pH-ul, introdus de Sorensen în 1909, este o măsură a concentrației ionilor de hidrogen într-o soluție, fiind definit ca logaritmul zecimal cu semn schimbat al acestei concentrații, cu valori tipice între 1 și 14. Metodele de măsurare implică electrozi, iar pH-metrele convertează diferența de potențial între electrozi în unități de pH, având aplicații esențiale în diverse industrii și în analiza solurilor. Eficiența și costurile de operare ale pH-metrelor sunt aspecte importante în alegerea echipamentului optim pentru aplicații specifice.