importantă caracteristică operaţională a
terorismului este folosirea premeditată a ameninţării cu
violenţa. Acolo unde acest element lipseşte, oricât de oribilă
ar fi fapta, ea nu se încadrează în terorism.

8. De obicei, scopul actiunii teroriste este:
 sa genereze comentarii la scara mare in mass-
media;
 sa deterioreze sau sa distruga un edificiu de
valoare pentru adversar;
 sa ajunga la negocieri politice sau sa-si atinga
telul pentru care lupta prin constrangeri;
 sa asasineze un personaj cheie din domeniul
politic, militar, etc. ;
 sa contribuie la sporirea reputatiei si credibilitatii
grupului.
Fără a avea structuri şi infrastructuri de mare
anvergură şi baze de susţinere complexe şi ultramoderne,
teroriştii au dovedit, totuşi, că sunt în măsură să opereze în
lumea întreagă.
Ei acţionează în Asia Centrală, în Asia de Sud-Est, în
Japonia, în China, în Rusia, în Caucaz, în Balcani, în Turcia,
în Irak, în Orientul Apropiat, în Africa, în Europa
Occidentală, dar, de la atacurile din 11 septembrie 2001,
mai puţin pe teritoriul Statelor Unite.

9. Din clasificarile cele mai des intalnite mentionam urmatoarele:
A. Dupa modalitatile de executare:
1. Terorism direct – vizeaza un scop imediat, acesta constituind insusi scopul actiunii,
des intalnit in situatii de criza si razboi ;
2. Terorism indirect – toate actele distructive care vin in sprijinul infaptuirii actului
principal.
B. Dupa mobilul sau intentia care sta la baza actului terorist:
1. Terorism de drept comun – violenta de amploare folosita pe timpul realizarii scopului
propus (santaj, amenintari, crime, rapiri, si talharii);
2. Terorism social - se urmareste schimbarea ordinii de drept intr-o tara (impunerea unei
tehnologii sau doctrine sociale si chiar economice, a unei noi administratii, de obicei
dictatoriale);
3. Terorism politic – toate actele teroriste sunt dirijate impotriva statului si organismelor lui
democratice (atentate asupra sefilor de state, guverne, comploturi, etc.) constituind o
amenintare pentru ordinea de drept a unui stat.

10. 4. Terorism de stat – forma cea mai grava si mai distrugatoare. Asimilat cu terorismul
politic, militar, economic si social si de aceea denumit adesea “terorism politico-
guvernamental armat”. Se poate manifesta atat in plan national, in timp de pace, prin
politica de forta a unor guverne fata de masele populare, partidele politice, organizatii
democratice (regimuri dictatoriale– Cuba, Libia, Coreea de Nord), cat si relatiile
internationale. In prezent in politica internationala se intalnesc cazuri grave de utilizare a
terorismului de stat (ocuparea Kuwaitului, actiunile din Cecenia, Algeria, Iran ,etc.) .
C. Dupa spatiul in care se practica, al intinderii efectelor sale:
1. terorism national sau intern – elementele constitutive ale actului terorist apartin
spatiului national al unei tari . Adeseori se manifesta sub forma terorismului politic.
2. Terorism international – cand angajarea fortelor implicate ori afectate, precum si
efectele actelor de terorism se prelungesc pe teritoriul anumitor state. In acest sens,
actele teroriste sunt pregatite de cele mai multe ori, intr-un alt teritoriu decat cel unde
trebuie sa fie executate si sa se produca efectele.

11. Cauzele care genereaza actele teroriste si organizarea gruparilor teroriste
Fenomenul extremist – terorist continua sa se extinda in lume, avand drept cauze:
 situatia politica in contradictie cu conceptiile gruparilor teroriste;
 situatia economica si sociala;
 nationalismul etnic si ideologiile respective;
 fanatismul religios;
 crearea patriilor independente (proliferarea conflictelor regionale);
 cauze personale;
 cauze psihologice (dereglare psihica, fanatism sau instabilitate emotionala);
Cel mai periculos este terorismul practicat de fundamentalistii islamici, care in ultima
perioada s-a extins pe intreg mapamondul, gruparile teroriste arabe realizand fuziuni cu mafia
italiana, rusa, chinezeasca si alte organizatii locale.
Din ce în ce mai multe țări s-au confruntat cu
atacuri teroriste. Aceste atacuri au cauzat victime și
numeroase pagube materiale. Aceasta explică și
interesul tot mai crescut pentru această problemă
stringentă a omenirii.
Problemă majoră a acestui flagel numit terorism este că el provoacă întotdeauna victime în
rândul persoanelor nevinovate (în special copii sau populație civilă în general), care nu au nici
cea mai mică legătură cu motivarea și idealurile organizațiilor teroriste invocate în executarea
actelor de terorism.

