2. Medicamentul – este substanta utilizata in scopul de a
preveni , ameliora sau vindeca bolile.
Se obtine din: - produse vegetale si animale
- din substate minerale.
Actiunea lui asupra organismului depinde de:
• structura chimica
• doza administrata
• caile de administrare
Actioneaza ca:
• aliment (in doze mici)
• medicament
• toxic (in cantitati mari)
3. Din punct de vedere al dozei (cantitatii) administrate se
deosebesc:
– doza TERAPEUTICA – la care se obtine
efectul asteptat si nu apar reactii toxice
asupra organismului
– doza MAXIMA – cea mai mare cantitate
suportata de organism
– doza TOXICA – cantitatea care provoaca
reactii toxice
– doza LETALA – care ucide.
4. Caile de administrare ale medicamentelor sunt:
• bucala
• rectala
• mucoasa respiratorie
• cutanata
• locala
• parenterala ( I.M.; I.V.; S.C.; I.D.; I.R.; I.Articular)
5. Caile de administrare se stabilesc in functie de:
• scopul urmarit
• capacitatea de absorbtie a caii respiratorii
• actiunea medicamentelor asupra mucoaselor
• starea generala a bolnavului
• toleranta individuala
• combinatiile medicamentelor
• particularitati anatomice
• preferintele bolnavului.
6. Medicamentele sunt prescrise de medic, dar
asistenta medicala va cunoaste:
• aspectul medicamentelor si proprietatile lor
• dozele (terapeutice, maximale si toxice)
• indicatii de administrare
• modul de administrare
• incompatibilitatile medicamentelor
• modul lor de pastrare
• efectul normal
• timpul necesar de actiune
• efectele secundare:
- pozitive
- nedorite
- daunatoare
• fenomene de obisnuinta si acumulare
• fenomene de hipersensibilitate.
7. Reguli generale de administrare a
medicamentelor:
• 1.Respectarea intocmai a medicamentului prescris
• 2.Identificarea medicamentelor administrate si a
pacientului
9. • 4.Respectarea cailor de administrare :
p.o. (per os), s.c.(subcutanat), m. (intramuscular), i.v.
(intravenos), S. (supozitoare).
– orala pentru afectiunile digestive si urinare
– i.v., i.m, in functie de efectul rapid sau nu(unele
medicamente au cai stricte de administrare: i.v. pentru Calciul
bromat, Hp, HHC)
10. • 5.Respectarea dozajului prescris - doza unica si
doza/24h.
• 6.Respectarea orarului de administrare
• 7.Respectarea somnului
• 8. Evitarea incompatibilitatii lor
Exemplu: - oxacilina + gentamicina = precipita (solutie laptoasa)
– calciul ne se asociaza cu derivati de fosfor
– fenobarbitalul se administreaza singur.
– digoxinul se asociază numai cu glucoza
11. • 9. Administrarea imediata
• 10. Respectarea ordinei succesive de administrare a
medicamentelor: tablete – solutie – picaturi – injectii –
supozitoare
• 11.Luarea medicamentelor in prezenta asistentei
12. • 12.Servirea bolnavilor si notarea in FO
• 13.Prevenirea infectiilor intraspitalicesti
• 14. Raportarea imediata a greselilor
de administrare
13. Circuitul medicamentelor in spital
Condica de prescripţii a medicamentelor complectată in triplu exemplar
si conţine ;
• - numărul corespunzător al paginilor
• - data si secţia care solicita
• - numele , prenumele pacientului
• - salonul pacientului
• - numărul foii de observaţie
• - numele medicamentului forma de prezentare,
• - cantitatea ceruta pe 24h in cifre si litere
• - semnătura, parafa si numărul de cod al medicului
14. La eliberare si preluare asistenta medicala va verifica :
• cantitatea si dozele prescrise pentru fiecare pacient
• ambalaj si etichetare corespunzătoare .
Medicamentele sunt depozitate in dulapuri
compartimentate
Medicamentele cu regim special ( soluţiile perfuzabile,
stupefiantele, vaccinurile ,cele care trebuiesc depozitate
in locuri ce asigura protecţia fata de temperaturi ridicate,
luminozitate, sau in frigidere pentru a evita pierderea din
valoarea lor biologica cu efecte nocive pentru pacient
15. ADMINISTRAREA ORALA
Calea orala (sau bucala) este calea naturala de
administrare a medicamentelor si se efectueaza prin
inghitire sau sublingual.
• Medicamentele orale se prezinta sub forma lichida si
solida:
Lichide: - mixturi,solutii, infuzii,decocturi , tincturi, extracte,
uleiuri
Solide: - prafuri, tablete,pastile, granule,substante
mucilaginoase
16. Este contraindicata calea orala daca:
– se descompune sub influenta sucurilor
digestive
– bolnavul refuza sau nu poate inghiti
– este necesara o actiune rapida
– are proprietati iritante asupra mucoasei
stomacului
– stari comatoase
– nu se rezoarbe pe cale digestiva
– se doreste ocolirea venei porte
17. Medicamentele orale au efect local si general:
Efect local:
• dizolva mucozitatile de pe peretii gastro-intestinali
• favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor
• protejeaza mucoasa gastrica (Magnesia usta , calciu carbonic)
• excita peristaltismul intestinal (purgativele) sau
• inhiba peristaltismul intestinal (spasmoliticele)
• dezinfecteaza tubul digestive (furazolidon, streptomicina)
• scad procesele fermentative (carbune medicinal, calciu carbonic).
Efect general:
• se absorb la nivelul mucoasei digestive, patrund in sange si-si
desfasoara activitatea asupra intregului organism (antibioticele) sau
asupra unor organe si aparate.
18. Medicamentele LICHIDE:
• Se administreaza ca atare sau diluate (apa, ceai, lapte)
• Asistenta va cunoaste concentratia lor
• Sa cunoasca capacitatile recipientelor de administrare
astfel:
– 1 pahar de lichior contine ≈ 15g ulei
– 1 ceasca cafea contine ≈ 50ml apa
– 1 pahar vin contine ≈ 100ml apa
– 1 pahar apa contine ≈ 200ml
20. Tincturiele, extractele, solutiile medicamentoase se
administreaza sub forma de picaturi:
• 1ml solutie apoasa contine 20 picaturi
• 1ml solutie alcoolica contine 60 picaturi
• 1ml solutie uleioasa contine 45-50 picaturi
• 1ml tra. Alcoolica contine 52-60 picaturi
Picaturile se administreaza:
• diluat
• usor indulcite
• cu adaos de lapte sau suc
• unele vor fi agitate inainte
21. Asistenta medicala va cunoaste urmatoarele
particularitati:
• Lichidele amare sau cu gust dezagreabil (clorocalcin) pot fi diluate,
usor indulcite iar dupa inghitire bolnavul va fi pus sa-si clateasca
gura cu apa sau va mai bea ceai, sirop, apa.
• Unele picaturi pot fi administrate cu zahar sau siropuri daca nu au
alte contraindicatii (diabet)
• Substantele acide si lichidele feruginoase se administreaza prin
aspiratie cu ajutorul unui tub de sticla, avandu-se grija sa nu se
atinga dintii (ele ataca smaltul dentar), se va avea grija ca bolnavul
sa-si curete dintii dupa fiecare ingestie de medicament.
