Holocaustul reprezintă exterminarea sistematică a evreilor în perioada nazistă, când regimul totalitar condus de Adolf Hitler a anulat drepturile și libertățile acestora, considerându-i inferiori. Metodele de exterminare includeau ghetouri, camere de gazare și muncă forțată, ducând la moartea a milioane de oameni. Evenimentele au fost descrise în detaliu în diverse mărturii, evidențiind suferințele inumane îndurate de victime.

1. Holocaustul – exterminarea evreilor
Mihaela, 11 I, CNRV
În a doua jumatate a anilor -30 din secolul trecut, timp de mai mult de un deceniu,
viaţa evreilor din Europa a stat sub semnul totalitarismului si a crimei de stat. Acolo unde
partidul fascist ajungea la putere, viaţa evreilor suferea modificări majore, pierzându-şi şi
drepturile şi libertăţile fundamentale cum ar fi: dreptul de a detţne proprietăţi, de a se
educa, de a practica diferite profesii, dreptul de a face armata, de a alege şi de a fi ales.
Cu alte cuvinte, erau consideraţi de fascişti că nu fac parte din ţara în care s-au născut şi
locuiesc. Marginalizaţi, discriminaţi şi desonsideraţi ca oameni, evreii au ajuns sa fie ţinta
atacurilor şi exterminării de către statele fasciste, de către nazişti. Această tragedie avea
sa fie denumită în istoriografie „Soah” sau „Holocaust”.
„Soah este un cuvant din limba ebraica şi care se traduce prin catastrofă. În
istoriografie termenul este utilizat cu precărede în culturile francofone şi desemnează
distrugerea evreilor din ţările ocupate de Germania nazistă sau aliaţii ei în timpul celui de
al Doilea Razboi Mondial.
Holocaust este un cuvant de origine greacă. In Grecia antică, el desemna un ritual
religios, arderea completa a unui animal. Aşa cum se poate citi în Biblie, un asemenea
ritual se întalnea şi în religia iudaica. Termenul a fost preluat de istoriografia anglo-
saxonă pentru a descrie tragedia evreilor europeni în timpul fascismului.” 1 Prizionerii de
război au fost victimele crimelor de război. „Din rândul acestora, tratamentul aplicat
sovieticilor poate fi calificat drept crimă împotriva umanităţii cu caracter de genocid.”2
Doctrina nazistă. Ideologia rasistă
Nazismul sau naţional-socialismul este
Adolf Hitler o ideologie totalitară care a fost aplicată în
timpul dictaturii naţionaliste a lui Adolf Hitler
(foto) în Germania între 1933 şi 1945. În 1921
Hitler a devenit liderul Partidului Naţional
Socialist German al Muncitorilor.
Cei care susţineau acest regim afirmau
că naţiunea este cea mai importantă creaţie a
unei rase, de aceea marile naţiuni sunt creaţiile
unor mari rase. Ţările care nu ajungeau la
aceeasi putere deveneau considerate rase
„impure”, fiind vizate pentru un atac în scopul
obţinerii unui „spatiu vital” propriu rasei
stăpîne, pe care „să-l poata cuceri, ocupa,
1
Lya Benjamin, Alexandru Florian, Cum a fost posibil? Evreii din România în perioada Holocaustului,
Bucuresti, editura Institutului National pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel",
București, 2007, p. 39.
2
Jean-Michel Lecomte, Predarea Holocaustului in sec. al XXI-lea: proiectul "Invatarea si predarea
istoriei europene din sec. al XX-lea, editie in limba romana, ingrijita de Teodor Wexler, traducere de
Viviane Prager, București, 2001, p. 17.

2. stăpâni şi purifica prin orice mijloace, interesul său fiind singurul care conteaza în
stabilirea opţiunilor şi acţiunilor sale, fără nicio preocupare umanitară sau morală.”3
Din punct de vedere internaţional, partidul nazist credea că acea criză economică
din anii 1930 a fost creată de o conspiratie internaţionala a marilor bancheri, iar capul
acestei conspiraţii se credea a fi un grup de evrei. Acest fapt îi motiva şi mai mult pe
nazişti la distrugerea acestei etnii.
Dupa ce Hitler îşi afirmase deschis ura faţa de evrei în lucrarea sa „Mein Kampf”
(1925), a inceput persecuţia evreilor din Germania. Se dorea elimarea lor din viaţa
politică, culturală şi intelectuală a Germaniei. Adolf Hitler nu şi-a exprimat ideea că vrea
să-i extermine, însa în particular fusese explicit şi in acest sens.
Metode de exterminare a evreilor
Drepturile evreilor se diminuau pe zi ce trecea. Erau obligaţi să poarte un semn
distinect: steaua lui David la evrei, triunghi negru pentru “asociali”, cafeniu pentru ţigani
albastru pentru apatrizi, roz pentru homosexuali şi violet pentru martorii lui Iehova. Le
erau impuse diferite “lipsuri”: nu puteau frecventa anumite localuri, să nu folosească
mijloacele de transport, nu puteau avea anumite funcşii, erau duşi în ghetouri, strânşi în
arii mici de locuire.
S-a luat decizia de a încerca eliminarea evreilor cu orice preţ. Era de-ajuns că
cineva să rostească Gestapo sau SS şi o
spaimă îngrozitoare le cuprindea sufletul.
Întreaga Germanie era brăzdata de sârmă
ghimpată a lagărelor de concentare. Au
existat lagare de exterminare, au fost facute
experimente medicale pe copii (foto1).
Prizionerii erau aduşi cu trenul
(foto2, 3) în lagăr în condiţii mizerabile.
Dacă într-un vagon încăpeau de obicei 40 de
persoane, în acest caz evreii erau înghesuiţi
şi obligaţi să intre câte 100-150.
1 -Victime ale experimentelor medicale
3
Ibidem, p. 37.