12. Atacul terorist
Este un atac violent premeditat, realizat de organizatiile teroriste pentru realizarea
scopurilor stabilite.
Pentru a genera starea de teama, pentru a se face cunoscute si pentru a atinge unele
obiective politice, organizatiile teroriste recurg la urmatoarele forme si metode de atac
terorist
A. Forme directe (actele teroriste):
ATENTATUL
Procedeul utilizat in scopul capturarii (asasinarii) uneia sau mai multor persoane (de
multe ori prin exercitarea de presiuni asupra autoritatilor statale).
ASASINATUL – forma speciala de omor calificat, care reprezinta uciderea persoanelor
importante (demnitari, membrii familiilor acestora, uneori teroristi tradatori).
RAPIREA (SECHESTRAREA) – unor persoane importante in urma carora se impun
revendicari de ordin politic, economic, militar, social, etc. .

13. LUAREA DE OSTATICI – metoda ce consta in rapirea, capturarea si sechestrarea de
persoane (demnitari, membrii familiilor acestora, etc. ) pentru a obtine concesii (avantaje),
a fi utilizate ca metoda de schimb, mijloc de presiune asupra autoritatilor si pentru a se
face cunoscuti.
ATENTATUL EXECUTAT PRIN FOC ARMAT IN FORTA – se adopta in vederea
capturarii si nimicirii persoanei vizate si ulterior al retragerii echipelor (grupurilor)
teroriste din raionul actiunii respective. Pentru desfasurarea cu succes a actiunii se
executa deturnarea organelor de politie, concomitent cu indepartarea posibililor martori si
blocarea circulatiei.
ATENTATUL EXECUTAT PRINTR-UN ATAC
ARMAT IZOLAT – executat de una - doua persoane
pentru asasinari, rapiri sau sechestrari de persoane.
ATENTATUL PRIN ACTIUNE ARMATA
SPECIALA – denumit si “atacul nominal” se adapteaza
pe baza unor informatii sigure despre persoana vizata si
urmareste asasinarea sau rapirea “obiectivului” , “in
liniste” , folosind armament cu amortizoare de zgomot
sau arme albe si luandu- se masuri de disparitie din
raionul actiunii imediat.
DIVERSIUNEA – atacuri cu forte strict limitate in scopul distragerii atentiei spre zone
secundare si asigurarii succesului actiunii principale.
AMBUSCADA – procedeu utilizat in scopul capturarii (asasinarii) unui demnitar aflat
in deplasare pe jos sau pe mijloace de transport.

14. B. Forme acoperite
Asasinarea unor persoane, distrugere, incendierea obiectivelor prin folosirea
incarcaturilor explozive, toxice, bacteriologice sau nucleare si lovirea de la distanta a tintelor
– urmaresc raspandirea teroarei in randul populatiei:
 expedierea de obiecte explozive, toxice, bacteriologice;
 plasarea de incarcaturi explozive, toxice, bacteriologice;
 lovirea de la distanta cu mijloace telecomandate (teleghidate).
C. Forme indirecte (psihologice):
Intimidare, influentare si amenintare cu violenta :
 amenintari sau cereri adresate prin scrisori
anonime (telefoane);
 lansarea de alarme false;
 amenintarea cu folosirea substantelor chimice,
radioactive sau biologice.

