2. Poziția geografică
Grecia se află amplasată strategic la
intersecția între Europa, Asia de Vest și
Africa,și se învecinează la nord-vest cu
Albania, la nord cu Republica Macedonia și
cu Bulgaria, și la nord-est cu Turcia (fig. 1).
Este formată din nouă regiuni istorico-
geografice: Macedonia, Grecia Centrală,
Pelopones, Tesalia, Epir, Insulele din
Marea Egee (inclusiv Dodecanezele și
Cicladele), Tracia de Vest, Creta și Insulele
din Marea Ionică).
Fig. 1
3. Modul de formare și relieful
Grecia este formată dintr-o parte
continentală muntoasă (fig. 2) și
peninsulară, întinzându-se în mare
în capătul sudic al Peninsulei
Balcanice, terminându-se cu
peninsula Pelopones.
Datorită coastei deosebit de
complexe și datorită numeroaselor
insule, Grecia are a unsprezecea
cea mai lungă coastă din lume, cu
13.676 km; frontiera sa terestră este
de doar 1.160 km.
Fig. 2
4. Condiții climatice
Clima Greciei este în principal mediteraneană cu ierni blânde și umede
și cu veri uscate și călduroase. Acest tip de climă este prezent în toate
zonele de coastă, inclusiv în Atena, în Ciclade, Dodocaneze, Creta și
Pelopones, în Insulele Ionice și în unele părți din Grecia continentală
centrală.
Munții Pindului afectează puternic clima din țară, zonele de la vest de
munți fiind considerabil mai umede în medie (din cauza expunerii mai
mari la vânturile de vest care aduc umezeală) decât cele aflate la est de
munți (din cauza unui efect de umbră pluviometrică).
6. Hidrografia
Grecia are un număr mare de insule,
între 1.200 și 6.000, în funcție de
definiție, dintre care 227 sunt locuite.
Creta (fig. 3) este cea mai mare și
mai populată
Principalele râuri care străbat Grecia
se varsă în nordul Mării Egee și
provin din exteriorul teritoriului:
Struma, Axious și Nestos.
Râuri din Grecia: Stryman, Axios,
Aliakmon care au o
deosebită importanță.
Fig. 3
7. Vegetație
Grecia este o ţară cu o vegetaţie relativ bogată, cca
jumătate din teritoriul ei fiind acoperit de păduri cu o structură
foarte variată - cresc aici atât coniferele montane, cât şi
plantele specifice regiunilor de coastă. Dintre plantele
agricole, în Grecia se cultivă viţa-de-vie, citricele, măslinii,
rodiile şi diferite cereale. Legumele cresc aici atât pe câmp,
cât şi în solarii acoperite cu folii de plastic.
8. Fauna
Deşi fauna Greciei nu este una
dintre cele mai bogate, trăiesc aici
destule specii de animale
interesante: în păduri sunt urşi
bruni şi râşi, animale aflate deja pe
cale dispariţie.
Pe teritoriul Greciei trăiesc şi alte
animale ajunse rare în Europa de
Vest, cum ar fi lupii, căprioarele,
caprele sălbatice (fig. 4), vulpile
sau porcii mistreţi.
Fig. 4
9. Solurile
Solurile predominante din Grecia
sunt compuse în mare parte din
soluri nisipoase si nămoloase,
principatele tipuri fiind cele roșiatice
de tip terra rossa (fig. 5) Solul
calcaros este un tip caracteristic
găsit în această țară.
Pământul nu este foarte fertil. Doar
în jur de 30% din aria totală a
Greciei poate fii cultivată cu
semănătură. Majoritatea fermelor
sunt mici deoarece nu sunt văi
semnificative în țară. Fig. 5
10. Populația
Organizația statistică oficială a Greciei este Autoritatea
Statistică Elenă(ELSTAT), conform căreia populația Greciei
în 2011 era de 10.815.197 de locuitori. Societatea grecească
este destul de omogenă, 94% din populație fiind formată din
etnici greci vorbitori de limbă greacă.
Rata natalității în 2003 se ridica la 9,5 la mia de locuitori,
semnificativ mai redusă decât cea de 14,5 la mia de locuitori
în 1981. În același timp, rata mortalității a crescut ușor de la
8,9 la mia de locuitori în 1981 la 9,6 în 2003.
12. Evoluția în timp a așezării
Grecia modernă își trage rădăcinile din civilizația Greciei Antice,
începând cu civilizațiile egeene din Epoca Bronzului, și este
considerată a fi leagănul culturii occidentale. Statul grec modern, care
cuprinde mare parte din miezul istoric al civilizației grecești, a fost
înființat în 1830 după Războiul Grec de Independență față de Imperiul
Otoman.
Grecia este o țară democratică și dezvoltată, cu o economie de venit
mare avansată, un nivel de trai ridicat și un Indice al Dezvoltării
Umane foarte ridicat.