• Medicamentele cu gust dezagreabil (expl. uleiul de ricin sau
parafina) se pot administra in capsule gelatinoase. Acestea contin
de obicei 3g substanta si se va lua numarul necesar de capsule.
22. • Purgativele saline, ca sulfat de Mg, sulfat de Na, cu gust foarte
neplacut, se vor dizolva in apa calda, apoi racita, iar pacientul va
bea apa rece pana la disparitia gustului. (Faringoseptul – se va
suge, nu va bea sau manca apoi 2 ore).
• Medicamentele cu baza de gelatina se administreaza in stare calda,
cu adaus de lapte sau sucuri de fructe.
• Nitroglicerina se rezoarbe prin mucoasa bucala. Solutia se picura pe
limba bolnavului sau tableta se aseaza sub limba.
• Infuziile, decocturile, emulsiile precum si alte medicamente lichide
se sedimenteaza si de aceea vor fi agitate inainte de utilizare.
• Ceaiurile medicinale vor fi proaspat preparate caci altfel substantele
active se volatilizeaza din ele.
• Ceaiurile din flori si frunze se prepara dupa metoda infuziei;
• Ceaiurile din seminte, radacini, frunze tari dupa metoda decoctului.
23. Alte moduri de obtinere a medicamentelor lichide:
• Solutii: - substante dizolvate in apa sau alcool,
• Mixturi: - amestecuri de solutii sau solutii cu substante
insolubile care raman in suspensie
• Tincturi: - sunt solutii extractive alcoolice obtinute din
produse de origine animala sau vegetala
• Extracte: - sunt lichide rezultate din concentrarea
solutiilor extractive obtinute din produse animale sau
vegetale
• Emulsiile: - sunt preparate din doua lichide ce nu se pot
amesteca, unul fiind dispersat in celalalt
24. Medicamentele SOLIDE:
• Dezavantaj: se inghit mai greu
• Avantaje: contin cantitatea exacta de substanta.
• Pentru pulberile administrate se va sti ca:
1 lingurita plina contine ≈ 2,5 – 5g
1 lingurita rasa contine ≈ 1,5 – 2,5g
un varf de cutit rotunjit contine ≈ 0,5 – 1g
• Se administreaza:
– puse direct pe limba (catre radacina acesteia)
– dizolvate (cele cu gust dezagreabil)
– in casete si capsule
25. • Granulele – se administreaza cu lingurita,
• Tabletele – se administreaza intregi sau dizolvate in apa,
• Drajeele – sunt tablete acoperite cu un strat de zahar care le maschiaza gustul
• Tabletele zaharate sunt pentru supt sau sublingual (faringosept, Vitamina C,
nitroglicerina)
• Ele au calitatea de a nu mai trece prin ficat.
• Medicamentele enterosolvente sunt cele iritante pentru mucoasa stomacului.
Se prepara invelite intr-un strat de Keratina (rezistenta la acidul clorhidric) si care
odata ajunsa in intestine poate fi dizolvata de fermentii intestinali.
• La bolnavii comatosi, inconstienti, administrarea medicamentelor se face prin
sonda Einhorn, pregatite sub forma de solutie.
• Majoritatea medicamentelor sub forma de pulberi, se pot amesteca intre ele si
date intr-o singura priza.
• Praful de carbune medical, nu se amesteca cu nici un alt praf deoarece
absoarbe medicamentele. Daca totusi trebuie dat, se va administra la cel putin 3 ore
de la celelalte.
• Se prescriu sub forma de pulberi medicamentele inofensive, care nu expun
bolnavul la accidente (calciu carbonic, magneziu usta etc.).
26. Observaţie
• medicamentele se verifica înaintea administrării
• exfolierea comprimatelor din ambalaj se face din exterior.
• Nu se pune mana pe medicament
• nu se administrează deodată medicamente care prin
interacţiune modifica resorbţia si efectul dorit
• pentru copii sub doi ani se prefera siropurile cu gust plăcut
• administrarea preparatelor de fier se face cu grija sa nu se
atingă smalţul dentar ( cu pai)
• interzis a se folosi aceleaşi instrumente pentru mai mulţi
pacienţi (pahare, linguri, linguriţe)
• acestea după folosire sunt dezinfectate, spălate iar cele de
unica folosinţa colectate pentru a fi
duse la crematoriu
27. • asistenta se va spală bine pe mâini cu apa si săpun
• este interzisa oferirea dozei zilnice complete, fara a fi
educat pacientul pentru utilizare medicamentele sunt
administrate de asistenta medicala, sau luate de pacient
in prezenta acesteia respectând ordinea succesiva de
administrare
• pacientul este prevenit asupra efectelor secundare sau
reacţiile adverse ale anumitor
medicamente.
28. ADMINISTRAREA PERCUTANATA
(sau administrarea prin piele)
• FRICTIONAREA: - pentru administrare se inglobeaza
substanta de administrat in substanta lipoide sub forma
de: - unguente,uleiuri, emulsii.(Apa si solutiile saline nu
se resorb prin piele)
• Se folosesc in tratamentul reumatismului cu salicilati si
sulf.
29. Tehnica:
• se folosesc manusi de protectie
• se spala suprafata tegumentului cu apa calda, apoi se
usuca
• se aplica medicamentul pe piele si se maseaza cu varful
degetelor sau cu toata suprafata palmei prin miscari
circulare, sub o usoara presiune timp de 20-25’ pana ce
medicamentul dispare in aparenta, ramanand un usor
luciu de grasime.
• pentru a proteja lenjeria de pat si de corp se infasoara
suprafata tratata (chiar tot corpul daca este cazul)
• se va avea grija ca unguentul sa nu atinga ochii
bolnavului si ai asistentei medicale
• timpul, zona, frecventa si orarul sunt stabilite de medic.
30. • IONOFOREZA: - este introducerea medicamentelor in
organism cu ajutorul curentului galvanic (iod, magneziu,
salicilat de Na, novocaina, histamina).
• Scopul este terapeutic (cu efect general)
• Tehnica:
• se anunta bolnavul si i se explica importanta tehnicii,
• este condus in sala de fizioterapie, unde este ajutat sa se
dezbrace si sa urce in pat.
• se spala pielea cu apa si sapun si se clateste abundent
pentru a nu fi introduse in organism substante organice ale
resturilor de sapun
• se imbiba electrodul active cu substanta medicamentoasa si
se leaga la polul negative al generatorului de curentcontinuu
• se aplica polul activ pe regiunea aleasa
• se ofera polul opus bolnavului in mana (inchide circuitul
electric)
31. • se supravegheaza bolnavul tot timpul aplicarii (10-30-60’)
• se indeparteaza electrozii la terminare
• Dupa tehnica este ajutat sa coboare din pat si sa se
imbrace, este condus in salon si asezat comod in pat. I
se supravegheaza starea generala.
• Pentru ionoforeza se pot folosi bai electrice.