3. 3
2 - Calea ferată ce duce spre lagărul Auschwitz
Lagărele de exterminare erau folosite pentru exterminarea prin muncă,
înfometare, boală (foto 4).
Camerele de gazare au constituit
principalul mod de a fi eliminaţi. Suferinţa
atinsese cotele cele mai înalte. Milioane şi
milioane de oameni au pierit arşi (foto 5, 6, 7)
în acele locuri. Crematorilor, cei care executau
oridinele, „le trebuiau doar 3 zile pentru a arde
27.000 de detinuţi”.4 Aceste locuri funcţionau
zi şi noapte, fără întrerupere.
4
6 - Ruinele camerelor de gazare de la
Auschwitz II
5 -Un soldat sovietic ţinând deschis capacul
gurii prin care se introducea Zyklon-B în
camerele de gazare de la Majdanek, după
eliberarea lagărului de către Armata Roşie;
fotografie publicată în Londra în octombrie
1944 7
4
Oliver Lustig, Dicţionar de lagăr, București, 2002, p. 167.

4. După ce ajungeau cu trenul în lagăr, prizionerilor le erau luate toate hainele şi
obiectele personale. Apoi erau dezbrăcaţi şi duşi în camerele de gazare. Potrivit mărturiei
lui R. Vrba şi F. Wetzeler, evadaţi de la Auschwitz, consemnată în 1944, de obicei li se
spunea că sunt duşuri, iar pe uşi era scris „baie” sau „sauna”. Li se dădea un prosop şi
săpun pentru a evita panica. „După ce intră toţi, uşa masivă se închide şi se trag focuri de
armă, spre a-i sili pe cei care au intrat sa facă loc şi celorlalţi. Se aşteapta câteva minute,
probabil pentru că temperatura dinăuntru să atingă un anumit nivel, apoi oamenii SS cu
măşti de gaze pe figură, se suie pe acoperiş, deschid geamurile şi deşartă în interior
câteva cutii de tablă.”5. Dacă cereau apa după un drum lung cu trenurile, li se spunea ca
să se grabească pentru că în lagăr îi aşteaptă cafea.
Conform lui Rudolf Höss, comandantul lagărului Auschwitz, într-una din
încăperile de gazare încăpeau 800 de oameni, iar în alta 1.200. După ce evreii erau închişi
în acele camere, uşile erau închise ermetic şi se aruncau prin găurile laterale tuburi cu
gaze toxice Zyklon-B. Cei aflaţi înauntru mureau în 20 de minute; viteza morţii depindea
de cât de aproape erau deţinuţii de gurile de gaz.
Din cauza numărului mare de prizioneri aduşi, rămâneau unii care nu erau gazaţi.
Astfel, s-a ajuns la ideea de moarte pe rug. „Rugul, era, de fapt, un sans lung de 50 de
metri, lat de 6 si adanc de 3. Pe marginea lui, câte un SS-ist cu o armă de calibru mic în
mână îşi aştepta victimele. În şanţuri, lemnele uscate, îmbibate cu benzină, ardeau ca
nişte lumânări uriaşe.”6 Cei care nu încăpeau în camere de gazare erau înghesuiţi în alte
camere pentru ca mai târziu să fie duşi la ruguri. Dezbrăcaţi, în grupuri mici, erau obligaţi
să străbata fâşia de brazi dintre acea magazie şi locul unde erau arşi pe rug. Ajunşi acolo,
„se opreau instinctiv, îngroziţi. Pocnitura puştilor aproape că nici nu se auzea fiind
acoperită de ţipetele şi urletele disperate ale vicitmelor”.7
Pentru mulţi deţinuţi din lagărele de concentrare, moartea în camerele de gazare
ar fi fost poate o salvare, pentru a nu suporta torturile insuportabile. După ce erau
victimele îşi pierdeau vieţile prin diferite moduri, cadavrele erau aruncate în gropi
comune (foto 8).
8 - Groapă comună cu evrei
5
Jean-Michel Lecomte, op. cit., p. 92, citat reprodus într-o scrisoare a lui Pitch Bloch către Pierre Vidal-
Naquet şi figurând ca anexă la un articol al acestuia din urma publicat în revista Espirit, septembrie 1980, p.
53-56
6
Oliver Lustig, op. cit., p. 240.
7
Ibidem.

