1. Temă:
Alcătuiește un eseu despre următoarea tema: Dacă țările
membre UE care se confruntă cu emigrația forței de muncă ar trebui
să primească o compensație pentru această pierdere? Se știe că
pentru a formă o forță de muncă orice autoritate națională consumă
resurse publice foarte mari. Astfel, se fac cheltuieli cu educația,
sănătatea, protecția socială..etc, la care se adaugă o perioadă foarte
lungă necesară pentru maturizarea forței de muncă (16-18 ani).
Aceste cheltuieli publice ce sunt suportate de un stat membru al UE
cu formarea forței de muncă, care ulterior migrează în alt stat
membru și contribuie la dezvoltarea acestuia, ar trebui sau nu să fie
achitate de ultimul statul beneficiar, respectiv să plătească
compensații ?
Coordonator: Student:
Lect. Dr. Sava Valentin Nitu Stefan Robert
Anul I, Mk, grupa 2
2. În ultimii ani, emigrația forței de muncă a fost o problemă majoră
pentru multe țări din Uniunea Europeană. Este important să înțelegem
cauzele care determina acest fapt. Există o varietate de motive care pot
cauza migrația populației din statele membre UE către alte state membre UE.
Iată câteva dintre cele mai comune:
Oportunități de muncă mai bune: Unul dintre principalele motive pentru care
oamenii aleg să migreze este pentru a găsi un loc de muncă mai bun și mai
bine plătit. Aceasta poate fi ocazionată de oportunitățile limitate de angajare
în țara lor de origine sau de faptul că alte țări oferă salarii mai mari sau
condiții de lucru mai bune.
Căutarea unei vieți mai bune: Uneori, oamenii aleg să emigreze pentru a
căuta o viață mai bună pentru ei și familiile lor, inclusiv educație mai bună,
acces la servicii de sănătate mai bune sau mai multe oportunități de a-și
dezvolta abilitățile și cariera.
Motive personale: Alți oameni pot avea motive personale pentru a emigra,
cum ar fi reunirea cu membrii ai familiei sau prieteni care locuiesc deja în
altă țară sau dorința de a experimenta noi culturi și stiluri de viață.
Este important de menționat că aceste motive pot varia în funcție de
circumstanțele individuale ale oamenilor.
3. Pentru a intelege amploarea fenomenului, mentionam ca potrivit
datelor oficiale oferite de Eurostat, în perioada 2007 și 2020, aproximativ 3,9
milioane de cetățeni români au emigrat și s-au mutat în alte state membre
ale Uniunii Europene.
În ceea ce privește destinațiile acestor migranți, cele mai populare
țări de destinație pentru cetățenii români au fost:
• Italia (aproximativ 1,3 milioane);
•Spania (aproximativ 1,1 milioane);
•Germania (aproximativ 540.000);
•Marea Britanie ( aproape 400.000);
•Franța (aproape 300.000).
Pentru a avea totuși o imagine de ansamblu avem 2 hărți care ne
arată procentul din populația totală a țării și numărul aproximativ de locuitori
care locuiau în altă țară, în anul 2016, în Uniunea Europeană.
6. Un alt aspect important este să înțelegem efectele. Emigrația
forței de muncă dintr-o țară membră UE către alta poate aduce beneficii
considerabile pentru statele de destinație, dar poate crea probleme
pentru țara de origine:
Beneficii tara primitoare:
Reducerea deficitului fortei de munca;
Cresterea capacitatii de productie;
Know-how, strategii si metode de lucru diferite;
Cost redus pentru forta de munca;
Bani din taxele si impozitele colectate;
Cresterea consumului;
Dezavantaje: Concurenta mai mare pe piata muncii pentru
cetateni, in unele cazuri cresterea ratei de infractionalitate.
Pierderi suportate de tara de origine:
Pierderea capitalului uman;
Scaderea capacitatii de productie;
Bani pierduti din taxe si impozite;
Scaderea puterii de cumparare;
Imbatranirea demografica;
Presiuni pe sistemul de pensii;
Avantaje:
O parte din sumele castigate in strainatate se intorc in tara de origine
O parte din emigranti se intorc in tara de origine si aduc cu ei know-how.
In unele cazuri scaderea somerilor.
7. În aceste condiții, se ridică întrebarea dacă țările membre UE care
suportă cheltuieli importante pentru formarea forței de muncă ar trebui să
primească o compensație pentru pierderea acesteia prin emigrare. Această
idee nu este nouă și a fost discutată în cadrul mai multor organizații
internaționale.
Unul dintre principalele argumente în favoarea compensării este acela
că educația și formarea profesională sunt investiții pe termen lung în viitorul
economic al unei țări. Cheltuielile efectuate pentru a forma o forță de muncă
bine pregătită ar trebui să fie recunoscute și compensate de țările care
beneficiază de această forță de muncă.
Pe de altă parte, o astfel de politică ar ridica probleme legate
de definirea costurilor și beneficiilor. Cum se poate stabili cât din educația și
formarea profesională a unui individ sunt costuri suportate de statul de origine
și cât trebuie să fie compensat de către statul gazdă?
Alt argument împotriva acordării de compensații, inclusiv ideea că
mobilitatea forței de muncă este unul dintre principalele avantaje ale pieței
unice europene și că aceasta ar trebui să fie susținută în continuare. În plus, o
astfel de compensație ar putea fi percepută ca o penalizare a țărilor care
reușesc să atragă lucrători prin politicile lor economice și sociale. De
asemenea, în cadrul UE există deja un număr mare de fonduri și programe de
sprijin pentru dezvoltare regională, care ar putea fi utilizate pentru a compensa
pierderile cauzate de emigrarea forței de muncă.
8. Un alt argument împotriva acordării de compensații este că aceasta
ar putea deschide calea către o "taxă pe migrație", care ar putea fi utilizată în
mod abuziv de statele membre pentru a limita libertatea de circulație și de a
impune restricții în ceea ce privește dreptul la muncă și rezidență în alte state
membre.
Important de mentionat este faptul ca Uniunea Europeană are o
politică comună de liberă circulație a persoanelor între statele membre, care
este garantată prin Acordul privind Spațiul Economic European (SEE) și prin
Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Astfel, cetățenii UE au
dreptul să se mute și să trăiască în orice stat membru UE.
UE oferă programe de finanțare și sprijin pentru țările membre care
se confruntă cu probleme sociale și economice cauzate de migrație, în special
prin intermediul Fondului Social European (FSE). Aceste fonduri pot fi
utilizate pentru a sprijini politici și programe de integrare a cetățenilor și de
combatere a efectelor negative ale migrației asupra pieței forței de muncă din
țările de origine.
9. În concluzie, problema acordării de compensații pentru
pierderea forței de muncă prin migrație este una complexă și
controversată, cu argumente puternice atât în favoarea, cât și
împotriva acestuia. Consider că o astfel de politica ar limita
accesul cetățenilor U.E pe piață muncii a altor state membre ceea
ce contravine principiilor U.E. Fiecare stat membru trebuie să
ofere cetățenilor săi cele mai bune condiții de viață pentru a evita
emigrarea.