• Ionii introdusi prin ionoforeza se elimina mai lent ca
cei introdusi prin injectii subcutanate.
33. APLICAREA LOCALA A MEDICAMENTELOR
Este o tehnica percutanata la care efectul asteptat este strict la locul de
administrare si nu introducere de medicament in organism.
Se face sub forma de:
• pudre,
• comprese,
• badijonari,
• solutii,
• unguente,
• linimente,
• paste,
• mixturi,
• sapunuri terapeutice,
• creioane sau stilete caustice,
• emplaste,
• bai medicamentoase.
34. • Pudrajul - se executa cu tampoane, pudriere cu capac
perforat, pulverizatoare, avand scopul de a absorbi
excesul de grasimi de pe suprafata tegumentelor, de a
usca si racori pielea.
35. • Compresele medicamentoase - sunt bucati de material
textile, impaturite, imbibate in solutii medicamentoase
prescise (solutie Buraw, musetel, rivanol, etc.). Se aplica
reci sau calde si trebuie mentinute la temperatura
ridicata pe timpul aplicarii.
36. • Badijonarea - este o forma de aplicare locala a
medicamentelor pe suprafata corpului sau mucoaselor.
Se efectueaza cu tampoane de vata montate pe port
tampon sau pensa si imbibate in solutia
medicamentoasa.
37. • Tampoanele - nu se introduce in solutia
medicamentoasa, ci se toarna pe ele sau se pregateste
o cantitate mica pe o sticla de ceasornic si se inmoaie
tamponul, (care se foloseste numai o data).
Expl:
- iod – folosita pentru dezinfectia pielii la interventii
chirurgicale, punctii, injectii, afectiuni micotice.
- glicerina boraxata cu stamicina sau vitamina A.
38. • Unguentele - sunt preparate farmaceutice semisolide,
care avand substanta activa incorporata in vaselina,
grasimi animale sau vegetale, se inmoaie la temperatura
corpului. Se pastreaza la rece.
Se aplica prin: - intindere cu spatula
- frectionare
- direct din tub pe mucoase.
39. • Pastele – sunt preparate din grasimi si pudre, mai
consistente ca unguentele. Se aplica pe tegument cu
ajutorul unei spatule.
• Linimentele - au consistenta lichida sau semisolida,
cu aspect limpede sau laptos. Se intend cu tamponul
sau cu mana (cu manusi).
40. • Mixturile – sunt formate dintr-un amestec de substante lichide si
solide (pudre) care nu se dizolva. Inainte de utilizare vor fi bine
agitate. Se intind pe suprafata pieli cu tampoane fiind lasate sa se
usuce.
• Sapunurile medicinale – contin substante medicamentoase (sulf,
gudron) inglobate in sapun neutru. Se folosesc pentru spalarea
regiunii de tratat sau obtinerea unui efect medicamentos mai
puternic cand este intins pe piele si lasat sa se usuce. Se
indeparteaza la cateva ore sau la 1-2 zile. Adaugate la clisme cu
efect purgativ.
• Creioanele sau stiletele caustice – (din sulfat de cupru, nitrat de
argint), au forma unor bastoanse si sunt introduse in tuburi
protectoare. Servesc la cauterizarea unor formatiuni papilomatoase,
a excrescentelor ce apar in ulceratii sau ca hemostatic.
41. Emplastul medicamentos – este format dintr-o substanta
vascoasa, aderenta, neiritanta, care este lipita de o
bucata de panza, in compozitia ei intrand diferite
substante medicamentoase. Tegumentul se pregateste
prin spalare ca apa si sapun, eventual degresare pentru
ca emplastul sa adere.
• Emplastul lichid se intinde direct pe piele cu ajutorul
unei pensule. Dupa evaporarea solventului se prezinta
ca un strat subtire aderent.
• Emplastul vascos, inainte de utilizare va fi incalzit pe
baie de apa.
42. • Baile medicamentoase – sunt procedee hidroterapice, combinate cu aplicatii externe
de medicamente. Actiunea lor este: termica, mecanica, chimica.
• Pot fi: partiale sau complete.
• Dupa substanta continuta pot fi: - dezinfectante
• - cu substante chimice anorganice
• - cu droguri
• - gazoase
• Baile dezinfectante: - se folosesc in infectiile cutanate si se fac cu bromocet sau
permanganate de K.
• Baia cu permanganat de K: - se prepara dintr-o solutie concentrata pregatita in
prealabil (1lingurita permanganat la 100ml apa). Din aceasta se picura in vana
cantitatea necesara pana ce apa de baie are culoarea roz. Nu se pun cristale de
permanganate direct in vana (cada) caci acestea lezeaza pielea umeda.
• Baia de bromocet: - se pregateste adaugand 2 lingurite de substanta la 10 l
apa. Actiunea este dezinfectanta si indeparteaza substantele medicamentoase (alifii,
unguente). Bromocetul nu se foloseste impreuna cu sapunul!
43. • Baile cu substante chimice anorganice: - se efectueaza la t0 de 35-370C iar durata
lor este de 10-20’.
• Expl: baia cu sare, care se pregateste din 6-10Kg sare care se dizolva in cam
tot atata apa fierbinte. Solutia se strecoara si se toarna in cada cu apa. Se
recomanda in afectiunile reumatice si ginecologice.
• Se mai folosesc baile cu sulf, iod, feruginoase, carbonat de Ca.
• Baile cu droguri: - se prepara din plante medicinale (flori de fan, specii aromatice,
brad, tarate de grau)
• Au actiune: - calmanta si sedative
• - revulsiva (cu mustar)
• - astringenta (cu tanin)
• Ele actioneaza prin substantele ce le contin, asupra terminatiilor nervoase din
piele.
• Baile gazoase: - se fac cu apa continand substante gasoase; gazelle adera pe piele
excitand prin masaj mechanic terminatiile nervoase. Baile gazoase se prepara pe
cale chimica si fizica (sunt si bai naturale).
• chimic: cu carbonat de Na+acid clorhidric puse direct in cada,
• fizic: au un generator de bule asezat pe fundul cazi.
44. APLICAREA DE MEDICAMENTE PE MUCOASE
• conjunctivala
• nazala
• auriculara
• bucala
• genitala
• Se fac cu scopul dezinfectiei si
descongestionarii mucoaselor. Se gasesc
sub forma de solutii, unguente, pulberi.
45. A. APLICATIILE CONJUCTIVALE
1) Instilatia oculara – este picurarea unor solutii pe mucoasa
conjunctivala.
• Materiale necesare: pipeta, tampon de vata steril, solutie
medicamentoasa, tavita renala.
Tehnica:
• spalarea mainilor
• bolnavul se aseaza in decubit dorsal sau pe scaun cu
capul aplecat pe spate si sprijinit
• se deschide fanta palpelerala, deprimand usor pleoapele inferioare
cu policele mainii stangi
• se invita bolnavul sa priveasca in sus
• se sprijina marginea cubitala a mainii drepte pe fruntea bolnavului
• se lasa sa cada din pipeta 1-2 picaturi solutie in fundul de sac
conjunctival inferior spre unghiul extern
• se solicita bolnavul sa miste globul ocular
• daca este necesar se continua si la celalalt ochi
• se sterge picatura sau lacrima care se scurge.