15. Reţeaua teroristă contemporană, a cărei activitate este canalizată spre subminarea păcii
în Occident, există şi funcţionează în baza noilor principii tehnologice elaborate de ea însăşi
în procesul globalizării.
Organizaţiile teroriste de astăzi nu mai sunt acele grupe de complotişti slab înarmaţi şi
prost asiguraţi, ele reprezintă organizaţii specializate cu venituri de milioane, care îşi
desfăşoară activitatea pe baza principiului divizării muncii, dispunând de lagăre de
antrenament, adăposturi, laboratoare, cele mai noi tipuri de arme, mijloace de comunicare şi
transport. Ele folosesc pe larg elaborările de ultimă oră în sfera înarmării, materiale şi
echipament special, performant.
Devine tot mai actuală şi necesară elaborarea unor măsuri eficiente internaţionale şi
naţionale de combatere a terorismului internaţional, iar de aici şi cercetarea mai
profundă a terorismului internaţional ca factor de risc al securităţii internaţionale.
Aparitia si proliferarea fenomenelor
destabilizatoare de tip teroriste la nivel
statal, violenta de grup, crima organizata
pot pune in pericol grav stabilitatea
statului, suveranitatea si independenta,
valorile fundamentale ale statului de drept.

16. Terorismul este una dintre principalele ameninţări la adresa siguranţei cetăţeanului.
Se duc campanii de combatere a terorismului, precum şi campanii de conştientizare a
pericolului pe care îl prezintă. Se iau măsuri sporite de siguranţă, uneori cetăţenii cedând
din drepturile lor de dragul protejării împotriva inamicului invizibil şi imprevizibil.
Atacurile de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite au pus în mişcare toate motoarele
luptei împotriva terorismului.
Pornind de la definiția generală potrivit căreia „terorismul este o formă de manifestare
acută a violenței”, totuși, se poate aprecia că aceasta nu este singura caracteristică de bază a
acestui fenomen.
În art. 1 din Legea 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, sunt
precizate pe lângă caracteristicile enumerate în art. 1 lit. a, b, c, în plus, faptul că, sfera de
acțiune a terorismului nu cunoaște limite, manifestându-se în aproape toate domeniile vieții
politice și sociale cum ar fi: obținerea independenței politice a unui stat; schimbarea sau
menţinerea structurii economice sau sociale dintr-un stat sau chiar dintr-o anumită regiune
ș.a.
Terorismul a devenit internațional în momentul apariției unor organizații și grupuri care,
prin metodele și acțiunile folosite au depășit frontierele statelor, iar componența
organizațiilor teroriste este formată din persoane de naționalități diferite. După această etapă
se extind zonele de acțiune, dar se păstrează metodele folosite, atât cele convenționale cât și
cele neconvenționale. „Acțiunile teroriste sunt pregătite, în majoritatea cazurilor, într-un alt
stat decât cel unde urmează să fie executate și să producă efecte. În astfel de cazuri actele de
terorism sunt de natură transnațională”.

17. Principalele organizaţii teroriste
- Al-Qaida şi grupări afiliate acestora (Arabia saudită, Irak, Algeria)
- Ansar al-Sunna (Irak)
- Hezbolah
- Brigăzile martirilor Al-Aqsa, comitetul pentru jihad şi rezistenţa populară, Hamas şi
Brigăzile Ezze din Al Qassem (Fâşia Gaza)
- Grupul Islamic armat (Algeria)
- Gruparea jihad din Marea Sirie (Liban)
- Abu Sayaff (Filipine)
- Armata islamică din Irak (Irak)
- Şoimii libertăţii kurdistanului (Turcia)
- Lashkar-e-Jhangvi (Pakistan)
- Grupul Salafist pentru chemare şi lupta (Algeria)
- Congresul poporului din kurdistan KHK-Kongra-Gel (Turcia)
- Brigăzile Abu Hafs al Masri (Marea Britanie)
- Gruparea separatist basca ETA (Spania)
- Grupări ale rebelilor separatist musulmani (India)
- Organizaţia teroristă ISIS (Stat islamic în Irak şi Levant)
Organizaţia teroristă ISIS este o organizaţie teroristă desprinsă din ramura radicală a
grupării Al- Qaeda. Ţinând cont de ultimele acţiuni ale grupării - această organizaţie teroristă
acţionează cu o brutalitate ieşită din comun fapt ce a dus la urmărirea şi analizarea
activităţilor acestora cu o atenţie deosebită în ultimul timp.

