Tema:Subiect motivant - folosirea calculatorului în predarea fizicii. Autor: Elena Sivac. Lucrare finala elaborată în cadrul cursului e-learning „Didactica Fizicii” pe platforma de colaborare internaționala www.civicportal.org (29.X-25.XII.2012). Moderator - Viorel Bocancea, conferentiar univeristar, Universitatea de Stat din Tiraspol (cu sediul la Chisinau).

1. Tema:Subiect motivant - folosirea
calculatorului în predarea fizicii
A efectuat: Sivac Elena

2. Cuprins
• Introducere
• Experimentul virtual şi tehnologiile
educaţionale specifice
• Curriculum la Fizică
pentru clasele VI – IX
• Metodica efectuării experimentului
virtual.Exemplu

3. Introducere
• În mai bine de jumătate de secol, calculatoarele
electronice au demonstrat o evoluţie
spectaculoasă atît sub aspect tehnologic, cît şi
de extindere a domeniilor de aplicaţie. În
prezent, calculatoarele sunt folosite la rezolvarea
problemelor din diverse domenii de activitate.
• Eficacitatea rezolvării la calculator a unei
probleme depinde, în primul rînd, de tehnologia
informaţională utilizată.
• Dicţionarul defineşte tehnologia ca ansamblul
proceselor, metodelor, operaţiilor etc., utilizate
în scopul obţinerii unui anumit produs. În mod
analog, o tehnologie informaţională reprezintă
un ansamblu de procese, metode şi operaţii,
utilizate în scopul obţinerii unui anumit produs
informaţional. Prin produs informaţional vom
înţelege un produs-program sau rezultatul
executării acestuia la calculator.

4. Experimentul virtual şi tehnologiile
educaţionale specifice
Experimentul virtual reprezintă o resursă alternativă sau complementară în studiul
fenomenelor şi proceselor existente în natură și care este recomandat a fi utilizat în
următoarele situaţii:
- realizarea experimentului virtual urmează realizării efective a experimentului (real) şi
permite elevilor controlul asupra unui număr mai mare de factori care influenţează
fenomenul studiat;
- resursele existente nu permit realizarea efectivă a unor experimente necesare
înţelegerii fenomenelor studiate;
- prin experimentul virtual este facilitată înţelegerea fenomenului studiat de către
elevii care au deficienţe motorii şi nu pot realiza cu alt sprijin experimentul efectiv;
- realizarea efectivă a experimentului (real) pune în pericol sănătatea elevilor.
Experimentele virtuale utilizate în scop didactic trebuie să fie caracterizate de:
uşurinţă în utilizare (nivel începător) şi limbaj specific disciplinei pentru care au fost
concepute. Accesul trebuie să se facă în mod direct, simplu, în acest sens fiind
recomandată folosirea unui browser web standard. Evident, atunci cînd sunt necesare
aplicaţii software specializate, ele se vor licenţia şi instala pe sistemele de calcul din
laborator.

5. Curriculum la Fizică
pentru clasele VI – IX
Curriculum-ul gimnazial la fizică (cl. VI-IX) corespunde statutului disciplinei
şcolare din planul-cadru de învăţămînt gimnazial şi reprezintă documentul
normativ de bază ce descrie condiţiile învăţării şi finalităţile ce trebuie atinse la
fizică, exprimate în termeni de comptenţe, conţinuturi şi activităţi de învăţare.
Pentru formarea competenţelor specifice disciplinei şcolare „Fizica” au fost
selectate conţinuturi ştiinţifice specifice adecvate vîrstei elevilor, fiind
structurate în felul următor:
•Identificarea fenomenelor în natură şi tehnică.
•Explorarea fenomenului în condiţiile de laborator.
•Interpretarea ştiinţifică a fenomenului.
•Studiul aplicaţiilor practice ale femonenului
•Protecţia mediului şi a propriei persoane.
Aplicarea curriculumului gimnazial de fizică în termeni de competenţe în
formarea personalităţii elevului va fi eficientă în cazul cînd procesul educaţional
va fi centrat pe elev şi rezultatele finale stabilite.

6. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI
Statutul Aria curriculară Clasa Nr. de unităţi Nr. de ore pe
disciplinei de conţinuturi an
pe clase
Obligatorie Matematică și VI 20 34
știinţe VII 23 68
VIII 29 68
IX 34 68

7. Metodica efectuării experimentului
virtual. Exemple
• Profesorii de fizică pot fi socotiţi oarecum avantajaţi. Deşi manualele şi
programele sînt susceptibile de multe îmbunătăţiri, cel puţin
laboratoarele mai au din vechea dotare un minim de echipament
utilizabil. În plus, în urma programelor guvernamentale de dotare a
şcolilor cu un numar cît mai mare de calculatoare, a apărut posibilitatea ca
o serie de experimente să fie simulate. Se naşte astfel o nouă dilemă:
Experimentul real sau virtual? Cît real şi cît virtual?
• Indiscutabil că cele două alternative oferite de mijloacele tradiţionale şi
tehnologie, trebuie să fie complementare şi eficient dozate. E
arhicunoscut că experimentul real este mult mai convingător și realizează
o excelentă racordare la lumea înconjurătoare dar există o mare fractură
între observarea fenomenului, mărimile fizice care intervin şi suportul
matematic. Ca în orice experiment realizat cu mijloacele modeste ale unui
laborator şcolar, există o marjă de precizie îngustă care face adesea
neconvingătoare generalitatea rezultatelor, urmînd să reţinem de fapt
doar aspectul calitativ al acestora.

8. Exemplu
•Presupunem că dorim să studiem mişcarea rectilinie uniform variată a unui corp.
Pentru aceasta folosim o linie cu pernă de aer şi o cameră de luat vederi digitală
legată la un calculator care înregistrează experimentul. Legăm pucul liniei cu un fir
trecut peste un scripete. La celalat capăt al firului agăţăm succesiv mase “m”
cunoscute. Înregistrăm experimentul pentru cîteva valori ale maselor “m”. Din acest
moment începe analiza înregistrărilor cu ajutorul calculatorului. Derulăm “filmul”
pentru prima valoare a masei “m”. Citim cît mai multe valori ale distanţei parcurse
pînă la anumite momente şi le trecem într-un tabel. Procedăm la fel şi pentru
celelalte valori ale masei “m”, citirea efectuîndu-se pentru aceleaşi momente.
Figurăm punctele citite în sistemul de coordonate (x,t) şi construim parabolele.
Elevul deschide un fişier cu tipuri de funcţii şi alege funcţia al cărui grafic se
potriveşte cu cel trasat, găseşte astfel dependenţa spaţiului de timp de forma x=kt2.
Pentru scrierea ecuaţiei legii de mişcare cu viteză iniţială apelăm la resursele
programului. Elevul cunoaşte deja mişcarea rectilinie şi uniformă şi are noţiunea de
mişcare relativă. Simulăm pe calculator mişcarea rectilinie uniform variată făra
viteză inițială a unui corp așezat pe un suport care se deplasează cu viteză constanta
faţă de un reper. Evidenţiem spaţiul total parcurs şi găsim binecunoscuta expresie a
legii de mişcare.

9. • Orele stîrnesc un interes crescut, lucru care nu doar
aduce copilul la școală ci şi îl face interactiv. Mai mult
chiar, pe întregul parcurs programul solicită decizii din
partea elevului, punctează deciziile corecte iar în cazul
uneia greşite deschide o fereastră şi prezintă
raţionamentul corect. La sfîrşitul fiecărei ore de curs
elevul are de răspuns la un scurt test grilă pentru a se
verifica modul în care au fost înţelese noile noţiuni.
Testul este integrat în program şi fiecare copil primeşte
un punctaj a cărui medie poate reprezenta una din
notele semestriale.
• Desigur că această metodă de utilizare a calculatorului
în procesul de instruire este doar una din cele posibile.
Cert este că în şcoli baza materială trebuie îmbunătăţită
iar suportul soft conceput în concordanţă cu programa
şcolară şi cu cei care vor trebui să-l utilizeze.