46. 2) Unguentele oculare: se aplica pe fundul de sac conjunctival sau
pe marginea pleoapelor, din tub sau din cutie, cu ajutorul unei
baghete de sticla rotunjita fin si latita la o extremitate.
• Materiale necesare: bagheta, unguent, tampon de vata steril
Tehnica:
• spalarea mainilor
• bolnavul sta sezand cu capul pe spate si este invitat sa priveasca in
sus
• se trage in jos si in afara pleoapele inferioare cu policele mainii
stangi folosind un tampon
• se aplica unguentul (cat un bob de grau) pe fata interna a ploapei cu
bagheta sau presand din tub
• se da drumul ploapei si se solicita bolnavului sa inchida si deschida
ochiul pentru a antrena unguentul pe suprafata globului ocular
• se sterge plusul de unguent cu tampon.
47.
48. 3) Pulberile oculare: se introduc in sacul conjunctival cu
tampoane de vata montate pe baghetele de sticla.
Tehnica:
• spalarea mainilor
• bolnavul sta cu capul flectat spre spate
• se incarca tamponul cu pudra
• se trage in jos pleoapa inferioara cu policele stang
• se presara pudra usor prin valuri usoare asupra baghetei
• se cere bolnavului sa inchida ochii (antreneaza pudrarea
pe suprafata ochiului).
49. B. APLICAREA PE MUCOASA NAZALA
1.Instilatia nazala: este picurarea unor solutii medicamentoase pe
mucoasa nazala.
Materiale necesare: pipeta+medicamentul prescris.
Tehnica:
• se invita bolnavul sa-si sufle nasul
• se aseaza in decubit dorsal, fara perna sau sezand cu capul
aplecat pe spate si lateral de partea narii in care se face instilatia
• se introduce varful pipetei in vestibulul fosei nazale fara ai atinge
peretii
• se lasa sa cada numarul de picaturi prescrise
• se repeta operatia in narina opusa
• i se cere bolnavului sa ramana in aceasta pozitie 30-40’’ pentru
ca substanta sa ajunga in faringe. Nu se va aspira pentru ca in
acest caz va ajunge in laringe si apare tusea.
51. 3.Aplicarea unguentelor: se face cu tampoane montate pe
port tampon.
• Tehnica:
– bolnavul sulfa nasul
– se aseaza in decubit dorsal
– se incarca tamponul cu unguent (cat un bob de grau)
– se ridica usor varful nasului cu policele mainii stangi pentru a
evidential mai bine narina (sau orificiul extern al fosei nazale
– se depunde unguentul pe suprafata interna a vestibulului
– se scoate tamponul, se inchide narina, se apleaca capul usor
inainte si i se solicita sa aspire medicamentul treptat pentru a
nu il ingiti.
52. C. APLICAREA IN CONDUCTUL AUDITIV
EXTERN
Instilatia auriculara: este picurarea unor solutii medicamentoase in conductul
auditiv extern.
• Materiale necesare: bagheta, pipeta, tampon de vata, solutie
medicamentoasa, vas cu apa calda 370C
Tehnica:
• spalarea mainilor
• bolnavul se aseaza in decubit lateral sau semisezand cu capul si
trunchiul aplecate lateral de partea opusa a urechii in care se face
instilatia
• se curate conductul cu un tampon de vata pe baghetase incalzeste
solutia medicamentoasa in aburi de apa calda (370C)
• se trage usor pavilionul in sus cu mana stanga
• se lasa sa cada din pipeta numarul de picaturi prescrise
• se mentine bolnavul in aceeasi pozitie cateva minute
• se introduce in ureche un tampon de vata
• se procedeaza la fel si la cealalta ureche
53. Unguentele: se aplica cu ajutorul tampoanelor de vata infasurate pe
port tampon.
Tehnica:
• se aseaza bolnavul in decubit lateral sau semisezand cu capul si
trunchiul aplecat lateral
• se incarca tamponul cu unguent (un bob de grau)
• se introduce tamponul in conductul auditiv
• se depune unguentul pe partea bolnava sau pe tot conductul
• se inchide conductul cu un tampon steril
• nu se va patrunde peste limita vizibilitatii pentru a nu leza
membrane timpanului
• se utilizeaza tampoane separate pentru fiecare ureche si se vor
folosi numai odata
55. D. APLICAREA PE MUCOASA BUCALA
Badijonarea mucoasei bucale: se efectueaza total sau partial.
• Materiale necesare: spatula linguala sterile, tampoane sterile
montate pe porttampon sau prinse cu pense, solutii
medicamentoase.
Tehnica:
• spalarea mainilor
• bolnavul se aseaza cu capul aplecat spre spate
• deschide gura
• se inspecteaza minutios cavitatea bucala
• se imbiba tamponul cu substanta medicamentoasa prin turnare si
se aplica pe portiunea afectata
• se atinge sau se pensuleaza zona
• la sfarsit spalarea mainilor
• Nu se introduce tamponul in solutia folosita; se schimba dupa
fiecare utilizare.
56. Badijonarea mucoasei faringiene:
Tehnica:
• bolnavul este asezat cu capul aplecat spre
spate
• se apasa limba cu spatula tinuta in mana
stanga
• cu mana dreapta se pensuleaza polierii,
peretele posterior al faringelui, amigdalelor. Se
rasuceste cu delicatete tamponul la nivelul
acestora pentru ca solutia sa patrunda in
criplele amigdaliene.
57. 3.Gargarea: - se face cu solutie medicamentoasa la
temperature corpului. Se executa in doua etape:
• 1) – spalarea gurii
• 2) – spalarea orofaringelui
4)Aplicarea medicamentelor cu ajutorul atomizorului
58. E. APLICAREA MEDICAMENTELOR PE
MUCOASA VAGINALA
Tampoanele vaginale: sunt confectionate dintr-o bucata de vata presata, de forma
alungita, imbracata intr-o fasa sau tricot, care se prelungeste de la tampon inca
20-25 cm.
• Capetele ramase in afara vaginului permit extragerea tamponului. Se introduce
astfel solutii si unguente.
• Materiale necesare: valve vaginale, pensa ginecologica, solutii medicamentoase,
tavita renala, glicerina pentru lubrefiere, tampoane sterilizate, manusi de cauciuc
sterile.
Tehnica:
• spalarea mainilor
• asezarea bolnavului in pozitie ginecologica
• se imbraca manusile
• se lubrefiaza valvele
• se departeaza peretii vaginului cu valvele vaginale
• se imbiba tamponul si se aseaza pe o pensa ginecologica
• se introduce tamponul prin lumenul creat de valva pana la fundul de sac posterior
al vaginului in asa fel incat ata sa ramana in afara vaginului. Se indeparteaza
tamponul la ora sau ziua indicata de medic
59. GLOBULELE VEZICALE: sunt preparate ovale sau sferice cu
medicamentul inglobat in substanta care se topeste sub influenata
temperaturii vaginale.