13. Economia
Economia Greciei este a 34-a (în termeni nominali) și a 42-a (în
termenii parității puterii de cumpărare) din lume, cu 299 sau 304
miliarde de dolari PIB, conform statisticilor Băncii Mondiale pe anul
2011.
Cu o economie mai mare decât a tuturor celorlalte țări balcanice la
un loc, Grecia este cea mai mare economie a Peninsulei
Balcanice, și un important investitor regional.
Grecia este o țară dezvoltată cu standarde de viață ridicate.
Economia sa cuprinde sectorul servicii (85%) și industria (12%), în
timp ce agricultura formează 3% din produsul național brut.
14.
15. Agricultura
În 2010, Grecia a fost cel mai mare producător de bumbac
din Uniunea Europeană (183.800 tone) și de fistic (8.000
tone) și s-a clasat pe locul al doilea la producția de orez
(229.500 tons) și de măsline (147.500 tone), pe locul trei la
producția de curmale (11.000 tone) și migdale (44.000 tone),
tomate (1.400.000 tone) și pepeni (578.400 tone)[136] și pe
locul al patrulea la producția de tutun (22.000 tone).
Agricultura contribuie cu 3,8% la PIB-ul țării și angajează
12,4% din forța de muncă la nivel național.
16. Industria maritimă
Industria navigației este un element-
cheie al activităților economice din
Grecia începând cu vremurile antice.
Astăzi, navigația este cea mai
importantă industrie a țării. Ea
reprezintă 4,5% din PIB, și are crc.
160.000 de angajați.
Grecia controlează 16,2% din flota
comercială mondială, a sa fiind cea
mai mare din lume(fig. 6). Grecia se
situează pe primele cinci locuri la
toate tipurile de nave, între care pe
primul loc la petroliere și vase de
transport marfă.
Fig. 6
17. Infrastructura
Începând cu anii 1980, rețelele
rutiere și feroviare ale Greciei au
fost modernizate semnificativ.
Între cele mai importante lucrări se
numără autostrada A2 (Egnatia
Odos), care leagă Grecia de nord-
vest cu Grecia de nord și nord-est
și podul Rio–Antirrio (fig. 7), cel
mai lung pod suspendat cu cabluri
din Europa (2.250 m lungime), ce
leagă Peloponesul de Rio cu
Antirrio în Grecia Centrală.
Fig. 7
18. Turism
Un procentaj important din venitul
național grecesc provine din turism.
Turismul finanțează 16% din
produsul intern brut. Conform
statisticilor Eurostat, Grecia a primit
în 2009 peste 19,5 milioane de turiști,
în creștere față de cei 17,7 milioane
care au venit în 2007.
În 2011, Santorini a fost votată „cea
mai bună insulă din lume” în Travel
+ Leisure. Insula învecinată
Mykonos (fig. 8) s-a clasat a cincea
în categoria europeană.
Fig. 8
19. Etimologia
Primele dovezi textuale ale limbii grece datează din secolul al
XV-lea î.e.n., de la scrierea Liniar B asociată civilizației
miceniene. Greaca a devenit o limbă franca vorbită pe scară
largă în lumea mediteraneană și dincolo de aceasta în
Antichitatea Clasică, și avea să devină ulterior limbă oficială
în Imperiul Bizantin.
Astăzi, Grecia este relativ omogenă din punct de vedere
lingvistică, o mare majoritate a populației autohtone folosind
greaca drept limbă maternă sau chiar unică limbă.
20. Religia
Constituția Greciei recunoaște creștinismul ortodox drept
religie „predominantă” în țară, garantând însă libertatea
religioasă pentru toată lumea. Guvernul grec nu ține statistici
privind grupurile religioase și la recensăminte nu se
înregistrează afilierea religioasă.
Conform Departamentului de Stat american, circa 97%
din cetățenii greci se identifică drept creștini ortodocși iar 2,3
sunt adepți ai islamismului.
21. Orașe
Aproape două treimi din greci trăiesc
în zone urbane. Cele mai mari și mai
influente centre metropolitane ale
Greciei sunt Atena și Salonic, cu
populații metropolitane de circa 4
milioane și respectiv un milion de
locuitori.
Alte orașe cu populație urbană de
peste 100.000 de locuitori sunt
Patras, Heraklion, Volos, Ioannina,
Rhodos (fig. 9), și Chalcis.
Fig. 9
22. Migrații
De-a lungul secolului 20, milioane de greci au migrat spre
Statele Unite, Regatul Unit, Australia, Canada si Germania,
creând o mare diasporă grecească. Migrația netă a început
să arate numere pozitive din anii 70, până la începutul aniilor
90 când marele influx a fost întoarcerea migranților greci sau
a altor emigranți din Rusia, Georgia, Turcia si Republica
Cehă.
