Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor a publicat recent “Cartea neagră a patrimoniului cultural al mun. Chişinău” care cuprinde numeroase materiale – documente, imagini, materiale din presa scrisă, publicaţii ştiinţifice – care vin să argumenteze că patrimoniul arhitectural al municipiului Chişinău este supusă unei continue degradări. “Cartea neagră a patrimoniului cultural al mun. Chişinău” vine să sensibilizeze autorităţile publice centrale şi locale, societatea civilă asupra proceselor de distrugere a edificiilor de patrimoniu cultural, necesităţii luării unor măsuri urgente în vederea salvgardării acestuia. www.arsdor.org

1. MINISTERUL CULTURII AL REPUBLICII MOLDOVA
BIROUL UNESCO  VENEŢIA
AGENŢIA DE INSPECTARE ŞI RESTAURARE A MONUMENTELOR
CARTEA NEAGRĂ
A PATRIMONIULUI CULTURAL
AL MUNICIPIULUI CHIŞINĂU
Chişinău 2010

2. ISBN
Coordonatorul volumului:
Ion Ştefăniţă
Colegiul de redacţie:
Cezar Arama
Ecaterina Creţu
Aliona Cherdivară
Proiect:
Cultural Heritage a Bridge Towards
a Shared Future
Acest volum este editat cu sprijinul financiar al Biroului UNESCO
şi Ministerul Italian de Externe-Cooperazione Italiana
Agenţia de Inspectare şi
Restaurare a Monumentelor
Descrierea CIP a.................................
Machetare: Nicolae Cherdivară

3. CUPRINS
CUPRINS
CUPRINS .................................................................................................................... 3
CUVÂNT ÎNAINTE ....................................................................................................... 4
PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA,
ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE ....................................................................................... 6
PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT ........................................................................ 24
PATRIMONIUL CULTURAL RUINAT ............................................................................ 53
PATRIMONIUL CULTURAL DEGRADAT ....................................................................... 59
ANEXE ...................................................................................................................... 76
a. Societatea civilă şi patrimoniul cultural ......................................................................... 76
b. Problemele patrimoniului cultural în mass-media .................................................... 88
3

4. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
CUVÂNT ÎNAINTE
Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor (în continuare AIRM) este
o instituţie publică specializată în domeniul protecţiei monumentelor, subordonată
Ministerului Culturii al Republicii Moldova. Agenţia este constituită în baza Hotărârii
Guvernului nr.1114 din 25.09.2006, publicată în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.153 art.1191 şi îşi exercită activitatea în conformitate cu Regulamentul
de organizare şi funcţionarea AIRM, aprobat prin Hotărârea Colegiului Ministerului
Culturii şi Turismului nr. 04 din 14 februarie 2009.
Funcţiile de bază ale AIRM este monitorizarea procesului de aplicare a legislaţiei
naţionale în vigoare a convenţiilor şi recomandărilor UNESCO şi ale Consiliului Europei
la care Republica Moldova este parte privind protecţia, conservarea şi punerea în
valoare a monumentelor istorice, controlul activităţilor legate de salvgardarea şi
valorificarea patrimoniului cultural imobil, stabilirea direcţiilor prioritare de activitate
în domenile respective.
În acelaşi timp, AIRM efectuează inspectarea monumentelor înscrise în Registrul
monumentelor R.M. ocrotite de stat, aprobat prin Hotărârea Parlamentului Republicii
Moldova nr.1531-XII din 22 iunie 1993). În acest context, pe parcursul lunilor ianuarie-
martie 2010, specialiştii din cadrul AIRM au inspectat Nucleul istoric al Chişinăului
cu amplasamentul cuprins între străzile Alexei Mateevici-Mihai Viteazul-Ivan Zaikin-
Albişoara-Ismail-Ştefan cel Mare-Ciuflea reprezentat prin trama stradală cu fondul
construit, scuarele şi monumentele in situ. În rezultat, a fost făcută o inventariere a
celor 977 de obiective din Centrul Istoric al Chişinăului, format din 187 de Cartiere. În
urma inspectării celor 977 de edificii de arhitectură de importanţă locală şi naţională,
cu statut individual de protecţie şi înscrise în Registrul monumentelor ocrotite de
stat, s-a constatat un proces de degradare continuă a patrimoniului imobil din
Centrul istoric al municipiului Chişinău. Astfel 77 dintre obiectivele de patrimoniu
au fost demolate (dintre care 44 au fost demolate în perioada 1993-2006 şi 33 de
edificii arhitecturale au fost demolate recent, în perioada 2006-2010, ultimul caz fiind
semnalat pe 11 august 2010, când a fost demolat un edificiu de importanţă locală,
din str. Petru Movilă, 10 A).
De asemenea, 155 dintre edificiile arhitecturale de patrimoniu au suferit
intervenţii considerabile structurale ilicite, care au prejudiciat autenticitatea şi
integritatea monumentelor şi a zonelor de protecţie a acestora. Totodată din
indiferenţa şi inacţiunea factorului uman, 17 edificii se găsesc în proces de ruinare
continuă. Astfel, cifra totală a edificiilor care au avut de suferit din cauza nerespectării
legislaţiei în vigoare privind protecţia monumentelor este de 249 de obiective cu
statut de monument de importanţă naţională şi locală.
4

5. CUVÎNT ÎNAINTE
După finisarea acestei inventarieri, AIRM a informat şi a atenţionat opinia
publică, că în cazul în care se va merge pe acelaşi ritm de distrugere, există riscul ca
în următorii 10 ani, Monumentul înscris sub Nr. 308 din Registrul Monumentelor–
Nucleul istoric al mun. Chişinău, va înceta practic să mai existe. Edificiile de importanţă
arhitecturală şi istorică, perzându-şi autenticitatea şi integritatea, îşi pierd astfel
calitatea de monument.
Totodată, AIRM a atenţionat în acest sens structurile specializate ale Primăriei
mun. Chişinău (Direcţia generală, arhitectură, urbanism şi relaţii funciare; Direcţia
autorizări şi disciplină în construcţii), Inspecţia de Stat în Construcţii, care eliberează
cerificate de urbanism, autorizaţii de desfiinţare şi de construcţie, solicitând
monitorizarea mai exigentă a proceselor de desfăşurare a lucrărilor de reparaţii,
construcţii, readaptări sau restaurări ale monumentelor protejate, şi conlucrarea
mai eficientă cu autorităţile şi structurile centrale specializate- Ministerul Culturii,
Consiliul Naţional al Monumentelor Istorice, Agenţia de inspectare şi restaurare
a monumentelor, la toate etapele de elaborare şi coordonare a proiectelor de
reconstrucţii sau restaurări ale acestora. În acest context, AIRM a considerat că este
strict necesar, ca opinia publică să cunoască aceste încălcări flagrante ale legislaţiei
în vigoare privind ocrotirea monumentelor, înserând cazurile respective într-o
publicaţie, care ilustrează cu lux de amănunte cine şi cum se face responsabil de
acest proces continuu de degradare a patrimoniului cultural.
„Cartea neagră a patrimoniului cultural al municipiului Chişinău” pune în
faţa cititorului cazurile de demolare, intervenţii degradante ilicite la obiectele de
patrimoniu şi monumentele ce se ruinează de la o zi la alta.
În aceastră publicaţie ve-ţi găsi şi rezoluţiile din cadrul conferinţelor naţionale
consacrate problemelor ce ţin de patrimoniul cultural care au avut loc în cadrul A.Ş.M.
Deasemenea, cititorul se va putea informa asupra modalităţii legale de perfectare a
actelor în cazul când se intenţionează executarea lucrărilor de reconstrucţie, restaurare
în cadrul edificiilor cu statut de monument ocrotit de stat, sau de construcţie în zona
de protecţie a acestora, toate acestea fiind expuse într-un capitol aparte al publicaţiei –
„Ghid practic privind intervenţiile la edificiile istorice”.
Un compartiment aparte din această publicaţie este rezervată unei selecţii de
articole din ultimii ani 2009-2010 care au apărut în mass-media referitor la problemele
patrimoniului cultural, şi care prin mesajul lor, au sensibilizat şi au adus la cunoştinţa
opiniei publice probleme stringente din acest domeniu.
În acest sens vreau să aduc mulţumiri tuturor celor care au contribuit la realizarea
acestei publicaţii: specialiştilor din cadrul AIRM, ANTIM, precum şi sponsorilor – Biroul
UNESCO de la Veneţia şi Ministerul Afacerilor Externe al Italiei.
Ion ŞTEFĂNIŢĂ
Director general AIRM
5

6. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA,
ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE
Sergiu Musteaţă
În ultimul timp, protecţia patrimoniului cultural constituie, tot mai des, unul din
cele mai discutate subiecte în mass-media din Republica Moldova. Motivul constă în
intervenţiile factorului antropic, care duc la deteriorarea sau distrugerea moştenirii
noastre culturale.
Patrimoniul arhitectural constituie unul dintre cele mai importante componente
ale moştenirii culturale naţionale şi universale, inclusiv pe teritoriul Basarabiei1.
Elementele de arhitectură sunt cele mai reprezentative părţi atât ale oraşului istoric,
cât şi ale localităţilor rurale şi, ca parte integrantă a patrimoniului cultural naţional,
trebuie să fie cartea de vizită a fiecărei aşezări umane.
Transformările politice din secolul trecut au condus la diverse modificări de
ordin administrativ, legislativ, ideologic care, în final, au afectat direct sau indirect
moştenirea noastră culturală. Deşi tradiţia urbană are o istorie recentă în Republica
Moldova, oraşul a fost expus cel mai mult politicilor culturale totalitare din perioada
sovietică. Totodată, democratizarea societăţii moldoveneşti după obţinerea
independenţei nu a însemnat tot timpul şi afirmarea unei atitudini pozitive faţă de
patrimoniul cultural. În vâltoarea tranziţiei de la un regim politic totalitar la unul
democratic, monumentele de istorie au fost deseori lăsate uitării. Liberalizarea
economiei, privatizarea, de rând cu factorii politici, au avut un impact direct asupra
obiectivelor de patrimoniu cultural.
1. Cadrul legal naţional
Cadrul legal are menirea să asigure protecţia patrimoniului cultural. Dar, în
afară de legislaţie, mai sunt necesari şi un şir de alţi factori şi măsuri, pentru ca acest
domeniu să fie realmente ocrotit şi valorificat la justa lui valoare. Legislaţia naţională
este destul de sumară la capitolul protecţia patrimoniului cultural, în general, şi a celui
arhitectural, în special. Astfel, Constituţia Republicii Moldova delegă responsabilitatea
pentru protecţia monumentelor culturale cetăţeanului:
„Protecţia mediului înconjurător, conservarea şi ocrotirea monumentelor istorice şi
culturale constituie o obligaţie a fiecărui cetăţean”2.
1
E. Ploşniţă, Protejarea patrimoniului cultural în Basarabia, Chişinău, Cartier, 2003.
2
Articolul 59, Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al R.
Moldova, nr. 1 din 12.08.1994.
6

7. PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE
Actul normativ de bază care reglementează relaţiile sociale din domeniul protecţiei
patrimoniului cultural al Republicii Moldova este Legea privind ocrotirea monumentelor,
care, deşi a fost adoptată în anul 1993, rămâne a fi neimplementată în mare parte până
în prezent1. Pe lângă această lege, mai există un şir de alte prevederi normative care
abordează direct sau tangenţial protecţia monumentelor de cultură2.
Problema terminologiei cuprinse în legislaţia Republicii Moldova rămâne a
fi una persistentă, deoarece, în cele mai dese cazuri, noţiunile sunt incomplet sau
incorect explicate în actul normativ, ceea ce creează situaţii confuze3. De exemplu,
noţiunile patrimoniu arhitectural şi patrimoniu imobil practic lipsesc din actele
normative moldoveneşti, iar noţiunile monument de istorie sau monument de cultură
sunt foarte modest explicate4. De aceea, din prevederile normative actuale trebuie
să deducem ce ar însemna patrimoniu arhitectural sau monument de arhitectură. Deşi
legiuitorul a înşirat un şir de elemente care fac parte din patrimoniul arhitectural, o
definiţie clară atât a noţiunii de bază, cât şi a fiecărui component lipseşte. Astfel, din
lege putem evidenţia că monumentele de arhitectură sunt bunuri imobile, opere de
arhitectură, sculptură sau pictură monumentală; construcţii izolate sau grupate, clădiri,
construcţii, monumente în cimitire, tumuli, stele de piatră, fortificaţii, drumuri antice,
poduri străvechi, apeducte medievale, cetăţui de pământ, memorialuri, ansambluri
şi rezervaţii de arhitectură urbană şi rurală (oraşe, centre orăşeneşti, cartiere, pieţe,
străzi, cetăţi, ansambluri monastice, curţi boiereşti, parcuri, landşafturi cu obiective de
arhitectură) etc.5. Mai explicit, în acest sens, este Regulamentul privind zonele protejate
naturale şi construite, aprobat de Guvernul Republicii Moldova în anul 2001, capitolul
II al căruia este dedicat termenilor utilizaţi şi unde sunt explicate noţiunile: protecţie,
1
Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
2
Legea cu privire la proprietate, 22.01.1991; Legea privind principiile urbanismului şi amenajării
teritoriului, nr. 835-XIII, 17.05.1996; Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului
asupra mediului înconjurător, nr. 851, 29.05.96; Legea privind fondul ariilor naturale protejate de
stat, nr. 1538-XIII, 25.02.1998; Legea despre cultură, nr. 413-XIV din 27.05.1999; Legea turismului,
nr. 798-XIV, 11.02.2000; Legea muzeelor, nr. 1596-XV, 27.12.2002; Codul civil al R. M., nr. 1107-XV,
6.06.2002, în MO al R.M., nr. 82-86, 22.06.2002; Codul penal, Legea nr. 985-XV din 18.04.2002, în
MO al R.M., nr. 128-129, 13.09.2002; Codul vamal, nr. 1149-XIV, 20.07.2000, în MO al R.M., nr. 160-
162, 23.12.2000; Codul contravenţional al R.M., MO, nr. 3-6/15, 16.01.2009; Codul fiscal, nr. 1163-
XIII, 24.04.97, în MO al R.M., nr. 62, 18.09.1997; Codul funciar, nr. 828-XII, 25.12.91, republicat în MO
al R.M., nr. 107, 04.09.2001; Codul silvic, nr. 887, 21.06.96, în MO al R.M., nr. 4-5, 16.01.1997; Codul
subsolului, nr. 1511-XII, 15.06.93, în MO al R.M., nr. 11, 30.11.1993 etc.
3
Nevoia unei terminologii raţionale, standardizate şi de principii profesional acceptate pentru
interpretare şi prezentare este evidentă şi pe plan internaţional. Carta ICOMOS pentru interpretarea
şi prezentarea siturilor de patrimoniu cultural, ratificată de a 16-a Adunare Generală a ICOMOS,
Quebec (Canada), la 4 octombrie 2008.
4
Vezi Articolul 1 (3), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
5
Articolele 1 şi 2 din Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993 au fost inspirate,
în special, din prevederile Articolului 1 al Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial,
cultural şi natural, UNESCO, Paris, 1972, dar au fost completate nereuşit şi cu alte elemente, ceea
ce a complicat însuşirea noţiunii de patrimoniu cultural, care cuprinde trei elemente esenţiale –
monumente, ansambluri şi situri.
7

8. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
zone protejate, monumente, ansambluri de arhitectură şi urbanism din localităţile
urbane şi rurale, clădiri cu valoare arhitecturală, clădiri cu valoare ambientală, clădiri
cu valoare memorială, monumente sau ansambluri de artă plastică sau memorială,
monumente tehnice, situri, situl arheologic, situri urbane, situri istorice rurale, situri
comemorative, parcuri şi grădini istorice, rezervaţie de arhitectură.
În cele mai dese cazuri, monumentele de istorie sunt împărţite, după
importanţa lor, în două categorii de bază – monumente de valoare naţională şi
monumente de valoare locală, ele fiind amplasate într-un anumit spaţiu istoric,
izolat sau în grup. Fondul construit reprezintă elementul esenţial al patrimoniului
arhitectural1. Totodată, bunul cultural, inclusiv monumentul istoric, este protejat de
lege împreună cu terenul adiacent acestuia, pe suprafaţa cărora este limitată orice
activitate care contravine destinaţiei lor speciale2.
În anul 2004, preşedintele V. Voronin, prin decret prezidenţial, a constituit
Comisia pentru problemele ocrotirii monumentelor de istorie şi cultură. Decretul
părea a fi un document pertinent şi care urma să intensifice „activităţile de ocrotire
a monumentelor de istorie şi cultură“. În realitate, el punea în sarcina Comisiei, în
colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale, elaborarea unui plan de
acţiuni privind inventarierea şi documentarea monumentelor de istorie şi cultură,
complexelor memoriale şi cimitirelor militare (1941-1945) şi crearea unei baze
electronice de date privind aceste monumente. Deşi Comisia urma să elaboreze şi
un program de măsuri prioritare în vederea intensificării activităţilor de protejare,
conservare, restaurare şi punere în valoare a monumentelor de istorie şi cultură,
complexelor memoriale şi cimitirelor militare (1941-1945), să exercite controlul
asupra realizării acestui program, precum şi să prezinte Guvernului planul de acţiuni
şi programul de măsuri prioritare menţionate, totuşi până în prezent nu se cunoaşte
vreun rezultat clar al activităţii acestei comisii3. La întâlnirea preşedintelui V. Voronin
cu membrii Comisiei din 14 septembrie 2004, acesta a scos în vileag misiunea reală
a acestui decret:
„Preşedintele a accentuat necesitatea restabilirii şi reamenajării, în contextul
pregătirilor către celebrarea celei de-a 60-a aniversări de la Victoria asupra fascismului,
a Memorialului Gloriei Ostăşeşti din municipiul Chişinău şi a monumentelor eroilor
din toate localităţile republicii”4.
Un alt aspect privind protecţia patrimoniului cultural al Republicii Moldova este
înregistrarea şi catalogarea obiectelor şi siturilor istorice. Registrul monumentelor
Republicii Moldova ocrotite de stat a fost aprobat de Parlamentul Republicii Moldova
1
T. Nesterov, Studiu privind situaţia oraşelor istorice din Republica Moldova, Chişinău, 2007, p. 30.
2
Articolul 59, Codul funciar, nr. 828-XII din 25.12.91, republicat în Monitorul Oficial, nr. 107 din
04.09.2001.
3
Decret privind constituirea Comisiei pentru problemele ocrotirii monumentelor de istorie şi
cultură, 8.09.2004.
4
http://www.prezident.md/search.php?id=2141&lang=rom
8

9. PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE
în anul 1993, însă a fost publicat în Monitorul Oficial abia în luna februarie 20101.
Nepublicarea timp de 17 ani a Registrului a lipsit monumentele istorice de dreptul de
a fi ocrotite de stat, deoarece punctul 1 din articolul 1 atribuie calitatea de monument
doar acelor situri care sunt înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova
ocrotite de stat:
„Monumentele sunt obiecte sau ansambluri de obiecte cu valoare istorică, artistică sau
ştiinţifică, care reprezintă mărturii ale evoluţiei civilizaţiilor de pe teritoriul republicii,
precum şi ale dezvoltării spirituale, politice, economice şi sociale şi care sunt înscrise în
Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat”2.
Prevederile punctului 2 al aceluiaşi articol contravin punctului 1, deoarece
afirmă că toate monumentele situate pe teritoriul Republicii Moldova fac parte din
patrimoniul ei cultural şi natural şi se află sub protecţia statului. În această situaţie,
atât cetăţeanul simplu, cât şi reprezentanţii instituţiilor statului sunt puşi în faţa unei
situaţii confuze. În contextul eschivării de la răspundere pentru deteriorarea sau
distrugerea unor bunuri culturale, în cele mai dese cazuri se făcea apel la faptul că
monumentul nu este inclus în Registru sau că Registrul nu a fost publicat în Monitorul
Oficial şi respectiv nu are valoare juridică. Cu atât mai mult, cu cât articolul 14 al
Legii privind ocrotirea monumentelor îi obligă pe deţinătorii de bunuri culturale să
respecte legislaţia Republicii Moldova privind protecţia monumentelor doar dacă
acestea sunt înscrise în Registrul monumentelor:
„Deţinătorii cu orice titlu juridic ce posedă, folosesc sau păstrează monumente cu
valoare istorică, artistică sau ştiinţifică luate la evidenţă sau înscrise în Registrul
monumentelor sunt obligaţi să respecte prevederile prezentei legi, condiţie ce se include
în actele de proprietate, de cumpărare-vânzare sau de închiriere”3.
Pe lângă legi, există şi un şir de regulamente menite să implementeze
prevederile normative şi să reglementeze relaţiile juridice din diverse domenii
conexe patrimoniului cultural4. Un exemplu, în acest sens, poate fi Regulamentul
general de urbanism, aprobat prin Hotărârea nr. 5 a Guvernului Republicii Moldova
din 5 ianuarie 1998. Sau Regulamentul privind zonele protejate naturale şi construite
din 2001, care reconfirmă faptul că regimul de protejare a patrimoniului construit se
stabileşte doar în cazul când sunt incluse în Registrul monumentelor:
„1. În cazul patrimoniului construit, regimul de zone protejate se stabileşte pentru
monumentele incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat şi în
registrele monumentelor unităţilor administrativ-teritoriale.”
1
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 15-17, 2010.
2
Articol 1 (1), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
3
Articol 14, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
4
Regulamentul privind zonele protejate naturale şi construite, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 1009 din 05.10.2000, Regulamentul general de urbanism, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 5 din 05.01.1998, Regulamentul privind certificatul de urbanism şi autorizarea construirii sau
desfiinţării construcţiilor şi amenajărilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 360 din l8.04.1997.
9

10. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Deşi Legea despre cultură prevede expres că „privatizarea obiectelor şi
obiectivelor care alcătuiesc patrimoniul cultural naţional este interzisa”1 sau că statul
are drept de preemţiune în cazul contractelor de vânzare-cumpărare a monumentelor2,
aceste norme au fost deseori încălcate sau, pur şi simplu, neglijate. Deşi legislaţia
republicii prevede anularea tranzacţiilor privind înstrăinarea monumentelor istorice
efectuată cu încălcarea normelor legale3, nu putem aduce niciun exemplu când a
fost aplicată această prevedere.
Pe de altă parte, Legea privind ocrotirea monumentelor stabileşte, în p.
2 al articolului 7, dreptul administraţiei publice locale şi centrale de a dispune de
monumentele de stat, iar în p. 6 al aceluiaşi articol, în cazul când monumentul
constituie proprietate privată, acest drept este rezervat proprietarului:
„(2) Dreptul de a dispune de monumentele de stat sub formă de bunuri imobile este
exercitat de Parlament, de consiliile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale.
[...]
(6) Dreptul de a dispune de monumentele ce constituie proprietate privată este exercitat
de proprietar”4.
Legea privind ocrotirea monumentelor în scopul preîntâmpinării actelor
distructive obligă proprietarii monumentelor să le asigure, dar nu putem aduce nici
aici vreun exemplu concludent în acest sens:
„Proprietarii monumentelor sub formă de bunuri imobile sunt obligaţi să
încheie contracte de asigurare, în care se indică valoarea monumentelor şi a terenului
din zonele lor de protecţie, stabilită de experţi”5.
Încă în decembrie 2005, deputatul I. Varta, în cadrul unei interpelări adresate
ministrului Culturii, solicita evaluarea şi includerea în Registrul monumentelor
Republicii Moldova ocrotite de stat a edificiilor vechi care prezintă o valoare istorică
şi arhitectonică, dar acest fapt nu s-a realizat până în prezent:
„În Nomenclatorul monumentelor cu caracter istoric şi arhitectonic din Republica
Moldova n-au fost incluse numeroase edificii construite în secolul al XIX-lea – începutul
secolului al XX-lea, care prezintă o incontestabilă valoare istorică. Din această categorie
fac parte multe conace boiereşti, alte clădiri ctitorite de personalităţi importante din
istoria ţinutului nostru, care au avut, din start, o destinaţie nobilă, şi anume au servit
perioade îndelungate în calitate de sedii pentru spitale, şcoli, biblioteci etc. Pentru
a exclude eventualele demolări ale unor atare monumente istorice şi arhitectonice,
considerăm că este necesar să se efectueze o investigaţie temeinică pentru identificarea
1
Articolul 17 (4), Legea despre cultură, nr. 413-XIV din 27.05.1999. In: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 83-86, 05.08.1999.
2
Articolul 9 (1), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
3
Articolul 9 (2), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
4
Articolul 7 (2), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr 1530-XII, 22.06.1993.
5
Articolul 39, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr 1530-XII, 22.06.1993.
10

11. PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE
tuturor edificiilor vechi care au o valoare istorică şi arhitectonică şi care, până în prezent,
nu au fost luate la evidenţă pentru a li se asigura protecţia statului şi a se evita demolarea
lor nejustificată. O atare protecţie din partea statului ar permite, într-o perspectivă mai
mult sau mai puţin îndepărtată, să se realizeze şi o reconstrucţie a acestor clădiri în
corespundere cu schiţele lor iniţiale”1.
Legea privind ocrotirea monumentelor obligă instituţiile responsabile ale
statului să monitorizeze şi să cerceteze sistematic starea monumentelor istorice;
o inspectare şi evaluare a situaţiei reale a monumentelor de arhitectură incluse în
Registrul naţional a fost iniţiată de Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor
abia în primăvara anului 20102:
„Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sunt obligate să cerceteze sistematic
starea în care se află monumentele în scopul de a elabora programe ştiinţific întemeiate
pentru lucrările de conservare şi restaurare şi de a garanta la timp asigurarea materială şi
documentară a lucrărilor”3.
De rând cu alte bunuri mobile şi imobile, clădirile istorice sunt obiecte ale
dreptului de proprietate, atât publică cât şi privată4. Şi persoanele fizice, şi cele juridice,
prin acţiunile sau inacţiunile lor, îşi satisfac interesele private sau de grup, făcând apel la
legislaţia în vigoare. În această ordine de idei, se înscrie perfect situaţia din municipiul
Chişinău, unde în ultimele două decenii s-au distrus zeci de clădiri monumentale,
inclusiv din rândul celor înscrise în registrul naţional şi municipal. Astfel, partea veche
a oraşului nu mai este „veche”, unele construcţii din sec. XIX – începutul sec. XX au
fost reconstruite fără a se ţine cont de originalitatea lor arhitecturală şi statutul lor
de monument istoric, iar altele au fost complet distruse5. Printre clădirile distruse se
poate aminti şi Conacul Teodosiu de pe bulevardul Ştefan cel Mare 160, construit în
anul 1836 de către arhitectul Alexandru Bernardazzi, care, prin Hotărârea Guvernului nr.
865 din 17 august 2005, a fost exclus din Registrul monumentelor Republicii Moldova
ocrotite de stat şi ulterior demolat. Legalitatea acestei hotărâri a fost pe larg discutată
în mass-media şi în Parlamentul Republicii Moldova6. Parlamentul a iniţiat un proiect
de moţiune prin care se punea în sarcina Procuraturii Generale cazul demolării ilegale a
Conacului Teodosiu. Artur Cozma, pe atunci ministrul Culturii şi Turismului, la întrebarea
deputatului L. Bujor, în baza cărui document sau indicaţii a fost demolat Conacul
1
http://www.parlament.md/news/plenaryrecords/10.11.2005/index.html
2
Deşi Agenţia a fost creată sub egida Ministerului Culturii încă în anul 2006, activitatea ei s-a făcut
vizibilă abia în 2010.
3
Articolul 30, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
4
Articolul 7, Legea cu privire la proprietate, 22.01.1999.
5
T. Nesterov, Studiu privind situaţia oraşelor istorice din Republica Moldova, Chişinău, 2007.
6
Dezbaterea proiectului de Hotarîre nr. 3214 privind formarea Comisiei parlamentare de anchetă
pentru examinarea legalităţii Hotărîrii Guvernului nr. 865 din 17 august 2005 privind excluderea
din Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat a conacului urban Teodosiu.
(Discuţiile au fost sistate). http://www.parlament.md/news/plenaryrecords/14.10.2005/index.
html
11

12. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Teodosiu, a răspuns că nu cunoaşte existenţa unui asemenea document şi indicaţii1.
Totodată, ministrul A. Cozma a confirmat că Guvernul a iniţiat un proiect de hotărâre a
Parlamentului privind excluderea conacului lui Teodosiu din Registrul monumentelor
Republicii Moldova ocrotite de stat, care a fost înaintat în Parlament deja după ce clădirea
a fost demolată. Cazul a fost reluat în dezbaterile parlamentare în anul 2008. Pentru
atitudine şi incompetenţă, deputatul A. Onceanu l-a apreciat pe A. Cozma ca ministru
al demolării culturii şi al anticulturii. Deşi este evident că clădirea Conacului Teodosiu,
parte a registrului naţional şi municipal, a fost distrusă cu încălcarea legislaţiei, nu s-a
iniţiat până în prezent nici o anchetă care să stabilească şi să pedepsească persoanele
vinovate de distrugerea unui monument istoric din centrul capitalei. Amintim că Legea
privind ocrotirea monumentelor obligă persoanele fizice sau juridice care au pricinuit
daune unui monument sau zone de protejare a lui să readucă monumentul la starea lui
iniţială sau, dacă acest lucru este imposibil, să acopere pagubele comise2.
„În situaţiile când deţinătorului cu orice titlu de proprietate care s-a făcut vinovat
de degradarea monumentului i se retrage dreptul de posesiune, de proprietate ori
de folosinţă în condiţiile stabilite de legislaţie”3.
În cazul Conacului Teodosiu, faptul că Ministerul Culturii nu a ştiut iniţial de
contractele de vânzare-cumpărare a unui monument istoric inclus în registru, iar
mai târziu de distrugerea acestuia, nu îl scuteşte de responsabilitate. Legea privind
ocrotirea monumentelor prevede foarte clar că răspunderea, în astfel de situaţii, o
poartă Ministerul Culturii împreună cu deţinătorii bunului cultural:
„(1) Responsabil în caz de nimicire, pierdere, vânzare fără avizare, tărăgănare
a lucrărilor de salvare, protejare, conservare şi restaurare a monumentelor este
Ministerul Culturii şi Cultelor, precum şi deţinătorii”4.
Totodată, legislaţia penală a Republicii Moldova dispune pedepsirea celor
care se fac vinovaţi de distrugerea sau deteriorarea intenţionată a monumentelor de
istorie şi cultură:
„Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a monumentelor de istorie şi cultură sau
a obiectelor naturii, luate sub ocrotirea statului, se pedepseşte cu amendă în mărime de la
500 la 3.000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de
la 180 la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000
la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate”5.
1
Moţiunea simplă privind atitudinea iresponsabilă a Guvernului faţă de monumentele ocrotite de către
stat. Proiectul nr. 492. Stenograma Şedinţei Parlamentului Republicii Moldova din 13 martie 2008. Pentru
a urmări amploarea şi calitatea dezbaterilor parlamentare, a se vedea Stenograma şedinţei Parlamentului
Republicii Moldova din 13 martie 2008, http://www.parlament.md/news/plenaryrecords/13.03.2008/
2
Articolul 53, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
3
Articolul 54, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
4
Articolul 55 (1), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
5
Articolul 221, Codul penal, Legea nr. 985-XV din 18.04.2002. In: MO, nr. 128-129 din 13.09.02. Art. 221
modificat prin Legea nr. 184-XVI din 29.06.2006, în vigoare de la 11.08.2006 şi Art. 221 completat prin
Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare de la 12.06.03.
12

13. PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE
În anul 2009, a fost atestat un alt caz ieşit din comun – Consiliul Municipal
Chişinău a abrogat Registrul monumentelor de importanţă municipală1. Considerăm
că acest pas a fost făcut intenţionat pentru a crea un vid legal, necesar pentru a distruge
noi obiective de patrimoniu cultural din municipiul Chişinău. În baza Legii privind
ocrotirea monumentelor nr. 1530 din 22.06.1993 (art. 10, alin. 3), Primăria municipiului
Chişinău a adoptat deja Registrul monumentelor de importanţă municipală, pe data
de 19 ianuarie 1995, care cuprindea 997 de monumente. Astfel, iniţiativa Consiliului
municipal de a elabora un nou registru al monumentelor de importanţă municipală
nu are sens. Deşi Legea privind ocrotirea monumentelor menţionează că „organele
de stat pentru ocrotirea monumentelor decid atribuirea sau pierderea calităţii de
monument”2, ea nu prevede abrogarea unui registru deja existent, ci reactualizarea
lui pe bază de liste adiţionale, la un interval de trei ani3. La insistenţa societăţii
civile şi mass-media, Consiliul Municipiului Chişinău a operat la 15 decembrie 2009
unele modificări în decizia din luna mai a aceluiaşi an şi a anulat punctul 3, care
prevedea abrogarea Registrului monumentelor de importanţă municipală4.
Elaborarea Regulamentului privind protejarea monumentelor de importanţă
municipală este mai mult decât binevenită şi era suficient ca acesta să fie aprobat în
baza registrului existent. Astfel, se vor realiza prevederile art. 30 al Legii nr. 1530:
„Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sunt obligate să cerceteze sistematic
starea în care se află monumentele în scopul de a elabora programe ştiinţific întemeiate
pentru lucrările de conservare şi restaurare şi de a garanta la timp asigurarea materială şi
documentară a lucrărilor.”
Deciziile aleşilor locali, în cazul eliberării autorizaţiilor de construcţie, trebuie
să fie bazate pe actele normative, iar în cazul când aceştia îşi depăşesc atribuţiile,
organele de anchetă trebuie să se autosesizeze.
Imediat după abrogarea Registrului municipal au început lucrările de
construcţie a noului edificiu al SA „Moldovagaz” în zona istorică a municipiului Chişinău
amplasat în preajma Bisericii „Acoperirea Maicii Domnului” de pe str. Mazarache nr.
3. În rezultatul lucrărilor au fost descoperite urmele unor construcţii istorice care,
în loc să fie conservate, au fost distruse de către executorii proiectului. În rezultatul
acestor acţiuni ilegale, subiectul a fost pe larg sensibilizat de către organele mass
media, iar Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor şi Asociaţia Istoricilor
1
Punctul 3 al Deciziei Consiliului Municipal Chişinău nr. 68 din 19.05.2009 „Cu privire la elaborarea
Registrului monumentelor de importanţă municipală şi a Regulamentului privind protejarea
monumentelor de importanţă muncipală“.
2
Articolul 18 (1), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
3
Articolul 18 (2), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
4
Decizia Consiliului Municipiului Chişinău nr. 13/6 din 15.12.2009 despre operarea unor completări
şi modificări în decizia Consiliului Municipal Chişinău nr. 68 din 19.05.2009 „Cu privire la elaborarea
Registrului monumentelor de importanţă municipală şi a Regulamentului privind protejarea
monumentelor de importanţă muncipală“.
13

14. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
din Republica Moldova au sesizat Procuratura Generală (Anexa 1). Deşi organele de
anchetă au constat încălcarea legislaţiei privind protecţia patrimoniului cultural de
către executorul lucrărilor de construcţie, Procuratura Generală nu a emis o ordonanţă
de urmărire penală motivând că „... obiectivele arheologice distruse trebuie să aibă
calitatea de monument, adică să fie înscrise în Registrul monumentelor Republicii
Moldova ocrotite de stat” (Anexa 1). În rezultatul plângerii repetate a Asociaţiei
Istoricilor din Republica Moldova privind dezacordul cu ordonanţa de neîncepere a
urmăririi penale referitor la distrugerea unor obiective arheologice în timpul excavării
gropii de fundament la construcţia edificiului SA „Moldovagaz” (Anexa 2), Procuratura
Generală a emis o nouă ordonanţă privind respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată
(Anexa 3). Aşadar, putem constata că deşi Comisia de experţi a Ministerului Culturii a
constat distrugerea unor construcţii istorice din cărămidă pe o lungim de cca. 10 m
care se află în zona de protejare a oraşului istoric, Procuratura Generală a considerat
în continuare că „obiectivele nominalizate nu au statut de monument, deoarece nu
sunt incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, condiţie
principală pentru a califica fapta în baza art. 221 din Codul Penal” (Anexa 3). De fapt,
Procuratura Generală a căutat contraargumente la plângerile noastre şi nu a încercat
să califice acest caz ca unul ilegal care merită a fi anchetat. Actualmente, în baza unei
convenţii încheiate între Ministerul Culturii şi SA „Moldovagaz” au loc investigaţii
arheologice în zona construcţiei, dar suprafeţele distruse de constructor nu mai pot
fi recuperate.
Aprobarea în anul 2001 de către Guvernul Republicii Moldova a Regulamentului
privind zonele protejate naturale şi construite nu a însemnat şi aplicarea lui în practică.
Deşi este un act normativ obligatoriu pentru autorităţile publice centrale şi locale şi
stabileşte un şir de criterii privind delimitarea şi protejarea zonelor protejate naturale
şi construite, acest regulament, de rând cu altele, a rămas a fi doar pe hârtie:
„[...] 2. Regulamentul stabileşte criteriile de delimitare a zonelor protejate
naturale şi construite în documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului,
exigenţele de bază pentru conservarea, punerea în valoare a acestor zone, determină
competenţele autorităţilor publice centrale şi locale în acest domeniu, propune
reglementări speciale pentru situri, rezervaţii etc.
3. Regulamentul este obligatoriu pentru autorităţile administraţiei publice centrale şi
locale responsabile de protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului natural şi construit,
precum şi pentru instituţiile de proiectare, alte persoane fizice şi juridice implicate
în procesul de elaborare a documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului,
construcţie, reconstrucţie, revitalizare, conservare, utilizare sau efectuarea altor
intervenţii în zonele, siturile, monumentele, landşafturile de interes naţional sau local.
4. Instituirea zonelor protejate are ca scop conservarea, valorificarea bunurilor
patrimoniului natural şi construit prin delimitarea în jurul lor a unor teritorii cu regim
special de gestionare şi reglementare a intervenţiilor, pentru asigurarea unui cadru
armonios şi unor condiţii optimale de păstrare a acestor bunuri.”
14

15. PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE
Pentru adaptarea legislaţiei naţionale la rigorile internaţionale Guvernul
Republicii Moldova ar trebui să acorde o atenţie mai mare convenţiilor europene pe
care s-a angajat să le implementeze, în primul rând Convenţia pentru conservarea
patrimoniului arhitectural al Europei şi Convenţia europeană pentru protecţia
patrimoniului arheologic. Cu toate că aceste acte sunt în vigoare pentru Republica
Moldova din toamna anului 2002, până în prezent nu s-a întreprins nimic pentru a fi
aplicate în practică.
2. CONVENŢII EUROPENE ŞI INTERNAŢIONALE
În anii de independenţă, Republica Moldova a semnat şi ratificat mai
multe tratate internaţionale, printre care şi nouă convenţii în domeniul protecţiei
patrimoniului cultural1. Deşi legislaţia Republicii Moldova acordă prioritate tratatelor
internaţionale în cazul când acestea au fost ratificate şi au intrat în vigoare, totuşi, în
majoritatea cazurilor, prevederile convenţiilor internaţionale nu sunt aplicate:
„Dacă tratatul internaţional la care e parte Republica Moldova prevede
alte norme decât cele stabilite de prezenta lege, se aplică prevederile tratatului
internaţional”2.
Protecţia patrimoniului arhitectural a devenit unul din subiectele dreptului
internaţional public încă de la începutul secolului XX. Carta de la Atena din 1931 a
stat la baza mai multor acte normative şi tratate internaţionale în domeniul protecţiei
patrimoniului cultural. O politică internaţională extinsă în această direcţie s-a atestat în
perioada postbelică, în contextul activităţii organizaţiilor internaţionale guvernamentale
şi neguvernamentale – UNESCO, Consiliul Europei, ICOM, ICOMOS etc.
Atât politicienii, cât şi profesioniştii din anumite domenii au manifestat
activism civic şi interes pentru elaborarea şi promovarea policitilor culturale menite
să ocrotească patrimoniul cultural. Printre aceste iniţiative se înscrie şi cel de-al II-
lea Congres Internaţional al Arhitecţilor şi Tehnicienilor pentru Monumente Istorice,
reunit la Veneţia între 25 şi 31 mai 1964, care a adoptat Carta internaţională pentru
1
Convenţia culturală europeană, Paris, 1954, semnată la 24.05.1994; Convenţia UNESCO privind protecţia
patrimoniului mondial, cultural şi natural, adoptată la Paris, 1972, aderare la 23.09.2002; Convenţia
UNESCO privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, adoptată la Paris, 2003, ratificată la
24.03.2006; Convenţia UNESCO privind protecţia şi promovarea diversităţii de expresii culturale,
adoptată la Paris, la 20 octombrie 2005, ratificată la 05.10.2006; Convenţia UNESCO asupra măsurilor ce
urmează a fi luate pentru interzicerea şi împiedicarea operaţiunilor ilicite de import, export şi transfer
de proprietate al bunurilor culturale, adoptată la Paris, la 14 noiembrie 1970, aderare la 14.09.2007;
Convenţia pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, împreună cu Regulamentul de
executare, adoptată la Haga, la 14 mai 1954 şi Protocolul I la Convenţia de la Haga, 1954, aderare la
09.12.1999; Convenţia Consiliului Europei privind protecţia şi salvgardarea patrimoniului arhitectural,
adoptată la Granada, 1985, ratificată la 21.12.2001; Convenţia Consiliului Europei privind protecţia
patrimoniului arheologic, La Valetta, 1992, ratificată la 21.12.2001; Convenţia europeană a peisajului,
adoptată la Florenţa, 2000, ratificată la 14.03.2002; Convenţia-cadru a Consiliului Europei privind
valoarea patrimoniului cultural pentru societate, adoptată la Faro, 2005, ratificată la 01.12.2008.
2
Articolul 63, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
15

16. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
conservarea şi restaurarea monumentelor şi siturilor, preluată în 1965 şi de ICOMOS.
Preambulul Cartei îndeamnă umanitatea să fie responsabilă solidar de protecţia
patrimoniului cultural comun. Câţiva ani mai târziu, UNESCO, reieşind din mai
multe considerente, printre care şi faptul că degradarea sau dispariţia unui bun al
patrimoniului cultural şi natural constituie o diminuare nefastă a patrimoniului
tuturor popoarelor lumii, a adoptat Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial,
cultural şi natural, care a facilitat un şir de programe ONU în acest domeniu şi a stat la
baza mai multor convenţii internaţionale1. Patru ani mai târziu, UNESCO elaborează
un set de recomandări privind protecţia ansamblurilor istorice sau tradiţionale şi
rolul lor în viaţa contemporană2.
În anii ’60-’70 ai sec. XX, Consiliul Europei a susţinut mai multe campanii de
sensibilizare a opiniei publice şi politice asupra necesităţii eficientizării activităţilor în
domeniul protecţiei patrimoniului cultural. Printre acestea a fost şi Anul Patrimoniului
Arhitectural European organizat în 1975, al cărui program de activităţi s-a încheiat
cu semnarea Cartei europene a patrimoniului arhitectural, adoptată de Comitetul
Miniştrilor al Consiliului Europei la 26 septembrie 1975. După care au urmat un şir
de alte decizii menite să faciliteze activitatea în domeniul protecţiei patrimoniului
arhitectural european: Rezoluţia (76)28, adoptată pe data de 14 aprilie 1976, cu privire
la adaptarea sistemelor legislative şi reglementare naţionale la exigenţele conservării
integrate a patrimoniului arhitectural; Recomandarea 880 (1979) a Adunării Parlamentare
a Consiliului Europei cu privire la conservarea patrimoniului arhitectural; Recomandarea
R(80)16 a Comitetului Miniştrilor, adresată statelor membre, referitor la formarea specializată
a arhitecţilor, urbaniştilor, inginerilor construcţiilor civile şi amenajatorilor; Recomandarea
R(81)13 a Comitetului Miniştrilor cu privire la acţiunile ce urmează a fi întreprinse în favoarea
unor meserii aflate pe cale de dispariţie în cadrul activităţii artizanale, adoptată pe data
de 1 iulie 1981 etc.
În anul 1999, Republica Moldova a aderat la Convenţia pentru protecţia
patrimoniului cultural în cazul unui conflict armat (1954), însă asupra conţinutului
acesteia Ministerul Culturii nu s-a pronuţat niciodată. Şi totuşi, în acest sens, ar
merita să fie discutate un şir de probleme în contextul „problemei transnistrene“.
Aducem doar un exemplu – statutul cetăţii Tighina, care este o fortificaţie medievală
notorie de pe Nistru şi ar putea fi un muzeu istoric de excepţie. Dar până în prezent,
monumentul istoric respectiv este exploatat de unităţile militare ale autoproclamatei
„rmn“.
Astăzi, unul din cele mai importante acte normative europene în domeniul
protecţiei patrimoniului arhitectural este Convenţia europeană privind protecţia
patrimoniului arhitectural, adoptată la Granada în anul 1985. Republica Moldova a
1
Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural, UNESCO, Paris, 1972.
2
Recomandările UNESCO privind protecţia ansamblurilor istorice sau tradiţionale şi rolul lor în viaţa
contemporană, Varşovia-Nairobi, 1976.
16

17. PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE
ratificat această convenţie la 21.12.2001 şi ea a intrat în vigoare începând cu 22.06.2002.
Din acel moment s-au scurs deja opt ani, însă Republica Moldova nu a implementat
nicio prevedere a acestei convenţii. În comparaţie cu actele normative naţionale,
Convenţia europeană defineşte mult mai clar, în primul rând, noţiunile şi elementele
componente ale patrimoniului arhitectural1, în al doilea rând îndeamnă statele
semnatare să iniţieze procesul de inventariere a monumentelor şi ansamblurilor
arhitecturale şi să instituie un regim legal de protecţie a patrimoniului arhitectural2.
Totodată, Convenţia obligă părţile să evite deteriorarea, degradarea sau demolarea
bunurilor culturale protejate, iar în cazul când există proiecte care prevăd demolarea
şi/sau construirea unor clădiri, modificări care pot afecta caracterul monumentul de
arhitectură, acestea trebuie, în mod obligatoriu, să fie supuse spre aprobare de către
autorităţile abilitate ale statului.
Procesele de urbanizare rapidă şi de modernizare a oraşelor vechi trebuie să nu
fie în detrimentul moştenirii lor culturale – „Oraşul de mâine trebuie să mărturisească
bogăţia sa istorică”3. De aceea autorităţile publice trebuie să colaboreze cu diverşi
specialişti pentru a realiza proiecte calitative în domeniul topografiei urbane, al
amenajării teritoriului etc. Totodată, instituţiile statului sunt obligate să asigure
programe pluridisciplinare de formare în politică, protecţia, managementul şi
amenajarea peisajului, destinate atât profesioniştilor din sectorul privat şi public, cât
şi altor persoane şi asociaţiilor interesate4.
Un alt document important pe plan internaţional este Carta ICOMOS „Principii
pentru analiza, conservarea şi restaurarea structurală a patrimoniului arhitectural“,
ratificată de a 14-a Adunare Generală a ICOMOS, la Victoria Falls, Zimbabwe, în
octombrie 2003. Carta ICOMOS stabileşte necesitatea organizării studiilor şi a
proiectelor urmate de faze precise, care sunt similare cu cele din medicină (anamneza,
terapia, controlul), respectiv: cercetarea datelor şi informaţiilor semnificative,
identificarea cauzelor stricăciunilor şi alegerea măsurilor de remediere, controlul
eficienţei intervenţiilor5. Diagnosticarea şi cercetarea trebuie să fie principiile
fundamentale în cadrul proiectelor de conservare şi restaurare a patrimoniului
arhitectural, iar măsurile de remediere şi monitorizare trebuie să asigure faptul că
intervenţiile nu vor prejudicia originalitatea şi integritatea monumentului.
1
Articolul 1, Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural, Granada, 1985.
2
Articolele 2 şi 3, Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural, Granada,
1985.
3
Codul european de bună practică „Arheologia şi proiectul urban”, aprobat de Comitetul
patrimoniului cultural al Consiliului Europei în timpul celei de a 15-a şedinţe plenare din 8-10
martie 2000.
4
Articolul 6, Convenţia europeană a peisajului, Florenţa, 2000.
5
Punctul 1.6, Carta ICOMOS „Principii pentru analiza, conservarea şi restaurarea structurală a
patrimoniului arhitectural“, 2003.
17

18. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Concluzii
Situaţia din Republica Moldova din ultimii 20 de ani în ce priveşte protecţia
patrimoniului arhitectural poate fi calificată ca fiind o anarhie totală. În anii de
independenţă nu am fost în stare să edificăm o infrastructură viabilă şi durabilă în
acest domeniu, nu am fost în stare să elaborăm o strategie şi un plan de acţiuni. Şi, cel
mai grav, nu am fost în stare să păstrăm o bună parte din obiectivele de patrimoniu
cultural, care, odată distruse, nu mai pot fi recuperate. Unii arhitecţi au bătut alarma,
iar alţii şi-au adus direct contribuţia la deteriorarea şi distrugerea patrimoniului
arhitectural al municipiului Chişinău. Astfel, principali vinovaţi de distrugerea
obiectivelor de patrimoniu arhitectural se fac reprezentanţii administraţiei publice
locale, în cazul Chişinăului – arhitecţii municipiului.
În afară de distrugerea unor clădiri istorice din centrul istoric al Chişinăului,
sunt atestate intervenţii care denaturează imaginea istorică a imobilelor şi corup
originalitatea lor culturală, cum ar fi înlocuirea decorului plastic, acoperirea pereţilor
clădirilor cu tencuială sau cu un strat de pietre, schimbarea acoperişului şi înlocuirea
lui cu mansarde de 1-2 niveluri, construcţia anexelor, înlocuirea uşilor şi geamurilor
din lemn cu cele de termopan etc.1. Astfel intervenţiile contemporane conduc la
dispariţia „oraşului istoric”2.
Pentru combaterea actelor de vandalism, indiferenţă, iresponsabilitate etc. care
conduc la deteriorarea şi distrugerea patrimoniului cultural al Republicii Moldova
avem nevoie de o politică culturală eficientă. Dar, mai întâi de toate, avem nevoie de
un ministru al Culturii care să înţeleagă şi să promoveze astfel de politici.
Justificarea că legislaţia este imperfectă nu este serioasă, deoarece nu sunt
aplicate în practică nici măcar prevederile legale în vigoare. Bineînţeles, trebuie dusă
la bun sfârşit iniţiativa de actualizare a cadrului normativ în domeniul protecţiei
patrimoniului cultural3. Dar, aceasta nu înseamnă că trebuie să aşteptăm până când
acest lucru se va întâmpla. Legislaţia republicii conţine un şir de prevederi a căror
aplicare ar permite combaterea fenomenelor ce aduc prejudiciu moştenirii culturale.
Pentru a redresa situaţia din domeniul patrimoniului cultural, este necesară,
în primul rând, stabilirea unei ordini şi responsabilităţi în cadrul instituţiilor
administraţiei publice locale şi centrale care se fac responsabile de acest domeniu.
Proiectul Revitalizarea centrului istoric al Chişinăului nu s-a dovedit a fi unul eficient.
De aceea el trebuie reluat şi promovat la un alt nivel4. Totodată, organele de ordine
publică şi anchetă trebuie să fie mai sensibile la actele de încălcare a legislaţiei privind
„ocrotirea monumentelor”.
1
A. Eremia, Chişinău, oraşul vechi şi nou, Chişinău, Editura Litera, 1998, p. 71.
2
S. Ciocanu, Chisinau – A Historic City in the Process of Disappearing. In: Heritage at Risk, 2006/2007,
p. 115-116.
3
N. Răilean, Raport analitic Actele normative şi legislative ale Republicii Moldova în domeniul
protejării patrimoniului cultural, Chişinău, 2009.
4
Revitalizarea centrului istoric al Chişinăului. Ghid practic privind intervenţiile la edificiile istorice.
Proiect finanţat de Uniunea Europeană şi implementat de Asociaţia „Plai Resurse”, Chişinău, 2008.
18

19. PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE
Elaborarea unei strategii naţionale susţinute de un plan de acţiuni pe termen
scurt şi mediu ar facilita elaborarea unor politici culturale eficiente. Pentru realizarea
acestor paşi Guvernul Republicii Moldova ar trebuie să acorde o mai mare atenţie şi
importanţă Ministerului Culturii, deoarece în situaţia actuală (marginală) Ministerul are
posibilităţi modeste, atât din punct de vedere managerial, cât şi financiar. Totodată, şi
ministrul Culturii, dacă doreşte să construiască strategii şi politici culturale eficiente,
ar trebui să coopteze un personal profesionist şi responsabil şi să fie mai receptiv la
sugestiile societăţii civile, aşa cum cer prevederile articolelor 14 şi 16 ale Convenţiei
de la Granada.
La nivel local, atât Consiliul municipal, cât şi Primăria Chişinău ar trebui să
procedeze similar. Chişinăul, pe lângă faptul că este capitala republicii, este cel mai
vizitat oraş de către turiştii străini. Aleşii locali ar trebui să se gândească la identitatea
urbană şi la „cartea de vizită a Chişinăului”. Planificarea urbanistică trebuie să ţină
cont de monumentele istorice (clădiri, străzi, cartiere, grădini istorice etc.), care, luate
împreună, constituie „oraşul vechi” sau „oraşul istoric”. Turismul cultural trebuie să
fie integrat în strategiile de dezvoltare economică a statului1, iar itinerarele culturale
trebuie să constituie un cadru excepţional pentru o cultură a păcii, bazată pe legăturile
istoriei comune, pe spiritul toleranţei, respectului şi aprecierii diversităţii culturale a
diferitelor comunităţi care au contribuit la existenţa lor2.
Pentru realizarea unor politici eficiente în domeniul discutat trebuie
conştientizat faptul că patrimoniul cultural aparţine umanităţii şi ne reprezintă trecutul
istoric comun3. Evident, aici se cere un parteneriat eficient între administraţia publică
locală, centrală, instituţii universitare şi AŞM, care, de comun acord, să construiască
strategii de ocrotire a moştenirii culturale şi să integreze bunurile culturale în circuitul
istoric şi turistic, fără a afecta integritatea şi originalitatea lor. Convenţia de la Granada
îndeamnă părţile semnatare se elaboreze politici de conservare integrate, care:
„1. să includă protecţia patrimoniului arhitectural printre obiectivele esenţiale
ale amenajării teritoriului şi ale urbanismului şi să asigure luarea în considerare
a acestui imperativ în diversele stadii de elaborare a planurilor de amenajare şi a
procedurilor de autorizare a lucrărilor;
2. să promoveze programe de restaurare şi de întreţinere a patrimoniului arhitectural;
3. să facă din conservarea, animarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural
un element major al politicilor în materie de cultură, de mediu şi de amenajare a
teritoriului;
1
Carta turismului cultural, adoptată de ICOMOS în noiembrie 1976.
2
Carta ICOMOS privitor la itinerarele culturale, ratificată de a 16-a Adunare Generală a ICOMOS,
Quebec, (Canada) 4 octombrie 2008.
3
Articolul 3, Patrimoniul comun al Europei, Convenţia-cadru a Consiliului Europei privind valoarea
patrimoniului cultural pentru societate, Faro, 27 octombrie 2005.
19

20. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
4. să favorizeze, atunci când este posibil, în cadrul proceselor de amenajare ale teritoriului
şi de urbanism, conservarea şi folosirea clădirilor a căror importanţă nu ar justifica o
protecţie în sensul prevederilor art. 3, paragraful 1 al prezentei Convenţii, dar care ar
prezenta o valoare din punct de vedere al integrării în mediul urban sau rural ori al
cadrului de viaţă;
5. să favorizeze aplicarea şi dezvoltarea tehnicilor şi materialelor tradiţionale,
indispensabile pentru viitorul patrimoniului”1.
Urbanizarea şi modificarea identităţii urbane sunt procese fireşti pentru
societăţile contemporane. Ele trebuie administrat corect. Deseori proiectele de
industrializare a localităţilor urbane conduc la degradarea, deteriorarea sau distrugerea
oraşelor istorice2. De aceea, proiectele de planificare urbanistică, amenajare a
teritoriului, de restaurare-conservare, de cercetare etc. trebuie să conţină studii de
fezabilitate şi să fie monitorizate în corespundere cu rigorile legislaţiei naţionale şi ale
convenţiilor internaţionale ratificate de Republica Moldova3. Convenţia de la Granada
nu împiedică adaptarea unor clădiri vechi pentru utilizări noi4, dar în vederea limitării
riscurilor de degradare fizică a patrimoniului arhitectural, îndeamnă statele membre:
„1. să susţină cercetarea ştiinţifică, în vederea identificării şi analizării efectelor
dăunătoare ale poluării şi în vederea definirii mijloacelor de reducere sau de eliminare a
acestor efecte;
2. să ia în considerare problemele specifice ale conservării patrimoniului în politicile de
combatere a poluării“5.
Întreţinerea parcurilor publice şi grădinilor istorice ca expresie vie a unui obiectiv
de patrimoniu trebuie să fie bazată pe tradiţiile culturale locale, iar intervenţiile în peisajul
lor nu trebuie să depăşească prevederile Cartei de la Veneţia şi Cartei de la Florenţa6
Cât priveşte accesul la monumentele istorice, administraţiile publice locale
trebuie să ţină cont şi de faptul că reţelele de comunicare nu trebuie să penetreze în
oraşele istorice, ci doar să faciliteze traficul în aproprierea acestor oraşe şi să permită
un acces uşor7.
Primul pas în realizarea cu succes a unor programe în domeniul protecţiei
patrimoniului cultural este asigurarea accesului la informaţie şi formarea cetăţeanului
1
Articolul 10, Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural, Granada, 1985.
2
Carta privind protecţia oraşelor istorice, ICOMOS, 1987.
3
Un exemplu în acest sens pot fi studiile în domeniul petroarheometriei, care au menirea de a
preîntâmpina efectele nocive ale intervenţiilor contemporane. „Petroarheometria monumentelor
evaluează cantitativ şi calitativ, având ca obiectiv studierea impactului alterării şi degradării
asupra materialelor de construcţie puse în operă, are menirea să propună şi să permită adaptarea
intervenţiei de restaurare specifică condiţiilor monumentului”, D. Voicu, L. Munteanu, „Studiu
petroarheometric asupra Catedralei Ortodoxe din Cluj-Napoca”. In: Arheometrie în România, vol.
3 (1991-2008), Cluj-Napoca, Editura Mega, 2008, p. 242.
4
Articolul 11, Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural, Granada, 1985.
5
Articolul 8, Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural, Granada, 1985.
6
Carta de la Florenţa privitor la grădinile istorice, ICOMOS, 1981.
7
Articolul 13, Carta privind protecţia oraşelor istorice, ICOMOS, 1987.
20

21. PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE
1
responsabil . Deşi necesită mai mult timp şi efort, cele mai eficiente politici culturale
sunt realizate prin intermediul educaţiei de la mic la mare2. Într-un stat de drept
bazat pe normele democraţiei cetăţeanul, a cărui formare trebuie să fie în spiritul
responsabilităţii şi activismului civic, este responsabil de ocrotirea şi valorificarea
moştenirii culturale în egală măsură cu instituţiile statului3. Sensibilizarea opiniei
publice privind valoarea şi importanţa moştenirii culturale trebuie să devină o
practică, deoarece patrimoniul arhitectural constituie atât un element al identităţii
culturale, cât şi o sursă de inspiraţie şi de creativitate pentru generaţiile prezente şi
viitoare4.
1
Articolul 12, Accesul la patrimoniul cultural şi participarea democratică, Convenţia-cadru a Consiliului
Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate, Faro, 27 octombrie 2005.
2
Capitolul VI. Programe educaţionale, Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural
şi natural, UNESCO, Paris, 1972; Articolul 13. Patrimoniul cultural şi învăţământul, Convenţia-cadru
a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate, Faro, 27 octombrie
2005.
3
S. Musteaţă, „Dezvoltarea cetăţeniei democratice din R. Moldova prin intermediul educaţiei şi
promovării acţiunilor de protejare şi valorificare a patrimoniului naţional”. In. Buletin informativ
InfoHis, Nr. 9(13), 2001, pp. 8-9.
4
Articolul 15 (1), Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural, Granada,
1985.
21

22. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
22

23. PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE
23

24. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
LISTA MONUMENTELOR DEMOLATE
1. Str. 31 August 1989, nr. 35 39. Str. V. Alecsandri nr.50
2. Str. 31 August 1989, nr.37 40. Str. V. Alecsandri nr.89/1
3. Str. 31 August 1989, nr.53 41. Str. V. Alecsandri nr.90
4. Str. 31 August 1989, nr. 103 42. Str. V. Alecsandri nr.97
5. Str. 31 August 1989, nr. 141 43. Str. N. Iorga nr.1A
6. Str. Alexandru cel Bun nr. 16 44. Str. M. Kogălniceanu nr.28
7. Str. Alexandru cel Bun nr. 24A 45. Str. M. Kogălniceanu nr.48
8. Str. Alexandru cel Bun nr. 31 46. Str. M. Kogălniceanu nr.64
9. Str. Alexandru cel Bun nr. 59 47. Str. M. Kogălniceanu nr.66
10. Str. Alexandru cel Bun nr. 87 48. Str. M. Kogălniceanu nr.72 A,B
11. Str. Alexandru cel Bun nr.91A 49. Str. M. Kogălniceanu nr.73
12. Str. Alexandru cel Bun nr.98 50. Str. M. Kogălniceanu nr.76
13. Str. Alexandru cel Bun nr.103 51. Str. S. Lazo nr.22
14. Str. Alexandru cel Bun nr.109 52. Str. S. Lazo nr. 27B
15. Str. Armenească nr. 18 53. Str. S. Lazo nr.34
16. Str. Armenească nr.23/21 54. Str. S. Lazo nr.42
17. Str. Armenească nr. 94 55. Str. A. Mateevici nr.52
18. Str. M. G.B. Bodoni nr.7 56. Str. A. Mateevici nr.66
19. Str. M. G.B. Bodoni nr.27 57. Str. A. Mateevici nr. 82
20. Str. Bucureşti nr.32 58. Str. A. Mateevici nr. 86
21. Str. Bucureşti nr. 66 59. Str. A. Mateevici nr.97
22. Str. Bucureşti nr. 73 60. Str. Petru Movilă nr. 4
23. Str. Bucureşti nr. 81 61. Str. Colina Puşkin nr. 3
24. Str. Bucureşti nr. 90 A,B 62. Str. P. Rareş nr. 36
25. Str. Bucureşti nr. 117 A 63. Str. Sfatul Ţării nr. 15
26. Str. Bulgară nr . 23 64. Str. Sfatul Ţării nr. 53
27. Str. Bulgară nr . 32 65. Str. Sfatul Ţării nr. 59
28. Str. Columna nr 55 66. Str. A. Şciusev nr.34
29. Str. Columna nr. 60 67. Str. A. Şciusev nr. 94
30. Str. Columna nr.86B 68. Str. A. Şciusev nr.101
31. Str. Columna nr.102 69. Str. Bul. Ştefan cel Mare nr. 160
32. Str. Columna nr.140 70. Str. Teatrului nr.1
33. Str .M. Cebotari nr. 9 A, 71. Str. Teatrului nr.13
34. Str. M. Eminescu nr.35 72. Str. Tighina nr. 46
35. Str. M. Eminescu nr.43 73. Str. Tricolorului nr. 30
36. Str. M. Eminescu nr.48 74. Str. Tricolorului nr.38
37. Str . Galbenă nr. 7 75. Str. Tricolorului nr.43
38. Str .A. Hajdău nr. 68
24

25. PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. 31 August 1989 nr. 35
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de
istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Primele informaţii sunt din
1878, când aparţinea văduvei Razuvaeva, construită la mijlocul secolului al XIX-lea, după
un proiect model numit “cinci stânjeni”.
Str. 31 August 1989 nr. 37 Str. 31 august 1989 nr. 53
• Monument de arhitectură de
însemnătate locală, introdus în Registrul
monumentelor de istorie şi cultură
a municipiului Chişinău alcătuit de
Academiei de Ştiinţe.
• Primele informaţii documentare
datează din 1885, când aparţinea lui
Nicanor Torin
Actual 2010
Actual 2010
25

26. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Str. 31 August 1989 nr. 103
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)
Monument de arhitectură de însemnătate
locală, introdus în Registrul monumentelor
de istorie şi cultură a municipiului Chişinău
alcătuit de Academia de Ştiinţe. În 1870
assesorului de colegiu Ivan Bogdasarov a
cumpărat de la A. Smerecinsky o parte a curţii. Actual 2010
Str. 31 august 1989 nr. 141 Str. Alexandru cel Bun nr. 16
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)
Monument de arhitectură de însemnătate
locală, introdus în Registrul monumentelor
de istorie şi cultură a municipiului Chişinău
alcătuit de Academiei de Ştiinţe. Data de la
începutul secolului al XX-lea. Actual 2010
26

27. PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. Alexandru cel Bun nr. 24A Str. Alexandru cel Bun nr. 31
Actual 2010
Monument de arhitectură de însemnătate
locală, introdus în Registrul monumentelor
de istorie şi cultură a municipiului Chişinău,
la iniţiativa Primăriei. Datează de la
începutul secolului al XX-lea. Proprietarul
originar, posibil, era dr. A.L. Balinski, în
1940 fiind atestaţi moştenitorii săi. Actual 2010
Str. Alexandru cel Bun nr. 59
A fost introdus în Registrul
monumentelor de istorie şi
cultură a municipiului Chişinău
la iniţiativa Primăriei. A fost
calificat drept monument de
arhitectură de însemnătate
locală.
Str. Alexandru cel Bun nr. 87
Actual 2010
Actual 2010
27

28. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Str. Alexandru cel Bun nr. 91A
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)
Monument de arhitectură de
însemnătate locală, introdus în Registrul
monumentelor de istorie şi cultură
a municipiului Chişinău, alcătuit de
Academia de Ştiinţe. Formează un
complex de clădiri, constituit în a
doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Proprietar original era Maria Dânga, Actual 2010
în 1916 în această calitate era atestat
G. Peresecenskii, în 1940 – nobilii Sofia şi Toma Urbanovici şi Alexandre Doljenko.
Casa principală ocupă parcela de la colţul cartierului, mărginit de strada Mitropolitul
Bănulescu-Bodoni. Este constituită din două clădiri.
Str. Alexandru cel Bun nr. 98
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)
Monument de arhitectură de însemnătate
naţională, introdus în Registrul monumentelor
de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la
iniţiativa Primăriei. A fost construit la sfârşitul
secolului al XIX-lea. A fost demolată la mijlocul
anilor ’90 ai secolului XX. Actual 2010
28

29. PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. Alexandru cel Bun nr. 103
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de
istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Datează de la mijlocul secolului
al XIX-lea. În 1903 au aparţinut lui F.E. Romanov. Era un complex din două case de locuit, cu
arhitectură identică, din care a rămas imobilul din stânga.
Str. Alexandru cel Bun nr. 109 Str. Armenească nr. 18
Actual 2010 Actual 2010
Str. Armenească nr. 94 Monument de arhitectură
de însemnătate locală,
introdus în Registrul
monumentelor de istorie
şi cultură a municipiului
Chişinău la iniţiativa
Academiei de Ştiinţe.
Datează de la începutul
secolului al XX-lea. În 1940
este atestat proprietar
Constantin Cernomoreţ.
A fost înlocuită cu o clădire
nouă.
Actual 2010
29

30. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Str. Armenească nr. 23/21
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor
de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. A fost ridicată la
începutul secolului al XX-lea. În 1940 este atestat proprietar Claudia Chiriac.
Str. M.G.B.Bodoni nr. 7 Str. M.G.B.Bodoni nr. 27
Actual 2010 Actual 2010
Monument de arhitectură de însemnătate Monument de arhitectură de însemnătate
naţională, introdus în Registrul locală, introdus în Registrul monumentelor
monumentelor de istorie şi cultură de istorie şi cultură a municipiului Chişinău
a municipiului Chişinău la iniţiativa la iniţiativa Primăriei. Au fost două case de
Academiei de Ştiinţe. A fost o clădire în locuit, una construită la colţul cartierului,
două etaje, construită cu o retragere de distrusă în timpul celui de al doilea război
la linia străzii, edificată între anii 1903– mondial, şi a doua, ridicată într-un parter
1910. În anii ’80 ai aceluiaşi secol a fost pe un demisol înalt, aliniată la linia roşie a
demolată şi înlocuită cu o clădire nouă. străzii Bucureşti a fost demolată în 2006.
30

31. PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. Bucureşti nr. 32
Monument de arhitectură
de însemnătate locală,
datând de la începutul
secolului al XX-lea,
introdus în Registrul
monumentelor de istorie
şi cultură a municipiului
Chişinău la iniţiativa
Primăriei. A fost demolat şi
construită o clădire nouă.
Actual 2010
Str. Bucureşti nr. 66
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)
Monument de arhitectură de însemnătate
locală, introdus în Registrul monumentelor
de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la
iniţiativa Primăriei. Este o casă construită la
începutul secolului al XX-lea, în stil modern. Actual 2010
Str. Bucureşti nr. 81
Actual 2010
31

32. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Str. Bucureşti nr. 73
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor
de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Datează
din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, construită în spiritul stilizărilor istorice, cu
dominarea elementelor baroce.
Str. Bucureşti nr. 90 A,B
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)
Monument de arhitectură de însemnătate
locală, introdus în Registrul monumentelor
de istorie şi cultură a municipiului Chişinău
la iniţiativa Primăriei.
Str. Bulgară nr. 32
Actual 2010
A fost construită la cumpăna
secolelor XIX şi XX.
În 1940 proprietar este atestat Institutul
Zootehnic a Ministerului Agriculturii.
Actual 2010
32

33. PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. Bucureşti nr. 117 A
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)
Actual 2010
Monument de arhitectură de
însemnătate locală, introdus în Registrul
monumentelor de istorie şi cultură
a municipiului Chişinău la iniţiativa
Academiei de Ştiinţe.
Casa a fost construită la începutul
secolului al XX-lea, aparţinea Elenei
Veitko, soţie de căpitan. Constă din patru
odăi, cu bucătărie, şi alte dependinţe.
33

34. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Str. Bulgară nr. 23
Monument de arhitectură de
însemnătate locală, introdus în Registrul
monumentelor de istorie şi cultură
a municipiului Chişinău la iniţiativa
Primăriei. Datează de la începutul
secolului al XX-lea. Proprietară a fost
atestată în 1940 Dionisia Tcacenco. A fost
o casă construită într-un parter, cu faţada
principală aliniată la linia roşie a străzii.
Între anii 1999–2001 a fost demolată şi
înlocuită cu o clădire nouă.
Actual 2010
Str. Columna nr. 55
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010
Str. Columna nr. 60 Monument de arhitectură
de însemnătate locală,
introdus în Registrul
monumentelor de istorie
şi cultură a municipiului
Chişinău, alcătuit de
Academia de Ştiinţe.
Construcţia datează de la
sfârşitul secolului al XIX-
lea. Proprietarul originar
nu este cunoscut. În 1924
era sediul
hotelului “Luvru”.
Actual 2010
34

35. PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. Columna nr. 86 B
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)
Monument de arhitectură de însemnătate
locală, introdus în Registrul monumentelor
de istorie şi cultură a municipiului Chişinău
la iniţiativa Primăriei. A fost constituită la
începutul secolului al XIX-lea. Proprietarul
originar al casei nu este cunoscut, în 1940 în
această calitate este atestat Moişe Cligman.
Actual 2010
Str. Columna nr. 102 Str. Columna nr. 140
Actual 2010
A fost introdusă în Registrul
monumentelor de istorie şi cultură
a municipiului Chişinău la iniţiativa
Primăriei. A fost calificată drept
monument de arhitectură
de însemnătate locală.
Clădirea a fost construită la sfârşitul
Actual 2010 secolului al XIX-lea.
35

36. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Str. M. Cebotari nr. 9 A
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de
istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Casa de locuit
a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea în stil eclectic cu reminiscenţe neoclasice,
drept model servind faţadele din albumele de la începutul secolului al XIX-lea.
Str. M. Eminescu nr. 35
Actual 2010
Monument de arhitectură de însemnătate
locală, introdus în Registrul monumentelor
de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la
iniţiativa Academiei de Ştiinţe. A fost construită
la începutul secolului al XX-lea. Proprietar în
1940 a fost atestat Palaţan Brana.
36

37. PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. M. Eminescu nr. 38 Str. M. Eminescu nr. 43
Actual 2010 Actual 2010
Monument de arhitectură de însemnătate Monument de arhitectură de însemnătate
naţională, introdus în Registrul monumentelor locală, introdus în Registrul monumentelor
de istorie şi cultură a municipiului Chişinău de istorie şi cultură a municipiului Chişinău
la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. A fost la iniţiativa Primăriei. A fost construită la
construită la începutul secolului al XX-lea, începutul secolului al XX-lea. Proprietar în
proprietar în 1940 era Zilberman Alex. 1940 a fost atestat Cercul militar.
Str. Galbenă
nr. 7
Actual 2010
37

38. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Str. A. Hîjdău nr. 68
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)
Actual 2010
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de
istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Datează de la
jumătatea secolului al XIX-lea, cu faţadele decorate în stil eclectic.
38

39. PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. V. Alecsandri nr. 50
Monument de arhitectură de
însemnătate locală, introdus
în Registrul monumentelor de
istorie şi cultură a municipiului
Chişinău la iniţiativa Primăriei.
Data de la începutul secolului
al XX-lea, cu arhitectura în stil
modern. În 1940 proprietar este
atestat Matrona Bocova.
Actual 2010
Str. V. Alecsandri nr. 89/1
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)
Actual 2010
Str. V. Alecsandri nr. 90
Monument de arhitectură de
însemnătate locală, introdus în Registrul
monumentelor de istorie şi cultură
a municipiului Chişinău la iniţiativa
Academiei de Ştiinţe. Datează de la
sfârşitul secolului al XIX-lea.
În 1940 proprietar este atestat Nehman
Liventul.
Actual 2010
39

40. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Str. V. Alecsandri nr. 97 Str. N. Iorga nr. 1 A
Actual 2010 Actual 2010
Monument de arhitectură de însemnătate Monument de arhitectură de însemnătate
locală, introdus în Registrul monumentelor locală, introdus în Registrul monumentelor
de istorie şi cultură a municipiului Chişinău de istorie şi cultură a municipiului Chişinău
la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Data de la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. În anii 30 ai
la începutul secolului al XX-lea. A aparţinut secolului al XX-lea clădirea a fost înlocuită cu
lui Iosif Godelman. o casă nouă, proprietară fiind Liubov Jene.
Str. M. Kogălniceanu nr. 28 Str. M. Kogălniceanu nr. 48
Actual 2010
Monument de arhitectură de însemnătate
locală, introdus în Registrul monumentelor
Actual 2010 de istorie şi cultură a municipiului Chişinău,
Monument de arhitectură de însemnătate alcătuit de Academia de Ştiinţe. Casa data
naţională, introdus în Registrul de la începutul secolului al XX-lea. A fost
monumentelor de istorie şi cultură înlocuită cu o casă nouă, în forme suburbane.
a municipiului Chişinău, alcătuit de De la vechea clădire au rămas doar pilonii
Academia de Ştiinţe. porţii de acces pe teritoriul proprietăţii.
40

41. PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. M. Kogălniceanu nr. 64 Str. M. Kogălniceanu nr. 66
Actual 2010
Monument de arhitectură de însemnătate
Actual 2010 naţională, introdus în Registrul
Monument de arhitectură de însemnătate monumentelor de istorie şi cultură a
locală, introdus în Registrul monumentelor municipiului Chişinău, alcătuit de Academia
de istorie şi cultură a municipiului de Ştiinţe. Era o casă de locuit, construită din
Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. piatră la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Str. M. Kogălniceanu nr. 72 A, B
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)
Monument de arhitectură de însemnătate
naţională, introdus în Registrul
monumentelor de istorie şi cultură
a municipiului Chişinău la iniţiativa
Primăriei. A fost un complex locativ
constituit din două case de locuit, ridicate
pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Actual 2010
41

42. Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Str. M. Kogălniceanu nr. 73
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor
de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. În iarna
anului 1880 Tereza Solomco, văduvă a consilierului de colegiu, a vândut o parte a
proprietăţii sale imobiliare lui Alexei Galaţan, alcătuită dintr-o casă într-un etaj cu o
atenansă, pe care le are de la I. Lemeni-Makedon. În 1866 sunt construite două case,
după planul şi faţada eliberată de Comisia de construcţie şi drumuri în 1863.
Str. M. Kogălniceanu nr. 76
Monument de arhitectură
de însemnătate locală,
introdus în Registrul
monumentelor de istorie
şi cultură a municipiului
Chişinău la iniţiativa
Primăriei.
Primele informaţii
documentate cu privire la
proprietatea imobiliară
datează din 1860, când
aparţinea lui Feodosii Ţunin
şi era alcătuită dintr-o
casă, o atenansă şi alte
construcţii.
Actual 2010
42

43. PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. S. Lazo nr. 22
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor
de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Primele informaţii
documentare datează din vara anului 1855, când a fost cumpărat de la licitaţia
organizată de Dumă lotul de pământ cu o suprafaţă de 1800 stânjeni pătraţi către soţia
consilierului de colegiu Elisaveta Loran.
Str. S. Lazo nr. 34
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010
A fost introdusă în Registrul
monumentelor de istorie şi cultură
a municipiului Chişinău la iniţiativa
Primăriei. A fost calificată drept
monument de arhitectură de însemnătate
locală, construite la începutul secolului al
XX-lea. Clădiri din piatră construite în 1948
pe locul unor edificii distruse în timpul
celui de al doilea război mondial. Au
suferit în timpul cutremurului de pământ
din 1986, fiind demolate şi înlocuite în anii
’90 ai secolului al XX-lea cu imobile noi de
locuit.
43