Materiale necesare: manusi, globule si materiale pentru spalare
vaginala
Tehnica:
• spalarea mainilor
• se pun manusile
• se aseaza bolnavul in pozitie ginecologica
• se efectueaza spalatura vaginala
• se departeaza labile cu degetele mainii stangi pentru evidentierea
vaginului
• se introduce cu mana dreapta globulul si se impinge spre col
• se poate folosi un dispozitiv de introducere a ovulului, care
functioneaza pe principiul unui piston.
60.
61. ADMINISTRAREA RECTALA
• Se foloseste la bolnavii cu:
• intoleranta digestive (greata, varsaturi, sangerari gastrice)
• cand medicamentul are actiune iritanta asupra stomacului
• cand bolnavul are tulburari de degluditie (inghitire)
• cand s-au practicat interventii chirurgicale pe tubul digestive
• refuza inghitirea medicamentelor
• se doreste evitarea trecerii prin ficat
• exista o staza in sistemul portal (ciroza)(Reteaua venoasa a rectului
se varsa direct in vena cava, deci se ocoleste vena porta, deci
ficatul.
• Se administreaza sub forma de: supozitoare si clisme
medicamentoase.
62. • SUPOZITOARELE: sunt forme medicamentoase in care substanta active este
cuprinsa intr-o masa solida (unt de cacao) care se topeste la temperature corpului.
• Scopul: este terapeutic si purgativ
• Au forma conica sau ovala cu o extremitate ascutita.
• Actiunea lor este:
- locala – prin golirea rectului
- calmarea durerii
- atenuarea peristaltismului intestinal
• Ca materiale de baza contin glicerina cu stearina sau gelatina cu glicerina.
• generala – (supozitor cu morfina, efedrina, digitala). Au ca material de baza untul de
cacao.
• SUPOZITOARELE PURGATIVE: se introduce cu partea ascutita pan ace
extremitatea va trece de sfincterul anal. La introducere vor fi trecute in prealabil prin
apa calda sau tinute desfacute daca este cald, pentru a aluneca mai usor sau unse
cu vaselina sau solutie uleioasa.
• La introducere pozitia bolnavului este in decubit lateral cu membrele inferioare
flectate. Se foloseste manusa de cauciuc, se departeaza fesele, se vizualizeaza
orificiul anal iar cu cealalta mana se introduce supozitorul (ca mai sus).
64. • SUPOZITOARELE MEDICAMENTOASE:
• se administreaza numai dupa clisma evacuatoare ca:
microclisma sau picatura cu picatura.
• Observaţie:
• se verifica supozitoarele pentru conformitate cu
prescripţia
• pentru a nu degrada supozitorul se foloseşte
foarfece la exfoliere
• intrerzisa manipularea directa cu mana
• interzisa administrarea concomitenta a
mai multor supozitoare
• interzisa folosirea aceloraşi manusi pentru
mai mulţi pacienţi
• in cazul clismelor temperatura soluţiei mai mare cu 1-2°C ca
temperatura corpului pentru a se evita senzaţia de defecare
65. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE
RESPIRATORIE
• Se face sub forma de:
- gaze sau substante gazeificate
- pulberi dizolvate
- lichide fin pulverizate (vapori sau aerosoli)
- solutii prin instilatii traheale
• Scop: - dezinfectie
- decongestionarea mucoasei cailor respiratorii
66. INHALATIA: este introducerea unor substante
medicamentoase in organism. Substantele pot fi
inhalate, pulverizate in stare lichida sau cu ajutorul
vaporilor de apa.
Indicatii: rinite, bronsite, astm bronsic, faringite, anestezia
generala etc.
Materiale necesare: vaselina, inhalator, substante
medicamentoase, cort cu pelerina de cauciuc, prosop
Pregatirea bolnavului:
• se anunta bolnavul si i se explica in ce consta tehnica
• se aseaza bolnavul pe scaun si sufla nasul
• i se pune prosop in jurul gatului
• se unge zona cu vaselina
• i se explica bolnavului ca va inspira pe gura si expira pe
nas
68. Tehnica:
• spalarea mainilor
• se pune apa in recipient pana la jumatate
• se pune la sursa de incalzire
• in recipient se pune medicamentul
• cand apa fierbe, vaporii se ridica si antreneaza medicamentul
• se aduce inhalatorul cu rezervorul incalzit in fata bolnavului
• se acopera bolnavul cu cortul sau pelerine de cauciuc explicandu-i-
se sa stea la o distanta de 30-80 cm de inhalator, invitandu-l sa
respire pe gura si sa expire pe nas
• durata inhalatiei este de 5-20 minute.
Dupa tehnica – se sterge fata bolnavului cu un prosop
- se acopera bolnavul pentru al feri de raceala
Igienizarea locului: se curate, se spala, se dezinfeteaza inhalatorul
69. • Bioxidul de carbon se inhalează la fel ca oxigenul este indicat sa se administreze in
cazul pericolului de paralizie a centrului respirator in colapsul periferic cu paralizia
centrilor vasomotori
• Inhalatia intratraheala, reprezintă introducerea medicamentelor lichide in caile
respiratorii cu ajutorul seringi laringiene cu efect local interesând partea inferioara,
bazala a cailor respiratorii.
• Injecţia intratraheala, prin ligamentul tirocricoidian in hipolaringc.Cu ajutorul seringii
se pot trece prin ac in caile respiratorii substante anesteziante sau medicamente.
• Sondajul traheo-bronsic cu sonda Metras inlatura dificultatea instilatiei si a
injecţiei
intratraheale. Introducerea se face direct in focarele supurative.
• Sub forma de inhalatie se utilizează si substanţele volatile.Astfel, nitritul de amil se
picura pe pânza sau tifon, impaturit, de unde bolnavul aspira substanţa care se
volatilizează imediat. In timpul crizelor de angina pectorala, fiola se taie in tifon sau
batista, de unde substanţa poate fi aspirată imediat.
• Substanţele narcotice : eterul,cloroformul, clorura de etil se inhalează sub forma de
vapori.Ele sunt
administrate in stare lichida, dar se volatilizează imediat, fiind aspirate de bolnav sub
forma de vapori
•
Aspirarea prafurilor solide se face cu ajutorul unor tuburi incurbate in forma de "S" la
ambele extremităţi. Curbura externa, indreptata in sus ,usor lărgită in forma de
degetar, in aceasta se pune medicamentul care va fi aspirat Curbura interna se
indreapta in jos, urmând forma bazei limbii spre laringe.Bolnavul inchide gura, fixează
ermetic buzele pe tub, inspirând brusc prin tub.
70.
71. NEBULIZAREA
• se face cu aparate speciale , numite nebulizatoare
• in aparat se introduc substante cu rol de a umidifica
secretiile
73. OXIGENOTERAPIA ( sau administrarea
oxigenului).
Scop: Terapeutic = imbogatirea aerului cu oxigen in scopul combaterii
hipoxiei (oxigenarea redusa a tesuturilor)
= ameliorarea concentratiei de oxigen in sange
Hipoxia poate fi:
• = anemica prin reducerea hemoglobinei
• = histotoxica prin blocarea la nivelul celulelor
• = circulatoare prin tuburari de circulatie
• La nivelul tesuturilor O2 este utilizat sub forma dizolvata in
plasma, cantitatea de 0,3 ml oxigen la 100ml sange. Oxigenoterapia
necesita 1,8-2,2ml la 100ml sange la administrarea O2 sub o
atmosfera.
