2. Generalităţi
 Nefrita este o boală inflamatorie a unui rinichi
sau a ambilor rinichi.
 Nefritele sunt provocate de o atingere a ţesutului
interstiţial pe cale urinară. Denumite şi nefrite
interstiţiale pe cale ascendentă, sau pielonefrite,
ele sunt provocate de o infecţie sau de o
malformaţie a căilor excretorii.

3. Pielonefritele acute
 Pielonefritele acute nu afectează de cele mai
multe ori decât un singur rinichi , care se
manifestă prin dureri lombare vii, însoţite de
frisoane şi de febră .

4. Pielonefritele
cronice
• Pielonefritele cronice pot afecta un
singur rinichi sau ambii. Afectează preponderent
si iniţial ţesutul interstiţial, sistemul bazineto-
calicial şi canaliculele renale . Evoluând
sub masca altor forme clinice, pielonefrita
cronică poate prezenta dificultăţi diagnostice.

6.  Nefritele provocate de o atingere
a ţesutului interstiţial pe cale sangvină survin
atunci când sângele vehiculeză până la rinichi un
agent infecţios, toxic sau antigenic
( nefropatie interstiţială imunoalergică).
Aceste nefrite afectează întotdeauna
ambii rinichi.

7.  Nefritele interstitiale acute sunt legate
de absorbţia unor toxine sau sunt provocate de
reacţii alergice îndeosebi ale
anumitor medicamente . Cu o apariţie bruscă,
ele se manifestă, în general, printr-o
insuficienţă renală acută .

8. • Nefritele interstiţiale cronice sunt provocate în
principal de afecţiuni metabolice sau de
acumularea în rinichi a unor
substanţe toxice. Leziunile pe care le antrenează
sunt ireversibile şi riscă să sfârşesacă printr-
o insuficienţă renală cronică ce necesită o
epurare a sângelui prin hemodializa pe viaţă,
chiar o grefă de rinichi .

9.  Copiii născuţi de la mame ce suferă
de pielonefrită sunt predispuşi să dezvolte
patologii renale .

10. Simptome
 Simptomatica este diferită, polimorfă, la debut
semnele rar sunt specifice:
 slăbiciune, cefalee, alterarea stării generale,
somnolenţa, gust neplăcut în gură, greutate în
mezogastriu, scăderea poftei de mâncare,
meteorism, diaree, febră, durere în regiunea
lombară, hipertensiune arterială, edem al feţei,
paliditate, uscăciunea pielii şi mucoaselor.

11. Cauze principale
- Anomalii anatomice ale căilor urinare
- Infecţii ale căilor urinare (cistita, uretrita,
prostatita)
- Modificări hormonale
- Maladii urologice (litiaza, diateza urică)
- Diabet zaharat
- Adenom de prostată
- Imunodeficienţă secundară

12. Principalii factori de risc
• Reflux vezico – ureteral
• Anomalii de dezvoltare
• Nefroptoza
• Nefrolitiaza
• Tumori ale căilor urinare
• Scădere bruscă în greutate
• Consum redus de lichide
• Imunodeficienţă congenitală sau dobândită
• Scăderea imunităţii
• Dereglări de microcirculaţie.

13. Tratament
naturist
• Se recomandă să se consume multe legume şi
fructe. Dintre legume cel mai indicat este
dovleacul, iar dintre fructe alunele, perele, agrişele
şi migdalele dulci (miezul). Fructele conţin săruri de
potasiu (care au proprietăţi diuretice, alcalinizante şi
împiedică retenţia sodiului în organism, ajutând
astfel la scăderea edemelor) şi cantităţi mari de
vitamina C şi P (care calmează inflamaţia de la
nivelul rinichilor).

14. • Unii medici recomandă ca în cazul nefritei acute să
se ţină o cură de 2-3 zile în care să nu se mănânce
şi să nu se bea nimic. După această perioadă se
vor introduce treptat legume, fructe, cereale şi
miere. Se va avea grijă ca mâncarea consumată să
fie fără sare deoarece sare poate duce la agravarea
edemelor. După 2 săptămâni pacientul va avea voie
să consume şi lactate, iar după alte 14 zile peşte şi
ouă. Dacă tratamentul se respectă edemele vor
dispărea după primele zile, iar nefrita se va vindeca
în 10-20 de zile.

15. Regim de viaţă
• Măsuri generale - regim, alimentaţie curativă,
tratament etiotrop.
• Regimul se ordonează în funcţie de gravitatea
stării generale, faza bolii, particularităţile
evoluţiei clinice, prezenta intoxicaţie şi
fenomenelor secundare, de complicaţii şi gradul
de insuficienţă renală cronică.
• Dieta- se recomandă alimentaţia cu conţinut
echilibrat de proteine, lipide, glucide, vitamine.
• Complicaţii posibile - abces renal, insuficienta
renală acută, stare septică, hipertensiune
arterială, insuficienţă renală cronică.

17. Investigaţii
de laborator
• Se recomandă: hemograma, analiza generală a urinei,
analiza bacteriologică a urinei, proba Niciporenko,
proba Zimnitki, proteinograma, lonograma, ureea,
creatinina serică, probele funcţionale renale (filtraţia,
reabsorbţia).
• Investigaţii instrumentale - radiografia panoramică a
rinichilor, investigaţii radiourologice, pielografia
excretorie si retrogradă, cromocistoscopia, renografia
cu radioizotopi, renoscanografia cu izotopi,
scintigrafia dinamică, tomografia computerizată,
ultrasonografia rinichilor.
Teste speciale - biopsia renală.
Procedee diagnostice - cateterizarea ureterelor, ECG,
examinarea fundului ocular.

18. Prognostic
evolutiv
• Prognosticul va depinde de eficacitatea
tratamentului ordonat la primul episod al bolii,
de tratamentul antirecidivant şi evitarea
factorilor de risc. Progresarea bolii duce la
insuficienţa renală cronică. Indicaţia
tratamentului antibacterian se face considerând
funcţia rinichilor, doza se micşorează cu 20%.
• Sarcina: Pielonefrită dezvoltă 1% din toate
gravidele. Riscul pielonefritei acute creşte
considerabil la gravidele cu bacteriurie
asimptomatică.

19. • Tabloul clinic al pielonefritei cronice in acutizarc
evolueaza deseori asimptomatic, sub masca
gestozelor, anemiei, iminenţei de avortare. Toate
gravidele cu forme acute sau complicate de
pielonefrită vor fi spitalizate. Administrarea
tratamentului bacterian va ţine cont de posibilele
efecte teratogene, embriotoxice, nefrotoxice, de
vârsta sarcinii, sensibilitatea agentului patogen,
farmacocinetică. Lipsind efectul, antibioticul se va
înlocui în 48- 72 ore de la iniţierea curei.

20. Vă mulţumim!
Ciobăniţă Sebastian
Crăciun Gabriela
Năsturaş Călin
Petrescu Teodora
Radu Gabriel
Smihor Florin
Vlad Andreea