O descriere scurta a vietii lui Marin Sorescu si a unei opere a le sale numite Iona.

1. MARIN SORESCU
IONA

2. MARIN SORESCU
 Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești,
județul Dolj - d. 8 decembrie 1996, București) a fost
un scriitor român, membru titular (din 1992) al
Academiei Române.
 Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și
traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de
20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în
străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea
pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în
țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid
politic după Revoluția română din 1989, a ocupat
funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului
Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995).

3. DISTINCTII
 Premiul Academiei Române (1968, 1977)
 Medalia de aur pentru poezie "Napoli ospite", Italia, 1970
 Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970
 "Le Muse", acordat de Accademie delle Muse, Florența,
1978
 Premiul Internațional de Poezie "Fernando Riello", Madrid,
Spania, 1983
 Premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în
1991 pentru întreaga activitate
 Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de șase ori,
pentru poezie, teatru și critică literară)

4. IONA
Iona este o parabolă dramatică cu
un singur personaj scrisă de
dramaturgul și poetul român Marin
Sorescu și a fost publicată pentru
prima dată în Luceafărul în 1968.
Drama a fost numită de către
autorul însuși drept tragedie în
patru tablouri și face parte, alături
de alte două piese ale aceluiași
autor, Paracliserul și Matca, dintr-o
trilogie dramatică intitulată Setea
muntelui de sare, publicată într-un
volum în 1974.

5. REPREZENTATIILE PIESEI LA ALTE TEATRE
 10 octombrie 1991, București - Teatrul Național
din București
 Regia: Ioan Ieremia Regia tehnica: Eduard
Manea Scenografie: Ioan Ieremia Ilustrație
muzicală: Gheorghe Adamschi Distribuția: Iona:
Radu Ițcuș 12 aprilie 2011, Deva - coproducție a
Teatrului de Artă din Deva și a Teatrului Național
„Marin Sorescu” din Craiova
 Regia: Ilie Gheorghe Regia tehnica:
Scenografie: Ilustrație muzicală: Distribuția:
Iona: Ilie Gheorghe

6. TABLOURI
 TABLOUL 1 : Scena e
impartita in doua. Jumatate
din ea reprezinta o gura
imensa de peste . Cealalta
jumatate - apa,niste cercuri
facute cu certa. Iona sta in
gura pestelui nepasator, cu
navodul aruncat peste
cercurile de creta . E intors
cu spatele spre intunecimea
din fundul gurii pestelui urias.
Langa el,un mic acvariu,in
care dau veseli din coada
cativa pestisori.
 TABLOUL 2 : Interiorul
pestelui I. Bureti, oscioare,
alge, mizerie acvatica.
Impresia ca te afli
 pe fundul marii si, în acelasi
timp, câteva elemente care si
creeze impresia de
 pântece urias. Eventual,
colturile mai întunecoase ale
scenei se pot misca ritmic,
 „Închide” Si „deschide”:
pestele mistuie. La început,
scena e în semiobscuritate. În
 mijloc Iona în picioare, cu
mâinile dibuind, nauc.

7. TABLOURI
 TABLOUL 3 :Interiorul
pestelui II. Decor
asemanator, în mare, celui
din tabloul anterior. Poate
câteva
 elemente în plus, spre a
marca evolutia. Iar într-o
parte a scenei – important!
– o mica
 moara de vânt. Poate sa
se învârteasca. Atras de
ea ca de un vârtej, Iona se
va feri tot
 timpul sa nu nimereasca
între dintii ei de lemn.
 TABLOUL 4 :O gura de
grota, spartura ultimului
peste spintecat de Iona. In
fata, ceva nisipos, murdar
 de alge, scoici. Ceva ca o
plaja. In dreapta o movila
de pietroaie, case, lemne.
La
 inceput, scena e pustie.
Liniste. La gura grotei
rူsare barba lui Iona.
Lunga si ascutita –
 vezi barba schivnicilor de
pe fresce. Barba falfaie
afara. Iona inca nu se
vede.

8. ACTIUNEA
 La o prima lectura, actiunea ar putea fi rezumata astfel: Un
pescar sarac, Iona, pe care norocul mereu il ocoleste, sta in gura
unui peste urias si isi arunca navodul intr-o mare ostila, care
refuza sa-i dea macar un peste (sau, poate, si-a pierdut
capacitatea genetica originara).
 Omul vorbeste cu dublul sau launtric, intreaga “actiune” fiind
un solilocviu cu profunde implicatii filosofice. La un moment dat,
gura pestelui se deschide si Iona este proiectat in adancurile
stomacului sau, ai carui pereti antrenati in “vesnica mistuire”
alcatuiesc un spatiu inchis, angoasant, un labirint din care omul
va incerca sa se elibereze. Spintecand burta primului peste, Iona
constata ca a nimerit intr-o alta burta (cea a pestelui al doilea
care intre timp il inghitise pe primul). Tentativa de eliberare se
repeta, in final, omul ajungand pe o plaja pustie inconjurata de un
orizont format din burti de peste.

9. TEMA
 Alcatuita ca un dialog intre Iona si dublul sau, drama
releva teama de tacere a personajului, nevoia de
comunicare intr-o lume a singuratatii. In aceste conditii,
dorul de a vedea “pe cineva mergand pe drum” se
converteste in acuta constiinta a singuratatii omului in
Univers si cuvintele: “E tare greu sa fii singur” devin un
strigat cu profunde implicatii metafizice. Ultima “plecare” a
lui Iona (“Plec din nou”) face din Om un Ulysse tragic
incercand mereu sa se intoarca in Ithaca (ideal de
neatins). De altfel, motivul idealului este sugerat prin
prezenta in decor a unei mori de vant – simbol care il
transforma pe Iona intr-un Don Quijote sublim, un
pescuitor de nori, care ignora conditia sa de fiinta fragila,
traitoare pe un “ou clocit” (increatul care si-a pierdut
puritatea).

10. TEATRU DE IDEI
 Drama “Iona” de Marin Sorescu este o parabola care ascunde idei
profunde, interogatii metafizice si simboluri. Apartenenta ei la teatrul de
idei ar putea fi motivata prin:
 1. Este inspirata dintr-un mit (mitul biblic al omului inghitit de peste);
 2. Spatiul celei mai mari parti a actiunii este unul inchis, apasator,
amenintator: in burta pestelui (antrenata in “vesnica mistuire”), Iona este
omul prizonier al primejdiilor si al fatalitatii.
 3. Eroul reprezinta, prin urmare, un simbol: el ii simbolizeaza pe toti
oamenii aflati in puterea destinului. De aici se naste sentimentul de
singuratate, de instrainare existentiala, nevoia de a vorbi cu dublul sau,
dorinta de a vedea pe cineva trecand pe drum.
 4. Iona strabate un traseu initiatic arhetipal, comun: drumul de la
viata la moarte; aflat intr-o situatie-limita atunci cand este inghitit de
primul peste, va ajunge, in final, prizonier fara iesire.

11. IONA - MARIN SORESCU
- De Simion Gabriel