• Indicatii: = hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar,
infarct miocardic)
• = hipoxie respiratorie (soc, anestezi generale, complicatii
postoperatorii, nou nascuti).
74. Surse de oxigen: = statie centrala de oxigen sau
microstatie
= lampa de oxigen (de 300-10.000l oxigen
comprimat la 150atm.)
= pentru a se putea administra, presiunea se
regleaza cu reductorul de presiune (debitmetrul, care
indica volumul in litri de oxigen pe minut) si se modifica
cu ajutorul barbotorului.
75. Butelia de oxigen are în partea superioară un orificiu de
umplere prevăzut cu un robinet
• peste aceasta se înşurubează un reductor de presiune
care adaptează presiunea crescută din rezervor la o
presiune mai scăzută, reglabilă după necesităţi
• reducătorul de presiune este prevăzut cu două
manometre - unul care indică presiunea din tub şi unul
care arată presiunea şi volumul oxigenului care iese din
reductor, spre bolnav ( manometru de lucru )
• buteliile cu oxigen sunt vopsite în albastru, sunt
prevăzute cu două robinete de cauciuc pentru a le
proteja de lovituri bruşte în timpul transportării
76. • transportul se face pe cărucior cu roţi de cauciuc; se transportă în
poziţie verticală; trebuie fixată de perete cu inel de fier
• deoarece oxigenul favorizează combustia ( ! IA FOC !) prezenţa sa
trebuie atenţionată -pacienţi şi vizitatori - NU se aprinde flacără, NU
se fumează în preajma sursei de oxigen
• NU se ung robinetele, garniturile bombei; de asemenea contactul cu
grăsimi sau uleiuri, poate genera explozii sau incendiu; manipularea
aparatului - cu mâinile unse este interzisă
- - interzis aparate electrice care pot produce scântei sau
care se încălzesc până la incandescenţă, interzisă flambarea,
sau folosirea de eter, ciclopropan ( în timpul anesteziei generale )
- interzis folosirea îmbrăcămintei de material plastic, sintetic - dacă
este folosit ciclopropanul
- poate crea explozie şi arde pielea victimelor
77.
78. umidificatorul ( barbotorul )
• constă într-un borcan de sticlă închis
ermetic cu un dop de cauciuc,
prin care trec două tuburi de sticlă - unul până în
fundul borcanului, altul până sub dop;
• se racordează la reductorul de presiune prin tubul lung, iar de cel
scurt se leagă un tub de cauciuc care transportă oxigenul la bolnav.
Borcanul se umple pe jumătate cu apă distilată şi alcool etilic ( 2/3 +
1/3 ).
• asigură umidificarea oxigenului,
• trebuie fixat la perete şi ţinut drept.
ATENŢIE! - dacă se răstoarnă apa poate fi împinsă de oxigen prin
tuburile de legătură şiajunge în căile respiratorii !!! - ASFIXIAZĂ
BOLNAVUL
79. Administrarea oxigenului se face cu:
• sonda sau cateter nazal
• ochelari
• masca
• cort de oxigen
• balon Ambu sau Ruben
80. Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce in
nara prin faringe, schimbandu-se de la o nara la alta. Se poate
introduce si in laringe.
Tehnica:
• se dezobstrueaza caile aeriene
• se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus
• se introduce cateterul cu miscari blande paralel cu palatal osos si
perpendicular pe buza superioara
• se fixeaza sonda cu leucoplast
• se fixeaza debitul la 4-6 l/minut
• se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor
• se administreaza medicamente cu intermitenta si se supravegheaza
debitul.
82. Ochelari: pentru oxigen se fixeaza dupa urechi si prezinta
2 mici sonde de plastic care patrund in nari. Se
recomanda la copii si bolnavi agitati.
83. Masca: pentru oxigen ( cu inhalarea aerului expirat) se
fixeaza acoperind gura si nasul. In general este greu
suportata de bolnav datorita hamului de etanseizare.
Tehnica:
• se verifica scurgerea oxigenului din sursa
• se pune masca in mana bolnavului pentru
a-i usura controlul masti si i se sustine mana.
Debitul de 10-12 l/minut.
• se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura
• cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua
de fixare in jurul capului
85. Cortul de oxigen: nu poate depasi o concentratie de 50%
a oxigenului, realizeaza o circulatie deficitara a
• aerului, ducand la incalzirea pacientului. Se impune
racirea cu ghiata.
86. • Sonda de intubat
Traheostoma
Balon Ambu sau Ruben
• Sistem de administrare
87. Incidente la administrarea oxigenului:
• distensia abdominala prin patrunderea gazului prin
esofag
• enfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gatului
prin fisurarea mucoasei.
Se va sti ca:
• nu se unge cateterul cu substante grase (pericol de
explozie si pneumonie)
• bombele de oxigen se fixeaza pe un port butelie,
orizontal pentru a evita loviturile
• oxigenul nu se foloseste fara manometru
• barvetarul sa fie bine fixat deoarece prin rasturnare
impinge apa in caile respiratorii ale bolnavului
88. ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR
Antibioticele: sunt substante organice provenite din metabolismul celulelor vii
(mucegaiuri, bacterii) sau obtinute prin sinteza avand proprietati: = bacteriostatice
= bactericide
= antimicotice
Chimioterapicele: sunt substante cu actiune bacteriostatica sau bactericida asupra
germenilor patogeni fara a fi toxice pentru organismul gazda al acestora (sulfamidele)
• Scopul: distrug sau impiedica dezvoltarea microbilor (ele au actiune selectiva si de
aceea administrarea lor se face dupa identificarea germenului pathogen si testarea
sensibilitatii acestuia prin antibiograma).
• In urgente se administreaza antibiotice cu spectru larg
• Timpul de eliminare este de 3-4-6-12 ore, in functie de aceasta se stabileste ritmul de
administrare care urmareste mentinerea unei cantitati eficiente in sange.
• Expl: peniciline 3-4-6 ore
streptomicine 12-24 ore
clorenfenicolul 4-6 ore
Cand se urmareste o absorbtie lenta, acestea sunt inglobate in anumite substante
(Expl: moldaminul are actiune 4-5 zile)
Prezentarea antibioticelor sub forma de :
• drajeuri
• capsule
• pulberi
• siropuri
• solutii
• unguente
89. ADMINISTRAREA PARENTERALA A
MEDICAMENTELOR
INJECTIA: - este introducerea traumatica a unei substante
medicamentoase sub forma lichida in organism cu
ajutorul unei seringi, prin intermediul unui ac. (viteza de
absorbtie este in functie de intensitatea circulatiei si
fluiditatea substantei)
Scopul: explorator sau terapeutic.
90. Avantaje:
• efectul este mai rapid (mai ales la cele intravenoase)
• pot fi administrate medicamente care sunt inactivate in
tractul digestive, cum ar fi insulina sau sunt iritante
pentru acestea
• instalarea efectului terapeutic este independenta de
constienciozitatea pacientului.