18. Atentatele de la 11 septembrie 2001, care au şocat
întreaga lume şi au schimbat dinamica politicilor
internaţionale în materie de securitate, au constat în
deturnarea a patru avioane comerciale de pasageri de
către 19 terorişti Al-Qaeda.
Teroriştii care au preluat controlul avioanelor au
prăbuşit două dintre ele în Turnurile Gemene
aleWorld Trade Center din New York.
Al treilea avion a fost prăbuşit în clădirea
Pentagonului din Arlington, Virginia, în apopiere de
Washington DC. Al patrulea avion a fost prăbuşit pe
un câmp din Pensylvania.
Cele mai grave atacuri teroriste ale ultimului secol, după numărul de oameni ucişi şi răniţi
sunt următoarele:
1. Statele Unite, 11 septembrie 2001
Ucişi:2.993
Răniţi:8.900

19. 2. Maiduguri, Borno, Nigeria, 26-30 iulie 2009
Ucişi:780
Răniţi:0
În 2009, a avut loc un conflict între Boko
Haram, un grup islamist militant şi forţele de
securitate nigeriene.
În oraşul Maiduguri, lângă sediul poliţiei,
au fost găsite 100 de cadavre. Străzile oraşului
erau împânzite cu alte cadavre ale civililor
împuşcaţi.
Pe 28 iulie, armata a lansat o ofensivă
împotriva liderului Mohammed Yusuf. A
început o cursă de împuşcături prin tot oraşul.
Pe 30 iulie, forţele nigeriene au ucis 100 de
militanţi Boko Haram. Mohammed Yusuf,
liderul Boko Haram, a fost capturat de forţele
de securitate şi a fost împuşcat în timp ce era în
custodia poliţiei.
Teoria haosuluinu justifică terorismul, nu-l argumentează şi nici nu-l explică.

20. 3. Irak, 14 august 2007
Ucişi:530
Răniţi 1.500
Pe 14 august 2007, la ora 19.20, patru
maşini-bombă au fost detonate simultan în
oraşele comunităţii Yazidi, Kahtaniya şi Jazeera,
în apropiere de Mosul.
Acesta era cel mai tragic atac cu bombă din
Irak în perioada marilor operaţiuni de luptă
americane.
Atacurile poartă semnătura Al-Qaeda –
aceştia obişnuiesc să organizeze atacuri
simultane. Totuşi, nici un grup nu a revendicat
responsabilitatea pentru atacuri.
Pe 3 septembrie 2007, militarii americani au
declarat că l-ar fi ucis pe cel care a pregătit
bombardamentele, Abu Mohammed al-Afri.

21. 4. Abadan, Iran, 20 august 1978
Ucişi:477
Răniţi:10
Până la atacurile de la 11 septembrie,
atacul terorist asupra teatrului din Abadan era
foarte bine cunoscut, fiind cel mai grav act de
terorism de epoca contemporană.
Pe 20 august 1978, Cinema Rex din
Abadan, Iran a fost încuiat pe exterior şi
incendiat.
Nu există foarte multe informaţii cu privire
la făptuitorii actului şi la motivele pentru care
au făcut acest lucru. Totuşi, se crede că agenţi
ai guvernului de atunci, Mohammed Reza
Pahlavi, au recurs la acest gest pentru a lichida
câţiva disidenţi care se aflau în interiorul
clădirii.

22. 5. Beslan, Osetia de Nord, Rusia, 1-3 septembrie 2004
Ucişi:372
Răniţi:747
Un comando a ocupat o şcoală din Beslan,
Osetia de Nord, provincie Federaţiei Ruse, între
1 şi 3 septembrie 2004.
Aici au fost ţinute ostatice peste 1.200 de
persoane, printre care s-au numărat şi copii.
După intervenţia forţelor ruse au fost ucişi 35
dintre răpitori, dar şi sute de civili – dintre care
186 de copii.
Criza a fost iniţiată de un grup armat de
militanţi islamici separatişti, majoritatea ceceni
şi inguşi.

23. 6. Irlanda şi Japonia, 23 iunie 1985
Ucişi:331
Răniţi:4
Pe 23 iunie 1985, avionul Boeing 747-237B al Air India a fost distrus de o bombă, la
altitudinea de 9.400 de metri. S-a prăbuşit în Oceanul Altantic, la Cork, când era încă în
spaţiul aerian al Irlandei. Au fost ucişi 329 de oameni, majoritatea victimelor fiind de origine
canadiană. Bombardarea zborului Air India 182 a fost sincronizată cu bombardarea unui alt
avion, pe Aeroportul Narita, din Japonia. Bomba trebuia să fie plasată pe zborul Air India
301, însă a explodat înainte, ucigând 2 persoane şi rănind 4.
Principalii suspecţi au fost membrii unui grup militant sikh, Babbar Khalsa. Se crede că
atacul a fost un răspuns faţă de Operaţiunea Steaua Albastră condusă de India împotriva
câtorva sute de practicanţi sikh. Singura persoană condamantă a fost Inderjit Singh Reyat,
care a primit 15 ani de închisoare.