5. Oliver Lustig afirmă: “Dacă... în apropierea lagărului în care mă aflam, ar fi fost o
pădure, eu sau altul ca mine am fi fost forţat imposibilul şi am fi încercat, poate, să
trecem prin gardul de sârma ghimpată... Dacă în vecinătatea acelui lagăr exista un râu, eu
sau altul ca mine am fi forţat imposibilul şi am fi încercat, poate, să ajungem până la el...
Dacă ar fi fost în apropierea acelui lagăr aşezare omenească , eu sau altul ca mine am fi
forţat imposibilul şi am fi încercat să ne croim drum până acolo... Dar în jurul lagărului
nu erau nici păduri, nici ape, nici aşezări, ci numai lagăre, numai garduri de sârmă
ghimpată încărcată cu curent de înaltă tensiune, numai gherete cu SS-işti ce ţineau mână
pe trăgaci, numai câini-lupi gata să te sfâşie...
Or, dacă singura perspectivă a evadării dintr-un lagăr este aceea că nimereşti într-
un alt lagăr, de unde să iei puterea sa forţezi imposibilul?”8.
Execuţia unor polonezi de către
Einsatzkommando - Leszno, octombrie
1939 Imagine din timpul revoltei din
ghetoul Varşovia.
Deportări de la ghetoul din Łódź spre lagărul
de la Chełmno
Masacru Kragujevac
8
Oliver Lustig, op. cit., p. 338-339.

6. Primul lagăr mare, Majdanek, a fost descoperit de sovietici pe 23 iulie 1944.
Auschwitz a fost eliberat tot de Armata Roşie pe 27 ianuarie 1945; Buchenwald de
americani pe 11 aprilie; Bergen-Belsen de către britanici pe 15 aprilie; Dachau de
americani pe 29 aprilie; Ravensbrück de sovietici în aceeaşi zi; Mauthausen de americani
pe 5 mai; şi Theresienstadt de sovietici pe 8 mai. Treblinka, Sobibór, şi Bełżec nu au fost
niciodată eliberate, fiind distruse de nazişti în 1943.
Prizonieri înfometaţi din lagărul Mauthausen,
Supravieţuitori ai Holocaustului, în ziua Ebensee, Austria, eliberat de Divizia 80
eliberării din lagărul Buchenwald de Infanterie a Statelor Unite pe 5 mai
către trupele americane 1945.Buchenwald de către trupele americane
Prea putini din cei care au supravieţuit marelui chin vor să vorbească despre acest
eveniment. Iată câteva mărturii din diferite pagini de jurnal:
• Hadassah Rosensaft, deţinut la Bergen-Belsen: „Am auzit o voce strigând repetat
aceleaşi cuvinte în engleză şi germană: "Alo, alo. Sunteţi liberi. Suntem soldaţi britanici
şi am venit să vă eliberăm." Cuvintele acestea încă le mai aud în urechi.”
• „Îmi amintesc ce a fost.
Viaţa în vagoane. Moartea adolescenţei mele. Ce repede îmbătrânesc: copil fiind, îmi
place neprevăzutul. Un musafir venit de departe. Un eveniment neaşteptat. O nuntă, o
catastrofă. Indiferent ce, afară de rutină. Acum e invers. Indiferent ce, numai nu
schimbare. Cramponaţi de prezent, ne temem de viitor.”9
• „Sunt în lagăr de trei zile. Trei felii de paine, trei farfurii de supă <Avo>, trei
bucăţele de slănină, câteva vânătăi, zeci de picioare primite şi mii de jigniri. Dar sunt
întreg şi trăiesc. Şi vreau să traiesc.”10
9
Idem, Ecouri din Holocaust in literature universală, București, 2005, p. 460.
10
Ibidem, p. 177.

7. BIBLIOGRAFIE
Benjamin, Lya, Florian, Alexandru, Cum a fost posibil? Evreii din România în perioada Holocaustului,
Bucuresti, editura Institutului National pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel",
București, 2007.
Lecomte, Jean-Michel, Predarea Holocaustului in sec. al XXI-lea: proiectul "Invatarea si predarea
istoriei europene din sec. al XX-lea, editie in limba romana, ingrijita de Teodor Wexler, traducere de
Viviane Prager, București, 2001.
Lustig, Oliver, Dicţionar de lagăr, București, 2002.
Idem, Ecouri din Holocaust in literature universală, București, 2005.