• se pot administra indiferent de starea de constienta a
bolnavului
• unele medicamente (preparatele retard ca insulina,
anticonceptionalele injectabile o data la 3 luni) pot
elibera substante active in decursul mai multor luni.
• se obtine dozarea exacta (in tubul digestive se pierd).
91. In functie de tesutul in care se administreaza injectia poate fi:
• intramusculara
• intravenos sau intraarterial
• subcutanat sau hipodermic (sub piele)
• intradermic (in grosimea pielii)
• intracardiac (in muschi, atrii sau ventricole)
• intramedular (in maduva rosie a oaselor)
• subarahnoidian (in spatial arahnoidian)
92. Calea de administrare este aleasa de medic
in functie de:
• rapiditatea instalarii efectului
• compatibilitatea tesuturilor cu substantele
medicamentoase
Expl: Ca bromat se face strict intra venos
(intra muscular produce necroze)
Digoxinul strict intra venos (altfel este
extreme de dureros)
93. Reguli generale de administrare a injectiilor:
• medicul sa indice in scris medicamentul, doza, si modul
de administrare
• medicamentul sa fie steril
• folosirea pe cat posibil a fiolelor cu doza unica, ce vor fi
deschise la administrare. Cantitatea ramasa in fiolele
normale poate fi folosita doar in situatii de exceptie (expl:
opiaceele) si doar dupa o pastrare de scurta durata.
• in cazul recipientelor de mare capacitate fara
conservanti (ex: apa distilata, NaCl, etc,) este permis a fi
folosite maximum o zi
• daca este necesar uzul indelungat al flacoanelor cu mai
multe doze (expl: insulina) se pastreaza flaconul inceput
la rece. Solutia de insulina contine substanta
conservanta.
94. • alegerea corecta a caii de administrare
• acul sa corespunda ca grosime si lungime caii de administrare
• verificarea instrumentarului inainte de sterilizare
• sterilizarea instrumentelor
• verificarea calitatii solutiilor de injectat, a ambalajelor
• incarcarea corecta a seringii
• injectarea imediata a continutului seringii
• dezinfectarea locului in care se va practica injectia cu respectarea
timpului de instalare a efectului (30”)
• medicamentele pastrate la rece vor fi incalzite in mana (altfel produc
iritatia locala, durere, tensiune locala)
• injectarea lenta
95. • Dupa ce fiola a fost sparta, se introduce acul pana la
fundul fiolei sau pana la locul unde ajunge iar in acest
caz se apleaca fiola care se tine in mana stanga iar
seringa in dreapta. Tractiunea pistonului se face cu
degetele 2-3 ale mainii drepte. Cu degetul mare de la
mana stanga se face un contrasprijin pe corpul seringii.
• Dupa extragerea serului se face evacuarea aerului
tinand seringa cu acul in sus si impingand pistonul pana
ce la varful acului apare o picatura de lichid.
• Injectia nu se va face cu acelasi ac cu care s-a scos
lichidul (mai ales prin inteparea dopului).
• Dezinfectant: alcoolul ,tinctura de iod sau betadina
• Garoul: este o bucata de cauciuc (tub) lunga de 30 cm.
Se foloseste pentru a face staza venoasa.
96. BOALA PRIN SERINGA:
• se refera la complicatiile administrarii injectiilor. Acestea
sunt: abcese, flegmoane (reduse prin asepsie si
antiseptice)
• introducerea unor substante antigenice (serul de cal –
care produce boala serului)
• hepatita epidemica (instrumente nesterilizate corect)
• SIDA
97. Pregatirea injectiei:
• Materiale:
o Seringi sterile cu o capacitate in functie de cantitatea de solutie medicamentoasa
• -> pentru injectia intradermica seringa de 0,5 ml gradata in sutimi de volum
• -> pentru injectia intravenoasa seringa cu amboul situat excentric
• -» se prefera seringi de unica folosinta, in ambalaj individual, sterilizate care
prezinta următoarele avantaje:
• condiţii maxime de sterilitate
• risc de contaminare a pacientului este redus la maxim
• economie de timp
• economie de personal (pentru pregătirea in vederea refolosirii) manipulare uşoara
o Acele se găsesc împreuna cu seringa in acelaşi ambalaj sau in ambalaje separate.
Se pregăteşte un ac cu diametru mai mare pentru aspirarea soluţiilor si altul pentru
injectare cu dimensiuni in funcţie de tipul injecţiei.
• Amboul acului : tip – Luer- Lok (infiletarea acului pe ambou)
- Record
• Bizoul acului: - pentru aspirare - lung
• intradermica - scurt
• subcutanat - lung
• intramuscular - lung
• intravenos – scurt
98. Incarcarea seringii:
• se face spalarea si dezinfectia mainilor
• se verifica integritatea ambalajului, seringii si
valabilitatea. Se alege capacitatea
seringii,corespunzatoare cantitatii de administrat
99. • se verifica substanta de administrat:
– eticheta cu denumirea, dozajul, valabilitatea
– aspectul solutiei (clar, transparent, limpede)
– integritatea fiolelor
• se goleste lichidul din gatul fiolelor prin miscari de
rotatie
• se dezinfecteaza gatul fiolei cu tampon de alcool sau
prin flambare
• se flambeaza pentru sterilizare pila
• se taie gatul fiolei
• se deschide fiola prinzand partea subtiata a fiolei cu
degetele mainii drepte, protejate cu ajutorul
unei comprese sterile sau cu tampoane de vata,
de eventuale taieri
100. • se aspira solutia avand grija ca varful acului sa fie mereu
acoperit cu lichid
• se elimina bulele de aer din seringa, tinand-o vertical in
mana stanga cu acul in sus, pana la aspiratia primei
picaturi de lichid
101. • se introduce acul in teaca pana la efectuarea injectiei
pentru a nu se desteriliza
• pentru fiecare injectie se foloseste o seringa si ac
individual
• dizolvarea antibioticului
102. • fiolele neetichetate sau sterse se arunca
• fiolele deschise nu se pastreaza
• solutiile uleioase care se incarca greu in seringa pot fi
incalzite putin pentru a se fluidifica
• substantele precipitate nu vor fi confundate cu
emulsiile sau suspensiile (la acestea din urma prin
agitare dispare orice deposit)
• daca in fiola cad cioburi, aceasta nu se mai foloseste
103. • Substanta de injectat: este apoasa sau uleioasa. Solutiile
apoase se pot injecta intra muscular si intra venos.
• Solutiile uleioase se pot administra numai intramuscular
deoarece dau accidente grave (embolii uleioase) iar la
nivel intradermic sau subcutanat nu se resorb si pot da
nastere la flegmoane.
• Sarurile metalelor grele (iod, bismut, mercur) nu se
injecteaza intra venos.
• Clorura de calciu, solutiile concentrate de clorura de
Na, glucoza concentrate nu se administreaza intra
muscular sau sub cutanat ci numai intravenos, deoarece
necrozeaza tesutul.
104.