24. 7. Mumbai, India, 12 martie 1993
Ucişi:317
Răniţi:1.400
Bombardamente din Mumbai din 1993
au constat în 13 explozii care au avut loc în
Bombay (atunci), Maharashtra, India,
vineri, 12 martie 1993.
Aceste atacuri coordonate au fost cele
mai distructive explozii din istoria Indiei.
Atacurile au fost coordonate de Dawood
Ibrahim, lider al sindicatului de crimă
organizată cu baza în Mumbai, numit D-
Company.
Exploziile au început la ora 13.30, când
o maşină-capcană a explodat în subsolul
clădirii Bursei de Valori din Bombay.
Exploziile au continuat până la 15.40 şi au
inclus trei hoteluri, bănci, biroul regional
de paşapoarte, clădirea Air India şi zone
comerciale.

25. 8. Gamboru-Ngala, Nigeria, 7 mai 2014
Ucişi:310
Răniţi:necunoscut
În noaptea 5 spre 6 mai 2014, militanţii Boko
Haram au atacat două oraşe din Nigeria, Gamboru şi
Ngala. Într-un atac ce a durat 12 ore au fost ucişi
peste 300 de oameni, iar oraşele au fost distruse.
9. Kenya, Nairobi, 7 august 1998
Ucişi:303
Răniţi:4.954
Pe 7 august 1998, au avut loc o serie de atacuri asupra
ambsadei Statelor Unite în Nairobi, Kenya. 244 de oameni
au fost ucişi şi 4.877 au fost răniţi în Nairobi, după ce un
camion a fost detonat în faţa ambasadei.
Înarmaţi cu AK-47 şi RPG-uri, cu vehicule blindate furate de la militarii nigerieni cu
câteva luni înainte, pe motociclete şi camionete, membrii Boko Haram au intrat în cele două
orăşele, deschizând focul în perimetrul unei pieţe foarte aglomerate – pieţele sunt deschise
noaptea, când temperaturile sunt mai mici.
La cinci minute distanţă de explozia din Nairobi, a avut loc o alta, în Dar es Salaam, în
Tanzania, unde au fost ucişi 12 oameni. Data la care au avut loc atacurile corespundea cu cea
de-a opta aniversare a sosirii forţelor americane în Arabia Saudită. Atacurile au fost conectate
cu membrii grupului islamist EIJ (Egyptian Islamic Jihad), dar aduc în prim plan şi
organizaţia Al-Qaeda, pe Osama bin Laden şi pe Ayman al-Zawahiri.

26. În Europa ultimilor ani, au existat mai multe atacuri teroriste care au atras atenţia
publicului internaţional:
 Atacurile de la11 martie 2004 din Madrid, Spania, care s-au soldat cu 191 de morţi şi
1.876 de răniţi. Atunci, patru trenuri au fost detonate după ce la bord au fost plasate 10
rucsacuri pline cu TNT. Autorii atentatului sunt încă necunoscuţi.
 Un alt atac care a produs panică pe continent a fost cel din 7 iulie 2005, din Londra.
Atunci, bombardarea a trei metrouri şi a unui autobuz a lăsat în urmă56 de morţi şi 784
de răniţi.Cei patru terorişti sinucigaşi sunt:Mohammad Sidique Khan, Shehzad Tanweer,
Germaine Lindsay şi Hasib Hussain.
 Între 23 şi 26 octombrie 2002, la Moscova, a avut loc o criză similară:Teatrul Dubrovka
a fost ocupat de 40-50 de ceceni înarmaţi, care spuneau că fac parte din mişcarea
separatistă islamistă din Cecenia. Aceştia au luat 850 de ostatici şi au cerut retragerea
forţelor ruseşti din Cecenia şi încheierea celui de-al Doilea Război Cecen.
De asemenea în noiembrie 2015 Parisula fost ținta unor
atacuri. Atentatele teroriste au fost o serie de atacuri armate,
atentate cu bombă și o luare de ostatici, care au avut loc în
capitala Franței în seara zilei de 13 noiembrie 2015 și în
primele ore ale zilei următoare, în arondismentele 10 și 11 și în
apropierea stadionului Stade de France, situat în Saint-Denis.
Atentatele au început la ora 22:16, ora României și au fost revendicate de Statul Islamic.
Au avut loc cel puțin trei explozii și șase atacuri armate. Bilantul acestor atentate a fost de
129 de morți si 352 răniți.

27. O strategie complexă pe termen lung
Pentru a combate terorismul internațional, politica UE și guvernele membre au început
în 2013 să abordeze variile probleme. De la operațiile militare anti-ISIS până la problema
călătoriilor și a pașapoartelor, controlul internetului și al social media, urmărirea și
supravegherea potențialilor jihadiști, contraterorismul este un domeniu foarte activ și
schimbător.
În lupta împotriva terorismului, instituțiile și guvernele europene ar trebui să declare
public că nu există o soluție rapidă, mai ales pentru că numărul teroristilor și al
simpatizanților este foarte mare. A opri mobilitatea teroriștilor și recrutarea simpatizanților
este un scop pe termen mediu și lung.
În interiorul granițelor sale, UE trebuie să controleze terorismul și să-și protejeze
principiile de bază: statul de drept, libertățile fundamentale și coeziunea socială. Uniunea
trebuie să-și protejeze reușitele anterioare, precum zona Schengen, care deși este criticată, a
adus beneficii enorme cetățenilor și economiei europene.

28. Metodele posibile de prognozare a fenomenului terorist
trebuie să se bazeze pe un sistem de indicatori şi de analiză a
acestora, în primul rând, pentru stabilirea unor etaloane şi, apoi,
pentru încercarea de a prevedea unele elemente cu privire la
acţiunile teroriste (locaţiile aproximative, tipurile de atacuri,
reţelele, organizaţiile sau grupurile care le-ar putea efectua,
motivaţia etc.).
Cele mai utile metode ar putea fi: metoda comparaţiei,
metoda contrastelor, metoda evaluărilor succesive, metoda
inductivă şi metoda analizei prin contiguitate.
Strategiile de combatere a fenomenului terorist pun şi trebuie să pună în operă
numeroasele decizii politice luate în acest sens. Practic, după atacurile de la 11 septembrie
2001, nu există stat important, organizaţie internaţională, alianţă sau coaliţie care să nu fi
abordat, într-o formă sau alta, problema combaterii terorismului. Uniunea Europeană
promovează un sistem multilateral eficace, bazat pe Charta Naţiunilor Unite.
O ordine internaţională fundamentată pe state democratice, bine guvernate constituie
garanţia cea mai bună de securitate. Cu alte cuvinte, acest concept cere un sistem de
strategii directe şi indirecte prin care, realizându-se dezideratele politice ale unor guvernări
democratice şi ale unei politici internaţionale bazată pe Charta ONU, se înfăptuieşte, în
mod indirect şi o reducere la maximum a faliilor şi zonelor care generează terorism.

29. 1) https://cdn4.libris.ro/userdocspdf/804/Istoria%20terorismului,%20de%20la%20asirieni
%20la%20jihadisti.pdf
2) http://infojurist.ro/wp-content/uploads/2016/11/TERORISMUL.pdf
3) http://www.scoalarosu.ro/RO-FILES/Info_pub/revista_pdf/9/istorie%20terorism.pdf
4) http://www.caleaeuropeana.ro/terorismul-in-europa-integrarea-si-valorile-europene-in-
pericol-de-ce-are-nevoie-uniunea-europeana/
5) http://ultrapsihologie.ro/2015/11/09/terorismul-international/
6) https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/terorismul.pdf
7) https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/stiinte-politice/terorismul-international-in-
contextul-globalizarii-147329.html
8) http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/stiinte-politice/LUPTA-
ANTITERORISTA-Terorismul99.php
9) https://www.wikiwand.com/ro/Terorism
10) https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/top-10-cele-mai-dramatice-atacuri-
teroriste-ale-ultimului-secol
11) http://tinread.usarb.md:8888/tinread/fulltext/expo_tem3/terorism.pdf
12) http://www.caleaeuropeana.ro/terorismul-in-europa-integrarea-si-valorile-europene-in-
pericol-de-ce-are-nevoie-uniunea-europeana/