105. INJECTIA INTRAMUSCULARA
• Este introducerea unor solutii in stratul muscular prin
intermediul unui ac atasat la seringa.
117. INJECTIA SUBCUTANATA
Este introducerea unor substante medicamentoase
(izotonice, lichide, nedureroase) prin intermediul unui ac
in tesutul celular subcutanat.
Scop: terapeutic – injectarea insulinei la diabetici
- tratament anticoagulant
• (Substanta introdusa formeaza un deposit din care
difuzeaza lent spre sistemul capilar in care e resorbit si
transportat)
118. Materiale necesare: seringi + ace (2-3) mici si subtiri cu bizou lung
• Pentru introducerea oblica (la 450) se folosesc ace lungi de 23-
32mm, iar pentru introducerea perpendiculara L=12mm. Cu cat este
mai scurt drumul pe care varful acului il are de parcurs, cu atat
scade riscul lezarii de nervi si vase, durerea este mai mica si
hematomul rar.
Straturile pielii sunt:
• epidermul (grosimea = 0,007-1,3mm)
• dermul (grosimea = 1mm)
• hipodermul (diferit in functie de regiune)
• Pregatirea pacientului: se aseaza pe scaun cu membrul superior
sprijinit in sold si se descopera zona (fata externa a bratului,
regiunea abdominala, etc).
119. Executie:
• spalarea mainilor
• montarea seringii si acului, fara a atinge amboul seringii
• se verifica fiolele, se taie se incarca seringa
• se elimina aerul, se schimba acul
• se tine seringa in mana dreapta ca pe un creion
• se cuteaza cu policele si indexul (aratatorul) mainii stangi o portiune
mai mare de piele fixand-o si radicand-o de pe planurile profunde.
Se va tine astfel pana la introducerea intregii cantitati (se evita astfel
patrunderea intra musculara)
• se patrunde prin tegument dealungul axului longitudinal al cutei, in
profunzimea stratului subcutanat la I adancime de 2-4 cm. Se
verifica daca acul nu a ajuns intr-un vas (aspirand). Tendinda de a
renunta la aspiratie, intr-o zona slab vascularizata.
• se injecteaza lent prin apasarea cu indexul pe piston
• la terminare se retrage si se tamponeaza cu vata si alcool
• la introducerea unor cantitati mai mari de 0,5 ml se mentine acul in
tesut inca ≈ 5 secunde dupa injectare pentru a impiedica refularea
substantei in canalul de punctie.
• se maseaza locul injectarii pentru a favoriza circulatia locala in
vederea accelerarii rezorbtiei.
123. Locul de electie:
• fata externa a bratului
• fata supraexterna a coapsei (anterior si lateral)
• fata supra si subspinoasa a omoplatului
• regiunea deltoidiana
• regiunea subclaviculara
• flancurile pretelui abdominal (regiunea periombilicala)
• regiunile centrale fesiere
128. • Accidente si incidente:
• DUREREA: prin lezarea unor terminatii nervoase sau prin distensia
brusca a tesuturilor. Acul va fi retras catre suprafata.
• RUPEREA ACULUI: se extrage manual sau chirurgical
• HEMATOM: prin perforarea unui vas sau la administrarea heparinei.
• Observatii:
• nu se administreaza subcutanat Clorura de Na, compusi ai
metalelor
• nu se administreaza subcutanat sunbstante uleioase (doar
exceptional)
• nu se administreaza subcutanat - in zone de infiltratie a altor injectii
• - in zone infectate (furuncul, foliculita)
• - zone cu modificari dermatologice
• Pentru insulina, se allege locul in functie de timpul de rezorbtie
estimate. Studiile au aratat ca la nivelul abdomenului se rezoarbe
de 2 ori mai repede decat la nivelul coapsei iar la nivelul bratului
este de 2 ori mai mica decat abdominal, dar mai mare ca la coapsa.
La brat sunt diferente de pana la 30%; de aceea pare scurta datorita
rezorbtiei oscilante.
131. INJECTIA INTRAARTERIALA
Scopul: - injectarea spre periferie a substantei
medicamentoase (vasodilatatoare, antibiotice, substante
radioopace)
- transfuzii in socuri grave
• Se executa de catre medic.
Materiale: le pregateste asistenta ca si pentru injectia
intravenoasa
• acul lung si subtire, elastic dar lung cu bizoul scurt
132.
133. • La nevoie se face descoperirea chirurgicala a arterei
Arterele folosite sunt: artera femurala si artera humerala.
• In artera femurala se executa dedesubtul arcadei
crurale, la nivelul triunghiului Scarpa.
• In artera humerala se punctioneaza la nivelul plicii
cotului, se punctioneaza mai greu si in caz de colaps
circulator, pentru a putea patrunde in lumenul ei, este
necesara descoperirea.
• Medicul fizeaza artera intre degetele mainii stangi. Cand
acul a patruns in artera, sangele, sub influenta presiunii
sanguine, refuleaza in seringa, impingand pistonul, acul
pulseaza sincron cu pulsul. Injectarea substantei
medicamentoase se face foarte incet, altfel poate
produce spasm arterial foarte dureros.
• Dupa injectare, acul se retrage brusc, iar locul injectiei
se comprima cu un tampon cateva secunde. Peretii
elastici favorizeaza inchiderea rapida a orificiului
provocat de ac.
134. INJECTIA INTRAVENOASA
Este introducerea unei solutii medicamentoase in circulatia
venoasa. Pe aceasta cale se introduce solutii izotonice
sau hipertonice (care sunt caustice pentru tesutul
muscular sau subcutanat)
• NU se introduc substante uleioase → produc embolii si
consecutive moartea.
• Se baseaza pe punctia venoasa.
135. • Locuri de electie:
• plicea cotului (cu evitarea regiuni mediane ⇒ risc de infectare
intraarteriale)
• antebrat
• fata dorsala a mainii sau piciorului
• venele capului la sugar (epicraniene)
• venele jugulare -copil
136. Materiale necesare:
• ace cu bizoul scurt = subtiri pentru injectare
• = mai gros pentru recoltare
• seringi cu ambou excentric
• branule
• catetere
– venos central
– percutan
– prin denudare
• fluturas
• substanta de administrat
• incarcarea seringii se face cu un ac mai gros
137. Pregatirea pacientului:
• se anunta, i se explica
• se aseaza in decubit dorsal cu bratul in extensie, sprijinit
pe o mica perna, protejata cu musama si aleza.
• Incidente si accidente:
• Flebalgia – (durere pe vas) din cauza injectarii rapide sau a unor substante iritante
ale interiorului vasului
• Uscaciunea faringelui – valuri de caldura, care impune injectarea mai lenta
• Hematom – prin strapungerea venei sau neindepartarea garoului
• Injectarea paravenos – manifestata prin tumefiere, durere, necroza. Se raporteaza
medicului si se face infiltratii locale cu ser fiziologic.
• Necroze: cand se administreaza glucoza 33%
• Ameteli, lipotemie, colaps
• Embolie gazoasa sau uleioasa (mortala pentru cantitati mari)
• Avantajele administrarii medicamentelor i.v.
